1. Examenul clinic al pacientului în clinica de protetică dentară.

Consecutivitatea . Importanţa practică.

Examenul clinic al pacientului ce necesita un tratament protetic are drept
scop final stabilirea diagnosticului si intocmirea unui plan corect de terapie.
Acest examen constituie primul act medical pe care medicul de specialitate este
obligat sa-l execute de fiecare data intro ordine consecutiva in clinica de
protetica dentara si nu numai. Fiecare pacient in dependenta de caracterul
maladie (leziunilor) si particularitatile individuale cere un examen specific si
care are o consecutivitate anumita si include:
Date personale care include indentitatea pacientului, domiciliul, virsta,
sexul, profesia,locul de munca.
Examenul subectiv care include: motivatia, istoricul actualei maladii si
istoricul vietii. Motivatia atentia medicului fata de pacient, iscusinta de a audia
si a memoriza cele mai importante acuze, caracterul maladiei, gradul de
influenta a maladiei asupra starii psihice.
Istoria actualei maladii cind a inceput boala? Care sunt cauzele? Cum a
inceput si cum a decurs boala, daca sa aplicat vreun tratament si care a fost
eficienta lui. Se trage atentie deosebita la pacientii cu proteze s.a
si Istoria vietii
Examenul obiectiv care cuprinde examenul exobucal, examenul endobucal
si complementar (paraclinic).
Examenul exobucal se executa prin inspectia regiunii maxilo-faciale din
fata si profil atragind atentia la starea si culoarea pielii, a mucoasei buzelor,
prezenta sau lipsei asimetriei faciale, la linia de contact si pozitia buzelor,
obrajilor, comisurilor gurii, gradul de exprimare a santurilor perilabiale, pozitia
mentonului, marimea unghiului mandibulei, starea etajului inferior al fetii.
Palparea digitala a regiunii maxilo-faciale se realizeaza prin palparea muschilor,
a ganglionilor limfatici submandibulari daca sunt prezenti sau absenti, a ATM
daca sunt dureri in zona ATM la fel se examineaza cinemateca mandibulara,
pozitia si caracterul condililor articulari ai mandibulei.
Examenul endobucal se executa prin inspectia cavitatii bucale cu ajutorul
instrumentelor (oglinda stomatologica, sonda, pensa dentara etc.) si anume:
1)raportul dintre buze, gradul de deschidere a gurii si mobilitatea muschilor
orbiculari al buzelor; 2)dintii; 3) arcadele dentare; 4) raportul dintre arcadele
dentare (tipul de ocluzie); 5) mucoasa cavitatii bucale; 6) apofizele alveolare si
maxilarele.

2. Examenul clinic al arcadelor dentare. Formele fiziologice şi patologice ale

lor. Determinarea tipului de ocluzie. Tipurile de ocluzie fiziologică şi
patologică. Caracteristica.
Examenul arcadelor dentare se executa prin inspectia separata, initial a
arcadelor dentare inferioare, apoi a celor superioare evidentiind: 1)forma
arcadelor dentare; 2)existenta, numarul si topografia breselor; 3)existenta,
numarul si starea protezelor dentare care restabilesc integritatea arcadelor

 denatre; 4)caracterul si nivelul ariei ocluzale; 5)raportul fiecarui dinte fata de

planul de ocluzie.

Arcadele dentare vor avea diverse forme în dependentă de varietatea tipului de

ocluzie. In caz de ocluzie ortognată arcada dentară superioară, ca regulă, are o
formă semieliptică, iar cea inferioară — hiperbolică. La ocluzia dreaptă (cap-
la-cap) ambele arcade se apropie de forma semieliptică. In cnzul formelor
atipice se notează particularităţile («V», «U», «M», liră, trapezoidă etc.).

Apreciind mărimea, numărul şi localizarea breşelor, conchidem că ele se

notează pentru fiecare arcadă dentară în parte. După mărimea breşei (numărul
dinţilor absen(i) deosebim edentatie parţială, redusă (absenţi 1—2 dinţi), întinsă
(absenţi 3—4 dinţi), sub-totală (prezenţi 1—4 dinţi). Breşele pot fi localizate
pe o hemiarcada sau pe ambele, în zona frontală, laterală (posterioară).
Fiecare breşă poate fi mărginită la ambele capete cu dinţi restanţi (breşe
intercalate) sau numai la o extremitate (breşe terminale). Cînd pe una şi
aceeaşi arcadă avem ambele varietăţi de breşe — edentata este mixtă. La
caracteristica breşelor în literatura de specialitate mai pot fi întilniti şi alţi
termeni.

Arcadele dentare cu breşe intercalate unii autori le numesc arcade

dentare întrerupte; în cazul breşelor terminale folosesc denumirea arcade
dentare scurtate; în caz de edentatie mixtă — arcade dentare întrerupte şi
scurtate. Se consideră că există mai mult de 62 mii de varietăţi de breşe ale
arcadelor dentare, care au fost sistematizate în clase de diferiţi autori:
Kennedy, Betelman, Gavrilov, Eichner, Kurleandscki, Costa etc.

La examinarea protezelor fixe se atrage atenţia asupra gradului de

închidere marginală la coroanele de înveliş unitare şi coroanele din punţi
dentare şi şini, la integritatea fetei ocluzale, prezenta posibilelor dezlipiri,
fracturi, raportul cu dinţii antagonişti, iar la punţile dentare şi cu apofiza
alveolară. In cazul protezelor mobile se examinează starea lor şi
particularităţile cîmpului protetic (dinţii restanţi, fibromucoasa, ţesutul
osos).

La examenul arcadelor dentare evidenţiem nivelul general al ariei

ocluzale şi nivelul suprafeţei ocluzale al fiecărui dinte fată de ea şi planul de
ocluzie.

 Examenul relatiei şi raportului de ocluzie centrică. După examenul arcadelor

dentare este necesar de a supune analizei relaţiile intermaxilare şi interdentare,
care servesc drept criteriu important la alcătuirea şi realizarea planului
protetic. Aceste relaţii se vor studia în plan vertical, transversal şi sagital.
Poziţiile mandibulei faţă de maxilă pot fi centrice, excentrice cu contact între
arcadele dentare şi fără contact. Reieşind din acestea, iniţial se va determina
tipul de ocluzie. Pacientului, la care mandibula se găseşte in stare de postură, i
se propune de a închide cavitatea bucală in oclu zia centrică, folosind diverse
probe (deglutiţia, mişcarea de închidere rapidă a cavităţii bucale, închiderea
cavităţii bucale cu realizarea contactului bilateral din zona primilor molari ş.
a.) şi metode de ghidare unimanuală sau bimanuală a mandibulei în ocluzie
centrică fără a provoca presum puternice asupra ei. Convingîndu-u ocluziei,
conducîndu-ne de semnele clinice caracteristice fiecărui tip din cele cunoscute.
Ulterior vom examina relaţiile ocluzale în intercuspidare maximă pentru care
este caracteristic aşa un raport interdental cînd între suprafeţele ocluzale ale
dinţilor se stabileşte un contact intercuspidian şi fiecare dinte se găseşte în
ocluzie cu doi antagonişti, afară de incisivii centrali inferiori şi ultimii molari
superiori. Prin urmare, un rol important în poziţie statică normală de
intersuspidare maximă il joacă contactul cuspizilor cu fosele ocluzale şi crestele
marginale.

Examenul de ocluzie dinamica.După examenul relaţiilor ocluzale statice se

supun unei analize şi relatiile de ocluzie dinamică (mişcări de propulsie şi
lateralitate). La mişcările de propulsie se atrage atenţia asupra caracterului de
ghidaj anterior al ocluziei. Datorită supraacoperirii dintilor frontali inferiori de
cei superiori, la deplasarea mandibulei anterior, incisivii inferiori alunecă pe
suprafeţele palatinale ale an- tagoniştilor pînă la marginea incisivală. In aşa
mod incisivii supe- liori dirijează mişcarea de propulsie. In poziţia de contact
cap-la-cap a incisivilor, datorita ghidajului anterior, apare o inocluzie laterală,
care depinde de gradul de supra-acoperire frontală. Cu cît mai mare va fi
gradul de acoperire a dinţilor frontali inferiori, cu atît mai mare va fi şi spaţiul
de in ocluzie laterală.

Deosebim 4 variante de ocluzie normala - ocluzie ortognata,dreapta,biprognata

si opistognata:

OCLUZIE ORTOGNATA: acest tip de ocluzie se intilneste mai mult la rasa alba
si poate fi considerata drept ocluzie ideala. Pentru acest tip de ocluzie fiziologica
sunt bine exprimate curbele ocluzale de compensare (sagitala si transversala).

 OCLUZIE DREAPTA (CAP LA CAP): Este mai putin frecventa si se intilneste

mai des la eschimosi avind aceiasi parametri caracteristici ca si in cazul ocluziei
ortognatice, cu exceptia criteriilor de contact dentodentar la nivelul zonei
frontale.

OCLUZIA BIPROGNATA: Se intilneste mai frecvent la populatiile din africa si

este insotita de aceleasi semne morfologice la nivelul arcadei dentare ca si
ocluzia ortognata, cu deosebirea ca la ocluzia biprognata avem o inclinare
vestibulara a tuturor dintilor frontali superiori si inferiori impreuna cu procesele
alveolare.

OCLUZIE OPISTOGNATA: se intilneste mai rar decit ocluziile precedente si se

deosebeste de ele, in special de cea orognata, printro inclinatie orala a tuturor
dintilor frontali superiori si inferiori impreuna cu procesele alveolare.Acest tip
de ocluzie se mai numeste si semiretruzie fiziologica bimaxilara.

Ocluziile patologice sunt:

OCLUZIA PROGNATICA: se caracterizeaza prin protruzia arcadei dentare

superioare si a procesului alveolar din aceasta zona, fenomen ce conditioneaza
aparitia unui spatiu de inocluzie in plan sagital in regiunea frontala a arcadelor
dentare.

OCLUZIA INVERSA(PROGENIA): Se caracterizeaza prin simptome opuse

ocluziei prognatice. Astfel dintii frontali inferiori reacopera pe cei superiori,iar
spatiul de inocluzie este format de fetele vestibulare ale dintilor superiori si de
cele linguale ale dintilor inferiori sau este absent.

OCLUZIA DESCHISA: se caracterizeaza prin prezenta unui spatiu mai mic sau
mai mare de inocluzie verticala in zona dintilor frontali.

OCLUZIA ADINCA: se caracterizeaza prin acoperirea dintilor frontali inferiori

de catre cei superiori mai mult de 1/3 din inaltime, fiind astfel numita si
supraocluzie frontala, accentuata.

OCLUZIA INCRUCISATA : se caracterizeaza prin dereglarea rapoartelor

dentodentare, care se manifesta prin angrenari inverse uni sau bilaterale nu
numai in zonele laterale dar si a unor dinti din zona frontala.

3. Intercuspidarea maximă a arcadelor dentare după Korber. Metoda

înregistrării. Importanţa practică.

 Pentru relatiile ocluzale in intercuspidarea maxima este caracteristic asa un

raport interdental cind intre suprafetele ocluzale ale dintilor se stabileste un
contact intercuspidian si fiecare dinte se gaseste in ocluzie cu doi antagonisti,
afara de incisivii centrali inferiori si ultimii molari superiori. Prin urmare un rol
important in pozitie statica normala de intercuspidare maxima il joaca contactul
cuspizilor cu fosetele ocluzale si crestele marginale, care este bine redata in
contactele ocluzale in intercuspidarea maxima (dupa Korber). Iregistrarea
acestor contacte ca si a celor dinamice se efectuiaza cu ajutorul hirtiei de
articulatie sau a placutelor de ceara ramolita. In scop stiintific pot fi folosite si
alte metode ca, de exemplu, cea fotoelastica in care se foloseste acrilatul
transparent, lumina polarizata, computerul s.a.

4. Radiografia dento-parodontală intraorală, extraorală şi radiografia

panoramică. Caracteristica. Importanţa practică.
Radiografia dento-parodontală sau intraorală. Studiul filmului radiografic
capatat prin metoda intraorala ne da posibilitatea de a preciza starea tesuturilor
dure ale dintilor, depistarea diverselor leziuni odontale, cum ar fi prezenta
cavitatilor provocate de caria dentara in zonele proximale sau a coletului.
Important este informatia despre caracterul implantarii dintelui, direcria axului
sau si a radacinilor, a raportului coroana-radacina atit in sens vertical cit si in
sens orizontal. Analiza datelor obtinute ne da posibiliatea sa precizam
topografia, forma , marimea camerei pulpare si starea canalelor radiculare . Daca
dintele a fost supus unui tratament cu extirpatia pulpei radiculare se va
determina calitatea obturatiei, atragind atentia la zona apicala, unde pot fi
observate modificari ale tesutului osos, hipercimentoza radiculara sau
osteoscleroza. Examenul radiologic intraoral pune in evidenat si stare tesutului
peridontal si osului alveolar, in tesutul osos alveolar poate fi relevata o
distrugere a laminei dure , resorbtia septurilor interdentare si interradiculare.
Radiografia intraorala ne poate evidentia suplimentar prezenta dintilor in
retentie, resturi radiculare, fracturi radiculare si a oaselor maxilare etc.
Radiografia extraorală şi radiografia panoramică. Acest tip de radiografie se
efectuieaza cu ajutorul radiografiei panoramice prin proiectie desfasurata pe una
si aceeasi pelicula a celor doua arcade dentare si a maxilarelor in ocluzie
centrica, starea de postura a mandibulei sau la deschiderea maxima a gurii. Pe
aceasta pelicula vom studia particularitatile de structura a parodontului si
tesutului osos in ansamblu comparativ si concomitent a rapoartelor dintre
arcadele dentare si elementele articulatiei temporomandibulare. In acest caz
multe detalii cum ar fi particularitatile de structura a marginii osului alveolar,
spatiul dento alveolar, caracterul de trecere a canalelor radiculare nu se
evidentiaza clar pe asemenea radiograme, si in acest caz se recurge la
tomografie computerizata sau alte metode paraclinice de diagnostic.

5.Metodele de studiu a modelelor de diagnostic. Importanţa

practică.

 Analiza modelelor de studiu (diagnostice). Examenul clinic en-

dobucal nu totdeauna ne permite să depistăm diverse momente
de
ocluzie şi raport interdental, să precizăm localizarea
contactelor dentare premature din cauza reflexelor de protecţie
ce apar în cadrul utilizării acestor metode. In cavitatea bucală
este imposibil de
a stabili cu precizie caracterul contactului interdentar în zona
cus-
pizilor orali ai dinţilor laterali; întîlnim de asemenea
dificultăţi la
p r e c i z a r e a a x e l o r l o n g i t u d i n a l e a l e d i n ţ i l o r, r a p o r t u l u i d i n ţ i l o r
lip-
siţi de antagonişti faţă de planul de ocluzie etc. In vederea
evitării
acestor dificultăţi se propune aplicarea metodei analizei
modelelor
de studiu (diagnostice) care prezintă o vastă metodă
complementa-
ră nu numai la stabilirea diagnosticului, dar şi la întocmirea
unui
p l a n d e t r a t a m e n t p r o t e t i c c o r e c t . Av a n t a j u l m e t o d e i r e s p e c t i v e
mai
constă şi în posibilitatea efectuării examenului în absenţa
pacien-
tului, în efectuarea unor măsurări de precizie care nu pot fi
făcute
în cavitatea bucală, ca de exemplu: determinarea înălţimii
spaţiu-
lui edentat, poziţiei dinţilor ce delimitează breşele dentare,
fapt ce
permite alegerea corectă a variantelor de inserţie a protezei
etc.

Modelele diagnostice pot fi studiate şi analizate separat şi în

po-
ziţie de ocluzie centrică. In acest scop modelele de studiu se
vor
ghipsa în aşa-numitele simulatoare cu ajutorul cheii de ocluzie
ob-

6





































 ţinute în cadrul determinării ocluziei centrice sau a relaţiei de
oclu-
zie imediat după amprentare. Alegerea simulatorului va
depinde de
scopul investigaţiei. Dacă este nevoie de un studiu al relaţiilor
in-
terdentare în raport de mişcările mandibulare, modelele se vor
ghip-
s a î n a r t i c u l a t o r, c a r e p e r m i t e i m i t a r e a a c e s t o r m i ş c ă r i .
Examenul
modelelor de studiu pe simulatoare va permite precizarea
localiză-
rii contactelor interdentare premature, înclinarea suprafeţelor
pa-
l a t i n a l e a l e f r o n t a l i l o r s u p e r i o r i ş i t r a i e c t o r i a p e c a r e o p a r c u rg
m a rg i n i l e i n c i s i v a l e a l e i n c i s i v i l o r i n f e r i o r i p e a c e a s t ă p a n t ă ,
gra-
dul de înclinare a pantelor cuspidiene a dinţilor laterali şi
modul
de alunecare intercuspidiană, precum şi celelalte relaţii
interdenta-
re. Analiza relaţiilor interdentare numai în plan vertical se va
face
d u p ă g h i p s a r e a m o d e l e l o r î n o c l u z o r, c a r e i m i t ă m i ş c ă r i l e
mandi-
bulei numai în plan vertical.

6. Electroodontometria.Termodiagnosticul. Importanţa practică.

* Electroodontometria. L e z i u n i l e ţ e s u t u r i l o r d u r e o d o n t a l e
corona-
re cum ar fi caria, abraziunea patologică,'hipoplazia smalţului,
flu-
oroza, prezenţa eroziunilor ş. a., ca şi dinţii preparaţi sub
coroane
de înveliş sau traumatismul provoacă diverse afecţiuni ale
pulpei den-
tare. Prin urmare, cînd medicul pune la îndoială viabilitatea
pul-
pei, este nevoie de un examen care ar stabili starea ei reală. In
acest scop se utilizează electroodontodiagnosticul care ne

7







































 permite
să stabilim pragul de sensibilitate a sistemului nervos dentar
care
indică starea pulpei şi a periodonţiului. Pentru determinarea
gra-
dului de excitare electrică se folosesc aşa aparate ca
electrodonto-
metrul (EOM-3), odontodiagnosticul (OD-2M) ş. a. Examenul
se
efectuează de către medic şi sora medicală. După izolarea de
sali-
v ă a d i n t e l u i , m e d i c u l a m p l a s e a z ă e l e c t r o d u l a c t i v p e m a rg i n e a
in-
cisivală (ocluzală), iar sora medicală, prin rotirea lentă a
buto-
nului, pune în funcţiune aparatul care transmite curentul
electric
la dinte. In momentul apariţiei sensibilităţii sora medicala
fxează
pe cadranul aparatului cifra care indică mărimea curentului
în mkA.

S-a constatat că pragul de sensibilitate la dinţii sănătoşi es-

te egal cu 2—6 mkA. La o inflamaţie a pulpei acest indice va
creş-
t e p î n ă l a 4 0 m k A . Va l o a r e a d e p î n ă l a 6 0 m k A d e n o t ă p r e z e n ţ a
procesului de necroză pulpară; în limitele de 60—90 mkA
indică
antrenarea în proces a pulpei radiculare; la antrenarea în
proces
a ţesuturilor apicale reacţia periodonţiului va fi în limitele 100
—
120 mkA, iar în caz de o afecţiune şi mai profundă a
periodonţiu-
lui dintele va răspunde la curenţi cu o intensitate şi mai mare.

eTermodiagnosticul. D e t e r m i n a r e a r e a c ţ i e i d i n t e l u i l a e x c i t a n ţ i i
termici (fierbinte, rece) este una dintre cele mai simple metode
de
examinare a stării pulpei. Excitanţii termici pot fi aplicaţi pe
supra-

8










































 faţa dintelui supus examenului prin irigare, însă această
metodă nu
ne permite să precizăm care dinte reacţionează la excitantul
t e r-
mic. Mai simplu este de a aplica pe dinte un bulet de vată
îmbi-
bat cu apă fierbinte ( + 50°C), deoarece este dovedit că dinţii
sănă-
toşi, fără leziuni ale ţesuturilor dure, reacţionează la o
temperatu-
ră de +50°C şi mai mare, iar la rece mai jos de +10°C. In caz
de
afecţuni ale pulpei de caracter inflamator sau leziuni ale
ţesuturi-
lor dure (carie, abraziune patologică, defecte cuneiforme etc.)
la
aplicarea excitanţilor termici se declanşează o reacţie doloră
acu-
tă. Reacţia dinţilor la excitanţii termici mai poate fi
determinată şi
cu ajutorul termoodontocronometrului care ne permite să
acţionăm
asupra unui anumit punct de pe suprafaţa coronară cu o
tempera-
tură, care uşor poate fi regulată, de la 0°C pînă la +70°.

7. Metodele statice şi dinamice de determinare a eficienţei masticatorii.

Importanţa practică.

Luînd în consideraţie că leziunile sistemului stomatognat

provoacă diverse dereglări ale actului de masticaţie,
necesitatea determinării acestui criteriu funcţional este
evidentă. Eficienţa masticatoare poate fi determinată în
procente prin comparaţie cu cea a sistemului stomatognat
sănătos, considerată egală cu 100%. De la primele încercări de
a determina eficienţa masticatoare întreprinse de Borelli în a.
1679 şi pînă în prezent au fost elaborate diferite metode care
pot fi sistematizate în două grupe: metode statice şi dinamice
(funcţionale).

9























 Metodele statice. L a b a z a m e t o d e l o r s t a t i c e a u f o s t p u s e d a t e l e
lui Haber obţinute la determinarea presiunii masticatoare cu
aju-
torul gnatodinamometrului, comparînd indicii de rezistenţă a
di-
verşilor dinţi la procesul de masticaţie luîndu-se drept unitate
de mă-
sură valoarea celui mai slab dinte (inclusivul lateral) fiind
com-
parată cu valoarea celorlalţi dinţi. La baza acestei metode au
fost
puse de asemenea particularităţile morfologice şi funcţionale
ale
f i e c ă r u i d i n t e : m ă r i m e a m a rg i n i i i n c i s i v a l e ş i a s u p r a f e ţ e i
ocluzale,
n u m ă r u l ş i g r o s i m e a r ă d ă c i n i l o r, d i a m e t r u l c o l e t u l u i , n u m ă r u l
cus-
p i z i l o r, p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e a n a t o m o - f i z i o l o g i c e a l e p e r i o d o n ţ i u l u i ,
ro-
lul lui la realizarea funcţiei de masticaţie, locul fiecărui dinte
în
arcada dentară etc.

Vu s t r o v, D u c h a n g e ş . a . , c o n s i d e r î n d d r e p t u n i t a t e p r e s i u n e a
masticatoare a incisivului lateral şi comparînd-o cu presiunea
masticatoare a celorlalţi dinţi, au determinat coeficientul
fiecărui dinte
de pe maxilă şi mandibulă. Aplicarea, însă, în practică a
acestei
metode prezintă dificultăţi, din care cauză nu este utilizată.

M a m l o k , A g a p o v, O k s m a n ş . a . a u s i m p l i f i c a t a c e a s t ă m e t o d ă
ocotind eficacitatea masticatoare a sistemului stomatognat
egală
cu 100 unităţi calculînd astfel coeficientul fiecărui dinte după
acest
c r it e r i u . D r e p t u n i t a t e d e c a l c u l e i a u l u a t c a p a c i t a t e a d e
rezistenţă
a incisivului lateral egală cu 1.

10





































 De menţionat că determinarea eficacităţii masticatoare este po-
sibilă doar în cazul prezenţei dinţilor antagonişti ce s-au
păstrat.
Dacă ei lipsesc, capacitatea masticatoare a dintelui prezent este
considerată egală cu 0, deoarece el nu participă la actul de
masti-
caţie. Deci în cazul prezenţei tuturor dinţilor pe un maxilar şi
lip-
sa totală pe celălalt eficienţa masticatoare va fi egală cu 0
(Aga-
pov).

Oksman a ajuns la concluzia că afară de evidenţa dinţilor ab-

senţi urmează să fie luată în consideraţie şi starea funcţională a
dinţilor restanţi, care poate fi determinată în raport cu gradul

< o c f l c i e n ţ i i de rezistentă a dinţilor

(,oc!tcienin ae
Dinţii 1 2 3 4 5 6 7 8 J în total

După Mamlok
2 1 3 3 o
O 6 5 2—3 25
1

Inferiori
După Agapov
2 1 3 4 4 6 5 — 25
Su pc nori
1 и ieri ori
După Oksman
2 1 2 3 3 6 5 3 25
Superiori
de
m o b i l i t a t e a l o r. S e c o n s i d e r ă c ă d i n ţ i i c u o m o b i l i t a t e d e
gradul 1 participă 100% la actul de masticaţie. Cei cu o
mobilitate de gra-
dul II au păstrat numai 50% din capacitatea funcţională, iar cei
ce au o mobilitate de gradul III, sînt socotiţi absenţi. In
legătură
cu aceasta autorul propune ca notarea stării funcţionale a dinţi-
l o r s u p e r i o r i ş i i n f e r i o r i s ă s e e f e c t u e z e p r i n t r- o l i n i e o b l i c ă .

Metodele dinamice (functionaie). L u î n d u - s e î n c o n s i d e r a ţ i e d e z -

avantajele metodelor statice de determinare a eficienţei

11



















































 masticatoa-
re şi stării funcţionale a parodontului, care se reduc la un
calcul
aritmetic simplu al rezultatelor examenului clinic şi
radiografie, şi
deci nu oglindesc realitatea, au fost elaborate mai multe
metode
funcţionale. Autorii acestor metode reieşeau şi din faptul că în
une-
le cazuri dereglările de masticaţie apar chiar în lipsa unui
număr
mic de dinţi, şi invers, la unii pacienţi cu prezenţa edentaţiilor
parţiale întinse, datorită funcţionării mecanismelor de
compensare,
dereglările actului de masticaţie pot fi minime.

Unul dintre primii autori ai metodei funcţionale de determinare

a eficienţei masticatoare propunînd proba de masticaţie, a fost
Cris-
thensen. Conform metodei sale pacientului i se dă un miez de
nucă
(alune, migdale) şi după 50 mişcări de masticaţie masa căpătată
se
a d u n ă î n t r- o t ă v i ţ ă , p r i n c l ă t i r i a l e g u r i i , s e s p a l ă ş i s e u s u c ă l a
o temperatură de 100° în termostat timp de o oră. După uscare
ma-
sa căpătată se cerne prin 4 site cu diametrul găurilor diferit.
Parti-
culele restante în ultima sită se cîntăresc şi după greutatea lor
se
determină procentul de pierdere a eficienţei masticatoare.

Ghelman a modificat această metodă considerabil

simplu,ficînd-o,
a constatat că sistemul stomatognat sănătos fărîmiţează 5 g de
miez de alune timp de 50 sec. pînă la aşa un grad, că masa
căpăta-
tă, fiind uscată şi cernută prin sită cu găuri de 2,4 mm în
diametru,
trece complet. In caz de edentaţie parţială sau alte afecţiuni,
după

12











































 cernerea probei. în sită rămîn resturi. După cîntărirea acestor
resturi
se calculează procentul pierderii eficienţei masticatoare.
considerîn-
du-se că 5 g constituie 100%. Dacă, de exemplu, în sită a rămas
1 g,
pierderea eficienţei masticatoare va fi egală cu 20%.

Rubinov a ajuns la concluzia că proba de masticaţie după Ghel-

man nu corespunde indicilor fiziologici, deoarece în condiţii de
n o r-
mă nimeni nu rumegă odată 5 miezuri de nucă (1 miez=l g). Re-
ieşind din aceasta, Rubinov a elaborat proba de masticaţie
numită
fiziologică. In acest scop i se dă pacientului un miez de alune
(migdală), greutatea căruia în mediu este egală cu 800 mg,
m a r-
cind timpul de la începerea masticaţiei pînă la apariţia actului
de
deglutiţie. In condiţii de integritate a arcadelor dentare pentru
acest act e nevoie de 14 sec. în caz de edentaţie parţială timpul
ne-
cesar pentru masticaţie creşte în raport cu întinderea şi
localizarea
b r e ş e l o r, i a r m ă r i m e a p a r t i c u l e l o r l a m o m e n t u l a p a r i ţ i e i a c t u l u i
de
deglutiţie creşte. Calculul acestei probe este analogic cu cel al
probei după Ghelman. Prin urmare, această probă ne permite să
determinăm eficienţa masticatoare în condiţii fiziologice.

8. Odontoparodontograma după Kurleandski. Schimbările stării

funcţionale a dinţilor în dependenţă de gradul de rezorbţie a ţesutului osos
alveolar. Importanţa practică.

Parodontograma după Kurleandski. P a r o d o n t o g r a m a e s t e o m e t o d ă

statică de evidenţă a stării funcţionale a dinţilor şi nu este o
parte componentă a metodelor de determinare a eficienţei
masticatoare, însă noi am inclus-o aici, deoarece ea ne redă
starea funcţională a sistemului dentar în poziţie statică şi
medicul indirect îşi imaginează eficienţa funcţională a

13

































 sistemului stomatognat. ["Parodontograma prezintă o schemă a
formulei dentare unde se notează date despre starea fiecărui
dinte (tab. 4). Schema este completată conform datelor
examenului clinic, radiologie şi gnatodinamometriei prin semne
condiţionale: N — norma; O — lipsa dintelui; 1/4 —resorbţia
ţesutului osos de gradul I; 1/2 — resorbţia ţesutului osos de
gradul II; 3/4 — resorbţia ţesutului osos de gradul III. Dacă
gradul de resorbţie este mai pronunţat, dintele este considerat
ab-
sent.

La alcătuirea parodontogramei autorul reiese din forţele de re-

zervă ale parodontului care aproximativ sînt egale cu 1/2 din
po-
sibilităţile funcţionale maximale. Starea funcţională a
parodontu-
lui în normă este determinată cu ajutorul coeficienţilor obţinuţi
prin comparaţia posibilităţilor funcţionale determinate in
cadrul
gnatodinamometriei. La mijlocul schemei este notată formula
den-
tară; starea parodontului şi coeficienţii condiţionali sînt notaţi
în
pătrăţelele respective. Pentru fiecare grupă de dinţi cu
orientare
funcţională la fiecare arcadă dentară se calculează starea ei
func-
ţională (tab. 4). Analiza rezultatelor incluse în parodontograma
îi
permite medicului să compare posibilităţile funcţionale ale
arcade-
lor dentare, ale anumitor grupuri de dinţi şi să întocmească un
plan
corect de tratament.

9. Metodele clinice şi paraclinice de examinare a musculaturii:

miotonometria, electromiografia.
Metodele paraclinice de examinare a musculaturii. De acum a
fost menţionat că muşchii mobilizatori ai mandibulei sînt o
verigă

14
































 importantă la realizarea funcţiilor sistemului stomatognat. Deci
la
determinarea stării lor funcţionale, afară de metodele clinice,
ulti-
m i i a n i p e l a rg s e p r a c t i c ă ş i m e t o d e l e p a r a c l i n i c e c u m s î n t , d e
exemplu, miotonometria şi electromiografia.

M i o t o n o m e t r ia. Este o metodă de investigare a tonusului

muscular care va fi modificat în raport cu schimbările de
funcţii
ale sistemului stomatognat şi cele motorice ale mandibulei.
Practic se va determina tonicitatea muşchilor ridicători ai man-
dibulei. In acest scop poate fi utilizat tonometrul Szirmai,
c o m p u s d i n t r- o t i j ă c u r e s o r t e l a s t i c p e n t r u c o m p r e s i u n e ş i u n
cadran c u i n d i c a t o r. M ă s u r ă r i l e s e f a c î n s t a r e a d e
repaus şi contracţie musculară maximă. Pentru aceasta fotoliul
î n c a r e s e a f l ă p a c i e n t u l s e a d u c e î n t r- o p o z ă o r i z o n t a l ă .
Propunîndu-i-se, maximal
să strîngă arcadele dentare, prin palparea muşchiului maseteric
sau
temporal, medicul determină punctul maximal proeminent.
După
aceasta i se propune o relaxare şi în punctul determinat pe
suprafaţa musculară se instalează miotonometrul în poziţie
verticală fără a exercita presiune. In acest timp pe
cadran indicatorul ne arată mărimea tonusului muscular în
stare de repaus, iar în urma contractării musculare maximale,
prin închiderea arcadelor dentare,
pe cadran citim mărimea tonusului muscular în contracţie
funcţională.

Electromiografia.Reografia.
Metodă de examinare a stării funcţionale a organelor şi ţesuturilor prin studiul
oscilaţiilor de pulsare a vaselor sangvine pe baza înregistrării grafice a
schimbărilor de rezistentă totală a ţesuturilor. In stomatologie sint utilizate:
metoda de examinare a circulaţiei sangvine a dintelui — reodentografia, ale
ţesuturilor parodontului — reoparodontografia, ATM — reoartografia. Aceste
metode vor fi utilizate în scop diagnostic şi ca metode de determinare a
eficacităţii tratamentului realizat.

Analiza undelor reografice se efectuează vizual şi prin metode grafice care

includ parametri provizorii şi de amplitudă. La analiza vizuală se atrage atenţia
la forma vîrfului undular şi deplasarea Iui.

Analiza grafică a reogramei necesită studierea următorilor indici:

15























 1) intervalul de timp între crenelul Q pe electrocardiogramă şi începutul liniei
reografice;

2) durata părţii anacrotice sistolice a reogramei, care caracterizează dilatarea

pereţilor vaselor sangvine;

3) durata părţii catacrotice a reogramei, care indică starea tonusului vascular;

4) durata maximă a creşterii vitezei afluxului sîngelui înregistrat de la începutul

liniei reografice pînă la vîrful undei ascendente ce caracterizează tonusul şi
elasticitatea arteriilor.

Cunoscînd parametrii reografici în normă prin analiza comparativă, se vor

depista dereglările funcţionale ale organului examinat. A f a r ă de aceasta,
folosind metoda dc examinare prin aplicarea probei funcţionale, cum ar fi cea
de masticaţie, se poate diferenţia caracterul circulaţiei sangvine în timpul
actului de masticaţie, posibilităţile de compensare a reţelei sangvine, influenta
protezelor dentare asupra circulaţiei sangvine şi să precizăm efectul
t r a tamentului protetic.

10. Diagnosticul în protetica dentară. Exemple. Indicaţii şi

contrainidicaţii generale şi locale la tratamentul protetic.
La baza stabilirii şi formulării diagnosticului vor fi puse re-
z u l t a t e l e u n u i e x a m e n c o m p e t e n t , c o m p l e x ş i c o n s e c u t i v, c l i n i c
şi
paraclinic. In protetica dentară diagnosticul se reduce nu numai
la stabilirea formei nozologice a afecţiunii, dar şi la descrierea
dereglărilor morfologice, topografice, de funcţie, a factorilor
etio-
l o g i c i , p a t o g e n e t i c i , c o m p l i c a ţ i i l o r, d e r e g l ă r i l o r f i z i o n o m i c e ş i
deci
p o a r t ă u n c a r a c t e r d e s c r i p t i v. P r i n u r m a r e , d i a g n o s t i c u l e s t e
com-
pus din 3 părţi: 1) afecţiunea principală; 2) complicaţiile
provoca-
te de afecţiunea principală; 3) afecţiunile concomitente.

Afecţiunea principală necesită un tratament ortopedo-protetic

şi
constituie cauza solicitării asistentei medicale din partea
pacientu-
lui. Ea reprezintă forma nozologică cu concretizarea

16

















 dereglărilor
morfologice, topografice, determinarea gradului şi caracterului
du-
r e r i l o r ( a c u t , c r o n i c ) f o l o s i n d u - s e c l a s i f i c ă r i l e c u n o s c u t e . To t
aici
sînt incluse şi dereglările funcţionale (masticaţie, fonaţie,
degluti-
ţie etc.) indicîndu-se gradul de exprimare, apoi factorul
etiologic
şi patogenia leziunii (dacă au fost evidenţiate), terminînd cu
de-
reglările fizionomice care au o deosebită importanţă indiferent
de
gen şi vîrstă.

Dacă afecţiunea principală pe parcursul evoluţiei sale a

provocat oarecare complicaţii (migrări dentare, deformaţii ale
arcade-
lor dentare, de ocluzie, abraziune patologică a ţesuturilor dure
a l e d i n ţ i l o r r e s t a n ţ i , a p a r i ţ i a m o b i l i t ă ţ i i p a t o l o g i c e a d i n ţ i l o r,
modifi-
cări ale dimensiunii verticale de ocluzie, trauma
fibromucoasei,
disfuncţii ale sistemului stomatognat etc.), atunci aceste
compli-
caţii constituie partea a doua a diagnosticului urmînd să fie de-
scrise după acelaşi principiu.

Partea a treia a diagnosticului o alcătuiesc maladiile concomi-

tente, care pot fi generale şi stomatologice. Bineînţeles că
aprecie-
r e a s t ă r i i g e n e r a l e a o rg a n i s m u l u i a r e o d e o s e b i t ă î n s e m n ă t a t e ,
deoarece ea în unele cazuri necesare va fi luată în consideraţie
la
alcătuirea şi realizarea planului de tratament, în alte cazuri va
bloca acest proces sau chiar ne va contraindica tratamentul.
Insă
m a l a d i i l e g e n e r a l e a l e o rg a n i s m u l u i n u p o t f i i n c l u s e î n a c e a s t ă
parte a diagnosticului, deoarece despre maladiile concomitente
generale medicul stomatolog ia cunoştinţă numai pe baza
anamne-

17









































 zei şi rareori pe baza datelor consultative ale specialiştilor din
a l t e r a m u r i a l e m e d i c i n e i . To t o d a t ă m e d i c u l e s t e d a t o r s ă i a î n
consideraţie aceste maladii atît la întocmirea planului de trata-
ment, cît si la aplicarea lui (în boala hipertensivă, stenocardie,
epilepsie etc.). Aceste date sînt notate în compartimentele
respec-
tive ale fişei de ambulatoriu.

Cît priveşte maladiile concomitente stomatologice, medicul le

evidenţiază în timpul examenului clinic şi paraclinic, ele
consti-
tuind partea a treia a diagnosticului (leucoplachia, lichenul
roşu
plan etc.). Prin urmare, stabilirea diagnosticului corect
solicită'o
examinare minuţioasă a pacientului care ne va ajuta ulterior şi
la
formularea diagnosticului diferenţiat. La baza acestui
diagnostic
stau deosebirile dintre datele tabloului clinic şi rezultatele
exame-
nului paraclinic. Principalul moment în stabilirea diagnosti-,
cului diferenţiat constă în evidenţierea simptomului
caracteristic
pentru maladia respectivă. In acest scop se va face o analiză
com-
parativă a tabloului clinic şi a datelor examenului
complementar
al maladiei în cauză cu cele ale maladiilor asemănătoare.

11. Principiul profilactic, curativ şi biologic de tratament protetic.

Principiul profilactic. S i s t e m u l s t o m a t o g n a t , f i i n d a l c ă t u i t d i n
mai multe componente,este unic din punct de vedere
morfofuncţional şi totodată prezintă un component al întregului
o rg a n i s m . D i n a c e s t e c o n s i d e r e n t e r e i e s e c ă t u l b u r ă r i l e
morfofuncţionale provocate de un oarecare proces patologic în
una din verigile sistemului, neapărat va influenţa negativ nu
numai asupra altor componenţi, dar şi asupra
î n t r e g u l u i o rg a n i s m . L u î n d u - s e î n c o n s i d e r a ţ i e a c e s t e l e g i t ă ţ i ,
în
cadrul proteticei dentare în ultimele decenii, principiul

18



































 profilactic
de tratament protetic a fost divizat în principiul profilactic
local
şi principiul profilactic general. Dacă rolul principiului local
de
profilaxie constă în tratamentul protetic de prevenire a
afecţiuni-
l o r o rg a n e l o r ş i ţ e s u t u r i l o r s i s t e m u l u i s t o m a t o g n a t ( p r o f i l a x i a
sto-
matologică), atunci principiul general prevede profilaxia
afecţiu-
n i l o r a l t o r o rg a n e , s i s t e m e ş i c h i a r a î n t r e g u l u i o rg a n i s m , c a r e
pot fi influenţate sau acutizate de dereglările, funcţionale şi
fizio-
nomice ale sistemului stomatognat (gastrite, colite, ulcer
gastric
şi duodenal, dezechilibrul psihic etc.).

Principiul de profilaxie locală urmăreşte scopul global de a

preveni afecţiunile sistemului stomatognat păstrînd astfel
integri-
tatea lui pe o durată de timp cît mai mare. Din complexul
măsu-
r i l o r g e n e r a l e d e p r o f i l a x i e c u c a r a c t e r l o c a l o d e o s e b i t ă i m p o r-
tanţă o are educaţia sanitară ce constă în respectarea igienei
cavi-
tăţii bucale, tratamentul protetic provizoriu şi final efectuat
la timp.
Principiul profilaxiei generale constă în prevenirea influenţei
negative a disfuncţiilor sistemului stomatognat asupra altor
siste-
m e ş i o rg a n e ş i , î n p r i m u l r î n d , a s u p r a o rg a n e l o r t r a c t u l u i d i g e -
s t i v. R e s t a b i l i r e a f u n c ţ i e i m a s t i c a t o a r e , d e e x e m p l u , p r i n
aplicarea
protezelor dentare, va influenţa pozitiv asupra funcţiei
tractului
gastrointestinal servind totodată drept o măsură de profilaxie a
a f e c ţ i u n i l o r o rg a n e l o r d i g e s t i v e , E s t e b i n e c u n o s c u t ă ş i
influenţa
negativă a tulburărilor morfofuncţionale din sistemul
stomatognat
a s u p r a s f e r e i p s i h i c e ş i a o rg a n i s m u l u i î n î n t r e g i m e . P r i n
urmare,
tratamentul protetic provizoriu şi definitiv pe drept poate fi
socotit
o m ă s u r ă d e p r o f i l a x i e ş i e c h i l i b r a r e p s i h i c ă a o rg a n i s m u l u i .

Principiul curativ p r o t e t i c p r e v e d e r e f a c e r e a i n t e g r i t ă ţ i i m o r f o -
logice şi reabilitarea funcţională a sistemului stomatognat prin
intermediul protezelor şi a diferitelor dispozitive (sini,
aparate).
Aceste măsuri pentru fiecare caz în parte 'vor fi indicate în
raport
de caracterul leziunii: leziuni odontale coronare, edentaţie etc.

19































































 însă tratamentul protetic nu poate fi considerat finalizat o dată
cu
fixarea pieselor protetice, chiar şi în cazul unei intervenţii
protetice
simple, deoarece ulterior va fi nevoie ca pe parcursul unei
anumite
perioade de timp numită de adaptare să fie create noi
stereotipuri
dinamice şi funcţionale pe baza celor vechi.
Principiul biologic este un principiu fundamental al medicinei
şi prevede ca orice metodă de tratament sau intervenţie să aibă
o i n f l u e n ţ ă p o z i t i v ă a s u p r a o rg a n e l o r ş i ţ e s u t u r i l o r a t î t a l e
siste-
m u l u i s t o m a t o g n a t , c î t ş i a î n t r e g u l u i o rg a n i s m . D i n a c e s t e
consi-
derente, la finisarea examenului clinic al pacientului medicul
trebuie să fie ferm convins de raţionalitatea metodelor de trata-
ment alese şi că ele nu vor duce ulterior la consecinţe negative.
Deci cînd se stabileşte şi se execută planul tratamentului, me-
d i c u l t r e b u i e s ă p r e v a d ă ş i s ă e v i t e i n f l u e n ţ a n o c i v ă a t î t p e p a r-
curs, cît şi după finalizarea tratamentului. Acest principiu a
fost
pus la baza concepţiei moderne de tratament stomatologic care
presupune un caracter economicos al intervenţiilor de pregătire
a
c î m p u l u i p r o t e t i c ( p r e p a r a r e a d i n ţ i l o r- s t î l p i , s e c ţ i o n a r e a
coronară
a dinţilor ce se găsesc în extruzie etc.), deoarece se modelează
ţesuturi vii. Această concepţie stă la baza procesului de
realizare a
punţilor dentare adezive elaborate în ultimii ani, care în genere
nu
n e c e s i t ă p r e p a r a r e a d i n ţ i l o r.

12. Principiul biomecanic de tratament protetic.

Principiul biomecanic este caracteristic pentru protetica denta-
ră şi prevede un echilibru eficient al raportului de rezistenţă
dintre substratul biologic al cîmpului protetic şi proteze sau
alte
dispozitive. In vederea realizării cu succes a acestui principiu
trebuie cunoscute legităţile influenţei forţelor ce se dezvoltă în
timpul funcţiei piesei protetice şi mecanismului de transmitere
a acestor forţe substratului biologic al cîmpului protetic. Ca
sub-
stratul biologic să suporte aceste acţiuni este necesar ca
materia-
Iul din care va fi confecţionată piesa protetică să posede
însuşiri
mecanice şi fizice respective (duritate, elasticitate, rezistenţă,
coeficient corespunzător de dilatare şi contracţie sub influenţa
t e m p e r a t u r i i e t c . ) . To t o d a t ă t r e b u i e l u a t î n c o n s i d e r a ţ i e ş i
gradul
rezistenţei biologice a ţesuturilor cîmpului protetic în vederea
s u p o r t ă r i i p r e s i u n i i a s u p r a l o r. A ş a , d e e x e m p l u , c o m p l e x u l
dinte-
parodont dispune de o adaptare biologică de recepţie a forţelor
func-
ţionale, pe cînd substratul mucoosos nu posedă aşa însuşiri.
Deci
pentru a atribui o stabilitate biomecanica respectivă construcţia
protetică trebuie să fie confecţionată în raport cu rezistenţa

20








































































 ţesutu-
rilor cîmpului protetic. Dacă vor fi depăşite posibilităţile de
rezis-
tentă a ţesuturilor atît în ce priveşte forţa, cît şi direcţia
presiunii
exercitate, se va crea un dezechilibru biomecanic care va
influenţa
negativ asupra acestor ţesuturi provocînd dezvoltarea
proceselor pa-
tologice. Pentru reducerea presiunilor nocive asupra ţesuturilor
cîm-
pului protetic piesele protetice urmează să fie confecţionate în
raport cu indicaţiile tabloului clinic, şi legile biomecanice. La
pre-
venirea suprasolicitării ţesuturilor de susţinere contribuie şi
fac-
torii biologici, care în caz de necesitate, la apariţia durerii,
reflec-
tor vor micşora presiunea. De menţionat, că evitarea acţiunii
nocive a protezelor asupra ţesuturilor de susţinere poate fi
reali-
zată numai prin obţinerea unei stabilităţi biomecanice dintre
com-
plexul proteză — cîmp protetic.

13. Pregătirea preprotetică şi proprotetică a cavităţii bucale. Metodele de

tratament protetic. Caracteristica.
Un rol deosebit de important în protetica dentară îl ioacă
tratamentul pre- şi proprotetic, care în literatura de specialitate
este considerat drept măsură necesară în vederea pregătirii
cavi-
tăţii bucale pentru definitivarea terapiei protetice.
Pregătirea pre- şi proprotetică va purta un caracter individual
şi va depinde de tabloul clinic şi starea generală a
o rg a n i s m u l u i .
Nivelul acestei pregătiri trebuie să fie determinat de medicul
sto-
matolog-ortoped, deoarece el va planifica şi realiza tratamentul
protetic. Prin urmare, antecedent' tratamentului ortopedo-
protetic
propriu-zis se va efectua: pregătirea cavităţii orale pre- şi pro-
protetică.
Pregătirea preprotetică. A c e a s t ă n o ţ i u n e i n c l u d e u n ş i r d e m ă s u r i
generale şi locale ce au drept scop educarea sanitară a
pacientu-
l u i , p r e g ă t i r e a g e n e r a l ă a o rg a n i s m u l u i , p r e c u m ş i a p l i c a r e a
măsu-
rilor generale şi locale de igienă şi asanare a cavităţii bucate.
Educaţia sanitară este o datorie a fiecărui medic si constă în
procesul de instruire a pacienţilor în scopul intensificării
măsuri-
lor de profilaxie a afecţiunilor sistemului' stomatognat în cazul
u n o r m a l a d i i a l e o rg a n i s m u l u i ( d e r e g l ă r i d e m e t a b o l i s m ,
avitami-
noze, boli congenitale etc.), cît şi a sanogenezei bucale.
Măsurile
de profilaxie locală prevăd respectarea igienei cavităţii bucale,
a l e g e r e a u n u i r e g i m a l i m e n t a r c o r e s p u n z ă t o r, i a r î n c a z d e ^
neces-
s i t a t e s i u t i l i z a r e a p r e p a r a t e l o r c u f l u o r. Ţ i n e m s ă m e n ţ i o n ă m
că
o importantă deosebită în complexul de măsuri profilactice o
are
tratamentul protetic efectuat Ia timp.

21







































































 P r e g ă t i r e a g e n e r a l ă a o rg a n i s m u l u i p o a r t ă u n c a r a c t e r i n d i v i -
dual si va depinde de afecţiunile generale care sînt considerate
ca
contraindicaţii în tratamentul protetic (maladii mfeetioase,
psihice
acute, accese cardiovasculare etc.) sau care pot influenta
planifi-
carea si realizarea acestui tratament (epilepsia, diabetul
zaharat,
a f e c ţ i u n i a l e s i s t e m u l u i n e r v o s d i n z o n a m a x i l o f a c i a l ă , a l e rg i i
etc.).
In asemenea cazuri, bolnavul va urma un tratament prealabil
c o r e s p u n z ă t o r i n d i c a t d e c ă t r e s p e c i a l i ş t i i r e s p e c t i v i . To t o d a t ă
se
vor lua măsuri de evitare a accidentelor în timpul realizării tra-
tamentului protetic, iar planificarea pieselor protetice va fi
indivi-
dualizată în corespundere cu caracterul maladiei generale.
Măsurile generale de igienă şi asanare a cavităţii bucale sînt
obligatorii pentru fiecare plan preprotetic în parte.
Măsurile de igienă includ, în primul rînd, detartrajul tuturor
suprafeţelor dentare plus recomandările privind tehnica penaju-
lui. Detartrajul va fi efectuat minuţios în cîteva şedinţe fiind
înso-
ţ i t d e u n t r a t a m e n t a n t i i n f l a m a t o r a l p a r o d o n t u l u i m a rg i n a l ,
expli-
cînd totodată pacientului rolul menţinerii igienei cavităţii
bucale
în profilaxia afecţiunilor sistemului stomatognat.
Celelalte măsuri generale de asanare a cavităţii bucale includ
tratamentul afecţiunilor mucoasei, al leziunilor odontale
coronare,
odonto-parodontale, extracţia rădăcinilor dentare ce nu pot fi
supu-
se tratamentului conservativ sau folosite la cel protetic, şi se
refac
r e z u l t a t e l e t r a t a m e n t u l u i e f e c t u a t i n c o r e c t . Tr e b u i e d e
menţionat
că neglijarea acestor măsuri constituie o greşeală medicală
gravă,
d e o a r e c e t r a t a m e n t u l p r o t e t i c v a f i n e a d e c v a t ş i î n t r- u n t i m p
scurt
va provoca diferite complicaţii sau exacerbări ale proceselor
cro-
nice, ceea ce va solicita ulterior extracţii dentare ce puteau fi
evi-
tate şi modificări esenţiale ale pieselor protetice.
Pregătirea proprotetică. A c e a s t ă m e t o d ă i n c l u d e m ă s u r i s p e c i a l e
t e r a p e u t i c e , c h i r u rg i c a l e , o r t o p e d i c e , o r t o d o n t i c e ş i m i x t e , c a r e
suc-
cedă măsurile preprotetice, fiind realizate în dependenţă de
planul
tratamentului protetic individual. Necesitatea pregătirii
proproteti-
ce a cavităţii bucale va fi determinată după un examen
minuţios
c o m p l e t ş i c o m p l e x ş i s e v a a b o r d a l a n i v e l u l d i n ţ i l o r,
arcadelor
dentare, mucoasei şi bazei osoase.
Dacă măsurile preprotetice sînt considerate nespecifice,
măsuri-
le proprotetice vor fi determinate ca specifice, deoarece ele
urmă-
resc scopul creării condiţiilor necesare pentru realizarea unui
tra-
tament protetic eficient. Noi considerăm că în acest complex de
măsuri este utilă şi includerea pregătirii psihice a pacientului
ca
factor important de asigurare a eficacităţii tratamentului

22







































































 ortopedo-
protetic.

14. Clasificarea protezelor dentare după modul de fixare ( exemple ), modul

de transmisie a presiunelor funcţionale ( exemple) şi modernă (exemple).
Remediile ortopedo-protefice condiţional pot fi clasificate în
u r-
mătoarele grupe:
1) p r o t e z e d e n t a r e ;
2) a p a r a t e o r t o p e d i c e ( d i s p o z i t i v e ) c u c a r a c t e r d e ş i n a r e ;
3) ş i n e - p r o t e z e ;
4) a p a r a t e o r t o p e d i c e p u r e ;
5) a p a r a t e o r t o p e d o - p r o t e t i c e ;
6) aparate utilizate în tratamentul traumatismelor sistemului
stomatognat;
7) p r o t e z e m a x i l a r e ş i f a c i a l e ;
8) a p a r a t e ( p r o t e z e ) m i x t e .
P r o t e z e l e d e n t a r e . Proteza (din greceşte «prothesis»)
e s t e u n d i s p o z i t i v, c a r e î n l o c u i e ş t e u n o rg a n s a u o p a r t e a u n u i
o r-
gan restabilindu-i forma anatomică şi funcţia pierdută sau
dereg-
lată.
Protezele dentare se clasifică după mau multe criterii:
1. După modul de fixare: a) fixe (incrustaţiile, sau inlay-ul
t o a t e v a r i e t ă ţ i l e c o r o a n e l o r, d i n ţ i i c u p i v o t , p u n ţ i l e d e n t a r e ) ;
aces-
te construcţii'fiind fixate pe cîmpul protetic cu ajutorul unui
cement
special pot' fi înlăturate din cavitatea bucală numai de
medic;
b) mobile (protezele parţial mobile cu placă, protezele
scheletate,
protezele totale); aceste proteze se fixează pe cîmpul protetic
prin intermediul diferitor dispozitive (croşete, culise, călăreţi
etc.)
şi uşor pot fi deplasate din cavitatea bucală nu numai de medic,
dar şi de pacient, la dorinţa lui.
2. D u p ă m ă r i m e a b r e ş e i a r c a d e i d e n t a r e p e c a r e o î n l o c u i e ş t e :
a) proteze parţiale (punţi dentare, proteze parţiale mobile cu
pla-
că, proteze parţiale mobile scheletate); b) proteze totale (cînd
avem
o edentaţie totală).
3. D u p ă m o d u l d e t r a n s m i s i e a p r e s i u n i l o r m a s t i c a t o a r e R u m p e l
împarte protezele dentare în: a) fiziologice; b)
nefiziologice;
c) semifiziologice.
Rumpel susţine că proteze fiziologice pot fi numite acele
construc-
ţii care transmit presiunile masticatoare pe cale fiziologică,
a d i c ă a s u p r a p a r o d o n t u l u i d i n ţ i l o r- s t î l p i ( i n c r u s t a ţ i i l e , t o a t e
varietăţile
coroanelor artificiale, dinţii cu pivot, punţile dentare fixe).
Prote-
ze nefiziologice se numesc acele construcţii care transmit
presiunile
masticatoare pe cale nefiziologică, adică asupra fibromucoasei
şi substratului osos al cîmpului protetic (protezele parţial
mobile cu placă şi croşete de menţinere, protezele totale).

15. Amprenta. Definiţie. Clasificări. Metoda amprentării într-un timp cu un

material şi cu două materiale.

23















































 A m p r e n t a e s t e c o p i a n e g a t i v ă ş i f i d e l ă a c î m p u l u i p r o t e t i c . To t -
odată cîmpul protetic în dependenţă de caracterul patologiei,
de
particularităţile constructive ale lucrării şi sarcinile curativo-
pro-
filactice va fi diferit în caz de afecţiuni odontale coronare,
edentaţie
parţială sau totală etc.
Din punct de vedere al scopului urmărit amprentele se împart
în
documentare, auxiliare şi de bază. Amprentele documentare
sînt
realizate la pregătirea proprotetică a cavităţii bucale în vederea
r e a l i z ă r i i m o d e l u l u i d o c u m e n t a r, i a r c e l e a u x i l i a r e — p e n t r u
reali-
zarea modelului de diagnostic (studiu) sau a modelului auxiliar
ne-
cesar la confecţionarea diferitor lucrări ortopedo-protetice.
Amprentele de bază sînt obţinute după efectuarea intervenţiilor
de pregătire specială a dinţilor sau părţilor moi ale cîmpului
pro-
tetic, pentru confecţionarea modelului de lucru şi realizarea
lucră-
rii protetice. La rîndul său, amprentele se clasifică în amprente
anatomice şi funcţionale. Amprentele anatomice sînt realizate
cu
ajutorul lingurilor standarde sau individuale fără a ţine cont de
starea funcţională a ţesuturilor moi ale cîmpului protetic. Ele
sînt
utilizate pentru confecţionarea modelelor documentare, de
studiu,
diagnostic şi a protezelor dentare fixe, a celor mobilizabile cu
su-
port dentoparodontal sau muco-osos. Amprentele funcţionale
sînt
realizate numai cu ajutorul lingurilor individuale şi prin
folosirea
unor teste funcţionale speciale, care permit înregistrarea stării
func-
ţionale a fibromucoasei cîmpului protetic. Ele sînt indicate
pentru
realizarea protezelor totale, cît şi a celor parţial mobilizabile
cu
suport muco-osos sau mixt, dacă apare asemenea necesitate.
Tn dependenţă de tehnica realizării amprentei ele pot fi diviza-
t e î n : 1 ) a m p r e n t e r e a l i z a t e î n t r- u n t i m p ; 2 ) a m p r e n t e r e a l i z a t e
în
doi timpi; 3) amprente de corectare; 4) amprente în inel de
cupru;
5) amprente în ocluzie; 6) amprente parţiale; 7) amprente
totale.
[ " A m p r e n t a r e a l i z a t ă î n t r- u n t i m p e s t e o b ţ i n u t ă p r i n d e p u n e r e a
materialului amprentar în lingura de amprentare şi presarea lui
di-
rect pe cîmpul protetic. Această tehnică poate fi utilizată şi la
apli-
carea a două materiale amprentare de diferită consistenţă: unul
vîscos şi altul fluid. Tn acest scop ambele materiale sînt
preparate
concomitent, după aceea materialul vîscos se depune în lingura
a m p r e n t a r ă , i a r c e l f l u i d l u a t î n t r- o s e r i n g ă s e i n j e c t e a z ă
împreju-
rul dinţilor preparaţi, fiind concomitent înglobat în materialul
vîscos.

16. Metoda amprentării în doi timpi. Etapele amprentării cu linguri standard.

24


































































 Amprenta executată în doi timpi (în două faze) este obţinută
prin realizarea unei amprente întru-un timp; după ce este
î n d e p ă r-
tată de pe cîmpul protetic, este acoperită de un material fluid,
lin-
gura fiind reintrodusă în cavitatea bucală. O altă variantă în
pri-
mul timp prevede acoperirea dinţilor preparaţi cu o pastă
fluidă,
apoi în timpul doi aplicarea lingurii cu un material de
amprentare
vîscos (amprente duble). Amprenta de corectare este
considerată ca o modificare a meto-
dei de amprentare în doi timpi şi în cazul căreia se aplică
materia-
le amprentare de aceeaşi provenienţă chimică.
Realizarea amprentelor cu materiale de consistentă diferită în
literatura de specialitate sînt cunoscute şi sub numele de
ampren-
te duble.
Pentru realizarea amprentei cu inel de cupru sînt folosite inele
de cupru sub formă de tuburi, cu o grosime de 0,2 mm, care se
adaptează cervical, transversal şi axial la nivelul bontului
dintelui
preparat. Adaptarea transversală rezervă un spaţiu de 0,02—
0,03 mm
pentru materialul de amprentare, iar cea cervicală repetă forma
co-
letului. Materialul de amprentare se introduce în inel care este
pre-
sat pe bontul dentar preparat, după ce peste acest inel se
realizea-
ză supraamprentă.
(Amprenta în ocluzie este executată folosind lingura amprenta-
ră specială, care permite obţinerea imaginilor ambelor arcade
dentare
în poziţie de ocluzie centrică. Asemenea amprentă poate fi la
fel obţi-
nută în doi timpi. După obţinerea primei amprente
(portamprentă)
pe ea se aplică un strat subţire de material amprentar fluid, se
reintroduce din nou în cavitatea bucală şi se menţine sub
acţiunea
presiunii ocluzale.
Amprenta parţială ne înregistrează elementele cîmpului prote-
tic de pe sectorul dat al unei arcade dentare, pe cînd cea totală
va fi obţinută de pe întreaga arcadă.
Amprentarea cîmpului protetic este o fază principală în confec-
ţionarea protezelor dentare, care trebuie realizată cu mult
d i s c e r-
nămînt, urmărind respectarea următoarei ordine: 1) alegerea
lin-
gurii amprentare; 2) prepararea materialului amprentar şi
depune-
rea lui în lingură; 3) introducerea lingurii în cavitatea bucală
şi
presarea materialului amprentar pe cîmpul protetic şi
prelucrarea
m a rg i n i l o r ; 4 ) î n d e p ă r t a r e a a m p r e n t e i d e p e c î m p u l p r o t e t i c ; 5 )
ana-
liza amprentei.
L i n g u r i l e p e n t r u a m p r e n t a r e a c î m p u l u i pro-
t e t i c ş i a l e g e r e a l o r. L i n g u r i l e a m p r e n t a r e s î n t d i s p o -
zitive speciale şi reprezintă suportul rigid, rezistent, pe care se
de-
pune materialul de amprentare şi se presează pe cîmpul
protetic.
Ele sînt diverse după dimensiuni şi formă, caracteristice pentru

25








































































 ma-
xilă şi pentru mandibulă.
Lingura pentru realizarea amprentei de pe maxilă este compusă
din bază, care acoperă versantul vestibular al apofizei
alveolare,
a r c a d a d e n t a r ă ş i b o l t a p a l a t i n ă . A n t e r i o r, l a c e n t r u l b a z e i e s t e
so-
lidarizat mîncrul lingurii, care permite manevrarea în timpul
intro-
ducerii şi îndepărtării amprentei de pe cîmpul protetic.
To t o d a t ă ,
m î n e r i d f i i n d s i t u a t a n t e r i o r, c o r e s p u n z ă t o r l i n i e i m e d i a n e a
feţei
prezintă şi un clement de reper pentru aşezarea simetrică a
lingu-
rii cu materialul de amprentare pe cîmpul protetic. Lingurile
am-
prentare mandibulare se deosebesc de cele pentru maxilă prin
răs-
croirea bazei la crearea locului pentru limbă şi prezenţa
i n a rg i n i K
orale care acoperă versantul oral al apofizei alveolare.
Există două tipuri de linguri: a) linguri standard; b) linguri
individuale.
Lingurile standard sînt cunoscute şi sub numele de linguri uni-
versale, produse industrial cu dimensiuni variate, din materiale
me-
talice şi nemetalice. Ele pot fi cu elemente retentive pentru
mase-
le amprentare, reprezentate ca regulă de perforaţii sau de
nervuri, şi
fără elemente retentive. Lingurile amprentare standarde se
fabri-
c ă a t î t p e n t r u f i e c a r e m a x i l a r, c î t ş i p e n t r u r e a l i z a r e a
concomitentă
a amprentei de pe ambele maxilare în poziţia de ocluzie
centrică,
fiind fenestrate pentru dinţii antagonişti (amprente în ocluzie).
Lingurile individuale sînt confecţionate din materiale termo-
plastice (acrilate auto- şi termopolimerizabile) pentru fiecare
caz
în parte. Ele la fel se confecţionează şi industrial din acrilate,
adaptîndu-le prin şlefuire la dimensiunile cîmpului protetic
indi-
vidual.
Pentru realizarea unei amprente este necesar de a alege corect
lingura amprentară ca să corespundă după forma şi
dimensiunile
cîmpului protetic. Alegerea lingurii se efectuează prin proba ei
pe
cîmpui protetic şi trebuie să corespundă următoarelor
cerinţe:
а) să acopere suprafaţa cîmpului protetic în întregime; b)
m a rg i -
nile lingurii să ajungă în apropierea zonei de reflexie a
mucoasei;
c) între suprafaţa lingurii şi suprafaţa cîmpului protetic să fie
un spaţiu de 3—5 mm, necesar pentru obţinerea unei grosimi
uni-
forme a materialului de amprentă.

17. Clasificarea materialelor amprentare după Postolachi, Bîrsa. Exemple.

Postolachi, Gh. Bîrsa consideră că actualmente pentru uti-
lizarea practică a materialelor amprentare în clinică, cît şi din
punct de vedere al realizării modelelor în laboratorul

26





































































 tehnicianului
dentar mai raţional este de a le clasifica conform stării lor
fizice
la finala prizei. După acest criteriu ei clasifică toate
materialele
amprentare în două grupe: 1) elastice; 2) dure. în dependenţă
de
posibilitatea utilizării secundare ambele grupe sînt subdivizate
în
materiale reversibile şi ireversibile.
I.Postolachi si Gh.Birsa clasifica materialele amprentare in 2 grupe
a)elastic, b)dure

Materialele amprentare elastice sint reprezentate de:

hidrocoloizii reversibili si ireversibili;

elastomeric de sinteza care cuprind 3 grupe de materiale:

siliconice,

polisulfidice,

polieterice

Materialele amprentare dure:

a)reversibile:materiale termoplastice

b)ireversibile:ghipsul si pastele din oxid de zinc si eugenol.

Insusiri:materialul trebuie sa redea fidel,pronuntat contururile partilor dure si

moi ale cimpului protetic;sa nu-si modifice volumul pina la realizarea
modelului;sa nu se deformeze la indepartarea lui de pe cimpul protetic;sa posede
rezistenta la presiuni dupa priza;procesul de priza sa parcurga rapid;sa nu
actioneze nociv asupre tesuturilor cimpului protetic.

18. Clasificarea leziunelor odontale coronare după Dechaume –Burlui

M. Dechaume si V. Burlui clasifica leziunile odontale coronare in 4 clase:
Clasa I. Anomalii de sediu, volum, forma, directie. Aceste anomalii nu sunt
leziuni propriu-zise, dar reclama aceleasi metode de tratament ca si leziunile
coronare.
Clasa II. Leziunile odontale coronare congenitale cu specific ereditar:
amelogeneza imperfecta, dentina opalescenta ereditara, displazia Capdepond,
dentina opalescenta Hodge, dentinogeneza imperfecta si displazia dentinei.
Aceste afectiuni prezinta niste tulburari de geneza a tesuturilor dure care la fel
necesita un tratament protetic.

27







 Clasa III. Leziunile odontale coronare dobindite inainte de eruptia dintilor:

hipoplaziile simple ale smaltului, hipoplaziile complexe si anomaliile dentare
prin radiatii ionizante (razele X, fluxuri de neuroni) in perioada preeruptiva.
Clasa IV. Leziuni odontale coronare dobindite in perioada post eruptiva. Aceste
afectiuni pot afecta dentitia temporara si permamenta. Leziuni odontale
coromare ale dintilor temporali se manifesta prin urmatoarele forme clinice:
melanodontia Belteami si Romieux, vulnersbilitatea dentara si diferite leziuni
coronare in forma de carie, traumatisme, abraziuni etc. Leziunile coronare ale
dintilor definitivi se maniesta sub urmatoarele forme: sindromul Dubreulil-
Chambardel, leziunile odontale consecutive intoxicatiilor medicamentoase, caria
simpla galopanta, leziuni prin radiatii ionizante indelungate, discromiile dentare,
uzura dentara traumatica.

19. Tabloul clinic al leziunelor odontale – coronare. Examenul clinic

subiectiv şi obiectiv al pacienţilor cu leziuni odontale coronare.
LOC au o frecventa inalta afectind 60-95% din populatie. In raport de
etiopatogenie, particularitatile individuale si de evolutie au un tablou clinic
variat care consta din simptome subective si obective.

Simptomele subiective. Unul din cele mai caracteristice simptome subective care
aduce de cele mai multe ori pacientul la medic este durerea, ea apare din cauza
iritatiilor terminatiunilor nervoase si intensitatea ei depinde de profunzimea
leziunilor, precum si de gradul de pierdere a substantei dentare. U n a l t
simptom important este apariţia tulburărilor fizionomice,care
apar atît în urma pierderilor de substanţă dură a coroa-
nelor dentare din zona frontală în caz de carie, abraziunea
ţesutu-
rilor dure, traumă etc., cît şi în caz de abateri de la structură,
cu-
loare, formă, provocînd şi dereglări în armonia arcadelor
dentare.

Leziuniie odontale coronare deseori sînt şi cauza tulburărilor

funcţiei masticatorii, atît în caiz de afectare a dinţilor frontali,
ca-
re îndeplinesc faza de incizie a actului de masticaţie, cît şi a
celor
laterali, micşorînd eficacitatea de zdrobire şi triturare ale
ciclului
m a s t i c a t o r. I n c a z d e l e z i u n i î n t i n s e a l e d i n ţ i l o r f r o n t a l i p o t
surveni şi tul-
burări de fonaţie. Afecţiunea dinţilor din zona frontală, gravă
ca

28















 suprafaţă şi profunzime, împiedică articularea fonetică şi
pronun-
ţ a r e a c u v i n t e l o r. Pot s u r v e n i ş i a ş a - n u m i t e l e t u l b u r ă r i d e
structură
insuficientă în verigile sistemului stomatognat care se
manifestă
prin apariţia diferitor neuroze sau a altor alterări ale psihicii
pa-
cientului.

S i m p t o m e l e o b i e c t i v e . Leziunile odontale coronare

s e m a n i f e s t ă p r i n t r- u n t a b l o u c l i n i c o b i e c t i v v a r i a t . L e z i u n i l e
coro-
nare ce afectează structura ţesuturilor dure prin diferite
distrofii
dau un aspect cretos al suprafeţelor de smalţ sau modificări de
cu-
loare. Leziunile odontale coronare provocate de lipsa
substanţei
dentare pot pre'zenta cele mai variate aspecte clinice. Fiind lo-
calizate pe diferite suprafeţe, ele vor produce modificări de
struc-
tură coronară, formă, culoare etc. La fel poate apărea şi
absenţa
punctului de contact ca urmare a lipsei de substanţă coronară
sau
a m o d i f i c ă r i i f o r m e i ş i m ă r i m i i d i n ţ i l o r. D e m e n ţ i o n a t c ă l i p s a
de
s u b s t a n ţ ă p o a t e f i l o c a l i z a t ă şi l a n i v e l u l s t o p u r i l o r c e n t r i c e ,
vîr-
furi cuspidiene de sprij'in, fosete, fapt ce va genera deplasări
verti-
c a l e a l e d i n ţ i l o r î n c ă u t a r e a c o n t a c t u l u i d e n t a r. I n s f î r ş i t , t o a t e
aceste modificări duc la dezvoltarea unui dezechilibru static şi
di-
namic în întregul sistem stomatognat.

un evoluţia lor leziunile odontale coronare pot genera o serie

de
complicaţii cu manifestări locale, locoregionale şi generale.

29






































 Complicaţiile locale se manifestă sub formă de pulpite acute
sau cronice, ce apar în urma afectării pulpei dentare ca rezultat
al
evoluţiei leziunilor coronare.Complicaţiile parodontale pot fi
sistematizate sub formă de com-
plicaţii ale parodontului apical, acute sau cronice, ce survin ca
re-
zultat al infectării ţesuturilor periapicale pe cale pulpară,
parodon-
t a l s a u o s o a s ă . ' C o m p l i c a ţ i i l e p a r o d o n t u l u i m a rg i n a i - a c u t e s a u
cro-
nice pot apărea în urma iritaţiilor şi inflamării care survin în
ca-
zul traumatizării directe sau se asociază cu dezvoltarea florei
micro-
biene din leziunile odontale coronare. Inclusiv pot apărea
compli-
caţii ocluzale prin migrări dentare, pierderea punctelor de
contact,
d i s p a r i ţ i a s t o p u r i l o r o c l u z a l e c e n t r i c e . Ta b l o u l c l i n i c d e s e o r i s e
complică prin afecţiuni locoregionale care includ tulburări
generate de prezenţa leziunilor dinte-paro-
dont. La nivelul articulaţiei temporo-mandibulare pot apărea
du-
r e r i , c r e p i t a ţ i i , s a l t a r t i c u l a r, d e g e n e r ă r i a i e m e n i s c u l u i
datorită
tr a u m a t i s m el or cronice.La nivelul muşchilor
mobilizatori pot apărea oboseala muscu-
lară, spasmul, dezechilibrul tonic etc. Ca rezultat al
tulburărilor
enumerate se pot produce modificări de relaţii mandibulo-
craniene
şi apariţia unor relaţii excentrice.Complicaţiile generale
(digestive, de ordin psihic) nu se evi-
denţiază imediat.Complicaţiile digestive sînt, în fond,
provocate de o masticaţie
insuficientă, care poate provoca sau acutiza gastritele,
duodeniteîe,
ulcerul gastric etc.

30







































 20. Examenul clinic exobucal şi endobucal al pacienţilor cu leziuni odontale
coronare.
Examenul clinic are drept scop culegerea datelor necesare în
ve-
derea aprecierii diagnosticului corect şi determinării metodei
de
tratament în raport de forma clinică a leziunii. Anamneză se va
efectua după o anumită ordine descrisă precedent. Aici noi ne
vom
referi numai la unele particularităţi caracteristice pentru
leziunile
odontale coronare.
E x a m e n u l e x o b u c a l . Efectuînd examenul exobucal, se
atrage atenţia la structura feţei, prezenţa sau absenţa
a s i m e t r i c i , p o z i ţ i a b u z e l o r, c o m i s u r i l o r o r a l e , î n ă l ţ i m e a e t a j u l u i
inferior al fe-
ţ e i ş i a l t e p a r t i c u l a r i t ă ţ i . A c e a s t a e s t e n e c e s a r, d e o a r e c e
leziunile
odontale coronare însoţite de lipsa de substanţă dentară
prezintă
aspecte clinice variate. In majoritatea cazurilor la pacienţii cu
le-
ziuni odontale coronare simptomele faciale lipsesc. Dacă
leziunile sînt
întinse, profunde şi localizate în zona dinţilor frontali, se va
o b s e r-
va schimbarea poziţiei buzelor şi în special a celei superioare,
ca-
re poate fi «prăbuşită». In leziunile provocate de abraziunea
pro-
fundă a dinţilor şi mai ales de caracter generalizat se va
micşora
şi etajul inferior al feţei. Prin urmare, examenul exobucal în
cazu-
rile de afecţiuni odontale coronare poate depista diverse
simptome
faciale, care vor fi luate în consideraţie la alcătuirea planului
de
tratament.
E x a m e n u l e n d o b u c a l . Incipient se atrage atenţia la
gradul de deschidere a cavităţii bucale, după ce vizual cu
ajutorul
instrumentelor se studiază starea mucoasei, începînd cu
vestibu-
lul oral. Dereglările observate, ca de exemplu, prezenţa
diferitor
formaţiunii tumorale, ulceraţii, traume provocate de dinţii cu
lezi-
uni sau din alte cauze se notează în fişa de observaţie.
Examenul arcadelor dentare va urmări stabilirea formei, si-
metriei, inspectînd fiecare dinte prin palpare, sondare şi
percuţie
î n t r- o a n u m i t ă o r d i n e , d e l a d r e a p t a l a s t î n g a l a m a x i l ă , i a r l a
man-
dibulă de la stînga la dreapta. Cu o deosebită atenţie se vor
exa-
m i n a l e z i u n i l e : l o c a l i z a r e a l o r, f o r m a , î n t i n d e r e a , g r a d u l d e
sensi-
bilitate, tipul şi calitatea tratamentelor efectuate (obturaţii,
micro-
proteze); sondarea trebuie făcută cu multă prudenţă.
Pentru fiecare dinte examinat se va aprecia obligatoriu vitali-
tatea, utilizînd stimuli ce determină starea pulpei dinţilor
lezaţi.
La fel fiecărui dinte îi vom examina starea ţesutului parodontal
prin inspecţie şi palpare, apreciind starea mucoasei gingivale

31



































































 (cu-
loarea, prezenţa edemului, hiperplazia etc.), prezenţa pungilor
pa-
r o d o n t a l ş i p r o f u n z i m e a l o r, g r a d u l d e m o b i l i t a t e a l d i n ţ i l o r.
Efectuînd percuţia dintelui în ax, folosind mînerul sondei, ob-
ţinem date privind starea periodonţiului apical, iar prin
percuţia
o r i z o n t a l ă — a c e l u i m a rg i n a l .
Este obligatorie examinarea rapoartelor între cele două arcade
dentare atît static, cît şi în dinamică, apreciind starea de
postură
şi relaţie centrică.
Examinarea funcţiilor globale ale sistemului stomatognat se
va realiza prin efectuarea unor teste de apreciere a eficienţei
mas-
ticatoare, de stabilire a stereotipului individual de masticaţie,
teste
fonetice şi de deglutiţie.

32