STĂRILE DE VEGHE

ȘI DE SOMN
Elaborat de: Ursu Maria | Grupa: I-PS-221
Ritmul circadian
Ritmul circadian este practic modelul somn-
veghe, (care coincide cu ciclul noapte-zi) pe
parcursul de aproximativ 24 de ore. Fiecare
persoana are propriul ritm circadian. Acesta
este influentat de numerosi factori interni si
externi.
Creierul primeste semnale in functie de
mediul nostru si activeaza anumiti hormoni,
modifica temperatura corpului si regleaza
metabolismul pentru a ne mentine in stare de
veghe sau pentru a ne pregati pentru somn.
Controlul circadian
Mecanismul de reglare este realizat de axoni din
tractul retinohipotalamic, care se proiectează în
nucleul suprachiasmatic (SCN) din partea anterioară
a hipotalamusului, care reprezintă zona de control
circadian a funcțiilor homeostazice.
In diferite momente ale zilei, din acest sistem se
trimit semnale pentru a regla activitatea in intregul
corp.
Nucleul suprachiasmatic guvernează funcții care
sunt sincronizate cu ciclul somn-veghe, cum ar fi:
temperatura corpului, secreția de hormoni (cortisol),
presiunea sangvină și producerea de urină.
 Sistemul reticulat
Comutarea organismului de la somn la veghe și invers se realizează prin stimularea sau
inhibarea sistemului reticulat activator ascendent, constituit din formatiuni reticulate ale
trunchiului cerebral.
Substanţa reticulată sau formatia reticulata reprezintă o imensă reţea de prelungiri
neuronale, se întinde de la măduva spinării, prin trunchiul cerebral, până în diencefal
(subtalamus, talamus și hipotalamus).
Este implicată în numeroase procese psihice
și neurologice, precum:
inițierea și menținerea stării de veghe
somnul
atenția
învățarea
memoria
rocesele senzoriale
 Starea de veghe
Activitatea emisferelor cerebrale trece periodic prin doua
stari functionale distincte: starea de veghe si starea de somn.

Starea de veghea reprezintă starea funcţională

cerebrală caracterizată prin creşterea tonusului
sistemului reticulat activator descendent, concomitent
cu orientarea conştiinţei spre o anumită activitate.
Veghea incepe odata cu stabilirea contactului constient
cu mediul inconjurator sau cu gandurile proprii si se
termina cand acest contact inceteaza.
 Sistemul reticulat
Formațiunea reticulată, pe baza sistemului reticulat activator ascendent, activează cortexul
şi îl face disponibil pentru a primi informații de la organele senzoriale. Acțiunea acestui
sistem poate fi tonică (atunci când starea de veghe este menţinută şi cortexul este alertat)
sau fazică (de trezire ). Atât menținerea stării de veghe cât şi trezirea pot avea mai multe
cauze. Pentru trezire acestea sunt :
excitarea receptorilor periferici de către stimuli din mediul înconjurător, prin colaterale
din căile senzoriale specifice (exemplu: zgomot puternic sau o lumina intensă care ne
trezeşte)
formațiunea reticulată poate fi activată de stimuli interni şi se produce o creştere a
tonusului SRAA (exemplu: trezirea din cauza foamei, a setei, a nevoii de a merge la baie).
activarea formațiunii reticulate prin excitații corticale (exemplu: mama care işi aude
copilul plângând, o persoană care işi aude numele ).
trezirea spontană, realizată atunci când sistemul nervos s-a "refacut" şi creşte activarea
SRAA, lucru care duce la trezire
 Somnul
Somnul este o stare fiziologică periodică și reversibilă, caracterizată prin suprimarea temporară
a conștienței, prin abolirea parțială a sensibilității și încetinirea funcțiilor vieții organice și este
din punct de vedere neurologic, o perioadă de timp foarte aglomerată.

În timpul somnului au loc schimbări fiziologice, precum:

Scade tensiunea arterială;

Scade frecvența pulsului;
Se reduce activitatea creierului;
Scade frecvența respirației;
Încetinește metabolismul;
Se reduce funcția renală, se produce mai puțină urină;
Se stimulează funcția endocrină, anumiți hormoni ca hormoni de creștere,
hormonii tiroidieni ca și melatonina fiind secretați în timpul somnului.
 Rolul somnului
Somnul este necesar pentru a:
Menține funcțiile critice ale corpului
Reface energia
Repară țesutul muscular
Permite creierului să proceseze noi
informații
Contribuția la sistemul imunitar
Reduce stresul si anxietatea
Sprijină reglarea metabolismului
Iar lipsa somnului poate provoca:
• Scăderea capacității atenției, dificultăți de
concentrare;
• Scăderea timpului de reacție la stimuli;
• Scăderea capacității memoriei;
• Modificări de dispoziție, emoționale;
• Modificări ale impuls-controlului;
• Deteriorarea capacității de gândire, analiză
și luare de decizii.
 Tipuri de somn
Exista doua feluri de somn:
Somnul profund sau normal, fara vise si somnul paradoxal, insotit de vise si miscari rapide
ale globilor oculari.
Fazele de somn normal si paradoxal se succed de mai multe ori in timpul somnului:
primele dureaza cate 90 de minute
celelalte cate de 10 minute.
*Trezirea individului se face mai greu in faza de somn paradoxal decat in cea de somn
normal.
Organismul uman are nevoie de o cantitate destul de exactă de somn zilnic pentru a
funcționa la parametrii optimali:
Vârsta:
de la naștere pană la 3 luni- 14-17 ore
4-11 luni- 12-16 ore 6-12 ani- 9-12 ore
1-2 ani- 11-14 ore 13-18 ani-8-10 ore
3-5 ani- 10-13 ore după 18 ani- 7-9 ore
 Ciclurile de somn
De-a lungul orelor de somn, creierul, dar și organismul trec prin mai multe cicluri de somn. Fiecare
ciclu include patru etape distincte:
(Etapa 1) – Adormirea sau somnul superficial:
Aceasta este prima etapă a somnului și reprezintă perioada dintre a fi treaz și a adormi.
Etapa 1 este, în esență, etapa „somnolentă” și durează, în mod normal, între 1 și 5 minute.
În timpul acestei etape, corpul nu s-a relaxat complet, deși activitățile corpului și creierului încep să
încetinească.
Apar modificări ușoare în activitatea creierului asociate cu adormirea.

(Etapa 2) – Somnul ușor:

Somnul profund debutează în acest stadiu
Temperatura corpului scade ușor, iar respirația și ritmul cardiac devin regulate.
Corpul intră într-o stare de conservare, care include:
Scăderea temperaturii
Relaxarea mușchilor
Încetinirea respirației și a ritmului cardiac
Undele cerebrale diferă față de cele din etapa anterioară, iar mișcarea ochilor se oprește.
Somnul corespunzător celei de-a doua etapă poate dura 10-25 de minute.
 Ciclurile de somn
(Etapa 3) – Somnul profund sau somnul de unde joase:
Somnul corespunzător acestei etape este, de asemenea, cunoscut sub numele de somn profund și este dificil să
treziți o persoană care se află în această fază de somn.
Tonusul muscular, pulsul și rata de respirație scad în această fază, pe măsură ce corpul se relaxează și mai
mult.
Activitatea creierului din această perioadă are un model identificabil cu ceea ce este cunoscut sub numele de
“unde delta”. Din acest motiv, etapa 3 poate fi numită și somn delta sau somn cu undă scurtă (SWS).
Experții consideră că această etapă este esențială pentru odihnă, întărește sistemul imunitar și alte procese
cheie ale organismului. Tensiunea arterială scade și se eliberează hormoni.
Petrecem cel mai mult timp în somn profund în prima jumătate a nopții. În timpul ciclurilor timpurii de somn,
etapele N3 durează, de obicei, 20-40 de minute. Pe măsură ce continuați să dormiți, aceste etape devin mai
scurte.

(Etapa 4)- REM:

Aceasta este etapa finală a ciclului de somn.
Acesta este momentul în care creierul este cel mai activ în timpul somnului și astfel apar visele.
În această etapă, ochii se mișcă rapid sub pleoape.
Somnul REM ajută să vă sporim performanța mentală și fizică.
 Tulburările de somn
Tulburările de somn sunt un grup de afecțiuni care afectează abilitatea de a dormi în mod
regulat. Fie că sunt cauzate de o problemă de sănătate sau de prea mult stres cotidian,
tulburările de somn devin din ce în ce mai frecvente.

Simptomele generale ale tulburărilor de somn includ:

Dificultăți de a adormi
Oboseala diurna Lipsa cronică de somn crește riscul dezvoltării
Dorința de a dormi în timpul zilei unor afecțiuni grave de sănătate, cum ar fi:
Mișcare neobișnuită în timpul somnului
Modificări neintenționate ale programului Diabetul
de somn Bolile cardiovasculare
Iritabilitate sau anxietate Obezitatea
Depresie Depresia
Creștere în greutate
 Tulburari de somn:
cauze și tipuri
Cauzele tulburărilor de somn sunt semnalate prin:
Tipurile tulburărilor de somn:
• condiții psihiatrice (depresie, anxietate, consum de alcool,
Insomnia
droguri);
Hipersomnia
• condiții neurologice (accident vascular cerebral, demența
Narcolepsia
etc.);
Apneea obstructivă în timpul
• boli somatice (cardiovasculare, renale etc);
somnului
• tratamente farmacologice;
Tulburări de ritm somn-veghe
• munca în schimburi sau pe timp de noapte;
Parasomnii
• călătorille și trecerea prin diferite zone de timp.
 Bibliogragie
Floru, R., Steriade, M. (1967), Veghea si somnul, Bucuresti, Editura stiintifica

Steriade, M., (1961), Despre vise si somn, Bucuresti, Societatea pentru

raspandirea stiintei si culturii

Descriere tulburări ale somnului (ro)

Richard L. Drake, A. Wayne Vogl, Adam W.M.Mitchell, Gray's Anatomy,

Philadelphia, Churchill Livingstone Elsevier