Pulpotomia parțială reprezintă excizia unei parți superficiale ale pulpei coronare, suprafața

plăgii fiind plasată în țesutul pulpar coronar. Plaga se acopera cu un material antiinflamator de
tip hidroxid de calciu.
Această tehnică se idică în deschiderile pulpare accidentale în cadrul tratamentului cariei
profunde. De asemenea se mai poate realiza în cazul unor traumatisme coronare penetrante
recente sau pulpite cronice parțiale.
Tehnicile moderne de tratament ale dinților temporari afirma utilizarea laserului în terapia
pulpară. Avantajele acestuia sunt numeroase, dintre ele amintim:
 odată cu îndepartarea țesuturilor se realizează dezinfecția și hemostaza țesuturilor
rămase;
 efect de biostimulare/biomodulare - crește semnificativ prognosticul de vindecare,
intensifică metabolismul local și potențialulde acțiune al celulelor nervoase.;
 efect antialgic ;
 efect antiinflamator;
 tehnica operatorie mai confortabilă - atât pentru pacient cât si pentru medic; [10][11]
Per total, terapia laser în cadrul pulpectomiilor reduce timpul de lucru, înlocuieste
tratamentul mecanic, vindecarea post-operatorie este rapidă ceea ce face întregul proces mult
mai confortabil. [13]
Pulpita ireversibilă a dintelui temporar poate fi tratată doar printr-un tratament endodontic
complex, reprezentat de pulpectomie. Contraindicația acestei manevre este stadiul III de
exfoliere sau dinți temporari cu patologie parodontală. Tehnicile utilizate sunt pulpectomia
vitală, devitală și non-vitală.

Tehnica pulpectomiei vitale presupune aceleași etape ca ale pulpotomiei totale. Se

îndepărtează pulpa coronară, se irigă cavitatea pulpară apoi se identifică și se îndepărtează
pulpa din canalul radicular. Se recomandă ca tratamentul mecanic sa se efectueze la 1-2 mm
de oroficiul apical pentru a nu leza sau afecta în orice fel sacul folicular al dintelui permanent
adiacent. De multe ori se recurge la extirparea numai a unei porțiuni (două treimi ale pulpei
radiculare) pentru a dirija rizaliza dintelui temporar, dar această tehnică se poate realiza numai
în condițiile unei pulpe sănătoase, fără fenomene inflamatorii unde hemostaza se realizează
rapid și nu se produce însămânțare bacteriană. [14]
După uscarea canalului radicular se obturează cu paste resorbabile de tip hidroxid de calciu
sau pasta Walkoff. Condițiile ideale ale unui material de obturație radiculară la dinții
temporari sunt:
 Resorbția concomitentă a rădăcinii dentare și a materialiului;
 Să fie inofensiv pentru țesuturile periapicale și pentru germeneșe dintelui permanent
 Să adere la pereții radiculari și să fie inert; de asemenea este important ca în cazul
apariției unor fenomene dureroase materialul trebuie să fie ușor de îndepărtat.;
 Să nu produca modificări de culoare dar să prezinte radioopacitate radiografică.