COMUNICARE

1.Pentru a fi eficientă și deplină, comunicarea trebuie să asigure și controlul asupra efectelor pe

care le-a produs asupra destinatarului. Așadar este important să se facă verificarea percepției
mesajului de către receptor. Acest lucru se poate realiza printr-o întrebare sau prin observarea reacției
interlocutorului. Procesul prin care reacția la un mesaj este transmisă înapoi de la receptor către
emițător este feedbackul, adică totalitatea mesajelor verbale și nonverbale pe care o persoană le
transmite conștient sau inconștient ca răspuns la comunicarea altei persoane.
După scopul urmărit există 2 tipuri de feedback: evaluativ și nonevaluativ.
Cel evaluativ înseamnă a oferi unei persoane efectul pe care mesajul său l-a avut asupra ta.
Presupune emiterea unei opinii și formularea unei judecăți personale bazată pe propriul sistem de
valori, despre o problemă aflată în discuție. Feedback-ul evaluativ este de 2 feluri, pozitiv și negativ. Cel
pozitiv înseamnă că se exprimă aprecierea, acordul, lauda, ceea ce are efect benefic, sporește
încrederea în sine a persoanei respective.
Feedback-ul negativ are funcție corectivă și formativă în niciun caz nu înseamnă doar critică, ci
trebuie să ofere interlocutorului sprijin în activitatea viitoare.
Tactici:
-Începem prin remarcarea lucrurilor bune, urmând cu precizarea lucrurilor necorespunzătoare.
-Feedback-ul să se refere la un lucru concret, nu la general.
-Trebuie să ne asumăm răspunderea pentru fiecare dintre afirmațiile făcute, sunt de evitat expresii cu
caracter generalizator.
-Nu se dau sfaturi decât atunci când sunt solicitate și numai după ce interlocutorul a terminat ce avea
de spus.
2. Ascultarea este un aspect important al comunicării dar care de multe ori nu este luat în
consideraţie.Mulţi oameni consideră că dacă nu avem deficienţe de auz suntem perfect capabili să
ascultăm, nu mai este nevoie să învăţăm acest lucru. Dar practica demonstrează de multe ori că trebuie
să învăţăm să ascultăm pentru a avea o comunicare eficientă cu ceilalţi.
Exista mai multe tipuri de ascultare:
Ascultarea activa – implica mentinerea atentiei, întelegerea mesajului, întelegerea
interlocutorului prinempatie, punerea de intrebari deschise cu scopul de a încuraja vorbitorul sa
continue.
Ascultarea pasiva – receptorul percepe spusele vorbitorului ca pe un fundal sonor si desi aude,
nu asculta, este preocupat de alte gânduri care îi vin în minte, devenind atent doar la anumite afirmatii
si cuvinte.
Ascultarea atenta – receptorul se concentreaza asupra mesajului, fara insa a interveni in
comunicare.Poate fi sustinuta prin contact vizual, gestica (dat aprobator din cap…), mimica sau
exprimari de genul :“Aha” “Hm” “Da?”.
 Ascultarea interactiva – vorbitorul se asteapta la implicare din partea receptorului (verbala sau
non-verbala) si la interventia lui.
Este necesar sa alegem tipul corect de ascultare în functie de situatie.
Ascultarea pasivă trebuie depăşită prin:
* Urmărirea cu atenţie a întregului sens al mesajului
* Evitarea formulării de concluzii pe parcursul prezentării
* Colaborarea permanentă cu vorbitorul
* Verificarea corectitudinii înţelegerii mesajului.
Pentru a putea realiza o ascultare activă, este necesar să fie asigurat un climat corespunzător
comunicării. Doar astfel receptorul va putea înțelege clar, corect, precis, ceea ce i s-a transmis.
Tehnici și strategii de ascultare active
 focalizare pe ceea ce spune vorbitorul;
 interacțiune cu vorbitorul pentru a verifica dacă mesajul a fost corect și exact înțeles;
 evitarea erorilor de ascultare;
 furnizarea feedback-ului;
Ascultarea activă presupune:
• Să îţi focalizezi atenţia pe vorbitor;
• Să păstrezi contactul vizual;
• Să acorzi atenţie sentimentelor vorbitorului;
• Să arăţi că înţelegi ce ţi se spune;
• Să nu etichetezi vorbitorul în funcţie de prima impresie;
• Să ai răbdare atunci când asculţi;
• Să repeţi ideile principale ale vorbitorului;
• Să fii flexibil;
• Să întârzii momentul evaluării;
• Să fii cât mai obiectiv;
• Să încerci să creezi o stare empatică cu vorbitorul;
• Să nu te grăbeşti să dai sfaturi sau să tragi concluzii.