Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice penetrante, cu lungime

de unda mai scurta decat a luminii si rezulta prin bombardarea

unei tinte de tungsten cu electroni cu viteza mare.
Au fost descoperite intamplator in anul 1895 de fizicianul german
Wilhem Conrad Roentgen, in timp ce facea experimente de
descarcari electrice in tuburi vidate, respectiv el a observat ca din
locul unde razele catodice cadeau pe sticla tubului razbeau in
exterior raze cu insusiri deosebite; aceste raze strabateau
corpurile, impresionau placutele fotografice, etc. El le-a numit
raze X deoarece natura lor era necunoscuta.Ulterior au fost
numite raze (radiatii) Roentgen, in cinstea fizicianului care le-a
descoperit.
Natura radiatiilor XRadiatiile X sunt radiatii electromagnetice cu
o putere de penetrare indirect proportionala cu lungimea de unda.
Cu cat lungimea de unda este mai mica, cu atat puterea de
penetrare este mai mare.
Razele mai lungi, apropiate de banda razelor ultraviolete sunt
cunoscute sub denumirea de radiatii moi.Razele mai scurte ,
apropiate de radiatiile gama, se numesc raze x dure.
Radiatiile X se produc cand electronii cu viteza mare lovesc un
obiect material. O mare parte din energia electronilor se
transforma in caldura iar restul se transforma in raze x,
producand

modificari

in

atomii

tintei,

ca

rezultat

al

impactului.Radiatia emisa nu este monocromatica ci este

compusa dintr-o gama larga de lungimi de unda.
Primul tub care a produs raze X a fost conceput de fizicianul

William Crookes. Cu un tub de sticla partial vidat, continand doi

electrozi prin care trece curent electric. Ca rezultat al ionizarii,
ionii pozitivi lovesc catodul si provoaca iesirea electronilor din
catod. Acesti electroni, sub forma unui fascicul de raze catodice,
bombardeaza peretii de sticla ai tubului si rezulta razele X. Acest
tub produce numai raze X moi, cu energie scazuta.Un tub catodic
imbunatatit, prin introducerea

unui

catod curbat pentru

focalizarea fasciculului de electroni pe o tinta din metal greu,

numita anod, produce raze X mai dure, cu lungimi de unda mai
scurte si energie mai mare. Razele X produse, depind de
presiunea gazului din tub.
Urmatoarea imbunatatire a fost realizata de William David
Coolidge in 1913 prin inventarea tubului de raze X cu catod
incalzit. Tubul este vacuumat iar catodul emite electroni prin
incalzire cu un curent electric auxiliar. Cauza emiterii electronilor
nu este bombardarea cu ioni, ca in cazurile precedente.
Accelerarea procesului de emitere a electronilor se face prin
aplicarea unui current electric de inalta tensiune, prin tub. Cu cat
creste voltajul, scade lungimea de unda a radiatiei.
Fizicianul american Arthur Holly Compton (1892 - 1962), laureat
al Premiului Nobel, prin studiile sale a descoperit asa numitul
effect Compton in anul 1922. Teoria sa demonstreaza ca
lungimile de unda ale radiatiilor X si gama cresc atunci cand
fotonii care le formeaza se ciocnesc de electroni. Fenomenul
demonstreaza si natura corpusculara a razelor X.
Proprietatile radiatiilor XRadiatiille X impresioneaza solutia

fotografica, ca si lumina.Absorbtia radiatiilor depinde de

densitatea si de greutatea atomica. Cu cat greutatea atomica este
mai mica, materialul este mai usor patruns de razele X. Cand
corpul uman este expus la radiatiii X, oasele, cu greutate atomica
mai mare decat carnea, absorb in mai mare masura radiatiile si
apar umbre mai pronuntate pe film.
Radiatiile cu neutroni se folosesc in anumite tipuri de
radioagrafii, cu rezultate total opuse: partile intunecate de pe film
sunt cele mai usoare.
Radiatiile X provoaca fluorescenta anumitor materiale, cum ar fi
platinocianidul de bariu si sulfura de zinc. Daca filmul fotografic
este inlocuit cu un ecran tratat cu un asemenea material, structura
obiectelor opace poate fi observata direct. Aceasta tehnica se
numeste fluoroscopie.
Alta caracteristica importanta este puterea de ionizare, care
depinde de lungimea de unda. Capacitatea

razelor X

monocromatice de a ioniza, este direct proportionala cu energia

lor. Aceasta proprietate ne ofera o metoda de masurare a energiei
razelor X. Cand razele X trec printr-o camera de ionizare, se
produce un curent electric proportional cu energia fasciculului
incidental. De asemenea, datorita capacitatii de ionizare, razele
X pot fi vazute intr-un nor.
Alte proprietati: difractia, efectul fotoelectric, efectul Compton.

Aplicatiile radiatiilor X

Principalele utilizari: cercetari stiintifice, industrie, medicina.

Studiul radiatiilor X a jucat un rol vital in fizica, in special in
dezvoltarea mecanicii cuantice. Ca mijloc de cercetare, radiatiile X au
permis fizicienilor sa confirme experimental teoria cristalografiei.
Folosind metoda difractiei, substantele cristaline pot fi identificate si
structura lor determinate. Metoda poate fi aplicata si la pulberi, care nu
au structura cristalina, dar o structura moleculara regulata. Prin aceste
mijloace se pot identifica compusi chimici si se poate stabili marimea
particulelor ultramicroscopice. Prin spectroscopie cu raxe X se pot
identifica elementele chimice si izotopii lor. In afara de aplicatiile din
fizica, chimie, mineralogie, metalurgie si biologie, razele X se
utilizeaza si in industrie, pentru testarea nedestructiva a unor aliaje
metalice. Pentru asemenea radiografii se utilizeaza Cobalt 60 si
Caesium 137.
De asemenea prin radiatii X se testeaza anumite faze de productie si
se elimina defectele. Razele X ultramoi se folosesc in determinarea
autenticitatii unor lucrari de arta sau la restaurarea unor picturi. In
medicina, radiografele sau fluoroscoapele sunt mijloace de
diagnosticare. In radiotarapie se utilizeaza in tratamentul cancerului.
Aparatul computerizat, tomograful axial (scanner CAT sau CT) a fost
inventat in 1972 de inginerul eletronist Godfrey Hounsfield si a fost
pus in aplicare pe scara larga dupa anul 1979.
4. Radiatia electromagnetica a razelor X are o lungime de unda mai
mare decat cea emisa de un nucleu radioactiv, corespondenta razelor
Gamma. Aceasta diferentiere a fost facuta relativ recent.

6. Datorita densitatii foarte mari de 11.340 kg/ metru cub, plumbul

reprezinta cea mai buna si mai folosita protectie impotriva razelor X, in
prezent.
7. Datorita sistemului Somatom Definition, Siemens Healthcare a reusit
sa avanseze nivelul de precizie in radiografiile pentru diagnosticul
bolilor de inima, plamani, creier si a articulatiilor din extremitati.
Unicitatea sistemului Somatom Definition consta in utilizarea
simultana a doua tuburi de raze X, la intensitati diferite.
12. In industrie, razele X sunt folosite pentru verificarea calitatii
sudurilor.
15. Wilhelm Conrad Rontgen a descoperit utilitatea medicala a razelor
X de indata ce a vazut mana sotiei sale capturata pe o pelicula
fotografica. Aceasta a fost prima imagine medicala realizata vreodata
cu raze X.
16. Curatorii si specialistii in obiecte de arta foarte vechi scaneaza
picturile cu aparate cu raze X pentru a observa anumiti pigmenti si
texturi greu perceptibile de ochiul uman.
19. In timpul celui de-al doilea mandat prezidential al lui George W.
Bush, armata SUA a dezvoltat o arma bazata pe utilizarea razelor X.
Proiectul a fost ulterior abandonat.
20. La mijlocul secolului trecut, medicul britanic Rosalind Franklin a
cercetat structura ADN-ului folosind cristalografia cu raze X.
25. Iodura de sodiu face ca razele X sa poata fi vizibile.
Interzise n Sarcin Specialitii spun c riscurile cele mai mari pentru
sntate determinate de expunerea la radiaii X sunt n cazul femeilor

nsrcinate. Astfel, precauia este absolut necesar n cazul lor, deoarece

dezvoltarea normal a ftului poate fi compromis chiar i atunci cnd
mama expus la raze X nu are mai mult de dou sptmni de sarcin.
Radiaiile ionizante pot duce la modificarea ADN-ului i la distrugerea
unor celule, crescnd riscul de avort spontan, de malformaii
congenitale, de anomalii funcionale cerebrale, de retard mintal i de
apariie n copilrie a leucemiei sau a altor tipuri de cancer. n cazul n
care medicul recomand totui efectuarea unor investigaii cu raze X,
acestea pot fi fcute, ns numai n condiii stricte i atent monitorizate.
Pericolul apariiei efectelor secundare depinde de etapa sarcinii i de
doza de radiaii la care femeia nsrcinat este expus. Dozajul face
diferena Expunerea excesiv la radiaii X poate duce la apariia unor
afeciuni ale pielii, cum ar fi arsuri severe sau cancer localizat. De
exemplu, dac sunt distribuite pe poriuni mari ale corpului, astfel nct
s acioneze asupra mduvei osoase, razele X pot duce la apariia
leucemiei. De asemenea, dac aparatul reproductor (mai ales ovarele
i testiculele) este expus iradierii excesive, pot aprea mutaii ale unor
gene, cu consecine care se pot rsfrnge asupra descendenilor.

Metode de obtinere a razelor X:

In laborator

Razele X se pot obine n tuburi electronice vidate, n care electronii

emii de un catod incandescent sunt accelerai de cmpul electric dintre
catod si anod (anticatod). Electronii cu vitez mare ciocnesc anticatodul
care emite radiaii X. Electronii rapizi care ciocnesc anticatodul
interacioneaz cu atomii acestuia n dou moduri:
Bremmsstrahlung (brems-frinare + strahlung-radiatie)
Electronii, avnd vitez mare, trec prin nveliul de electroni al
atomilor anticatodului i se apropie de nucleu. Nucleul, fiind pozitiv, i
deviaz de la direcia lor iniial. Cnd electronii se ndeparteaz de
nucleu, ei sunt frnai de cmpul electric al nucleului; n acest proces se
emit radiaii X.
Fluorescenta razelor X (raze X caracteristice)
La trecerea prin nveliul de electroni al atomilor anticatodului,
electronii rapizi pot ciocni electronii atomilor acestuia. n urma
ciocnirii, un electron de pe un strat interior (de exemplu de pe stratul K)
poate fi dislocat. Locul rmas vacant este ocupat de un electron aflat pe
straturile urmtoare (de exemplu de pe straturile L, M sau N).
Rearanjarea electronilor atomilor anticatodului este nsoit de emisia
radiaiilor X.
n sincroton
Particulele incrcate staionare sunt accelerate pina la viteze aproape
egale cu a luminii pe o orbit circular, pierzndu-i energia i emind
raze X cu un flux deosebit de ridicat.
Avantajele sincrotronului n comparaie cu obinerea n laborator
1. radiaia poate fi produs timp de mai multe ore sau zile n timp ce
n tub variaz de la citeva secunde la cteva minute.
2. radiaia obinut e organizat i polarizat, spre deosebire de cea
din laborator
3. un singur sincroton poate fi folosit pentru sute de experimente
concomitent