Infectiile stafilococice

Stafilococul este o bacterie ce infecteaza diferite tesuturi din organism si provoaca o

multitudine de boli, unele usoare, altele severe si cu potential mortal.
Peste 30 tipuri diferite de stafilococi pot infecta omul, insa majoritatea infectiilor sunt provocate de
Staphylococcus aureus.

Stafilococii se afla in mod normal in nasul si pe pielea a 25-30% din adultii sanatosi. In majoritatea
cazurilor, bacteria nu provoaca boli. Dar cand pielea este ranita, stafilococul trece de mecanismele
de protecția ale corpului și infecteaza organismul.

Care sunt categoriile la risc de infectie cu stafilococ?

Oricine poate dezvolta o infectie cu stafilococ, desi anumite grupuri de oameni au un risc crescut:
nou-nascutii, femeile care alapteaza si persoanele cu afectiuni cronice, cum ar fi diabetul zaharat,
cancerul, bolile vasculare si bolile pulmonare. Persoane care isi injecteaza droguri sau
medicamente, cele care au leziuni ale pielii sau boli dermatologice, catetere intravenoase sau
incizii chirurgicale, si cele cu un sistem imunitar slabit au un risc crescut de infectii stafilococice.

Simptomele infectiei stafilococice:

Infectarea cu stafilococ a pielii se cunoaste dupa punga cu puroi, cunoscuta ca abces sau furuncul.
Zona afectata se inroseste, se umfla si devine dureroasa. Cand stafilococul intra in sange (cunoscut
sub numele de bacteriemie sau sepsis) poate cauza febra, frisoane si scaderea tensiunii arteriale.

Ce boli sunt provocate de stafilococi?

Infectii cutanate sunt cele mai comune tipuri de afectiuni produse de Staphylococcus. Infectarea
pielii cu stafilococ poate progresa la impetigo (o uscare a pielii) sau celulita (inflamarea tesutului
conjunctiv de sub piele, ceea ce duce la umflarea si inrosirea zonei). La femeile care alapteaza,
stafilococul poate duce la mastita (inflamarea sanului) sau abces de san. Abcesele stafilococice ale
sanului pot elibera bacterii in laptele mamei.

Atunci cand bacteriile intra in sistemul circulator si se raspandesc la alte organe (bacteriemie), pot
sa apara o serie de infectii grave, cum ar fi pneumonia stafilococica, infectii ale valvelor inimii
(endocardita, care poate duce la insuficienta cardiaca) si osteomielita (inflamarea severa a oaselor).
Sepsisul stafilococic este o cauza principala de soc si colaps circulator, duce la moarte la
persoanele cu arsuri grave pe suprafete mari ale corpului. Cand ramane netratat, sepsisul cu
staphylococcus aureus are o rata de mortalitate de peste 80%.

Tratamentele infectiilor stafilococice

Infectiile minore ale pielii sunt de obicei tratate cu un unguent cu antibiotic. In unele cazuri, sunt
prescrise antibiotice pe cale orala pentru infectiile cutanate. In caz de abces, acesta este drenat
chirurgical. Infectiile grave, ce pun in pericol viata, sunt tratate cu antibiotice intravenoase.

Prevenirea infectiilor cu stafilococ


Orice infectie si rana a pielii trebuie acoperita cu bandaje curate, uscate.

 Spalarea atenta a mainilor cu sapun si apa calda, evitand contactul cu persoanele infectate.
 Evita folosirea la comun a obiectelor personale (prosoape, aparat de ras, haine, uniforme) care
ar fi putut avea contact cu rana infectata.
 Spala lenjeriile de pat, lenjeria intima, prosoapele si hainele care au venit in contact cu rana
infectata cu apa fierbinte (95oC) si detergent de rufe.

 Nu prepara si nu servi alimente pentru altii daca ai rani sau infectii ale pielii pe maini sau pe
incheietura mainii.

 Femeile la menstruatie pot reduce riscul de sindrom al socului toxic (o boala rara, cu potential
mortal, provocata de toxinele secretate de un stafilococ) prin schimbarea frecventa a tampoanelor
(cel putin o data la 8 ore).

Infectiile streptococice

Microorganismele streptococice sunt extrem de versatile si comune. Sunt capabile sa invadeze

orice parte a organismului. Aceste microorganisme se impart in mai multe grupe, bazate pe tipurile
de proteine din invelis si caracteristicile de laborator. Ele sunt impartite in grupurile A, B, C, D, G,
H, K, Streptococcus mutans si Streptococcus pneumoniae. Cel mai des intalnit ca agent etiologic al
infectiilor este streptococul de grup A.

Se cunosc mai mult de 80 de tipuri de streptococi de grup A care determina diverse afectiuni.
Unele dintre cele mai frecvente afectiuni cauzate de streptococii de grup A includ infectiile
respiratorii superioare (amigdalite, faringite, scarlatina etc), infectii ale pielii (impetigo) si boli
inflamatorii (cum ar fi febra reumatica sau infectia renala). In plus, mai pot determina infectii
sangvine care pot avea complicatii severe.
Infectiile streptococice de grup A se trateaza cu antibiotice, medicamentul de electie fiind
Penicilina. Alte antibiotice, cum ar fi Eritromicina si variate Cefalosporine sunt folosite la pacientii
care sunt alergici la Penicilina.

Clasificare

Grupul A de streptococi (Streptococcus pyogenes) cauzeaza:

- faringita
- scarlatina
- febra reumatica
- impetigo (infectie la nivelul pielii)
- sindromul streptococic toxic
- infectie renala streptococica
- infectii sangvine.

Grupul B (Streptococcus agalactiae) cauzeaza:

- infectii sangvine la nou-nascuti
- meningite
- febra copilului.

Grupurile C, D, G, H si K determina:
- infectii cardiace
- meningite
- infectii respiratorii superioare si inferioare
- infectii de tract urinar
- infectii digestive.
Streptococcus mutans determina, in general, carii dentare.
Streptococcus pneumoniae (pneumococul) cauzeaza:
- pneumonii
- infectii auriculare (ale urechii)
- meningite
- sinuzite.

Faringita streptococica

Faringita streptococica este cea mai cunoscuta infectie streptococica de grup A. Desi poate aparea
la orice varsta si in orice perioada a anului, cel mai frecvent afecteaza copiii de varsta scolara in
perioada iernii sau primaverii.

Simptomele cele mai frecvente includ:

- gat rosu, umflat, foarte dureros
- marirea in dimensiuni si sensibilitatea la palpare a ganglionilor gatului
- amigdale incarcate cu depozite albicioase
- pete de culoare rosu inchis pe palatul moale al cavitatii bucale (cerul gurii)
Faringita este extrem de contagioasa printre copii, deoarece ei sunt in contact direct unul cu
celalalt. In plus, ei nu au rezistenta la multe microorganisme, cum au de exemplu adultii.

Febra reumatica

Febra reumatica (reumatismul articular acut) este o complicatie a faringitei. Aproximativ 3% din
cazurile netratate de faringita streptococica A dezvolta febra reumatica.
Desi este o boala mai putin frecventa fata de cateva decade in urma, efectele febrei reumatice sunt
destul de serioase pentru a fi in continuare motive de ingrijorare.
Simptomele febrei reumatice includ:
- noduli subcutanati de marimea unui bob de mazare
- rash dermic (inrosirea pielii)
- dureri articulare
- febra
- incontinenta pentru fecale
- palpitatii
- dureri toracice
- insuficienta cardiaca in cazuri rare.

Impetigo

Impetigo reprezinta infectia pielii cu streptococi de grup A (Streptococcus pyogenes), dar poate fi
determinata si de stafilococul auriu. Aceasta boala este contagioasa si afecteaza multi copii in
timpul verii, cand exista sanse mai mari de a exista la suprafata pielii porti de intrare pentru
streptococi (muscaturi de insecte, taieturi, zgarieturi). Se caracterizeaza prin aparitia la nivelul
pielii a unor vezicule rosii, care se sparg si lasand sa se scurga un lichid; ulterior se formeaza cruste
galben-maronii. Apar frecvent la copii, cu localizarea in jurul gurii si nasului, dar se pot localiza in
orice alta zona a pielii. Extinderea leziunilor se face de obicei in urma gratajului
(scarpinarii).
Tratamentul consta in aplicarea unor unguente locale cu antibiotice, concomitent cu
mentinerea unei igiene riguroase a pielii; in unele cazuri medicul poate indica si tratament cu
antibiotice pe cale orala. Pentru a preveni raspandirea infectiei, se va evita contactul cu alte
persoane pana la vindecarea infectiei.
Streptococul de grup B

Dintre infectiile streptococice de grup B, infectia cu Streptococcus agalactiae este cauza numarul 1
a infectiilor perinatale. La nou-nascuti si copii mici, aceste infectii includ pneumonia si meningita.
Femeile insarcinate trebuie monitorizate pentru infectiile cu streptococi de grup B.
Factorii de risc cert de infectie a nou nascutului in cazul femeilor insarcinate infectate cu
streptococi de grup B sunt:
- travaliu prematur
- ruptura prematura a membranelor
- existenta deja a unui copil cu infectie streptococica B
- febra in timpul travaliului
- multiparitatea (mai multe sarcini anterioare).
In cazul acestor femei cu factori de risc certi, se recomanda administrarea antibioticelor pentru a
preveni transmiterea infectiei la nou-nascut.

Tratament

Diagnosticul precoce si initierea prompta a terapiei antibiotice sunt preferabile.

Penicilina este medicamentul de electie in tratamentul infectiilor streptococice, dar alte antibiotice,
cum ar fi Eritromicina sau Cefalosporinele pot fi folosite depinzand de natura infectiei si de
susceptibilitatea si rezistenta individuala la antibiotice.
Infectiile cutanate streptococice necesita uneori doar tratament local, cu unguente cu antibiotice,
insa, in unele cazuri poate fi necesar si un tratament pe cale orala. In cazul infectiilor cu
Streptococcus pneumoniae (pneumococ) se recomanda efectuarea antibiogramei, deoarece s-au
semnalat tulpini rezistente la penicilina, eritromicina si azitromicina.