SISTEM STOMATOGNAT

=system de t. si organe cu structura variata, armonizate morphologic si functional

Elemente: piele, muschi, oase maxilare, mucosae, dinti, limba, atm, vase

MUSCHII SIS STOMATOGNAT

MOBILIZATORI AI MANDIBULEI
-RIDICATORI-maseter,pterigoidian med, hiodieni, fasc sup petrig lat
-COBORATORI-fasc inf pterig lat, maseter, pterig med
-RETROPULSORI-temporal, digastric
-LATERALITATE-pterigoidian lat med
ORO FARINGIENI
-PIELOSI-insertie pe tegumente faciale
-PERI-ORO-FACIALI-ridicatori ai buzei sup, incisive sup, ridicator al comisurii
bucale, buccinators, marele/micul zygomatic
LIMBII
-genioglos, hioglos, stiloglos, palatoglos, faringoglos, amigdaloglos

OASE BUCALE
MAXILAR
-propriu zis si alveolar
-3 etaje: SUP-zona orbitala; MIJ-zona nazo-sinusala; INF-baza osoasa
-4 procese: palatin, zygomatic, frontal si alveolar
MANDIBULA
-singurul os mobil, corp + 2 ramuri
-canal mandibular: n. dental inf cu vasedentale inf
LIMBA
-musculo-membranoasa
-sens gustative, rol in deglutitie si digestive
-radacina se fixeaza pe hyoid, mandibula si palat
GLANDE SALIVARE
MICI-in grosimea mucosae; labiale, jugale, palatine si linguale
MARI-parotida, sublinguala si submandibulara
 MORFOLOGIA BUZELOR
-f. EXT
-limiteaza cav bucala ant; pct de junctiune: comisuri cheilite
-prezinta 2 zone: mucoasa si tegumentare
-separate de santuri cutanate: nazo-labial, mentonier si menton
-buza sup- in portiunea cutanata are FILTRUM subnazal si se descrie arcul
lui Cupidon
-f. INF
-corespunde mucoasei vestibulare
-medial-frenul buzei sup

CONSTITUTIE BUZE
-4 straturi ext-int: piele, muschi, glande, mucoasa
-PIELEA-adera la planuri subdiacente
-MUSCULAR-2 tipuri de muschi: circulari(orbicularul buzelor si sfincterian) si la
distanta(radiali)
-GLANDULAR-gl salivare cu aspect granular
-MUCOS-tapeteaza fata profunda a muschilor si planul osos; frenul se prelungeste
intre incisive cu DIASTEMA INCISIVS

OBRAJI
-in profunzime-m. buccinators
-ANT-buze; POST-marginea ant a maseterului

VESTIBUL BUCAL
-cavitate virtuala, delimitate ANT de fata inf a buzelor si obrajilor si POST de fata
ext a dintilor si gingiilor
-pe linia med e FRENUL BUZELOR si lat PLICILEALVEOLO-JUGALE

CAVITATEA BUCALA PROPRIU-ZISA (cav buc) GURA

-intre arcadele dentare-spatiul virtual ocupat de limba
-ANT-POST=7cm; SUS-JOS=2-3cm
-comunica post cu faringele prin ISTM BUCO-FARINGIAN
-PALAT MOALE-rol in digeste, fonatie si supt; format do=in schelet fibros, muschi,
mucoasa si submucoasa
-MEDIAN-UVULA/LUETA-care se bifurca formand pilierul ant si post intre care e
FOSA TONSILARA cu AMIGDALA PALATINA
 PERETELE SUP GURA
-format din 4 straturi: MUCOASA PALATINA(Adera la periost); GLANDULAR(1/2
post); BOLTA PALATINA OSOASA; MUCOASA PITUITARA(apartine foselor nazale)
-bolta palatina prezinta un rafeu median
-retroincizal-PAPILA RETROINCISIVA
-1/3 antero-lateral de rafeu se gasesc 3-4 perechi de repliuri mucosae - RUGI
PALATINE
-limita palat dur-palat moale-LINIA AH
-pe linia med poate fi TORUS PALATIN

PERETE INF GURA

-planseu buccal: m. miohioidieni, genioglossi sihioglosi
-are gl sublinguale, canale excretorii pt subilingual si submaxilare
-median- FRENUL LIMBII

MUCOASA CAVITATII ORALE

=epiteliu pavimentos stratificat de acoperire si tesut conjunctiv
-FIXA-procese alveolare
-MOBILA-continua mucoasa fixa pe buze, obraji, palat moale si planseu buccal;
are-t conj, vase, fibre elastice,cel adipoase
-DE ACOPERIRE
-MASTICATORIE-palat dur, process alveolar
-SPECILAIZATA GUSTATIVA-fata dorsal
FUNCTII MUCOASA ORALA
-aparare(antibacteriana), excretie, masticatie, digestive(enzyme) si completarea
senzatiei gustative(termo, baro, presoceptori)

GLANDA PAROTIDA
-Sunt cele mai voluminoase glande salivare
-Sunt situate în loja parotidă
-Canalul acestei glande-canalul Stenon- se deschide printr-un orificiu în vestibulul
bucal, în dreptul molarului 2 superior
-Sunt glande de tip seros
 GLANDE SUBMANDIBULARE
-Sunt situate în loja submandibulară
-Au secreţie mixtă, de tip sero-mucos
-Sunt situate în loja submandibulară, situată inferior de planşeul bucal
-Canalul excretor-canalul Wharton-se deschide în apropierea frenului lingual

GLANDE SUBLINGUALE
-Sunt situate sub mucoasa bucală, de o parte şi de alta a frenului limbii, în loja
sublinguală
-Sunt glande de tip mixt
-Canalul excretor- canalul Bartholin-se deschide în apropierea canalului Wharton

FUNCTII SALIVA
-Digestivă:prin lubrefierea bolului alimentar, hidroliza amidonului şi facilitarea
deglutiţiei
-Protecţie- prin lubrefierea mucoasei orale, rol antimicrobian, rol mecanic
-Emunctorială- prin salivă se elimină o serie de substanţe endogene sau exogene

OASE SSG
-Viscerocraniul este format din 14 oase: 2 nepereche şi 6 pereche (maxilar,
palatin, nazal, lacrimal, zigomatic şi cornetul nazal inferior)
-La alcătuirea scheletului SSG participă osul maxilar (os fix), osul mandibular (os
mobil) şi, în mai mică măsură, osul palatin.
-Particularităţile morfo-clinice ale celor două oase-maxilar şi mandibulă, fac ca
între acestea să existe o mare deosebire funcţională
 OS MAXILAR
-Este situat în centrul masivului facial şi este un os fix
-Os pereche ce participă la alcătuirea etajelor mijlociu şi inferior
-Ca urmare a prezenţei dinţilor şi a relaţiei lor cu maxilarul, acest os este diferit de
celelalte oase ale scheletului
-Prezintă două componente : osul maxilar propriu-zis şi osul alveolar (sau procesul
alveolar)
STRUCTURA MAXILAR
-Structural i se descriu trei zone distincte.
-Etajul SUP – face jocţiunea cu baza craniului; la acest nivel se găsesc celulele
etmoidale, cu rol în amortizarea presiunilor transmise de dinţii frontali
-Etajul MIJ – sau zona nazo-sinusală
-Etajul INF – sau baza osoasă maxilară-la nivelul căreia sunt preluate presiunile
transmise de dinţi în timpul masticaţiei
-Din punct de vedere anatomic prezintă un corp şi patru apofize: palatină,
zigomatică, frontală, alveolara

APOFIZE OS MAXILAR
FRONTALA
-este o lamă patrulateră, ascendentă, care prelungeşte în sus unghiul antero-
superior al maxilarului.
-Faţa medială participă la formarea peretelui lateral al cavităţii nazale
ZIGOMATICA
-reprezintă vârful piramidei osului maxilar şi se articulează cu osul zigomatic
PALATINA
-are formă patrulateră şi se desprinde din porţiunea nazală a feţei nazale a
corpului maxilarului
-faţa superioară ia parte la alcătuirea planşeului cavităţii nazale
-ant, pe linia med, se găseşte orificiul canalului incisiv
ALVEOLARA
-reprezentata de alveolele dentare
 CORP MAXILAR
-forma priamida triunghiulara cu baza spre cav nazale şi vârful spre os zigomatic
FAŢA ANTERIOARĂ
-Inferior prezintă o serie de proeminenţe determinate de rădăcinile dentare-cea
mai importantă este bosa canină
-Posterior de bosa canină, deasupra proeminenţelor determinate de rădăcinile
PM se găseşte fosa canină
-Supero -median de fosa canină se găseşte gaura infraorbitară- reprezintă orificiul
de deschidere a canalului infraorbitar
-Gaura infraorbitară are formă ovalară, cu diametrul mare transversal de 3-4 mm
-Se află pe aceeaşi verticală cu gaura mentonieră
FATA ORBITALA
-Este orientată superior şi formează planşeul orbitei
-şanţul infraorbital prin care trece pachetul vasculo-nervos infraorbital
-Acest pachet vasculo-nervos traversează faţa dinspre posterior spre anterior,
transformându-se în canalul infraorbital, coborand ant şi med la nivelul găurii
infraorbitare
FAŢA INFRATEMPORALA
-Este dispusă postero-lateral şi formează peretele anterior al fosei infratemporale
-La acest nivel există o proeminenţă bine conturată-tuberozitatea maxilară, cu rol
esenţial în menţinerea şi stabilitatea protezelor totale
FAŢA NAZALĂ
-Este orientată medial şi participă la formarea peretelui lateral al cavităţii nazale
-În porţiunea mijlocie se află orificiul sinusului maxilar, prin care sinusul maxilar se
deschide în meatul mijlociu

PROCES ALVEOLAR
-Prin unirea pe linia mediană a elor două apofize alveolare se formează arcada
alveolară
-Este format din ţesut spongios, delimitat la exterior de o corticală externă
prevăzută cu orificii.
-Corticala internă este subţire , acoperă pereţii alveolelor dentare pe care se
inseră fibrele parodontale
-Procesul aveolar prezintă o serie de cavităţi de formă conică- alveolele dentare în
care sunt implantaţi dinţii
-Alveolele a doi dinţi vecini sunt separate de septuri interalveolare cu o grosime
de 0,7-1,4 mm
 PALATUL DUR
-Se formează prin unirea a 6 elemente osoase: două oase incisive, două procese
palatine ale oaselor maxilare şi două lame orizontale ale oaselor palatine
-Prin unirea oaselor incisive cu procesele palatine ale oaselor maxilare, se
formează, de fiecare parte, câte o sutură incisivă, situată în dreptul feţelor distale
ale incisivilor laterali permanenţi
-Prin unirea celor două procese palatine, pe linia mediană se formează sutura
medio-sagitală.
-Prin unirea marginii posterioare a proceselor palatine maxilare cu lamele
orizontale ale oaselor palatine se formează sutura palatină transversală, situată în
dreptul feţelor distale a molarilor 2 permanenţi
-În apropierea celui de al treilea molar se găsesc găurile palatine posterioare
-Marginea post este formată de marginea post a lamelor orizontale ale oaselor
palatine şi are pe linia mediană o proeminenţă- spina nazală post
-Pe linia mediană a palatului dur există una sau mai multe proeminenţe osoase de
diferite forme şi amplitudini:
• În treimea posterioară, cu formă rotunjită, puţin reliefat
• În două treimi posterioare, de formă longitudinală, puţin proeminent
• Începe posterior de gaura incisivă şi ajunge până în treimea posterioară a
palatului dur
• În treimea anterioară a palatului dur, îngust în sens transversal
• Extins de-a lungul întregului palat dur, de la gaura retroincisivă la
joncţiunea dintre palatul dur şi palatul moale

SINUS MAXILAR
-cavitate situată la nivelul maxilarului superior, cu un volum dre 10-15 cm3
-Prezintă:
• perete superior- în raport cu orbita şi celulele etmoidale
• perete inferior- în vecinătatea alveolelor PM şi M
• perete anterior- corespunde fosei canine
• perete posterior- corespunde tuberozităţii
• perete medial- corespunde peretelui lateral al foselor nazale
 MORFOLOGIA DINTILOR TEMPORARI
-Dinţii temporari sunt în număr de 20, câte 10 dinţi pe fiecare arcadă
-Formula dentară completă la o hemiarcadă temporară este 2 incisivi, 1 canin şi 2
molari
-Erupţia dinţilor temporari începe în jurul vârstei de 6 luni şi se încheie
aproximativ la 2 ani şi jumătate

TIPURI ARCADE
-arcade temporare cu morfologie primara
-arcade temporare cu morfologie secundara
-arcade mixte –dinti temporari cu morfologie secundara si permanenti cu
morfologie primara
-arcade permanente cu morfologie primara
- arcade permanente cu morfologiensecundara
-arcade articiale

ETAPE FORMARE DINTI

ETAPA PREERUPTIVA
-Prognatism maxilar
-Treapta sagitala 6-11 mm
-Prima mezializare a mandibulei
ETAPA DE ERUPTIE SI DE FORMARE-BAUME
-arcade de tip I cu spatii, treme:
-Canin, incisiv lateral maxilar
-Canin, molar prim mandibular
-arcade de tip II, FARA SPATII
-prima inaltare de ocluzie –raport interarcadic
ETAPA MORFOLOGIEI SECUNDARE
-rol functional
-6luni-6 ani
-uzura fiziologica
-modificare rapoarte psalidodont-cap la cap
-spatieri treme, diasteme
-spatiu retromolar
 CARACTERISTICI DINTI TEMPORARI
-Coroana dinţilor temporari este de dimensiuni mai mici,cu o treime, cu un relief
mai accentuat.Exceptie molarii temporari
-Diferenta dintre diametrul coronar maxim si cel minim este mai mare decat la
dintii permanenti
-Straturile de smalţ şi de dentină au grosime mai mică
-Suprafaţa ocluzală este de dimensiuni mai mici, iar relieful ocluzal este mai puţin
bine exprimat
-Suprafeţele de contact sunt largi
-Convergenta fetelor proximale catre cervical este mai accentuata
-Limita dintre smalt si cement este mai evidenta
-Linia coletului este mai putin sinuoasa
-Culoarea alb-albastrui
-Rădăcinile dinţilor temporari sunt mai lungi faţă de coroană, aplatizate M-D şi
zvelte
-Apexul este exprimat
-Radacinile frontalilor sunt orientate catre vestibular
-Radacinile molarilor sunt accentuat divergente
-Camera pulpară este foarte voluminoasă
-Şi are aproximativ aceeaşi formă cu a dintelui
-Prezintă coarne pulpare la fel ca în cazul dinţilor permanenţi
 ARTICULATIA TEMPORO MANDIBULARA (ATM)
-Este cea mai evoluată articulaţie a organismului uman, cu mobilitate dublă, în
două etaje, care recepţionează indirect, dar continuu presiunile ocluzale
-Modificările patologice la nivel ocluzal modifică morfologia cât şi funcţionarea
corectă a elementelor ATM
CUPRINDE
• elemente craniene -cavitatea glenoidă a osului temporal
• elemente mandibulare -condilul mandibulei
• elemente comune -discul articular, capsula articulară şi ligamente

CAVITATEA GLENOIDA
-Numită şi fosa mandibulară, aparţine porţiunii scuamoase a osului temporal
-Are forma unei concavitati semiovalare, cu adâncime medie de 6-7 mm
-Tăblia osoasă care separă cavitatea glenoidă de neurocraniu este subţire şi nu
suportă presiunile masticatorii
-În mod normal, această zonă este protejată de presiunile condiliene prin poziţia
normală a condilului, sub acţiunea muşchilor pterigoidieni laterali şi digastrici şi
de stopurile ocluzale , care menţin o DVO corectă
-În urma modificărilor DVO, condilii se deplasează spre posterior, comprimând
peretele superior al cavităţii glenoide.
-Tubercul articular-eminenta glenoida

CONDIL MANDIBULA
-Reprezintă extremitatea superioară a apofizei condiliene
-Are forma unui trunchi de con cu baza mare orientată superior
-Diametrul mare medio-lateraleste 18-21 mm
-Diametrul mic antero posterior este de 10 mm
-Fata superioară a condilului articular este împărţită de o creastă osoasă
transversală în două versante:postero-superior şi antero-superior.
-Versantul antero-superior este împărţit la rândul lui în două pante: antero-
supero-medială şi antero-supero-laterală
---Versantul postero-superior este convex în ambele sensuri
---Versantul antero-superior este convex în sens antero-posterior şi plan sau uşor
convex în sens latero-medial
Suprafaţa articulară propriu-zisă este versantul antero-superior, situat faţă în faţă
cu panta tuberculului articular
-Structura condilului este reprezentată la interior de o spongioasă acoperită de o
compactă
-La exterior există un ţesut fibros avascular, care conţine un număr redus de
celule cartilaginoase
-Variabilitate de forme ale condililor
-Procese de remodelare
-Pozitia de referinţă RC

DISC ARTICULAR
-Spaţiul dintre cele două suprafeţe osoase ale ATM este ocupat de discul articular-
o formaţiune fibro-cartilaginoasă cu o formă de lentilă biconcavă
-În porţiunea centrală discul este subţiat
-În porţiunea posterioară este mai gros- 4-5 mm
-În porţiunea anterioară este ceva mai subţire-2-3 mm
-Faţa inferioară a discului articular-corespunzătoare condilului este concavă, atât
în sens antero-posterior cât şi medio-lateral
-Faţa superioară, corespunzătoare cavităţii glenoide, este convexă în zona
posterioară şi concav anterior pentru a se conforma reliefului tuberculului
articular
FUNCTII DISC ARTICULAR
• Adaptează morfologic şi funcţional, reciproc, condilul mandibulei şi
cavitatea glenoidă
• Împarte articulaţia în două compartimente -supradiscal-în care se
desfăşoară mişcările de translaţie şi infradiscal -la nivelul căruia au loc
mişcările de rotaţie pură ale condilului
• Amortizează presiunile transmise la nivelul articulaţiei
• Contribuie la mişcările de translaţie ale condilului prin lubrefierea şi nutriţia
suprafeţelor articulare sunt realizate de lichidul sinovial, secretat de
membranele sinoviale de pe faţa interioară a capsulei articulare

CAPSULA ARTICULARA
-Este o membrană conjunctivă, de formă conică, ce are baza mare spre baza
craniului şi vârful la nivelul colului condilian
-La nivel posterior, capsula prezintă numeroase fibre elastice, care au rolul de a
limita deplasarea anterioară a condilului şi de a-l aduce în poziţie iniţială
-Medial şi lateral prezintă ligamente intercapsulare
FUNCTII CAPSULA ARTICULARA
 Leagă componentele osoase ale articulaţiei
 Delimitează compartimentele articulare
 Susţine membrana sinovială şi menţine intraarticular lichidul sinovial
 Este sediul unor terminaţii nervoase
 Asigură continuitatea inserţiilor musculare la nivelul discului
 Nu interferă cu mişcările mandibulare
LIGAMENTE ATM
-Au rolul fie de a arma capsula ATM, fie de lega unele componente ale articulaţiei
şi de a le limita mişcările
LIG TEMPORO MANDIBULAR
-principalul ligament al ATM-porneşte din partea laterală a procesului zigomatic şi
se îndreaptă postero-inferior, inserându-se înapoia şi sub polul lateral al
condilului.
-Cele două ligamente formează principalul mecanism de susţinere a mandibulei,
care se opun dezarticulării postero-inferioare, în timpul mişcărilor mandibulei
-Fibrele acestor ligamente se opun, de asemenea şi deplasărilor laterala ale
condilului
LIG MEDIAL
- se formează prin condensarea fibrelor care se inseră pe spina sfenoidului şi în
zona postero medială a colului mandibulei; este mai slab reprezentat
LIG COLATERALE- se inseră pe faţa internă a capsulei articulare. Acest ligament
intră in tensiune, pe partea lucrătore în timpul mişcărilor de lateralitate
LIG ACCESORII EXTRACAPSULARE
- ligamentul sfenomandibular
- ligamentul stilomandibular
- rafeul pterigomandibular
În condiţii patologice, capsula şi ligamentele devin laxe, favorizând apariţia
luxaţiilor şi subluxaţiilor ATM. În luxaţii se pierd rapoartele normale între
suprafeţele articulare, sau se produce ieşirea condilului din cavitatea glenoidă-
anterior, posterior sau lateral
TESUTURI RETRODISCALE
-Ţesuturile retrodiscale sunt intra- articular post condilului şi discului articular
-Zona are dimensiuni minime când condilul este centrat în cavitatea glenoidă şi
are dimensiuni maxime atunci când condilul se deplasează spre anterior
-Aceste ţesuturi, cu structură fibro-cartilaginoasă, acoperă suprafeţele osoase
intraarticulare
 MORFOLOGIA MORFOSTRUCTURALA MACROSPICA A DINTELUI
ODONTONUL
-organul dentar(complex de tesuturi cu structura diferita, armonizate morfo-
functional pentru a primi, amortiza si transmite presiunile masticatorii)
-Este constituit din două componente: dinţii şi elementele de susţinere a
acestora:
1.DENTARA -odonţiul este constituit din :
-ţesuturi dure –smalţ şi dentină
-ţesuturi moi – pulpa dentară
2.PARODONTIU – constituit din:
-parodonţiu de susţinere:- Cement, Os alveolar,Ligamente parodontale
-parodonţiu de acoperire -Gingia

ODONŢIUL-SMALŢUL
-Acoperă coroana dinţilor
-Origine ectodermica
-Este cel mai dur ţesut al organismului, capabil să suporte presiunile masticatorii-
5-8 scara Moohs
-Din punct de vedere chimic smalţul are, în proporţie de 96%, componentă
anorganică- hidroxiapatită- restul de 4% fiind reprezentat de componenta
organică şi apă.
-Duritate-variabila de la un dinte la altul si intre diferitele regiuni ale aceluiasi
dinte datorita orientarii prismelor, diferentelor regionale de calcificare,
distributiei unor ioni metalici
-Grosime variabilă minima cervical,maxima la nivelul cuspizilor2,5 mm
-Culoare-gri-alb, galbui
-Elasticitate -cu rol în amortizarea presiunilor
-Solubilitate în mediul acid
-Permeabilitate selectiva Straturile superficiale sunt mai dure si mai greu
solubile.Contin de 5-10 ori mai multe fluoruri,Zn,Pb,mai putina apa
 DENTINA
-Este ţesutul de bază al dintelui, fiind acoperit, la nivelul coroanei de smalţ şi la
nivelul rădăcinii de cement
-Dentina primara, secundara, tertiara
-Dentina conţine elemente organice, anorganice şi apă
COMPOZOTIE CHIMICA DENTINA
-anorganica=70%
-organica=18,9%
-apa=11,1%

PULPA DENTARA
-Este un ţesut conjunctiv lax, bogat în vase sangvine, limfatice şi nervi
-Este cantonată în camera pulpară şi canalele radiculare şi se deschide în
periodonţiu prin orificiul apical
-Topografic se descrie o pulpă coronară(bogata in celule,elemente vasculo-
nervoase cu potential de aparare crescut), o pulpă radiculară (celule si
vascularizatie reduse)şi o pulpă apicală( asemanatoare t.conj.periodontal)
FUNCTII PULPA DENTARA
• Nutriţie a dintelui
• Dentinogenetică-depunere de dentina secundara sau tertiara
• Senzitivă
• De apărare-procese de calcificare

PARODONTIU
-Este un complex de ţesuturi care asigură menţinerea dinţilor în alveole
-Este constituit din parodonţiul de susţinere şi parodonţiul de înveliş
-Între suprafaţa radiculară, acoperită de cement şi suprafaţa peretelui alveolar se
găseşte un spaţiu- dento-alveolar sau periodontal- care conţine fibre conjunctive,
vase de sânge şi nervi; existenţa acestui spaţiu asigură dintelui o uşoară
mobilitate fiziologică
 PARODONTIU DE SUSTINERE
1. CEMENT
- acoperă rădăcina anatomică, cu excepţia foramenului apical
- Tesut mezenchimal calcificat-
- Are rol în închiderea canaliculilor dentinari şi fixarea fibrelor parodontale pe
suprafaţa sa
- Cement acelular-primar in jumatatea cervicala a radacinii
- Cement celular –secundar in jumatatea apicala a radacinii
- Jonctiunea smalt-cement-acoperire 60-65%
- Cap la cap 30%
- Hiatus 10-15%
2. OS ALVEOLAR
• Se mai numeşte proces alveolar
• Este o componentă a maxilarului sau mandibulei cu rol de susţinere a
dinţilor
• Este alcătuit din os alveolar propriu-zis şi os alveolar de susţinere

FUNCTII PARODONTIU DE SUSTINERE

-Susţinere a dintelui în alveolă
-Funcţie senzitivă prin receptorii şi nervii de la acest nivel
-Nutriţie prin reţeaua bogată de vase sangvine

OS ALVEOLAR
-Osul alveolar se dezvoltă ca rezultat al formării dintelui-coroana şi rădăcina- şi se
maturizează când dintele ajunge în ocluzie funcţională
-Îşi continuă funcţia de-a lungul vieţii, dispărând odată cu dintele
-Deci, dinţii au rol atât în formarea cât şi în menţinerea osului alveolar
PROPRIU ZIS
-este un os compact care căptuşeşte pereţii alveolelor dentare
-Mai este numit şi corticală sau compactă alveolară internă
-La nivelul osului alveolar propriu-zis se inseră fibrele parodontale
DE SUSTINERE
-se găseşte sub osul alveolar propriu-zis şi este alcătuit din os spongios trabecular
-Este delimitat vestibular şi oral de compactele alveolare externe
 PERIDONTIU
FORMAT DIN: Fibre periodontale, Elemente celulare, Vase sangvine şi limfatice si
Fibre nervoase

SPATIU PERIODONTAL
-Este cuprins între corticala internă a osului alveolar şi cementul radicular
-Este ocupat de periodonţiu
-Este mai larg în apropierea marginii alveolare (0,35 mm) şi în dreptul apexului
(0,25 mm) şi mai îngust la joncţiunea treimii medii cu treimea apicală (0,17 mm)

PERIODONTIU-ELEMENTE CELULARE (ELEM CEL)

-Fibroblaste-produc noi fibre,diseminate in tot spatiul periodontal
-Cementoblaste-secreta matricea organica a cementului;dispuse preponderent
apical, la nivelul furcatiilor
-Osteoblaste-secreta tesut osteoid
-Osteoclaste secreta enzime proteolitice care lizeaza trama organica a osului

PERIODONTIU-VASE
-Vascularizaţia parodonţiului se realizează prin: ,Vase apicale destinate pulpei,
Vase pentru osul alveolar si Vase pentru mucoasa gingivală

PERIODONTIU-FIBRE NERVOASE
-Nervii pătrund în spaţiul periodontal prin regiunea apicală prin canale osoase
perforante sau dinspre marginea alveolară

FIBRE PERIODONTALE
-Leagă cementul radicular de osul alveolar sau ţesutul gingival
-Sunt dispuse în fascicule colagenice şi au un aspect ondulat
-În funcţie de direcţia lor se împart în fibre
-Dento-alveolare-gingivale
 FIBRE DENTOALVEOLARE
Fibre dento-alveolare Inserţii Funcţii

Apicale Apexul rădăcinii şi osul Se opun forţelor de

alveolar subiacent extruzie

Oblice Deasupra zonei apicale şi Se opun forţelor de

osul alveolar propriu-zis intruzie

Orizontale 1/3 medie a rădăcinii şi Se opun forţelor

osului alveolar propriu-zis orizontale de basculare

Marginale De la zona cervicală a Se opun forţelor de

rădăcinii, după JAC la intruzie
rebordul alveolar al osului
alveolar propriu-zis

Interradiculare Între rădăcinile dinţilor Se opun forţelor verticale

pluriradiculari şi laterale

FIBRE GINGIVALE
Fibre gingivale Inserţii Funcţii

Transseptale La nivel cervical pe feţele Se opun deplasărilor M-D

radiculare M şi D ale
dinţilor adiacenţi

Dento-gingivale Zona cervicală radiculară şi Se opun deplasărilor gingiei

gingia marginală

Alveolo-gingivale Rebordul alveolar şi gingia Se opun deplasărilor gingiei

marginală

Circulare În jurul coletului Se opun deplasărilor gingiei

PARODONTIU DE INVELIS
-reprezentat de gingie, parte a mucoasei bucale
-gingia acoperă osul alveolar, coletele dinţilor şi participă la formarea sulcusului
gingival
GINGIA SE CLASIFICA
MARGINALA
-ce înconjură coletele dinţilor
-Prezintă două versante-intern şi extern
-Versantul extern se continuă cu gingia aderentă
-Versantul intern participă la realizarea sulcusului gingival
ADERENTA
-Acoperă cementul cervical şi osul alveolar
-Se continuă cu mucoasa alveolară, cu mucoasa palatului dur sau a versantului
lingual

DINTI LATERALI-MORFOLOGIE
-Coroane voluminoase, mai puțin aplatizate
-Coroana prezintă cinci feţe
-Faţa ocluzală are un relief complex prezentând cuspizi, şanţuri, fosete, creste
marginale
-Lateralii sunt dinţi pluriradiculari
-Au rol în masticaţie şi în realizarea ocluziei

PREMOLARI
-Premolarii sunt plasaţi pe arcadă înaintea molarilor
-Sunt în număr de 8
-Premolarii se găsesc imediat după canini şi înlocuiesc molarii temporari
-Au o morfologie mai complexă decât frontalii, atât la nivel coronar cât şi la nivel
radicular
-Ca regulă generală, PMS sunt în serie descendentă, iar PMI sunt în serie
ascendentă   

PREMOLAR 1 SUPERIOR (PREM 1 SUP)

-Vârsta de erupţie : 9-12 ani
-Înălţime totală : 21 mm
-Înălţime coronară : 8 mm
-Diametru M-D:  7 mm
-Coroana are formă paralelipipedică
FATA VESTIBULARA
-Seamănă cu FV a CS dar este de dimensiuni mai mici
-V-ul ocluzal este mai deschis, deci vârful cuspidului este mai puţin pronunţat
FATA PALATINALA
-De dimensiuni mai mici, mai convexă în ambele sensuri
-Nu prezintă şanţuri, deci nici lobi
FATA MEZIALA
-Este cea mai mare, ca urmare a aplatizării M-D
FATA DISTALA
-Seamănă cu cea M, dar este de dimensiuni mai mici şi are un relief mai convex
RADACINA
-Numărul rădăcinilor la PM1 S variază: 60% din cazuri întâlnim 2 rădăcini, 39% din
cazuri o rădăcină şi 1% din cazuri 3 rădăcini
CAMERA PULPARA
-Prezintă două coarne pulpare, corespunzătoare celor doi cuspizi de pe faţa
ocluzală

PREMOLARUL 2 SUPERIOR (P2S)

-Caracterele morfologice sunt identice cu cele ale PM1
-Coroana are tot formă paralelipipedică, doar că este de dimensiuni mai mici
RADACINA
-85% din cazuri monoradiculari
-15% din cazuri biradiculari.
-Rădăcina este puţin mai lungă şi puţin mai îngustă faţă de a PM1
CAMERA PULPARA
-Două coarne pulpare egale care se continuă cu un canal radicula îngust şi conic

PREMOLARII INFERIORI
-Coroana este mai rotunjită, de formă cilindrică
-Sunt în serie descendentă
-Cuspizii, mai puţin înalţi, sunt separaţi de şanţuri mai puţin adânci

PREMOLAR 1 INFERIOR (P1I)

-Morfologia este asemănătoare cu cea a caninului inferior
RADACINA
-Aplatizată în sens M-D, se aseamănă cu rădăcina caninului inferior
-Este de dimensiuni mici, efilată, conică
-Suprafaţa este convexă şi, în general, nu prezintă şanţuri pe pe feţele laterale
CAMERA PULPARA
-Două coarne pulpare, de dimensiuni diferite
-Canal radicular unic, îngust

PREMOLARUL 2INFERIOR (P2I)

FATA VESTIBULARA
-Mai mare decât a PM1 inferior  
-Marginea ocluzală este mai rotunjită, vârful cuspidului deplasat spre mezial
-Fața vestibulară este ușor oblică, de jos în sus și este
FATA LINGUALA
-are dimensiuni mai mici
-poate fi cu 1 sau 2 cuspizi
-este convexă în dublu sens 
RADACINA
-Pe secţiune orizontală rădăcina are formă ovalară, cu diametrul mare V-L
-Are aceeaşi formă cu rădăcina PM1 I, dar este mai voluminoasă
-Nu prezintă şanţuri pe feţele laterale
CAMERA PULPARA
-Camera pulpară este asemănătoare cu cea a PM1, dar este mai voluminoasă
-Cornul pulpar V este mai bine reprezentat faţă de cel L, care uneori poate să
lipsească
-Canalul radicular formă conică

DIFERENTE PREMOLAR 1 SI 2 SUP

-Premolarii superiori sunt în serie descendentă
-PM1 are cuspizii uşor inegali, PM2 are cuspizi egali
-Feţele V şi O sunt egale ca înălţime la PM2, iar şanţul intercuspidian este situat la
mijloc
-PM1 este biradicular, PM2 are o singură rădăcină

DIFERENTE PREMOLAR 1 SI 2 INF

-Premolarii inferiori sunt în serie ascendentă
-PM1 prezintă pe faţa ocluzală doi cuspizi accentuat inegali, faţa ocluzală are
înclinaţie la 45 grade
-PM2 prezintă pe faţa ocluzală doi sau trei cuspizi
-Rădăcina PM2 este mai voluminoasă

DIFEREENTE PREMOLARI SUP SI INF

-PMS au coroane mai voluminoase, de formă paralelipipedică
-PMI au coroane mai mici, de formă cilindrică
-PMS sunt în serie descendentă, iar cei inferiori în serie ascendentă
-Şanţul intercuspidian este în linie dreaptă la PMS şi curb la PMI
-Rădăcinile PMS sunt mai mari, mai aplatizate M-D faţă de rădăcinile PMI

MORFOLOGIA ARCADELOR DENTARE

FETE LATERALE ARCADE
-Feţele vestibulare şi orale au formă trapezoidală
-Sunt convexe în ambele sensuri, prezentând o convexitate maximă
FETE PROXIMALE
-Sunt convexe în ambele sensuri, prezentând o convexitate maximă
-La întilnirea feţele proximale, între zonele de maximă convexitate se formează
punctele de contact interdentar
-Punctele de contact delimitează ambrazurile
-Feţele proximale sunt convergente spre ocluzal şi spre oral

ARII CONTACT ARCADE - ABRAZURI ARCADE

-VESTIBULARE -deschidere mai mare, realizeaza un unghi obtuz.Sunt mai putin
profunde.Contururile sunt mai rotunjite.Permit devierea bolului alimentar si
efectuarea autocuratirii
-ORALE -sunt mai profunde.Realizeaza un unghi mai ascutit.Permit alunecarea
alimentelor catre cavitatea orala
-CERVICALE -spatii deschise spre cervical. Adapostesc papilele interdentare.
Descresc de la M catre D.
-INCIZALE SI OCLUZALE -Spatii deschise spre ocluzal Cresc de la M la D

ECUATOR ANATOMIC
-Prin unirea punctelor de maximă convexitate de pe feţele laterale ale dintelui se
formeaază ecuatorul anatomic

SUPRAFATA ACTIVA ARCADE

MARGINEA INCIZALA
-se formează la întâlnirea feţelor vestibulară şi orală
-este rectilinie , oblică la incisivii superiori şi lateralii inferiori, este rectilinie
orizontală la ICI şi sub formă de linie frântă asimetrică la canini
FETE OCLUZALE
-au, în ansamblu, formă de jgheab sagital, cu un versant vestibular şi unul oral
-Lăţimea creşte de la nivelul PM la M
-Adâncimea jgheabului este mai accentuată la nivelul PM şi se atenuează treptat
până la nivelul ultimului M, ca urmare a diminuării înălţimii cuspizilor, pe măsura
deplasării spre distal

RELIEF FATA OCLUZALA

-Morfologia feţelor ocluzale este complexă, adaptată funcţiilor îndeplinite
-La nivelul FO există elemente de relief pozitive - cuspizi, creste marginale şi
elemente de relief negative - fosete, şanţuri

MORFOLOGIE CUSPID CUSPIZI

-Cuspizii sunt proeminenţe piramidale, care prezintă 4 versanţi, două creste şi un
vârf
-Creasta M-D-sagitala imparte cuspidul intr-un versant intern ,activ si un versant
extern,inactiv
-Creasta V-O- transversala imparte cuspidul intr-un versant mezial , si un versant
distal
-Versanţii – M,D,V,O
-La intersecţia crestelor se formează vârful cuspidului
LA DINTI LATERALI
-se descriu două tipuri de cuspizi:
1. PRINCIPALI/DE SPRIJIN - sunt mai voluminoşi şi mai rotunjiţi; au rol în
menţinerea DVO; la maxilar sunt cuspizii P, iar la mandibulă cuspizii V
2. SECUNDARI/DE GHIDAJ - mai ascuţiţi, au rolul de a ghida arcadele în timpul
mişcărilor laterale; la maxilar sunt cuspizii V, iar la mandibulă cuspizii L

CURBE DE OCLUZIE
-SPEE -curba sagitala Este concava superior la mandibula,convexa inferior la
mandibula.Adancimea maxima este de 1-3 mm la M1inferior
-WILSON -curba transversala Se evidentiaza prin unirea cuspizilor vestibulari cu
cei linguali ai fiecarui molar prim inferior Prin unirea celor doua linii ,pe linia
mediana se obtine un unghi obtuz.Este concava spre superior

CRESTE MARGINALE ARCADE

-Sunt elemente de relief de pe feţele ocluzale ale dinţilor laterali
-Reprezintă preominenţe de smalţ care unesc cuspizii V cu cei O
-Conferă rezistenţă dinţilor şi menţin fragmentele alimentare pe suprafaţa
ocluzală în timpul masticaţiei

MORFOLOGIE SANTURI
-Sunt elemente de relief negative pe faţa ocluzală a dinţilor laterali
-Şanţurile PRINCIPALE separă cuspizii- şanţuri intercuspidiene
-Şanţurile SECUNDARE (accesorii) se găsec pe suprafaţa cuspizilor şi au o direcţie
paralelă cu crestele axiale ale acestora; sunt mai puţin adânci

MORFOLOGIE FOSETE
-Sunt elemente de relief negative
-Fosele principale –M şi D- sunt delimitate de crestele marginale şi de versanţii
cuspidieni; au adâncime mai mare şi au rol atât în masticaţie cât şi în ocluzie
-Fosele secundare, mai puţin adânci, apar la intersecţia şanţurilor intercuspidiene

MORFOLOGIE RADACINI
-Rădăcina este componenta intraalveolară a dintelui
-Este acoperită de cement
-Dinţii prezintă una sau mai multe rădăcini
-Rădăcinile au formă conică şi sunt mai lungi decât coroanele
-Vărful rădăcinii se numeşte apex, iar orificiul de la nivelul vârfului – foramen
apical

MORFOLOGIE COLET
-Linia de întâlnire dintre coroană şi rădăcină
-Are aspect concav pe suprafeţele V şi O şi convex pe feţele M şi D
-Putem descrie un colet anatomic şi un colet clinic

CARACTERE COMUNE DINTI FRONTALI

CORONARE
-Aplatizate în sens V-O
-Prezintă 4 feţe laterale şi o margine incizală
-Feţele V şi O au formă trapezoidală
-Feţele proximale au formă triunghiulară
-În interiorul coroanei se află camera pulpară cu trei coarne pulpare
RADICULARE
-Au o singură rădăcină, aplatizată M-D, de formă conică
-Prezintă un singur canal radicular

FUNCTII DINTI FRONTALI

-masticatie, fizionomica si fonetica

CARACTRE COMUNE FRONTALI SUPERIORI

-Sunt mai voluminoşi decât dinţii inferiori pe care îi circumscriu
-Coroanele sunt aplatizate în sens V-O, în 1/3 incizală
-Relieful în ansamblu este bine exprimat
-Elementele de relief sunt bine reprezentate
-Rădăcinile sunt voluminoase, conice, uşor aplatizate M-D, cu un canal radicular
unic, larg
-Marginea incizală rectilinie şi oblică la incisivi şi sub formă de linie frântă la canini

CARACTERE COMUNE FRONTALI INFERIORI

-Coroanele frontalilor inferiori sunt mai mici decât ale frontalilor superiori
-Sunt aplatizate în dublu sens şi au aspect mai alungit
-Reliefurile sunt mai şterse
-Unghiurile incizale sunt mai bine exprimate
-Rădăcinile sunt mai mici, aplatizate M-D
-Canalele radiculare sunt înguste

DIFERENTE INCISIVI SUP SI INF

-Coroanele incisivilor superiori sunt mai voluminoase faţă de ale inferiorilor
-Diametrul M-D mai mare la incisivii superiori- au formă de lopată
-Incisivii inferiori sunt aplatizaţi în dublu sens, au formă de daltă
- Relieful este mai accentuat la incisivii superiori, iar elementele de relief sunt mai
bine exprimate
-Unghiurile incizale sunt inegale la superiori şi mai rotunjite, iar la inferiori sunt
mai bine exprimate
-Rădăcinile superiorilor sunt mai voluminoase şi au canale radiculare mai largi

DIFERENTE CANINI SUP SI INF

-Caninii superiori sunt mai voluminoşi, coroanele sunt mai globuloase, cu relief
bine exprimat
-Coroanele caninilor inferiori sunt mai alungite, cu diametru M-D mai mic
-Marginea incizală este mai asimetrică la caninul inferior
-Rădăcina CS este lungă, robustă, iar la CI este mai subţire, efilată şi uneori bifidă

DIFERENCE INCISIVI CENTRAL SI LAT 1 SI 2 SUP

-Incisivii superiori sunt în serie descendentă
-Relieful ILS este mai accentuat şi elementele de relief sunt mai bine exprimate
-Marginea incizală a IL este mai oblică, unghiurile incizale sunt mai bine exprimate
 DIFERENTE INCISIV CENTRAL SI LATERAL INF
-Incisivii inferiori sunt în serie ascendentă
-Marginea incizală a ICI este rectilinie orizontală, feţele proximale au înălţime
egală şi ughiurile incizale sunt egale
-Marginea incizală a ILI este rectilinie oblică, unghiurile incizale sunt inegale
-Rădăcina ILI este mai voluminoasă

CANIN
-Termenul canin provine din cuvantul latin canis care semnifica cuvantul caine,
similitudinea pornind de la aspectul asemanator al dintilor.
-Sant situati la curbura arcadelor facand tranzitia de la arcada frontală la
larcada laterala.
- Dinti unicuspidati situati imediat în spatele incisivilor. Exista 4, cate unul pe
fiecare hemiarcada.
-Dinte robust, aspect globulos, cel mai lung, radacina are pana la 3 cm.
-Rol masticatie, fizionomie, ghidaj mandibular
-Caracteristici comune frontalilor, lateralilor

MOLARII
-Sunt în număr de 12; 6 pe fiecare arcadă
-Situaţi imediat după PM
-Rol în masticaţie şi ocluzie
-M1-Molarul de 6 ani
-M2 – Molarul de 12 ani
-M3 – molarul de minte
CARACTERE GENERALE
-Molarii au coroana voluminoasă, de formă cuboidă
-Relief complex atât la nivel coronar cât şi la nivel radicular

MOLARUL 1 SUPERIOR (M1S)

-Înălţime totală : 20.5 mm
-Înălţime coronară : 7.5 mm
-Înălţime radiculară : 13 mm
-Este cel mai important molar superior
-Coroana cuboidală aplatizată M-D (diametrul V-O =12 mm, M-D = 10 mm)
FATA VESTIBULARA
-Formă trapezoidală
-Contur: dat de 4 margini
-Relief în general: convex în dublu sens
-Elemente de relief: -un şanţ vertical, o fosetă si doi lobi
FATA PALATINALA
-Acelaşi contur
-Relief:
-Elemente de relief: -un şanţ vertical, doi lobi si pe lobul M – tuberculul lui
Carabelli
FATA OCLUZALA
-Se înscrie într-un paralelogram, cu marginile M şi D paralele şi marginile V şi P
convergente spre D. Unghiurile M-V et D-P sunt ascuţite (75°) şi unghiurile M-P et
D-V sunt obtuze (105°)
• 4 cuspizi inegali, 2 V şi 2 P: MP, MV, DV DP; crestele cuspizilor MP şi DV
formează puntea de smalţ sau creasta oblică de smalţ
• 3 şanţuri
• 3 fosete
• două creste marginale
RADACINILE
-3 rădăcini: 2 V şi 1 palatinală
-Rădăcinile V : aplatizate MD
-Rădăcina P: mai divergentă, aplatizată V-O
CAMERA PULPARA
-De dimensiuni mari
-Prezintă 4 coarne pulpare, corespunzătoare celor 4 cuspizi
-Camera pulpară se continuă cu 3 canale radiculare, 2 V şi unul palatinal; canalul P
este drept, larg uşor accesibil, canalul MV este mai îngust,oblic şi curb, iar canalul
DV este cel mai îngust şi cel mai greu accesibil.

MOLARUL 2 SUPERIOR (M2S)

-Înălţimea totală: 19 mm
-Înălţimea coroanei: 7 mm
-Înălţimea rădăcinii : 12 mm
-Este foarte asemănător cu M1
-Coroana este cuboidală, de dimensiuni mai mici şi cu un relief mai puţin bine
exprimat
FATA OCLUZALA
-Faţa ocluzală: 4 cuspizi, de dimensiuni mai mici, puntea de smalţ, 3 şanţuri, 3
fosete, 2 creste marginale
RADACINI
-3 rădăcini mai puţin divergente, cu tendinţa de fuzionare

MOLARUL 1 INFERIOR (M1I)

-Coroana de formă cuboidală, aplatizată V-O; Pe faţa ocluzală prezintă 5 cuspizi
FATA OCLUZALA
-5 cuspizi, în ordine descrescătoare: -Mezio-lingual; Disto-lingual; Mezio-
vestibulal; Centro-vestibular; Disto-vestibular
-4 sanruri: Mezio-distal; Mezio- vestibular; Disto-vestibular; Centro-lingual
RADACINI
-M1I are două rădăcini: una M şi una D
-După un scurt traiect comun rădăcinile se separă
-Feţele proximale ale rădăcinilor sunt străbătute de câte un şanţ
CAMERA PULPARA
-5 coarne pulpare
-Camera pulpară se continuă cu canalele radiculare: 2 pentru rădăcina M şi unul
pentru rădăcina D1
-Canalul D este puternic aplatizat
-Accesul în canalul D este mai facil

MOLARUL 2 INFERIOR (M2I)

-De dimensiuni mai reduse decât M1, prezintă pe FO 4 cuspizi
FATA OCLUZALA
-Relief: 4 cuspizi: M-V ,M-L, D-V , D-L; 2 şanţuri, 3 fosete, 2 creste marginale
RADACINI
-Au aceeași formă, dar sunt de dimensiuni mai mici, cu tendinţa de fuzionare
CAMERA PULPARA
-Prezintă 4 coarne pulpare
RADACINI
-pot prezenta 2, 3 sau 4 canale radiculare

ASEMANARI MOLARI INFERIORI (MI)

-Coroana cuboidală, aplatizată V-O
-Relief bine reprezentat
-Feţele V înclinate spre L în 2/3 O
-Două rădăcini- 1 M şi 1D
DIFERENTE MOLARI INFERIORI (MI)
-M1 mai mare decât M2
-Relieful feţei V
-Relieful feţei O
-M2 mai puţin aplatizat V-O
-M1 are 2 rădăcini şi 3 canale radiculare, M2 are 2 rădăcini cu 3, 2, sau 4 canale
radiculare

ASEMANARI MOLARI SUPERIORI (MS)

-Coroana cuboidală, aplatizată M-D
-Relief bine reprezentat
-Pe faţa V: au elemente de relief comune
-Pe faţa P –prezența șanțului
-Faţa ocluzală are aceleaşi elemente
-Prezintă 3 rădăcini- 2 V şi 1 P

DIFERENTE MOLARI SUPERIORI (MS)

-Sunt în serie descendentă
-M2 de dimensiuni mai mici, cu relieful mai puţin bine reprezentat,
-M2 nu prezintă tuberculul lui Carabelli
-M2 are 3 rădăcini mai convergente, cu tendinţa de fuzionare
DIFERENTE MOLARI SUP SI INF
CORONAR
• M superiori aplatizaţi M-D, cei inferiori aplatizaţi V-O
• FO- diferită ca formă şi relief
 • Pe FO a MS există puntea de smalţ
• FV la Mi înclinate spre L, cu relief diferit
• M1S prezintă tuberculul Carabelli pe FP
RADICULAR
 MS au 3 rădăcini, mai mult sau mai puţin divergente, 2 V şi 1 P
• MI au două rădăcini, 1 M şi una D
• MS au 3 canale radiculare
• MI au 2 rădăcini și 3 canale radiculare

FUNCTII SISTEM STOMATOGNAT (SSG)

FUNCTII SSG – masticatorie, homeostazica, de deglutite, fizionomica si fonetica
FUNCTIA MASTICATORIE
-Masticaţia este un act reflex, cu control voluntar, de pregătire a alimentelor
pentru digestie
-Procesul se realizează în doi timpi: mecanic şi fizico-chimic
-La procesul de masticaţie participă ATM, muşchii mobilizatori (pterigoidienii,
digastricii, maseterul), muşchii limbii, buzelor şi obrajilor, limba, palatul dur, dinţii
şi glandele salivare.
-Eficienţa masticatorie este dependentă de starea de sănătate a elementelor SSG
-Numărul mişcărilor masticatorii este variabil de la individ la individ
TIMPUL MECANIC
-Constă în triturarea alimentelor pe feţele active ale celor două arcade.
-Prima etapă este prehensiunea alimentelor cu ajutorul buzelor şi marginii incizale
a incisivilor, urmată de ridicarea mandibulei şi secţionarea alimentelor
-Următoarea etapă este de dirijare a fragmentelor alimentare, cu ajutorul
musculaturii limbii, pe feţele ocluzale ale dinţilor laterali
-Contracţia muşchilor limbii, asociată cu contracţia buccinatorilor, creează un
culoar în care alimentele sunt triturate de dinţii celor două arcade
-După terminarea fragmentării alimentelor, limba se desprinde de pe feţele orale
ale dinţilor, permiţând alimentelor să cadă în cavitatea orală; muşchii buccinatori
se relaxează, şi se încheie timpul mecanic al masticaţiei
-60-90 minute in 24 ore
-Nr miscari mandibulare 60-70 constant la fiecare individ
TIMPUL FIZICO CHIMIC
-Este procesul de insalivare a fragmentelor alimentare şi formare a bolului
alimentar
-Saliva are rol în lubrefierea mucoasei şi, prin enzimele conţinute, în digestia
alimentelor
-La stimularea secreţei salivare contribuie şi compresiunea directă a muşchilor pe
glandele salivare

FUNCTIA HOMEOSTAZICA – AUTOMENTINEREA

-Factorii de reglare acţionează atât la pacienţii sănătoşi, cât şi la cei la care apar
tulburări la nivelul elementelor SSG.
-Prin realizarea substitutelor artificiale trebuie limitate modificările patologice şi
stimulate mecanismele compensatori
STEREOTIPURI DINAMICE MASTICATORII
-Stereotip masticator- repetarea mişcărilor de ridicare- coborâre şi de deplasare
lateral şi antero-posterior a mandibulei
-În funcţie de tipul de mişcări predominante în timpul masticaţei deosebim trei
stereotipuri de masticaţie: tocător, frecătot si mixt
TOCATOR
• Predomină mişcările verticale în actul masticator
• Cuspizi înalţi
• Panta condilului temporal înclinată
• Unghiul mandibulei mai deschis
• Curba sagitală accentuat convexă
• Supraocluzie frontală
FRECATOR
• Predomină mişcările de lateralitate în actul masticator
• Cuspizi mai atenuaţi
• Panta condilului temporal mai puţin înclinată
• Unghiul mandibulei mai închis
• Curba sagitală atenuată
• Supraocluzie frontală redusă

EFECTE MASTICATIE ASUPRA SSG

-Modelarea cuspizilor în vederea realizării unor rapoarte cu şanţurile şi fosetele
antagoniste
-Stimularea circulaţiei sangvine în zonele de inserţie musculară, stimulând astfel
zonele osteogenetice de creştere
-Presiunile masticatorii, transformându-se în forţe de tracţiune la nivelul
parodonţiului, structurează continuu pereţii alveolelor şi oasele maxilare
-Favorizarea cheratinizării şi multiplicării celulelor stratului bazal al mucoasei
gingivale, crescând capacitatea de apărare a parodonţiului

FUNCTIA DE DEGLUTITIE
-Este un act reflex prin care bolul alimentar este propulsat din cavitatea orală în
faringe, esofag şi stomac.
-Timpii deglutiţie sunt: Timpul bucal, Timpul faringian, Timpul esofagian
TIMPUL BUCAL
• Oprirea respiraţiei
• Contactul buzelor
• Ridicarea palatului moale
• Contracţia muşchilor limbii
• Contracţii ale muşchilor maseteri şi temporali
• Contact ocluzal în OC
• Ridicarea osului hioid

FUNCTIA FIZIONOMICA
-Forma şi poziţia dinţilor frontali
-Alinierea dinţilor
-Curbura frontală
-Curbura incizală
-Gradul de vizibilitate a dinţilor
-Culoarea

FATA
-Faţa este o regiune topografică încadrată între ophrion şi gnation, iar lateral între
cele două puncte zygion. În analiza topografică se utilizează şi noţiunea de figură,
ce include şi regiunea frontală, fiind cuprinsă, în plan vertical, între trichion şi
gnation; limitele laterale sunt reprezentate de punctele zygion
ETAJE FATA FIGURA
etaj inferior Gnathion-Subnasale
etaj mijlociu Subnasale-Ophrion
etaj superior Ophrion-Trichion
TIPURI CONSTITUTIONALE
-muscular figura dreptunghiulara,fata patrata,etaje egale
-tip respirator,figura ovala,predomina etajul mijlociu
-tip digestiv,figura,fata trapezoidale,baza mare inferior predomina etajul inferior
-tip cerebral, figura,fata trapezoidale,baza mare superior predomina etajul
superior

TIPURI FACIES
FACIES OVAL SI ROTUND
-presupun unghiuri rozunjite şi contururi curbe; în primul caz. Faciesul apare
alungit, în cel de-al doilea înălţimea feţei este mai mică. Comparabilă cu lăţimea.
Conturul oval este considerat deosebit de plăcut. Asociat trăsăturilor feminine.
FACIES RECTANGULAR
-se caracterizează prin unghiuri accentuate, mai ales la nivel goniac. Trăsăturile
sunt nete, limitele laterale paralele.
FACIES TRAPEZOIDAL
-etajul inferior este redus, astfel că atât în plan orizontal cât şi, adesea, vertical,
etajul superior al feţei este dominant. Acest tip facial însoţeşte, adesea,
micrognaţiile mandibulare. Faciesul trapezoidal cu baza mare în jos- faciesul
piriform- presupune etajul inferior proeminent, adesea asociat cazurilor de
progenie mandibulară
 
INDICI FACIALI
-Inaltimea totala a fetei-figurii
-Latimea maxima a fetei-distanta bizigomatica125-130 mm
-Indice facial total ift-97-104
TIPURI FACIALE
-leptoprosop ift >104
-mezoprosop ift =97-104
-euriprosop ift<97

SIMETRIA FACIALA
-Simetria facială reprezintă unul dintre criteriile importante ce stau la baza
aprecierii feţei; abaterile importante de la simetrie motivează adesea solicitările
de tratament în serviciile de chirurgie plastică, dar şi în cabinete de medicină
dentară.
-O primă evaluare de ansamblu a simetriei este cuprinsă în cadrul examenului
clinic; pentru stabilirea exactă a localizării şi gradului de asimetrie este necesară
însă imaginea fotografică sau în format digital, pe care se trasează axul de
simetrie vertical (linia mediană a feţei), la care se asociază linii orizontale
(bipupilară, intercomisurală şi, uneori, liniile bizigomatice, bigoniacă, mentonieră).
-Amplitudinea zâmbetului condiţionează gradul de expunere a arcadelor dentare
şi, prin aceasta, definirea zonei de interes estetic, ce trebuie luată în considerare
în timpul tratamentelor de restaurare ale arcadelor dentare.
-Marginea liberă a buzei superioare, denumită linia surâsului, este, în condiţii
ideale, paralelă atât cu planul bipupilar cât şi cu orientarea liniei incizale. Poziţia
liniei surâsului în raport cu dinţii frontali maxilari se apreciază ca fiind: joasă (este
descoperită până la jumătate din înălţimea dinţilor), medie (dinţii şi papilele
interdentare superioare sunt vizibile în întregime) sau inaltă (nivelul liniei
surâsului depăşeşte în apical cu mai mult de 2-3 mm nivelul liniei coletului
incisivilor maxilari).
-Poziţia comisurilor bucale în timpul zâmbetului determină numărul dinţilor
grupului lateral vizibili în surâs. Este un aspect important ce trebuie luat în
considerare, iar decizia privind metodele de restaurare ale dinţilor laterali trebuie
să aibă în vedere „zona de interes estetic", adică dinţii expuşi în timpul funcţiilor
normale ale aparatului dento-maxilar, între care zâmbetul ocupă, din acest punct
de vedere, rolul cel mai important.

FUNCTIA FONETICA
-La realizarea acestei funcţii participă plămânii, laringele, faringele, sinusurile
maxilare, cavităţile nazale şi elemente ale sistemului stomatognat: muşchii, limba,
arcadele dentare, glandele salivare.
TIMPUL 1
-Aerul din plămâni iese sub presiune şi ajunge în laringe, în dreptul corzilor vocale
inferioare
- Este emis sunetul fundamental, numit şi sunet glotic
TIMPUL 2
-Coloana de aer, în vibraţie, traversează laringele, ajungând la nivelul corzilor
vocale superioare
-În cavitatea buco-faringiană aerul este comprimat prin acţiunea muşchilor
buccinatori şi orbiculari ai buzelor
TIMPUL 3
-Limba şi buzele se aplică pe palatul dur şi arcadele dentare, modulând sunetul
-În articularea unui sunet între cele două arcade dentare se creează un spaţiu-
spaţiu de vorbire
-La pronunţarea vocalei A- spaţiu maxim = 5-10 mm
-La pronunţarea consoanei S- spaţiu minim de vorbire

VOCALE
Vocalele se produc la nivelul laringelui şi se deosebesc prin lungimea vibraţiilor:
- Vibraţii lungi – U, O
- Vibraţii scurte- I, E
- Vibraţii medii – A
CONSOANE
Consoanele sunt de mai multe tipuri:
- Labiale- M, B, P
- Linguo-dentare – D, L, T, N, J
- Guturale – G, K
-La emiterea corectă a sunetelor contribuierezonatorul bucal (arcadele dentare şi
bolta palatină) şi zonele de articulare fonetică (feţele orale ale dinţilor frontali,
rugi palatine şi papila retroincisivă)