Lucrare practică № 3

Tema: Formarea joncţiunii dento-gingivale şi a şanţului gingival.

Întrebări de verificare:
1. Noţiune de joncţiune dento-gingivală şi şanţ gingival.
Jonctiunea dento-gingivala este singurul loc expus unei cavitati deschise
din organismul uman unde un tesut moale, vulnerabil, se ataseaza in mod
organic de o structura densa, hipermineralizata, deci se refera la locul de unire dintre
parodontiu de invelis si dinte.
Santul gingival este spatiul situat intre suprafata dintelui si epiteliul
sulcular care captuseste marginea gingivala de la creasta acesteia pana la
epiteliul jonctional. Santul este delimitat de peretele intern (dentar),
peretele extern (gingival) si baza santului (conturul coronar al epiteliului
jonctional). Este un șanț superficial circular în jurul dintelui.

2. Epiteliu adamantin redus.

Epiteliul adamantin redus - este reprezentat de unirea epiteliului adamantin intern și epiteliul
adamantin extern; între aceste două epitelii se găsește reticul stelat care formează organul
smalțului. În porțiunea bazală stabilește joncțiunea smalț-dentină
Pe masura formarii smaltului dentar, organul adamantin este comprimat si redus la un
epiteliu triplu stratificat – asa-numitul epiteliu adamantin redus.  Acesta este format din:
epiteliu adamantin extern, stratul intermediar si epiteliul adamantin intern. Odata cu eruptia
dintelui, epiteliul adamantin redus fuzioneaza cu epiteliul mucoasei orale adiacente si
formeaza santul parodontal, precum si jonctiunea dintre epiteliul gingival si smaltul dintelui.

3. Epiteliul joncţional sau ataşat.

Epiteliul jonctional este cea mai semnificativa structura a jonctiunii dentogingivale si se
extinde în direcţie apicală de la nivelul porţiunii celei mai declive a şanţului gingival şi
formează un manşon în jurul dintelui care, în condiţii normale, poate fi localizat: numai pe
smalţ; pe smalţ şi pe cement; numai pe cement în funcţie de stadiul de erupţie normală a
dintelui sau de retracţie gingivală prin fenomene de involuţie.

- Structura:
Este singura componentă a epiteliului gingival care prezintă două lamine bazale, câte una pe
fiecare faţă:

1
 - lamina bazală externă care se constituie ca lamina bazală a epiteliului sulcular şi se
conectează cu ţesutul conjunctiv subiacent; In plan vertical ,inaltimea epiteliului junctional
variaza in jur la 0,25-1,35 mm.

- lamina bazală internă care fixează epiteliul joncţional direct pe suprafata dintelui. Este
formata doar din lamina lucida si densa, nu are collagen tip IV, si celulele epiteliale de
suprafata realizeaza ancorarea reala a gingiei la dinte prin hemidesmozomi.Aceste cellule
produc o secretie de substanta cuticulara la care se pot adauga glicoproteine salivare si
depozite bacteriene

4. Modul de aderenţă a epiteliului joncţional către dinte.

Epiteliul jonctional adera de dinte in mod direct sau prin intermediul unor variate pelicule sau
cuticule.
prin hemidesmozomi și joncțiuni gap;

poate fi pe smalț, pe smalț și cement, pe cement

5. Noţiune de peliculă şi cuticulă.

Cuticula dentara (membrana Nasmyth) este un strat subtire si rezistent care acopera si
protejeaza suprafata dintelui in formare. Aceasta este formata din doua straturi, primul de
ameloblasti, iar cel secundar de celule cuboidale localizate la periferia enamelului.

Pelicula dentara este formata prin depunerea unui depozit organic din saliva si are o
compoziţie în principal formată din carbohidraţi şi glicoproteine. Mecanismul de depunere a
peliculei este explicat prin absorbţia proteinelor salivare pe suprafata hidroxiapatitei, ca
urmare a interacţiunii electrostatice dintre ionii de calciu şi grupările fosfat cu
macromoleculele salivare incărcate de sens contrar.

Pelicula de suprafața:
•Este matricea superfaciala a smalțului incomplet mineralizat.
•Resturi din epiteliu adamantin redus
•Cementul a fibrelor coronal care s-ar forma inainte de erupția dințelor in zonele de
degnerescența a epiteliului adamantin redus,astfel in cat smalțul expus se acopera cu un strat
subțire de cement, care se formeaza epiteliul joncțiunal

6. Formarea şanţului gingival.

În cursul eruptiei dentare, înainte ca dintele să traverseze epiteliul oral, coroana cu smaltul
definitiv format este acoperită de epiteliul adamantin redus. Acesta este format din unirea
stratului intern cu amelobaşti fără activitate mitotică (procesul de amelogeneză s-a încheiat) şi
din stratul de celule externe care îşi menţin capacitatea de înmultire. Atunci când dintele

2
perforează epiteliul oral, acesta se apropie intim de epiteliul adamantin redus, cu care
fuzionează şi se reflectă spre coroana dintelui.

Prin proliferarea celulelor bazale ale epiteliului oral se formează peretele moale al şanţului
gingival. Epiteliul jonctional este produsul proliferării celulare din stratul extern al epiteliului
adamantin redus. Pe măsură ce erupţia continuă, mitoza acestui strat celular contribuie cu noi
celule la formarea epiteliului joncţional. Concomitent, ameloblastele subiacente sunt
dislocate, suprafaţa smalţului fiind acoperită numai de celulele epiteliale: inserţia epitelială.

7. Rolul erupţiei dentare în formarea şanţului gingival.

In cursul eruptiei dentare cand gangia marginala libera se indeparteaza de suprafata dentara se
creeaza spatiul numit sant gingival

- Datorită erupției dentare are loc formarea șanțului gingival

- Erupția dentară pasivă determină nivelul proiectării șanțului gingival:
- Pe smalț
- Pe smalț și cement, baza fiind pe smalț
- Pe cement
- La nivelul joncțiunii smalț-cement

8. Formarea planşeului şanţului gingival.

O dată cu formarea șanțului gingival și deplasarea marginii gingivale se formează planșeul
ceea ce reprezintă baza joncțiunii dento-gingivale.

9. Epitelul şanţului gingival.

Epiteliul santului gingival acopera peretele moale al santului gingival si este slab
keratinizat sau chiar nekeratinizat (importanţă esenţială în patogenia, evoluţia şi tratamentul
formelor incipiente de îmbolnăvire parodontală: gingivita cronică, dar, mai ales, parodontita
marginală cronică superficială). Keratinizarea redusă sau absentă favorizează producerea de
microeroziuni şi microulceraţii urmate de sângerări.

Structura:

- un perete exterior creeat de plierea gingiei marginale libere;

- un perete intern dentar;

- fundul sulcusului dat de limita superioara a epiteliului de jonctiune. In sulcus gasim fluidul
crevicular (gingival) care are proprietati antimicrobiene, asigurand si curatirea mecanica,
secretia fluidului crescand in timpul masticatiei sau in stari inflamatorii.