Tematica pentru examenul de

medic specialist – specialitatea

Ortodontie si Ortopedie-Dento-
faciala
Proba scrisa
Cuprins
1. Evolutia filogenetica a extremitatii cefalice .............................................................................5
2. Perioda de organogeneza ................................................................................................................8
3. Morfogeneza neonatala................................................................................................................. 11
a. Formarea mugurilor faciali, a arcurilor maxilare, a limbii, vestibulelor, musculaturii,
septarea cavitatii buco-nazale ................................................................................................................................11
b. Formarea scheletului aparatului dento-maxilar ....................................................................................15
c. Formarea si dezvoltarea sistemului dentar ...............................................................................................18
4. Caracteristicile Ap.D.M la nastere ............................................................................................. 20
5. Morfogeneza postnatala ............................................................................................................... 22
a. Zone si tipuri de crestere osoasa la nivelul Ap.D.M. ..................................................................................22
b. Mecanismul eruptiei dentare si formarea osului alveolar. Etapizarea eruptiei si permutarii
dentare. Eruptia patologica......................................................................................................................................23
c. Dinamica cresterii si dezvoltarii postnatale cranio-faciale ................................................................26
d. Varsta cronologica si parametrii varstei biologice ( osoase, dentare, sexuale) ........................37
6. Rolul ereditatii asupra dezvoltarii generale, cranio-faciale si dento-maxilare ....... 40
7. Rolul factorilor endocrini asupra dezvoltarii generale, cranio-faciale si dento-
maxilare .................................................................................................................................................. 42
8. Rolul factorilor metabolici asupra dezvoltarii generale, cranio-faciale si dento-
maxilare .................................................................................................................................................. 44
9. Rolul factorilor loco-regionali si functionali asupra dezvoltarii normale si
patologice a ApDM ............................................................................................................................... 45
10. Examenul clinic complet in ortodontie si ODF ................................................................... 56
11. Analiza de model .......................................................................................................................... 56
12. Examenul radiologic .................................................................................................................... 57
a. Examenul radiologic de la mica distanta ........................................................................................................57
b . Teleradiografia tridimensionala – principalele sisteme de analiza .....................................................60
c. Tehnici imagistice .....................................................................................................................................................61
d. Investigatia A.T.M.....................................................................................................................................................61
13. Examenul antropologic si antropometic in ODF. Analiza tridimensionala
computerizata in diagnosticul si tratamentul An.D.M. ........................................................... 62
14. Fotografia in ortodontie si ODF ............................................................................................... 62
15. Investigatii cu caracter previzional ....................................................................................... 64
16. Clasificarea An.D.M. Diagnosticul in ortodontie si ODF .................................................. 65
17. Clasificarea tratamentului ortodontic (momentul instruirii, obiective metode,
mijloace) ................................................................................................................................................. 65
18. Materialele ortodontice – tehnologie .................................................................................... 67
19. Biomecanica ortodontica ........................................................................................................... 76

2
 a. Fortele ortodontice ..............................................................................................................................................76
b. Parametrii deplasarilor dentare si modificarile structurilor maxilo-faciale .................................80
c. Estimarea fortelor produse prin diferite aparate ortodontice ............................................................82
d. Estimarea fortelor produse prin procedurile de ortopedie dento-faciala ...........................................83
20. Aparate biomecanice mobilizabile......................................................................................... 84
a. Alcatuire, indicatii, contraindicatii, limite, design, varietati, ...................................................................84
b. Faze de lucru clinice si de laborator ..................................................................................................................84
c. Tehnici de reparare ..................................................................................................................................................85
21. Aparate functionale – terapia An.D.M. prin exercitii ....................................................... 89
22. Aparate fixe partiale ( arc lingual, vestibular, transpalatinal) elemente
constitutive, indicatii si aplicare, varietati, cimentate sau colate ...................................... 92
23. Aparate fixe poliagregate .......................................................................................................... 95
a. Principii biomecanice ale terapiei cu aparate fixe .......................................................................................95
b. Tipuri de aparate, elemente constitutive, conceptii si abordari terapeutice .....................................95
c. Indicatii de aplicare .................................................................................................................................................95
d. Potential si limite ale diferitelor sisteme .........................................................................................................95
24. Mentinatoarele de spatiu........................................................................................................... 96
25. Disjunctoarele – alcatuire, indicatii, contraindicatii, limite, design, varietati ....... 99
26. Aparate extraorale .................................................................................................................... 103
a. Caracteristici constructive, indicatii, potential si limite ......................................................................... 103
b. Tipuri de aparate – headgear (HG), masca facial Delaire, barbita si capelina .............................. 103
c. Asocierea cu aparate mobilizabile functionale si fixe .............................................................................. 103
27. Extractia dentara in ortodontie – indicatii, contraindicatii, metode ..................... 104
28. Tratamentul chirurgical – ortodontic asupra dintilor, proceselor alveolare si
partilor moi......................................................................................................................................... 108
29. Contentia si echilibrarea finala ............................................................................................ 112
30. Recidiva in ortodontie si ODF ............................................................................................... 115
31. Anomalii in plan sagital: terminologie, etiopatogenie, semne clinice, investigatii,
diagnostic pozitiv si diferential, tratament ............................................................................. 116
a. Sindromul ocluziei distale – clasa a II-a........................................................................................................ 116
b. Sindromul progenic – clasa a III-a .................................................................................................................. 116
32. Anomalii in plan transversal ................................................................................................. 116
a. Sindromul compresiei de maxilar .................................................................................................................... 116
b. Sindromul ocluziei incrucisate ......................................................................................................................... 116
c. Sindromul Brodie ...................................................................................................................................................116
d. Asimetria faciala ....................................................................................................................................................117
33. Anomalii in plan vertical......................................................................................................... 118
34. Dizarmonia dento-alveolara: terminologie, etiopatogenie, semne clinice,
investigatii, diagnostic pozitiv si diferential, tratament .................................................... 119
35. Anomaliile dentare de numar: terminologie, etiopatogenie, semne clinice,
investigatii, diagnostic pozitiv si diferential, tratament .................................................... 119
a. Dintii supranumerari ...........................................................................................................................................119
b. Anodontia .................................................................................................................................................................119

3
36. Anomaliile dentare (de eruptie?): terminologie, etiopatogenie, semne clinice,
investigatii, diagnostic pozitiv si diferential, tratament .................................................... 119
a. Ectopia dentara......................................................................................................................................................119
b. Incluzia dentara .....................................................................................................................................................119
c. Reincluzia dentara ................................................................................................................................................119
d. Transpozitia dentara ...........................................................................................................................................119
37. Diastema: terminologie, etiopatogenie, semne clinice, investigatii, diagnostic
pozitiv si diferential, tratament .................................................................................................. 119
38. Ortodontia si ortopedia dento-faciala de echipa – terapia multidisciplinara ..... 120
a. Clinica si tratamentul despicaturilor labio-maxilo-palatine si macrocheiliei ................................ 120
b. Clinica si tratamentul sechelelor postraumatice si postcombusionale oro-maxilo-faciale........ 122
c. Tratamentul ortopedio-dento-facial si orthodontic pre- si postoperator in chirurgia
gnatologica. Alegerea momentului biologic si planificarea interventiei............................................... 122
d. Tratamentul ortodontico-parodontal. Indicati si contraindicatii ale tratamentului orthodontic
la pacienti cu suferinta parodontala .................................................................................................................. 123
e. Tratamentul ortodontico-protetic de substituire, contentie, proprotetic si preprotetic ............. 123
f. Ortodontia la adult ................................................................................................................................................125
tulburari fizionomice ................................................................................................................................................125
suferinta parodontala ..............................................................................................................................................125
suferinta articulara ...................................................................................................................................................125
g. Disfunctia cranio-mandibulara: etiologie, masuri de atenuare a disfunctiei ................................. 126
38. Iatrogenia in ortopedia dento-faciala – factor etiopatogenic, atenuat sau curativ
................................................................................................................................................................. 127

4
1. Evolutia filogenetica a extremitatii cefalice

Ontogeneza = Dezvoltare individuală a organismelor vegetale și animale, care cuprinde

toate transformările organismului de la stadiul de embrion până la sfârșitul existenței
lui; ontogenie. – Din fr. ontogénèse.
Filogeneza = Proces de dezvoltare a vieții pe Pământ
Ontogeneza repeta pe scurt si in mare viteza filogeneza.

Trecerea de la cele mai simple forme de viata si pana la om presupune un lung proces de
diferentire si multiple transformari. Omul actual - si el o etapa in evolutia filogenetica – este
rezultatul unui proces de modelare dictat de factori de mediu si functionali.
De la prima forma de viata pana in prezent s-au petrecut modificari, la baza acestora stand
aceeasi “caramida’ – ADN-ul. Exista numeroase teorii care incearca sa explice aparitia primelor
forme de viata. Conform uneia dintre ele, aminoacizii esentiali s-au unit in mediul acvatic –
“supa primitiva” – si a rezultat primul ADN care a putut sa induca formarea altui ADN. Mai intai
au fost plantele, vietuitoarele care au preluat energia de la soare – germenele vital. Ulterior,
germenele vital a incercat sa isi faca un mediu constant, o membrana si nucleu, hranindu-se prin
fagocitoza. Pana la aparitia omului, au existat numeroase etape evolutive, cu specii avand
particularitati numeroase.

In ceea ce priveste evolutia filogenetica a extremitatii faciale, de-a lungul timpui s-a
observant o crestere a neurocraniului in detrimentul viscerocraniului, s-au diminuat oasele fetei si
s-a conformat cutia craniana spre inapoi, in zona occipitala. Oasele maxilare se reduc ca volum si
determina, implicit, reducerea dintilor ca numar si volum. Discrepanta intre viteza de reducere a
oaselor si a dintilor are drept consecinta anomaliile dento maxilare.

In ceea ce priveste evolutia sistemului dentar, la nevertebrate nu exista sistem dentar, dar
exista elemente necesare prinderii, retienrii si fragmetarii alimentelor. Exista teorii care afirma ca
pestii sunt primii care au dinti care prezinta numai coroana, acestia fiind intinsi pe toata suprafata
corpului, in campuri. Reptilele marcheaza un moment important - la reptile apar alveolele, cu 3
generatii de dinti conoizi, dintii avand radacini. Apar bolta palatina (separa caile aeriene de calea
digestiva), articulatia temporo-mandibulara, prima ocluzie si permutarea dintilor pe verticala,
prin procesul de resorbtie al radacinii, fenomen ce ramane si la om.
La mamifere exista o singura generatie de dinti, cu doua siruri – unul intern (dintii
permanenti cu 44 dinti I 3/3, C 1/1, PM 4/4, M 3/3) si unul extern (dintii temporari cu 32 dinti – I
3/3, C 1/1, M 4/4). Fiecare dinte se formeaza din centre adamantine de crestere – nu mai sunt
conoizi. Dintii se modifica datorita modului difert de hranire:
o Rozatoare
 condilul este asezat sagital, crestele de pe M sunt asezate
transversal (miscare de propulsive antero-posterioara)
 la iepure –IL aluneca in spatele IC, C dispare
 incisivii cresc in permanenta
 dintii sunt specializati pe modul de alimentatie

o Ierbivore ( rumegatoare)
 nu mai au I si C sup
 au o zona keratonizata si o folosesc pentru a fixa smocul de iarba

5
  curba Spee foarte accentuata – compenseaza miscarile de
lateralitate
 la mandibula, C-ul devine al 3-lea IL –forma de coasta
 condilii sunt asezati transversal, crestele de pe M sunt sagitale

o Carnivore
 Au grupul frontal mic pentru a curata periostul de pe oase, limba
groasa
 Nu exista creste pe M, doar cuspizi ( cuspidul alueca pe langa alt
cuspid, asemanator unei foarfece => forte foarte mari)
 C-ul depaseste mult planul de ocluzie
 ATM-ul nu are mobilitate pe plan sagital si transversal, condilii
prezinta rotatie doar in glena
 Condilul este paralel cu directia de miscare a mandibulei si creste
perpendicular pe directia de miscarea mandibulei

o Omnivore
 C-ul depaseste putin planul de ocluzie
 Miscarile sunt si sagitale si transversal
 Se reduce numarul dintilor – nu mai exista IL2, PM3, PM4,
tendinta reducere M3
 Condilii sunt oblici (30o) in ATM
 Crestele de pe M sunt orientate oblic pentru taiere (inchidere,
deschidere) fie in propulsive, fie in lateralitate

o Primul om – “proconsul africanus” -> Homo afarensis -> Homo Neanderthalis ->
Homo Sapiens Fossilis
 Pe masura ce trece timpul, exista tendinta de inghesuire in zona
frontala mandibulara, cu scurtarea sagiltala a procesului alveolar si
largirea arcadelor => accidente de eruptie a M3, incongruente D-
alv, ectopii, incluzii, ocluzie distalizata
 la adult se aplatizeaza fata, se micsoreaza distanta dintre C =>
inghesuire dentara intre 16-25A. Fata se latest datorita apoztiei
osoase in zonele laterale si se aplatizeaza datorita resorbtiei
anterioare
 la Neanderthalis
• I fara cingulum -> ocluzie cap la cap sau ocluzie adanca
acoperita
• PM si M au forma cuboida, suprafata ocluzala redusa,
cuspizii mamelonati, redusi dimensional, pante cuspidiene
line
• Apar ghidajele, supraacoperirea frontala

6
 Principalele tendinte in cadrul evolutiei filogenetice sunt:

1. modificarea raportului dintre neurocraniu – care se mareste – si viscerocraniu – care se

reduce

2. reducerea dimensionala a oaselor maxialare

- decalajul de evolutie dintre maxilare - mandibula se reduce mai mult si mai repede =>
retrognatie mandibulara si profil facial convex.

3. reducerea numarului si dimensiunilor dintilor

- dintii interesati in evolutia filogenetica sunt de regula ultimii dinti din fiecare grup
dentar ( M3, PM2, IL – exceptie la mandibula, este interest ICi )
- reducerea filogentica la nivelul dintilor influenteaza
o Dimensiunea – dispar sirurile cuspidiene, unii raman sub planul de ocluzie,
dintii scad in dimensiune
 La nivelul Caninului – se reduce doar dimensiunea, se reduce mai ales
Ci incat ajunge sa semene cu IL ( foarte foarte rare anodontiile de C)
o Numarul – anodontii cu scaderea in volum a dintilor restanti
 Dispar cuspizii, cei mai mici si mai posteriori – M1i are 4 cuspizi
(dispare DV)
o Cuspizii disparuti – tuberculii Carabelli, ZuckerKandl,
Bolk
 Dispar M3 si ILsuperior din ce in ce mai frecvent
- in urma acestor modificari, ca o consecinta a evolutiei filogenetice, apar
o accidente in eruptie, vizibile la ultimii dinti care apar: Cs, PM2i, M3 – erup
tarziu, ectopic sau raman inclusi
o modificari ale cronologiei: M1 mai devreme (5A), M2 mai tarziu (14A)
 avantaj eruptie tarzie M2 – se stabilizeaza inaltarea de ocluzie
pe M1
 M2 erupe dupa C, caninul este mai usor de posizionat correct,
far apresiune dinspre Distal
o modificari ale conformatiei M2 ( similar M3)

4. neconcordanta dintre ritmul de reducere a maxilarelor si ritmul de reducere a dintilor –

care duce la
a. cresterea frecventei anomaliilor cu inghesuire dentara, influentate si de
incrucisarile rasiale si tipurile antropologice
b. carii aproximale (datorita inghesuirilor)
c. parodontopatii juvenile
d. accidente de eruptie a M3

5. activitate musculara mai redusa sub aspectul fortei musculare (datorita rafinarii
alimentelor), rezistenta scade si adaptarea este mai dificila. Masa musculara scade si
creste sensibilitatea proprioceptivă -> se dezvolta mimica.

6. Parodontiul este mai putin solicitat functional, mai putin structurat, mai sensibil, mai
vulnerabil => parodontopatii

7
2. Perioda de organogeneza
Perioada de organogeneza face parte, alaturi de morfogeneza, din constituirea si
dezvoltarea organismului uman.
Organogeneza este prima perioada, in care apar si se diferentiaza organelle si dureaza
aproximativ primele 3 luni de viatra intrauterine (v.i.u.). la sfarsitul acestei perioade, embrionul
are infatisare umana. Tulburarile din aceasta perioada duc la lipsa sau aparitia supranumerica a
unor organe (anodontii, dinti supranumerari) si la malformatii congenitale.
Morfogeneza este a doua perioada, se intinde pana la maturitate si include actul nasterii.
Se caracterizeaza prin cresterea, diferentierea si perfectionarea morfofunctionala a organelor.
Tulburarile din aceasta perioada duc la tulburari functionale, modificari morfologice si
structurale.
Impartirea in perioade separate de actul nasterii duce la 2 momente:
1. perioada prenatala
a. ou: fecundare – ziua 14
b. embrion: Z14-Z56
c. fat: Z 56 - nastere
2. perioada postnatala

Dupa unirea celor 2 gameti ( masculine si feminine) rezulta oul = zigotul. Diviziunea se
face in primele faze prin segemntatie totala si egala, apoi prin segmentatie totala si inegala.
Prin diviziune succesiva, numarul celulelor creste progresiv, aparand treptat o specializare a
lor ( cu structurare si functionari specifice), ducand la formarea de tesuturi, organe, aparate si
sisteme cu legatura stransa anatomica si functionala intre ele, alcatuind unitatea morfo-
functionala = organismul uman. Cresterea este intensa la inceput, prin diviziune apar 2, apoi
4 celule egale = blastomere. Pornind de la 8-9 blastomere (stadiul de morula) segmentatia se
face inegal => celule mai mari = macromere si mai mici = micromere.
• Micromerele = trofoblaste
o Se inmultesc mai rapid
o Se aseaza la periferia macromerelor
o secreta o substanta care erodeaza mucoasa uterina si permite nidatia oului in
Z8
o au in special rol nutritiv
o nu participa direct la formarea embrionului = un strat anex, stabilind raportuir
de nutritive intre mama si embrion
• Macromerele se aglomereaza si alcatuiesc butonul embrionar Ubrecht iar oul se
numeste blastocit
o Butonul embrionar este sediul unor modificari ce vor duce la formarea
primelor 2 foite embrionare entoblast si ectoblast
 Entoblastul se formeaza din celule superficiale ce formeaza calota
butonului embrionar; aceste cellule se inmultesc, capata o dispunere
concava, apoi se unesc marginile si rezulta o cavitate = sacul vitelin =
lecitocelul
 In restul masei celulare a butonului embrionar se produce o dehiscenta
si apare o alta cavitate, vezicula amniotica, delimitata spre lecitocel de
celule ectoblastice
 Cele doua vezicule sunt asezate una langa cealalta si prin unirea
peretilor (peretele veziculei amniotice – ectoblastic – si al lecitocelului

8
 – entoblastic ) rezulta discul embrionar, la 13-14 zile de la fecundare,
bidermic ( alcatuit din 2 straturi)
• Discul embrionar are un aspect alungit, cu un pol cranian
(anterior) si unul caudal (posterior), o fata dorsala si una
ventrala
• Pe fata dorsala a discului embrionar apare o condensare
celulara = nodulul Hensen care se continua caudal cu linia
primitiva, alcatuind asa-numitul cordo-mezoblastul. Se
formeaza un strat nou – mezoblastul = mezodermul – care
ajunge la limita dintre entoblast si ectoblast
• Mezoblastul prezinta capacitatea de a migra, de a se diferentia
pentru a da nastere la tesuturi noi: conjunctiv, cartilaginous,
osos, muscular
• La nivelul nodulului Hensen se produce o invaginare = canalul
cordal
• Se constituie cele 3 foite embrionare de baza: endo, mezzo si
ectoblastul = stadiul tridermic

Ectoblastul
- sufera o ingrosare longitudinala mediana => placa neurala
- placa neurala se invagineaza sub forma de sant, care ulterior se inchide prn apropierea
marginilor => tubul neural
- o parte din celulele placii neurale, in stadiul de sant neural, se transforma in celule
crestale sau ale crestelor neurale cu rol important in initierea si desfasurarea
organogenezei
- dupa formarea tubului neural, acesta sufera o dilatare rapida => vezicule cerebrale

Mezodermul
- partile laterale ale sale se divid in doua lame: somatopleura si splahnopleura care
delimiteaza intre ele cavitatile celomice dreapta si stanga
- prin presiunea celor 2 celomuri => gutiera intestinala = tub intestinal primitiv, inchis
la ambele capete de membrana cloacala si de membana bucofaringiana

Formarea arcurilor branhiale are mare importanta in organogeneza ADM si a extremitatii

cefalice si a gatului. Pe fata ventrala a extremitatii cefalice se schiteaza o depresiune indicand
locul de formare a gurii primitive (stomodeumul). Caudal fata de stomodeum si tot pe fata
ventrala apar niste umflaturi transversal – arcurile branhiale – separate intre ele de santurile
interbranhiale:
o perioada de organizare branhiala este sincrona cu perioada de flexiune a extremitatii
cefalice
o pe plan filogenetic, reprezinta repetarea filum-ului de adaptare la conditii de trai acvatic
o Momentul aparitiei arcurilor branhiale este fixat diferit in timp, in saptamana a 2-a sau a
4-a
o Arcurile sunt bine constituite in saptamana 5 (S5) (Graber)
o Mecanismele de aparitie
• Invaginarea foitelor acoperitoare ( epibastului la exterior si a endoblastului la
interior)
• Cresterea accelerate a mezoblastului in aceasta regiune

9
 • Procesul de flexiune al extremitatii cefalice insotit de un fenomen de cutare
transversal; datorita acestei flectari accentuate a extremitatii cefalice, arcurile nu
vor mai prezenta o dispozitie verticala ( unul sub altul) si una orizontala ( unul
inapoia celuilalt)
o Caracterstici:
 Reprezinta niste ingrosari situate pe fata ventrala a embrionului
 Sunt separate prin santuri interbranhiale
 Numarul arcurilor branhiale este diferit: 4, 5 sau 6; majoritatea autorilor
sustin ca sunt 5; numerotate cranio-caudal de la I la V (VI), in ordinea
aparitiei
 Sunt bogate in tesut mesodermal
 Sunt acoperite de ectoderm la exterior si endoderm la interior
 Sunt inervate de
• Arcul I – nervul trigemen (V)
• Arcul II – nervul facial (VII)
• Arcul III – nervul glosofaringian (IX)
o Organizarea branhiala dispare repede, se termina in a 35-a zi ( aproximativ dupa 2
saptamani de la formare) prin disparitia santurilor interbranhiale
• Aceste santuri au si ele rol in formarea unor formatiuni;
• Din santul 1 (dintre arcul I si II) => foseta auditiva = > vezicula auditiva =>
labirintul membranos al urechii si epiteliului conductului auditiv extern
• Santul precervical ( intre arcurile II, III si IV) => sinusul precervical – ulterior va
disparea prin mezodermizare
o Mecanismul de disparitie al santurilor = mezodermizare = disparitia tesutului epithelial
atunci cand doua formatiuni ajung in contact (cele 2 formatiuni cresc pana se unesc)
 Daca nu se produce procesul de mezodermizare => despicaturi congenitale
 Mezodermizarea se produce paralel cu procesul de deflexiune al
extremitatii cefalice
 Disparitia santurilor dintre arcurile branhiale se face in ordine inversa
aparitiei lor
o Arcurile branhiale sunt sediul de origine al unor formatiuni importante
• Arcul I ( mandibular) => partile moi si scheletice ale ADM: madibula in totalitate si
cea mai mare parte a maxilarului
• Arcul II ( hioidian) si III ( tiroidian) => participa la formarea partilor moi si a
scheletului din regiunea anterioara a gatului
• Arcul IV si urmatoarele => participa la formarea partilor inferioare ale gatului si
partilor superioare ale toracelui

10
3. Morfogeneza neonatala
Perioada de morfogeneza face parte, alaturi de organogeneza, din constituirea si
dezvoltarea organismului uman.
Organogeneza este prima perioada, in care apar si se diferentiaza organelle si dureaza
aproximativ primele 3 luni de viatra intrauterine (v.i.u.). la sfarsitul acestei perioade, embrionul
are infatisare umana. Tulburarile din aceasta perioada duc la lipsa sau aparitia supranumerica a
unor organe (anodontii, dinti supranumerari) si la malformatii congenitale.
Morfogeneza este a doua perioada, se intinde pana la maturitate si include actul nasterii.
Se caracterizeaza prin cresterea si diferentierea organelor. Tulburarile din aceasta perioada duc la
tulburari functionale, modificari morfologice si structural.

a. Formarea mugurilor faciali, a arcurilor maxilare, a limbii,

vestibulelor, musculaturii, septarea cavitatii buco-nazale

Pentru a intelege mai usor organogeneza fetei si a ADM, trebuie cunoscuta organizrea
branhiala si evolutia acesteia.
Dupa formarea tubului neural, entoblastul delimiteaza in interiorul embrionului un tub,
reprezentand schita viitorului tub digestiv.
Paralel cu dilatarea tubului neural si cu inceputul flexiunii cefalice, apare foseta
stomodeala ( in jurul sfarsitului saptamanii a 3-a; ziua 21). Tubul intestinal primitiv este inchis la
ambele capete de membrana cloacala si de membana bucofaringiana ( alcatuita numai din
ectoderm si endoderm). In acest moment, stomodeumul ( gura primitiva) este constituit si
corespunde in ansamblu viitoarelor formatiuni: gura si fosele nazale. Orificiul de intrare in
stomodeum este situat initial ventral, datorita flectarii extremitatii cefalice, dar in final va ajunge
sa priveasca caudal si chiar usor dorsal.
Mezodermul din regiunile ce invecineaza orificiul bucal primitiv se dezvolta foarte
repede, iar cresterea sa accentuată va determina aparitia unor proeminente situate in jurul
stomodeumului – unele formate pe seama primului arc branhial, altele pe seama celorlalte regiuni
limitrofe – dand nastere mugurilor faciali.

MUGURII FACIALI sunt ingrosari ale mezodermului din jurul stomodeumului. Initial,
exista un orificiu comun nazobuzal, de un contur asemanator unui pentagon, ale carui laturi sunt
reprezentate de mugurii faciali:
1. un mugure frontal – formeaza latura transversal superioara a pentagonului (M.F.)
2. unul sau doi muguri nazali interni (M.N.I.) – situate pe linia mediana
• poate fi un singur mugure si care tranzitoriu poate fi strabatut de un sant vertical
(santul dispare repede)
• pot fi 2 muguri independent care ulterior vor fuziona
3. doi muguri nazali externi (M.N.E.) – situati lateral
4. doi muguri maxilari superiori (M.M.S.) – formeaza laturile oblice supero-laterale
5. doi muguri mandibulari (M.M.) – formeaza laturile oblice infero-laterale

• mugurii nazali provin secundar din mugurele frontal – acesta emite in jos si median una
sau doua prelungiri => MNI si doua prelungiri in jos si lateral => MNE
• mugurii maxilari superiori si mugurii mandibulari provin din materialul primului arc
branhial

11
 • plafonul stomodeumului este format de catre mugurele comun nazofrontal
• planseul stomodeumului este format de catre mugurii mandibulari
• in aceasta perioada se schiteaza organele de simt
o mugurele comun nazofrontal, prin cele 3 prelungiri ( 1 MNI si 2 MNE),
delimiteaza 2 formatiuni epiblastice = placodele olfactive care ulterior vor da
nastere la celule neurosenzoriale care vor stabili conexiuni cu bulbul olfactiv
o intre MNE si MMS, lateral de MNE, se gaseste o depresiune = placoda
cristaliniana care, impreuna cu vezicula optica, participa la formarea primara a
aparatului vizual
o intre MMS si MNE, prin dezvoltare si apropiere reciproca, se formeaza canalul
lacrimal, cu directive oblic in jos si catre medial
o schita urechii externe se formeaza pe la sfarsitul S8, din tesutul ectodermal si
mezodermal al primului sant interbranhial

ARCURILE MAXILARE se formeaza dupa unirea mugurilor, prin procesul de

mezodermizare. Acest process consta in patrunderea celulelor mezodermale printre cele
ectodermale, determinand liza acestora din urma.
1. Maxilarul se formeaza din mugurii maxilari superiori si mugurii nazali interni
• Viteza si directia de crestere a mugurilor sunt diferite: mugurii maxilari
cresc in directive anterioara, trec pe sub mugurii nazali externi ( care se
dezvolta mai putin) si se unesc prin intermediul partii inferioare a MNI
• Daca mugurii nu se unesc apar anomalii = despicaturi nazo-palatine

2. Mandibula se formeaza din unirea celor doi muguri mandibulari

• MM vor creste oblic inainte si inauntru, ajungand sa se intalneasca pe linia
mediana si sa se uneasca prin procesul de mezodermizare => arcul mandibular
• Partile laterale ale mugurilor, prin dezvoltarea lor, au ajuns sa se intalneasca si
solidarizeze cu MMS
• Din partea anterioara si superioara a MM se formeaza buza inferioara
• Planseul bucal se formeaza, in mare parte, dintr-o prelungire orizontala din
partea inferioara a primului arc branhial, completat cu material din arcurile 2 si
3

LIMBA se formeaza pe seama materialului de la nivelul MM si al campului

mezobranhial.
1. regiunea mijlocie a limbii – din fata interna a arcului mandibular apar proeminente
mezodermale acoperite de epiteliu = proeminente linguale laterale
2. varful limbii – din tuberculul impar Hiss = material provenit din partea ventrala a
campului mezobranhial; intre proeminentele laterale si anterior de acestea
3. partea posterioara a limbii = copula = pars copularis – din arcurile branhiale II (hioidian)
si III (tiroidian); pe ambele parti ale copulei se dezvolta tesut mesodermal din arcurile II,
III si IV, structurand organul limbii

• delimitarea dintre partea posterioara si cea mijlocie est emarcata de V-ul lingual – linie
marginita de papilele caliciforme
• locul de fuziune al meterialului din arcurile I si II este delimitat de foramen coecum
• in cea mai mare parte, limba este acoperita de epiteliu stomodeal sub care se dezvolta
fibre musculare bine specializate, pentru supt si deglutitie
• papilele sunt schitate in S 11

12
• mugurii gustative sunt prezenti in papilele circumvalate in S 12 si in cele fungiforme in S
14

VESTIBULUL BUCAL – formarea sa se aseamana cu formarea maxilarelor.

• La inceput, arcurile maxilare formeaza mase compacte ce delimiteaza cavitatea bucala
• La limita externa a suprafetei lor orizontale, epiteliul sufera o ingrosare liniara, arcuata si
se invagineaza progresiv in mezoblast => lama epiteliala alcatuita din
o Strat de celule profund generator
o Strat superficial de celule – de acoperire – elaborate de celulele generatoare
• Celulele stratului superficial, pe masura infundarii in mezoblast, nu mai ajung la suprafata
si se vacuolizeaza, dispar si dau nastere unui gol in interiorul cordonului
• Ulterior, acest lumen se deschide la suprafata bucala, luand aspect de jgheab => vestibulul
impreuna cu buza si partile moi jugale

MUSCULATURA
• Paralel cu formarea tubului neural, mezoblastul prolifereaza de-o parte si de alta a
acestuia
• Partea vecina gutierei neurale prezinta condensari transversale (exceptie: in regiunea
cefalica) alcatuind somitele – vor participa la formarea corpurilor vertebrale = sclerotome
– si a musculaturii = miotome
• O parte din celulele miotomale migreaza de la origine si formeaza musculature la distanta
(mioblaste migratoare)
• Pentru musculature limbii exista mai multe teorii, una conform careia limba se formeaza
din miotoamele occipital
• Pentru restul musculaturii ADM exista certitudinea ca se formeaza din mezodermul
provenit de la arcurile branhiale, destul de devreme in viata intrauterina.
o din arcul I branhial se schiteaza in saptamana a 5-a o masa premusculara
=>lama musculara externa temporo-maseterina si
=>lama musculara interna pterigoidiana
 m. temporal
 m. maseter
 m. pterigoidian intern
 m. pterigodian extern
 +/- m. milohioidian

o din arcul II branhial (hiodian) => o masa premusculara =>

 m. digastric si m. stilohioidian
 in regiunea cervicala si facial se intinde in doua straturi
• superficial =>
o m. pielos
o m. mici si suerficiali ai mimicii
• profund =>
o muschii profunzi ai mimicii

• Diferentierea in grupe musculare se face sub actiunea functiilor ADM

13
 SEPTAREA CAVITATII BUCO-NAZALE duce la individualizarea celor 2 cavitati
nazale si a gurii propri-zise. Cavitatea primitiva buco-nazala va fi impartita in final in 3 cavitati
printr-un proces dublu de septare vertical si orizontala.

1. formarea palatului primar

• palatul primar impreuna cu partea anterioara a cavitatilor nazale, se formeaza prin
activitatea conjugata a MNI si MMS
• MNI are o dezvoltare accentuata in jos, cu forma mai lata ventral si mai ingusta
dorsal, cu prezenta unui sant tranzitoriu median; dupa disparitia acestui sant, pe
fata anterioara si inferior apar 2 santuri =>
o 2 procese globulare in zona laterala
o tuberculul median in zona centrală
• MMS se dezvolta rapid catre anterior si linia mediana si delimiteaza cu MNE
vezicula optica si canalul lacrimal
• MNE are o crestere lenta => MMS stabileste raporturi directe cu MNI la nivelul
proceselor globulare
• Datorita acestui raport, MNI isi modifica dezvoltarea spre inainte => ridicaturile
narinare
• Mugurii se unesc prin mezodermizare
o daca mezodermizarea nu este completa apar malformatii congenitale
o mezodermizarea se produce dinspre posterior spre anterior => cu cat cauza
care a inhibat acest process a actionat mai timpuriu, cu atat dehiscenta este
mai posterioara; cu cat a azctionat mai indelungat, cu atat dehiscenta est
emai mare
• prin activitatea de burjonare a MNI, a celor 2 MNE si prin infundarea placodelor
olfactive => 2 tunele olfactive, separate provizoriu de cavitatea bucala in partea
posterioara de catre membrana Hochstetter
o membrana se perforeaza rapid iar tunelele olfactive vor comunica lar in
partea lor postero-inferioara cu cavitatea bucala, prin 2 orificii mari =
coanele primitive
o anterior de coane se gasesc 2 tunele scurte = narinele primitive, separate
intre ele de septul embrionar (produs al MNI)
• prin activitatea concomitenta de burjonare, acolare si sudare a MNI si MMS drept
si stang aceste canale sunt separate in partea lor anterioara prin palatul primar
(format prin unirea mugurilor MNI si MMS, in Z 43-45)

2. formarea palatului secundar

• dupa formarea palatului primar si a narinelor primitive, septul embrionar se
dezvolta dinainte-inapoi, continuand septarea vertical
• MMS emite 2 prelungiri interne, orientate initial catre inferior, dar ulterior se
redreseaza si trec deasupra limbii si se intalnesc pe linia mediana prin marginile
lor epiblastice
• Sudarea se face prin mezodermizare, progresiv, dinainte catre inapoi
• Septumul nazal vine in contact, prin partea sa inferioara, cu aceasta linie si se
produce un nou process de mezodermizare intre septumul nazal si coalescentele
proceselor palatinale => palatul secundar
o Palatal secundar este mai intins in suprafata decat palatul primar
o La locul deunire al lamelor palatine si al acestora cu septumul nazal pot
persista resturi epiteliale = perlele Lebouq

14
 • Unirea palatului primar cu cel secundar se face tot prin mezodermizare
o In vecinatatea liniei mediene se contureaza canalul nazopalatin – in forma
de Y cu doua orificii superioare si unu inferior sau sub forma de 2 canale
paralele
• In acest moment, cavitatea bucala si cavitatile nazale sunt complet separate la
sfarsitul lunii a 3-a
• Din MNI =>
o Lama perpendicular a etmoidului
o Septul nazal
o Osul incisiv
o Regiunea central a buzei superioare
o Participa la formarea palatului primar
• Din MNE =>
o Partea superioara si interna a orbitei
o Partile laterale ale nasului
• Din MMS =>
o Restul maxilarului superior
o Palatal secundar si primar
o Partile laterale ale buzei superioare

b. Formarea scheletului aparatului dento-maxilar

Osificarea este un process intra si extrauterin de aparitie a unor zone de formare a osului,
zone care apar intr-o anumita ordine si cronologie.
Se disting 3 perioade:
1. perioada de diferentiere – aparitia centrelor de osificare
2. perioada de proliferare – extindere rapida a osificarii in regiunile neosificate
3. perioada de constructie – reorganizare a structurii interne.
– oasele sufera transformari permanente la suprafata si in
profunzime prin remaniere osoasa
– remanierea osoasa consta in resorbtie si apozitie

Transformarea tesului conjunctiv – principalul derivat al mezodermului – in tesut osos se

face prin urmatoarele mecanisme:
a. transformare directa a tesutului conjunctiv in tesut osos = osificare
membranoasa = directa
o se caracterizeaza prin aparitia unor condensari de celule nediferentiate in
masa fibrelor de colagen
o in interiorul acestor condensari apar osteoblastele ce secreta oseina
o oseina se impregneaza cu saruri minerale => travee osoase
o zonele de unde incepe osificarea = centre osoase – numarul lor este
caracteristic pentru fiecare os
o la periferia oaselor apare o condensare fibroasa = periostul
o exemplu oase: maxilar, o parte mandibula, osul malar, vomer, oasele
lacrimale, oasele nazale, osul frontal, parietalele, partea scuamoasa a
occipitalului,, scuama temporalului, osul timpanic, apofize pterigoide, cea
mai mare parte a aripilor mari ale sfenoidului

15
 b. transformarea tesului conjunctiv in tesut cartilagonos = faza condrala - urmata
de osificarea tesutului cartilaginous = osificare encondrala = de susbstitutie
o este caracteristica oaselor lungi
o tesutul conjunctiv se transforma in tesut cartilaginous cu celule specific
= condroblaste si este invelit la periferie de pericondru
o transformarea in tesut osos consta in aparitia centrelor de condrificare,
formarea matricei ( substantei fundamentale) de catre condroblaste si
condensare mezenchimatoasa la periferie (pericondru)
o pe fata interna a pericondrului apar osteoblastele care vor depune straturi
de tesut osos = stratul osteogen Ollier = osificare periferica => strat de
tesut periostic
o in interiorul masei cartilaginoase apar insule de osteoblaste care inlocuiesc
tesutul cartilaginous prin condroliza si condrozlazie = osificare
encondrala
o cartilajul condilian – se metaplaziaza osos la partea inferioara si
regenereaza condrogenic la partea superioara
c. combinarea celor doua procese in cadrul aceleasi piese osoase

MANDIBULA. Inca din luna a doua de v.i.u. fiecare jumatate a arcului mezodermal
mandibular are in profunzimea sa cate o lama cartilaginoasa, care provine din condro-craniul
primitive, ca prelungire anterioara si inferioara a blastemului auditiv = cartilajul lui Meckel =
cartilajul primitiv al mandibulei. Acesta prezinta 2 segmente net delimitate:
• Unul posterior = timpanic => ciocanul si nicovala (prin osificare encondrala)
• Unul anterior = mandibular
o Acesta NU participa la osificarea mandibulei
o Prezinta 3 parti
 Mediana = parasimfizara
 Mijlocie = paramandibulara
 Posterioara = paracondiliana
o Osificarea, foarte precoce ( Z30-40), se face prin transformarea directa a
tesutului conjunctiv in tesut osos ( osificare desmala), din 6 puncte pentru
fiecare hemimandibula = nuclee de osificare ( apar in afara cartilajului
Meckel) (vezi Boboc pg 30-44 - desene)
 Central = principal – osificarea porneste de la nucleul central si se
intinde anterior si posterior
 Incisiv secundar – punctele de osificare apar mai tarziu
 Mentonier – punctele de osificare apar mai tarziu
 Coronoidian – punct de osificare pentru ramul ascendent
 Condilian – punct de osificare pentru ramul ascendent
 Centrul pentru Spina Spix – punct de osificare pentru ramul
ascendent
o Procesul se desfasoara astfel:
 In aceste puncte se produce o condensare celulara si o marire a
numarului de fibrile
 Apar osteoblastele care secreta oseina ce se depune in jurul
fibrilelor
 Oseina se va impregna cu saruri minerale => travee osoase
 Initial substanta osoasa se intinde ca o foita in jos, pana aproape de
marginea inferioara si apoi urca pe fata externa a cartilajului =>

16
 jgheab care cuprinde formatiunile vasculare, nervoase si germenii
dentari
 Ulterior acest jgheab osos se septeaza => canalul Serres ( care va
disparea) si canalul mandibular
 Formarea osului alveolar se face prin unirea peretilor jgheabului
osos prin septuri care trec printre germenii dentari => ansamblul
functional osteo-dentar
o Cercetari ulterioare au aratat ca la inceputul L4 apar 3 cartilaje, fara
legatura cu cartilajul lui Meckel; unii autori considera cartilajul Meckel ca
fiind un cartilaj principal, iar restul cartilaje secundare:
 Angular – cu existenta scurta si rol redus in osificarea mandibulei
 Coronoidian – cu existenta scurta si rol redus in osificarea
mandibulei
 Condilian
– cu rol important in dezvoltarea mandibulei
– activ pana in jurul varstei de 21 ani
– se transforma in os la partea sa infero-anterioara
– se regenereaza condrogenic la partea sa superioara

 madibula cunoaste o osificare mixta: desmala si encondrala

 formarea mentonului este o caracteristica a omului
o este o ingrosare osoasa data de pozitia bipeda, pozitia de implantare a dintilor fata
de baza osoasa, miscarea de indoire a potcoavei
o o compensare la actiunea muschilor inserati
o stadiul fetal se caracterizeaza prin absenta mentonului

MAXILARUL. Osificarea maxilarului este in totalitate de tip desmal, osificarea se face in

profunzime si in suprafata. La inceput ar exista 5 puncte: nazal (pentru regiunea canina si apofiza
ascendenta), incisiv (intre cel nazal si linia mediana), palatin (pentru ¾ posterioare ale apofizei
palatine), malar si orbitonazal ( sinus maxilar, partea interna a planseului orbitei). Foarte repede
nu se mai disting insa decat 2 zone de osificare:
o centrul premaxilar – osul incisiv
• o parte evolueaza in jos => lama osoasa alveolara esxterna in regiunea
incisiva
• o parte evolueaza inainte => spina nazala anterioara
• o parte evolueaza in sus => o parte din apofiza ascendenta ( Boboc pg 43)
o centrul postmaxilar – bolta si portiunea suborbitara
• o parte evolueaza in jos => lama alveolara externa de la zona C la zona M
• o parte evolueaza in sus si anterior => portiunea posterioara a apofizei
ascendente
• o parte evolueaza in sus si posterior => planseu orbita (portiunea mediana)
• o parte evolueaza posterior si in sus => planseului orbitei
=> apofiza malara a osului maxilar

 cele doua mase osoase ( premaxila si postmaxila) se apropie rapid una de cealalta dar
raman mult timp separate de tesut conjunctiv amorf ( intre incisivul lateral si canin); risc
mare de aparitie a unor formatiuni chistice sau de anomalii de forma, volum, implantare
ale dintilor in zona incisiv-canina
 bolta palatina prezinta crestere diferita in cele 3 directii spatiale

17
 o cresterea in largime este liniara si mult mai ampla decat crseetrea sagitala si
verticala (cea mai redusa)
o forma generala a boltii sufera modificari evidente datorita cresterii sagitale – mai
rapida in 1/3 posterioara
 in trimestrul I de v.i.u – forma dolicouranica
 in trimestrul II de v.i.u. – forma mezouranica
 in trimestrul III de v.i.u. – forma brahiuranica

c. Formarea si dezvoltarea sistemului dentar

La 6-7 saptamani v.i.u. pe epiblastul stomodeal care acopera arcurile maxilare se
delimiteaza o fasie ingusta in forma de potcoava = zona prezumtiva situata lingual de lama
epiteliala primitiva ( din care se formeaza vestibulul si buzele).
o Epiteliul din zona prezumtiva se ingroasa si se invagineaza => lama dentara primara =>
mugurii dintilor temporari, dispusi simetric fata de planul medio-sagital
• In S8 v.i.u suprafata lamei isi modifica forma, se deniveleaza => formatiuni pentru
mugurii dentari
o In S20 lama dentara primitiva emite o prelungire linguala = lama dentara secundara =>
mugurii dintilor permanenti succesori ( I, C, PM1,2)
• In S16 v.i.u. inapoia mugurilor dintilor temporari se formeaza mugurii dintilor
permanenti accesorii (M1,2,3)

In cursul dezvoltarii sale, organul dentar trece printr-o serie de etape:

1. crestere si diferentiere celulara
a. proliferare epiteliala
b. diferentiere tisulara conjunctivo-epiteliala = histodiferentiere
c. organogeneza = morfodiferentiere
2. mineralizarea tesuturilor dentare = calcifierea
3. eruptia dentara si crestere radiculara
4. uzura dentara si atrofie orizontala a parodontiului

EVOLUTIA MUGURILOR DENTARI. Odata cu inceperea formarii mugurilor dentari,

au loc transformari celulare:
- mugurele se formeaza prinpr-un process de invaginare
- celulele epiteliale care acopera mugurele capata forma cilindrica alungita
- legatura mugurelui dentar cu lama dentara se ingusteaza treptat, luand forma de cordon
(care va disparea in stadiu de clopot, prin mezodermizare)
- partea distala a mugurelui (ce mai departata de epiteliul bucal) se aplatizeaza => apoi
devine concava = stadiu de cupula
- prin proliferarea marginilor cupulei, prin accentuarea procesului de invaginare si prin
procese de histodiferentiere se ajunge la stadiul de clopot
- partea epiteliala devine organul smaltului = organul adamantin
o este un derivat epitelial care initiaza formarea smaltului si dentinei
o prezinta 4 straturi celulare
 epiteliul adamantin extern => rol nutritiv pentru ameloblaste
 reticulul stelat – bogat in albumina
 stratul intermediar – bogat ain fosfataze
 epiteliul adamatin intern – format din ameloblaste = celule formatoare
de smalt =>organul smaltului

18
 • ameloblastul intra in functiune dupa ce incepe sa se formeze un
prim strat de dentina
• procesul de formare al smaltului incepe cu aparitia cristalelor
de hidroxiapatita => prisme de smalt care se vor mineraliza prin
o retragerea apei si a unei parti de substanta organica =
formarea tramei organice
o depunerea masiva de saruri minerale si cristalizarea lor
= mineralizarea
o => smaltul va avea 96% saruri minerale
• ameloblastele determina dferentierea celulelor mezenchimale
din jur in: odontoblaste, osteoblaste, cementoblaste, fibroblaste
• dupa formarea complete a smaltului, ameloblastele degenereaza
si formeaza un epiteliu de acoperire = membrana Nassmith

- tesutul conjunctiv vascular adiacent devine papila dentara

o precursorul dentinei si pulpei
o inconjurata de organul smaltului
o celulele de la periferie se diferentiaza in odontoblaste = celule formatoare
de dentina =>organul dentine
 dentinogeneza incepe la poul odontoblastului din apropierea membrane
bazale => predentina = retea organic ace se va mineraliza ulterior
 p emasura ce se formeaza predentina, odontoblastii migreaza spre
pulpa dentara lasand in dentina prelungiri = fibrele Tomes ( acestea nu
se calcifica)
 calcificarea consta in depunerea unor cristale la nivelul fibrelor de
colagen, dinspre exterior spre pulpa, neomogen, in straturi concentrice,
incepand din zonele viitorilor cuspizi/marginii incizale catre baza
foliculului
 cresterea dentine continua toata viata, in ritm lent, cu micsorarea
camerei pulpare

- mezenchimul din jurul clopotului dentar se organizeaza sub foma unui invelis al
acestuia => stadiul de folicul dentar
o foliculul este format din: sac, organul smaltului si organul dentinei

 la toti dintii initial se formeaza coroana si apoi radacina

 mineralizarea incepe de la marginea incizala/varful cuspizilor si progreseaza catre colet
o mineralizarea incepe in v.i.u. si se continua postnatal
o in ceea ce priveste diferentierea celulara, mai intai apar ameloblastele si apoi
odontoblastele
o in ceea ce priveste formarea tesuturilor dure, mai intai se dormeaza dentina si apoi
smaltul, prin 2 procese: organizarea matricei si depunerea sarurilor minerale =
mineralizare
 formarea radacinii este indusa de la nivelul epiteliului situat in unghiul ascutit al zonei
de trecere de la epiteliul adamantin extern la cel intern, dup ace coroana a atins
dimensiunea finala
o prin proliferare circulara a epiteliului se formeaza un manson subtire care dirijeaza
formarea viitoarei radacini = teaca Hertwig
o pentru dintii pluriradiculari, prin septare, se formeaza un numar de mansoane egal
cu numarul viitoarelor radacini

19
 o pe masura ce se alungeste radacina, aceasta se ingusteaza – ramane un singur
orificiu = orificiul apexian – prin care trece pachetul vasculo-nervos
o ca si la nivelul coroanei, mai intai se formeaza dentina
o dupa formarea dentinei, elementele epiteliale dispar treptat, ramanand numai sub
forma de insule izolate = resturile epiteliale Malassez
o dupa disparitia elementelor epiteliale, celulele din jurul dentinei se diferentiaza in
cementoblaste => cementul

4. Caracteristicile Ap.D.M la nastere

Aspectul facial al nou-nascutului este dictat de urmatoarele caracteristici:
- bosele frontale si parietale sunt foarte accentuate
- angulatia bazei craniului este foarte doscreta
- craniul este foarte mare, aproximativ ¼ din talie
- volumul cerebral si al craniului se dubleaza de la nstere pana in luna a VI-a
- masivul facial in raport cu neurocraniul este foarte putin dezvoltat ( copilul nu
poate sa isi mentina capul, care are tendinta sa cada inapoi)
- volumul facial este mic, raport craniu/fata = 1/8
- inaltimea facial, masurata intre Nasion si Menton este 4,75cm la baieti si 4,70cm la
fete
- partile care se afla in legatura cu dezvoltarea sistemului osos si organelle de simt sunt
mai dezvoltate
- etajul inferior al fetei este foarte putin dezvoltat
- mandibula ocupa o pozitie posterioara fata de maxilar = retrognatismul fiziologic al
nou-nascutului
- madibula este putin dezvoltata => libertate mare in ATM, conducerea este musculara
o ram ascendant putin dezvoltat
o condil abia schitat
o cavitate glenoida abia schitata
o unghi mandibular larg deschis 140o-150o

Intreaga arhitectura a crestelor alveolare si a relatiilor spatiale intermaxilare este adaptata

functiei de baza – suptul.

- crestele alveolare sunt acoperite de un periost fibros si dens

- la nastere nu sunt prezenti dintii temporari pe arcada - aspect de adentat ( cu exceptia
dintilor neonatali, dintilor natali, dintilor prelacteali)
- muoasa gingivala prezinta mici denivelari ce servesc la transmiterea fortelor si
favorizeaza alunecarea amndibulei
- arcurile maxilare superior si inferior pot avea forme diferite, cel mai adesea
semicirculara
o creasta superioara poate avea forma de potcoava, mai lunga si mai lata decat
cea inferioara
o creasta inferioara poate avea forma de “U” cu deschidere maxima posterior,
zona anterioara turtita si mai ingusta
- diferenta dintre bolta palatina si crestele alveolare este redusa; aceasta se accentueaza
vertiginos pe masura ce sugarul creste
- crestele alveolare sunt delimitate de bolta palatina printr-un sant mai mult sau mai
putin exprimat si de regiunile labiala si jugala prin santul labio-jugal

20
 - frenul buzei superioare se insera pe creasta
- la nastere, nu ar exista niciun contact strans intermaxilar
- raportul dintre cele doua maxilare se realizeaza la nivelul crestelor alveolare prin
intermediul mucoasei gingivale - raportul dintre cele 2 creste poate fi:
 ocluzia plana
• cand creasta superioara est emai lata iar creasta inferioara vine
in contact cu mijlocul crestei superioare
• forma cea mai favorabila de evolutie a ApDM
 ocluzia in acoperis abrupt
• crestele sunt mai inguste, cu distanta sagitala intre ele ( creasta
inferioara est einapoia celei superioare) si un anumit grad de
acoperire vertical
• cea mai frecventa forma
• la nou-nascuti exista o stare de dizocluzie tranzitorie ce se poate
permanentiza daca in primii ani apare un obstacol in calea
cresterii anterioare si/sau pozitionarii anterioare a mandibulei
 ocluzia in cutie
• creasta superioara este puternic dezvoltata vertical si o acopera
pe cea inferioara ca un “capac de cutie”
• forma initiala de ocluzie adanca acoperita
 ocluzia progena
• creasta inferioara depaseste anterior pe cea superioara, cu sau
far aspatiu de inocluzie vertical in care s efface interpozitia
limbii
• forma initiala de progen
 ocluzia cap la cap
• asemanatoare cu ocluzia progena
• crestele alveolare relative inguste se gasesc impreuna pe acelasi
plan anterior
• forma initiala de progen
- aspect de batran adentat ( cu exceptia dintilor neonatali, dintilor natali, dintilor
prelacteali)
- in primele luni de viata crestele alveolare se latesc si se inalta datorita dezvoltarii
mugurilor dentari

Mandibula, din pozitia sa posterioara in raport cu maxilarul – cel mai frecvent raport
intalnit la nou-nascut – ajunge sa aiba, treptat, raporturi mai amterioare prin actul suptului =
mezializarea fiziologica a mandibulei.

21
5. Morfogeneza postnatala
a. Zone si tipuri de crestere osoasa la nivelul Ap.D.M.
CRESTEREA SI DEZVOLTAREA OSOASA rezulta concomitant din potentialul
ereditar si solicitarile functionale, la care se adauga factoti generali, neereditari. Paralel cu
cresterea dimensionala au loc si fenomene de modelare periferica si in profunzime = modificari
de forma si structura:
 crestere in volum
 fenomene de adaptare si ajustare – sub influenta factorilor de mediu inconjurator
 fenomene de compensatie
La nivelul oaselor maxilare, cresterea se realizeaza prin:
o crestere periostala
• pentru oasele de origine desmala
• activitatea osteoformatoare periostala continua pana la stadiul adult
• fata interna a periostului etse tapisata cu un rand de osteoblaste care produc
straturi noi de os periferic, ce se incorporeaza intim la osul format anterior
• mandibula prezinta o suprafata periostala mai mare ca a maxilarului
o modificari de dimensiune, forma, rapoarte – prin resorbtie si apozitie
• este o modalitate de activitate periostala
• consta intr-o repartitie a zonelor de resorbtie si apozitie osoasa:
 la ramura orizontala periostul determina resorbtie osoasa pe fata
linguala si apozitie pe cea vestibulara => largirea arcului
mandibular
 la ramura ascendenta determian resorbtie la nivelul marginii
anterioare si apozitie la nivelul marginii posterioare => alungirea
ramului orizontal
o crestere suturala – suturile = “adevarate periosturi de conjugare”
• de importanta mai mica pentru mandibula – singura sutura, simfiza
mentoniera, se osifica repede ( 2,5 A)
• importanta mai mare pentru maxilar – care este in stransa legatura cu
oasele faciale si craniene prin intermediul suturilor:
 sutura maxilo-nazo-frontala
 sutura pterigomaxilara
 sutura maxilo malara
 sutura mediana a boltii
 sutura intermaxilara
• suturile maxilarului sunt fibroase, de tip armonic
• suturile sunt fertile in centru – se produce tesut fibros – si osifiabile pe
versante => maresc succesiv piesele osoase pe car ele marginesc
• cresterea se face perpendicular pe planul suturii
• ritmul cresterii suturale scade cu varsta si este influentat de solicitarile
functionale
•
o crestere la nivelul cartilajelor secundare – la nivelul mandibulei
o activitate osteogenica si osteotransformatoare a ligamentului alveolodentar
• prezenta dintilor determina particularitati la nivelul oaselor maxilare
=> osul alveolar

22
 • cresterea este orizontala si vertical, atat pe fetele laterale cat si la
nivelul septurilor interdentare
• ligamentul alveolodentar determina procese dirijate de resorbtie si
apozitie

b. Mecanismul eruptiei dentare si formarea osului alveolar.

Etapizarea eruptiei si permutarii dentare. Eruptia
patologica

FORMAREA OSULUI ALVEOLAR

- osificarea maxilarelor incepe in v.i.u. la distanta de regiunile de formare a germenilor

dentari.
- osul format in profunzime inconjoara ca un jgheab regiunea germenilor dentari =>
apar septuri interdentare si se organizeaza parodontiul
- fibrele Sharpey fac legatura dintre cement si os => ansamblu anatomo-functional
osteodentar
- la inceput germenii dintilor temporari si succesionali sunt asezati intr-o singura
cavitate = alveola comuna dupa care se separa in alveola dintilor temporari si alveola
dintilor definitivi

ERUPTIA DENTARA. Sub aspectul raporturilor sale cu maxilarele, in evolutia dintilor

se disting urmatoarele perioade:
1. etapa preeruptiva – totalitatea miscarilor effectuate de germenele dentar in cursul
dezvoltarii sale in cripta osoasa, in concordanta cu dezvoltarea osului maxilar
inconjurator - care cuprinde 2 faze
a. deplasarea in profunzimea maxilarului ( constituit in aceasta perioada din
tesut conjunctiv) a elementelor epiteliale => globul epitelial => mugurele
dentar; punctul fix fata de maxilar este polul superior (al coroanei)
b. constituirea coroanei si inceputul formarii radacinii
2. etapa eruptiva – totalitatea miscarilor effectuate de organul dentar pana atinge
planul de ocluzie => sensul deplasarii se inverseaza – dintele face o miscare
ascensionala in raport cu maxilarul; punctul fix este zona de formare a radacinii
(totul se percepe ca si cum coroana ar fi propulsata pe masura ce se formeaza
radacina)
3. etapa posteruptiva – dureaza atata timp cat dintele este pe arcada

In ciclul eruptiei si uzurii dintilor exista 4 stadii:

1. eruptia intraosoasa
2. perforarea mucoasei
3. realizarea ocluziei complete si inceputul uzurii
4. eruptia continua si uzura progresiva

MECANISMUL DE ERUPTIE este complex si insuficient elucidat

- inainte de eruptive, pediculul ce leaga mugurele dintelui de epiteliul bucal se
dezintegreaza treptat, ramanand doar o formatiune = gubernaculum dentis
- drumul dintelui in eruptia sa intraosoasa = interdentis

23
- in timpul eruptiei dintilor, complexul conjunctivo-epitelial intra in activitate =>
microcavitati multiple
- din unirea mai multor microcavitati => o cavitate mai mare in care coroana aluneca
progresiv
- osul care acopera aceasta cavitate se resoarbe treptat prin presiunea coroanei dentare
- coroana avanseaza pana ajunge in dreptul mucoasei bucale pe care o perforeaza intial
intr-un punct ( se produce unirea epiteliului bucal cu epiteliul de acoperire al
coroanei)
- fiecare dinte isi face aparitia in cavitatea bucala la o anumita varsta, mai intai DT apoi
DP
o DT reprezinta un ghid pentru eruptia DP
o Ultimele studii: dintii isi modifica axul de eruptive in sensul celei mai mici
rezistente
- eruptia are loc pe grupe de varsta
o in cadrul grupei respective apar mai intai dintii inferiori si apoi superiori
(exceptie: ILs apare inaintea Ili)
o primii dinti temporari apar pe la 6-8L p.n. iar apoi, din 6 in 6 luni, cate o noua
grupa de dinti

superior IC IL M1 C M2
varsta 6L 12L 18L 24L 32L
inferior IC IL M1 C M2

o eruptia DT se finalizeaza in jurul varstei de 2,5A

o primii dinti permanenti care erup sunt M1– la aproximativ 6A - urmati de de
restul grupelor dentare la interval de aproape 1A

superior 6 1 2 4 5 3 7 8
varsta 6A 7A 8A 9A 10A 11A 12A 18A
inferior 6 1 2 3 4 5 7 8

- se considera ca eruptia dentara continua pana cand se stabilesc raporturile de la

nivelul insertiei epiteliale cu coletul dintelui si se stabilizeaza
- eruptia trebuie perceputa ca un process continuu, franat de contactul cu antagonistii;
cand lipseste contactul dintele poate fi eliminat
o eruptia activa – deplasarea dintelui pana isi gaseste antagonistul
 dintele poate depasi planul de ocluzie
 in perioada de crestere, eruptia se face impreuna cu cresterea osului
alveolar => raport coroana clinica/radacina clinica ramane constant =
fenomen de egresiune dentara
 cand raportul radacina clinica/coroana dentara se modifica in sensiul
reducerii implantarii cu iesirea dintelui din alveola = extruzie
o eruptia pasiva – raportul coroana clinica/radacina clinica poate fi modificat
prin atrofia peretilor alveolari si a parodontiului in general, fara ca dintele sa
depaseasca planul de ocluzie
- dintii permanenti succesori intalnesc in evolutia lor tesut osos – care ii separa de
radacina DT – dar ulterior eruptia lor este strans legata de resorbtia fiziologica a DT
- dintii permanenti accesori prezinta o serie de particularitati
o dintii mandibulari

24
  M1 are de strabatutu un capac osos foarte gros si o distanta mar epana
ajunge pe arcada
 Initial directia de eruptie a M1este catre mezial pana intalneste dintele
vecin si apoi isi redreseaza axul, devenind vertical
 M2 se redreseaza mai usor
 M3 se redreseaza mai greu => frecvent ramane inclus
o dintii maxilari
 molarii au o orientare cu fata ocluzala spre posterior
 cand tuberozitatea nu se dezvolta sufficient ei erup vestibular sau
raman inclusi
 posibilitatea verticalizarii M maxilari depinde de cresterea osoasa, care
la randul ei depinde de dinti si insertiile musculare si ligamentare din
zona
- eruptia poate fi precoce sau intarziata
- factorii care pot influenta eruptia dentara:
o factori locali:
 alungirea progresiva a radacinii
 cresterea parodontiului
 presiunea musculaturii asupra oaselor maxilare
 iritatia fiziologica prin masticatie
 obstacole ( pot sa intarzie eruptia)
 pierderea potentialului de eruptive a unor dinti
o factori generali
 disfunctii hormonale – tiroidiene, hipofizare
 hipovitaminoze A, D

PERMUTAREA DENTARA consta in inlocuirea DT de catre DP succesori.

- la aproximativ un an dupa formarea complete a DT, acestia sufera un process de
reducere a radacinii care va duce la caderea fiziologica a dintelui de pe arcada
- resorbtia radiculara cuprinde
o fenomene de modficare a echipamentului enzimatic local, cu cresterea
circulatiei locale
o reducere uniforma a continutului mineral = odontoliza
o fagocitarea tesuturilor dure = odontoclazie
- RR este influentata de:
o Evolutia DP – orienteaza RR si o accelereaza
o Starea de imbatranie a DT
o Trauma ocluzale
o Inflamatia – cronica/acuta
- de obicei procesul incepe de la varful radacii dar poate si de pe una din fetele sale
(frecvent fata orala a DT ce priveste spre DP)
- este un process intermitent, cu perioade de repaus si de activitate, cu depuneri
secundare de cement (in cantitate mai mica) in geode formata =< radacina va fi mult
mai mica
- exista 2 tipuri de RR
o lacunara (geodica) – atribuita osteoclastelor si odontoclastelor = principalul tip
de RR
o neteda (liniara) – caracterizata prin numar redus sau lipsa celulelor gigante
 cele 2 tipuri de RR pot coexista la nivelul aceluiasi dinte
- exista abateri de la normal in RR

25
 o RR la M se face diferit uneori, cu un decalaj mare intre radacini – axul de
eruptive al DP este dat de radacina DT cu RR mai crescut => poate erupe in
malpozitie
o Incisivii temporari inferiori – RR orala => DP successor erupe lingual cu
persistenta in paralel a DT; dupa extractia DT, incisivii permanenti isi
modifica axul => interdependenta intre RR a DT si eruptia DP
o Anchilozele osteoradiculare au rol important in limitarea RR
 Anchiloza se produce prin depunerea excesiva de cement de
neoformatie in perioada de repaus => solidarizarea os-cement
 Se pot permanentiza la Mt
o In anodontia succesorilor RR DT se face exceptional
 Unii dinti se pierd rapid daca se afla sub planul de ocluzie ( prin lipsa
stimulilor) – incisivii temporari
 Alti dinti au viata mai lunga – se afla sub influenta stimulilor, la nivelul
palnului de ocluzie, au implantare mai buna – molarii temporary
o Pulpa dentara joaca un rol important in RR
 Dintii devitali prezinta o resorbtie incetinita
 Caria dentara simpl accelereaza RR
 Inflamatia pulpei accelereaza RR sau determina RR anormala pe
peretii interni ai radacinii = RR interna

ERUPTIA PATOLOGICA se refera la situatiile in care dintii erup mult mai devreme sau
mult mai tarziu decat normal, raman inclusi in os sau prezinta anomalii de pozitie (in afara sau
inauntrul liniei arcadei – ectopie, rotatii, transpozitii).
- aceste anomalii pot aparea atat la DT cat si la DP
- la DP anumite anomalii sunt legate de procesul de resobtie al DT

c. Dinamica cresterii si dezvoltarii postnatale cranio-faciale

Scheletul facial si cutia craniana cresc in proportii diferite, cu cat copilul inainteaza in
varsta profilul cresterii faciale se realizeaza din ce in ce mai mult pe seama partii inferioare a
fetei = partea dentara, maticatorie a fetei .
- la nastere partea scheletului facial de sub orizontala Frankfurt reprezinta 1/8 din
marimea craniului => la adult devine 1/3
- la nastere, dimensiunile faciale in raport cu cele ale adultului sunt
o latimea fetei – 60%
o inaltimea fetei – 45%
o adancimea fetei – 35%
- inaltimea craniului si latimea fetei la nastere sunt cele mai apropiate de dimensiunile
adulte => au o cota parte mai redusa de completat prin crestere postnatala
- inca din primul an, fata creste mai rapid in raport cu cutia craniana si pe un interval de
timp mai indelungat
- aceasta crestere se face pe un tipar divergent = “V in deschidere” care se largeste
progresiv
o partea superioara a fetei se deplaseaza in sus si inainte
o partea inferioara se deplaseaza in jos si inainte
- fata de coloana vertebrala se produc urmatoarele miscari de crestere ale scheletului
facial

26
 o miscare inainte a segmentului cranian anterior ( os sfenoid) si a fetei
superioare – prin cresterea la nivelul sincondrozei sfeno-occipitale si a suturii
coronare – pana la sfarsitul decade a II-a
o segmentul cranian mijlociu ( os temporal, orelat cu parietalul) poate avea
directii variabile de crestere: vertical, vertical si inainte sau vertical si inapoi
 aceste directii, variabile individual, influenteaza direct cresterea
mandibulara la nivelul cartilajului condilian
 aceasta miscare descreste treptat pana la finele decade a II-a
o oasele scheletului facial cresc in jos si inainte
o dintii superiori si inferiori, impreuna cu osul adiacent, cresc vertical si inainte
- cresterea depinde de variabilitatea individuala, care este determinata de
o ereditate – variabilitatea deteerminata genetic intereseaza partile
derivate din condrocraniu sau in stransa legatura cu el
o influente functionale – partile care reactioneaza cel mai promt: osul
alveolar, partile osoase pe care se insera muschii.
- cunoasterea dinamicii dezvoltarii cranio-faciale este importanta pentru
interetarea analizelor ortodontice:
o punctul cel mai stabil se gaseste in corpul sfenoidului
o planul palatinal si pastreaza rientarea neschimbata, iar spina nazala
posterioara ramane intotdena pe acceasi vertical
o saua turceasca se ridica
o nasionul avanseaza
o porionul se deplaseaza catre posterior si coboara
o condilul se deplaseaza posterior si in jos in timp ce marginea posterioara
a ramului ascendant pastreaza aceeasi directive vertical
o punctul orbitar, punctul nasospinal, prosthionul si gantionul se
deplaseaza inainte si in jos
o sistemul dentar se deplaseaza inainte pe masura dezvolatrii molarilor
datorita fixitatii planului pterigoidian
 => cel mai adesea suprapunerile tepeRx se fac pe:
• linia bazei craniului De Coster
• marginea posterioara a ramului ascendant al mandibulei
• convexitatea planului spinelor
• 1/3 medie a ramurii orizontale a mandibulei

DINAMICA CRESTERII LA NIVELUL VISCEROCRANIULUI este legata de

dezvoltarea regiunii nazale, a orbitei, a osului malar, a arcadei zigomatice, a maxilarului superior,
a mandibulei, a osului alveolar, a boltei palatine si a ATM-ului
- cresterea se face in toate sensurile: vertical, transversal si sagital
o cresterea verticala a Ap.D.M
• in primii ani de viata, bolta palatina coboara ca rezultat al impingerii in jos
si inainte a maxilarului superior si a oaselor paltine, prin cresterea
cartilajului septului nazal; in a doua decada de viata, modificarile apar
print-un mecanism de amploare mai redusa – apozitie pe fata orala si
resorbtie pe fata nazala => grosimea boltii
• cresterea in inaltime a fetei
o etajul inferior al fetei se dezvolta mai mult decat cel superior
o la etajul superior cresterea este mai accentuat ain partea posterioara
o ditanta tragion-gonion cunoaste cea mai mare dezvoltare

27
 o cresterea vertical se face la nivelul a 3 zone: fosele nazale, ramura
ascendenta si regiunea alveolodentara
• cresterea verticala a mandibulei este legata de crestearea cartilajului
secundar condilian
• cresterea verticala a osului alveolar are pondere mare – este corelata cu
fenomenele dentitiei
 osul alveolar tinde sa umple spatial dintre scheletul facial superior si
mandibular
• siderarea procesului in partile poserioare => ocluzii deschise
distal
o cresterea transversala
o dezvoltarea faciala transversal
 marirea distantei bizigomatice osoase
 dezvoltarea diametrului bigoniac
o a cavitatii orale se face
• la nivelul
 sincondrozei mentoniere – in primul an de viata
 suturii intermaxilare si mediopalatine
 suturii dintre premaxilar si postmaxilar – prin
pozitia sa usor oblice
• in stransa corelatie cu
o procesul de resorbite de pe fat ainterna a mandibulei si
cresterii divergente a ramurilor ascendente
o cresterea divergenta in jos in afara a osului alveolar
superior
 crestere alveolara in sens vertical => palat ingust
 crestere aveolara orizontala => palat plat
o cresterea sagitala prin
• impingerea inainte a maxilarului superior prin cresterea septului nazal si
activitatii suturale ( datorita oblicitatii suturilor)
• importanta este sutura palatinala transversal – crestere active
pana inal 3-lea an, dupa care se reduce
• cresterea mandibulei prin aportul cartilajului condilian, resorbtiei marginii
anterioare si apozitiei pe marginea posterioara
• cresterea osului alveolar inainte si in jos In regiunea anerioara
• apozitia osoasa de la nivelul tuberozitatilor
• translatia inainte a dentatiei
• dezvoltarea antero-posterioara a fetei
o cea mai mare dezvoltare o cunoaste dimensiunea gnation-gonion

- cresterea la nivelul regiunii nazale

o dpv al dezvoltarii se remarca 2 zone, delimitate de tangent la amrginea
inferioara a orbitelor
 zona superioara – interorbitare
 zona inferioara - intermaxilara
o aceste 2 zone au crestere si dezvoltare diferite
 inaltimea: la nastere zona superioara are inaltime dubla fata de cea
inferiora, dar la adult devin aproape egale

28
 •zona superioara isi atinge inaltimea finala in jurul varstei de 10,
dar partea inferioara isi continua cresterea pana la maturitate
• pana la 10 ani – cresterea vertical se face pe seama cartilajului
septului nazal;
• dupa 10 ani – corelata cu coborarea palatului
 dezvoltarea transversala – prezinta ritmuri asemanatoare cu dezvoltarea
verticala
 crestearea sagitala – corelata cu cea a oaselor invecinate => tavanul
foselor nazale poate fi impartit in 3 segmente:
• anterior = frontonazale – in corelatie si cu cresterea sinusului
frontal
• intermediar = etmoidal – dezvoltat aproape completla varsta de
3 ani, cu crestere lenta pana la 10 A
• posterior = sfenoidal – impreuna cu segmental anterior isi
continua dezvoltarea pe o perioada mai lunga
o podeua foselor nazale – fenomenologie asemanataoare boltii palatine
o vomerul – poate creste la ambele suture limitrofe
 cea superioara – cu osul sfeoidal
 cea inferioara cu maxilarul si osul palatinal
 exista o mare variabilitate a aportului celor 2 suturi
 cresterea vomerului este strans legata de cresterea septului nazal si este
facilitate de deplasarea inainte si in jos a maxilarului si osului palatinal
 pana la varsta de 10 ani, partea posterioara a vomerului aproape atinge
inaltimea finala (85% )
 dupa 10 A – crestearea este lenta, direct legata de remodelarea boltii
palatine

- cresterea la nivelul orbitei

o orbita are o dezvoltare foarte rapida
o in stransa legatura cu dezvoltarea ochiului dar si cu ritm asemanator partii
cerebrale a craniului
o la copilul mic, inaltimea se apropie de inaltimea adultului (aproximativ 70%)
=> etajul superior al fetei mult mai inalt decat cel inferior
o cresterea verticala este balansata de un process de apozitie osoasa la nivelul
podelei orbitei
o peretele medial
 alcatuit din osul lacrimal, fata laterala a apofizei ascendente si
procesele orbitale ale palatinului
 corelat direct cu cresterea segmentului superior al regiunii nazale si cu
crestearea suturilor ce leaga oasele component
 dezvoltarea este reglata de cresterea cartilajului septului nazal si a
globilor oculari
o peretele lateral
 apofiza ascendenta ( frontala) a maxilarului
 se dezvolta in a doua decada
 in legatura cu cresterea suturii fronto-maxilare ( deplasarea antero-
inferioara a maxilarului)
 cresterea verticala se face la nivelul suturii zigomato-frontale – pana in
jurul varstei de 10 A


29
- cresterea la nivelul osului malar ( zigomatic)
o face legatura intre osul maxilar superior ( sutura zigomatomaxilara), osul
frontal ( sutura zigomato-frotnala) si temporal ( sutura zigomato-temporala) =
sistemul de sprijin zigomatomaxilar =>
 asigura si dirijeaza transmiterea fortelor masticatorii la baza craniului
 contribuie la dezvoltarea faciala
 contribuie la mentinerea unui echilibru intre dezvoltarea faciala si
craniana
o prezinta conexiuni si cu osulsfenoidal = sutura zigomato-sfenoidala
o sutura zigomato-temporala = sutura facial cu cea maiindelungata crestere
o sutura zigomato-maxilara – contribuie la cresterea in latime si la deplasarea
antero-inferioara a maxilarului

- cresterea la nivelul arcadei zigomatice

o alcatuita din apofiza temporala a malarului si apofiza malara a temporalului
o delimiteaza la exterior groapa zigomatica – trec musciul si facia temporala =
rol in declansarea ftelor masticarorii si transmiterea fortelor de la nivelul
arcadelor dentare
o cele 2 arcade zigomatice delimiteaza contururile cele mai laterale ale fetei =
punctele cel mai externe - Zygion => diametrul sau distanta bizigomatica =
latimea maxima a fetei
 ajuta la aprecierea
• ritmului de dezvoltare transversala a fetei
• concordantei dintre marimea dintilor si dezvoltarea faciala
• dezvoltarii arcadei superioare in functie de dezvoltarea facala
• variatiilor de ritm de dezvoltare faciala

o dimensiunea arcadei zigomatice este influentata de sutira malara care se afla

sub influente functionale
o distanta bizigomatica depinde si de largimea bitemporala – deci de angulatia
stancii

- cresterea la nivelul maxilarului

o este strans legata de cresterea suturala, datorita numeroaselor suturilor ( de tip
armonic): maxilo-frontala, maxilo-nazala, pterigo-maxilara, zigomato-
maxilara, palatina, palatomaxilara => corelatie crestere maxilar si oase
invecinate
o suprafata osoasa acoperita de periost este redusa in raport cu masa ososa =>
creserea periostala joaca un rol minor
o cele doua parti ( premaxila si postmaxila) se unesc si formeaza o formatiune
unica, simetrica, legata de baza craniului – pozitia este corelata cu cresterea
sincondrozelor sfenoetmoidala si sfenooccipitala
o modificarile raporturilor spatiale se datoreaza cresterii dimensionale,
schimbarilor de pozitie ( datorita cresterii septului nazal si oaselor vecine) si
fenomenelor remodelatoare de la nivelul maxilarului
o inca din viata intrauterina, exista o mare variabilitate – ce se pastreaza si in
timpul vietii postnatale; aceste variatii privesc
 procesul de osificare a craniului, fetei si maxilarelor
 forma si proportiile dezovoltarii maxilarelor
 relatiile mandibulo-maxilare

30
 o cresterea incepe in v.i.u si continua la nivelul suturilor pana la 2-3 intr-un rimt
mai alert, apoi pana pe la 10 ani – intr-un ritm mai lent
o dupa varsta de 10 ani – se mareste proportia de crestere prin apozitie de
suprafata, localizata mai ales in regiunea alveolara
o directia generala de crestere este oblica in jos si inainte (prin cresterea septului
nazal si la nivelul suturii pterigo-palato-maxilare), dar cu variabilitate
individuala ( la unele persoane predomina cresterea inainte, la altii cresterea in
jos)=> dezvoltarea se face in mai multe directii
o cresterea in inaltime se face prin
 crestere suturala – se asociaza si cu o crestere transversal
 apoziti de os alveolar ( crestere in ianltime si largime) si pe suprafata
palatala inferioara ( cu rol mai putin evident)
 resorbtie pe podeaua foselor nazale si, elective, la cea a cavitatilor
orbitale
o cresterea in largime provine de la
 suturile maxilarului cu oasele vecine – in special mediopalatina si
intermaxilara
 cresterea apozitionala de natura periostala
 cresterea divergenta a apofizelor arlveolare laterale
o raporturile dintre maxilar si lamele pterigoide raman fixe, intotdeauna pe
acelasi plan => ele limiteaza dezvoltarea inapoi a maxilarului
o in partea inferioara a maxialrului modificarile sunt de amploare mai mare
datorita prezentei dintilor
 in aceasta zona maxilarul este acoperit de periost pe o suprafata mai
mare => crestere tip periostal
 crestere legata de fenomenele dentitiei si activitatea ligamentului
alveolodentar
 => os maxilar propriu-zis si os alveolar

- cresterea la nivelul boltii palatine

o partea principala a boltii palatine se formeaza din
 MNI si MMS => evagianri orizontale ale proceselor maxilare, ce se
intind si unesc pe linia mediana
 material provenit din oasele palatine – lamele orizontale
• centrul de osificare al osului palatin – situate in regiunea gaurii
palatine mari – determina cresterea osului palatin:
o orizontal, spre palat => fata anterioara stabileste contact
cu osul maxilar, portiunea posterioara separa cavitatea
nazala de fosa pterigopalatina
=> partile orizontale se unesc cu lamele palatine ale
maxilarului si intre ele pe linia mediana
o vertical => articuleaza cu etmoidul, foramenul
sfenopalatin, sfenoidul
o cele doua jumatati ale boltii se unesc intre ele si cu septul nazal, procesul
avand loc dinspre anterior spre posterior ( absenta fuziunii duce la DLMP) =>
cresterea boltii palatine este corelata cu cea a maxilarului si septului nazal
o directia generala – in jos si inainte
o in timpul v.i.u. cresterea boltii palatine se face diferit in cele 3 directii spatiale
( predomina cresterea in largime, cresterea verticala fiind cea mai redusa)

31
 o la nastere largimea maxima a osului palatin este aproximativ egala cu
inaltimea fetei superioare
o cresterea si modificarea formei boltii palatine este in stransa corelatie cu
cresterea suturala si dezvoltarea ouslui alveolar; depinde de perioada vietii:
 in prima decada –depinde de cresterea septului nazal
 in a doua decada – coborarea palatului se afce prin resorbtie pe
suprafata nazala si apozitie pe fata orala

- cresterea la nivelul mandibulei

o mandibula este alcatuita din
 arcul propriu-zis – cu o parte orizontala si una vertical
 structuri anexe –
• apofiza coronoida – se insera m. temporal
• unghiul posterior – insera mm. maseter si pterigoidian intern
• anexa orizontala – insera mm. obrazului so mm. planseului
bucal
• partea care cuprinde dintii
o o alta impartire a mandibulei, cuprinde urmatoarele component
 os alveolar
 os bazal
 os muscular – regiunea unghiului si procesului coronoid
o mandibula se formeaza din material provenit de la primul arc branhial
 cei doi muguri mandibulari vor creste oblic inainte si inauntru,
ajungand sa se intalneasca pe linia mediana si sa se uneasca prin
procesul de mezodermizare => arcul mandibular
o osificarea mandibulara este mixta: desmala si encondrala
o la nastere, cele 2 hemimandibule sunt scurte isr eminenta articulara este abia
schitata
o simfiza mentoniera se prezinta ca o linie subtire de fibrocartilaj – se osifica
intre lunile 4-12 postnatal + cresterea simfizara este limitata la primul an de
viata
o zone de crestere mandibulara
 regiunea retromolara – in stransa legatura cu formarea M
 cartilajul condilian – important pentru cresterea vertical si orizontala
=> crestere antero-inferioara a mandibulei
• influenteaza:
o proportia dintre ramul orizontal si cel vertical
o cantitatea de crestere in partea posterioara a ramului
vertical
o cantitatea de os alveolar necesara sa umple spatial
intermaxilar
• cresterea condiliana ar fi corelata cu crseeterea in latime a bazei
craniului
 regiunea apofizei coronoide, incizurii sigmoide si unghiului
mandibulei – cu crestere apozitionala ca rezultat al activitatii
musculaturii ridicatoare
 osul alveolar => crestere orientata in sus si in afara, continua
• rol in stabilirea si mentinerea relatiilor interarcadice si
conformatiei faciale de ansamblu
 regiunea mentoniera – procese de apozitie si remodelare

32
  periost – crestere modelanta sub forma de resorbtie pe fata interna a
mandibulei si apozitie pe faxa externa
• alungirea mandibulei prin resorbtii modelante ale ramurii
ascendente in partea sa anterioara si apozitii pe marginea
posterioara
o unghiul mandibular prezinta valori diferite in functie de varsta, sex ( usor mai
mare la femei decat la barbati), rasa, unele AnDM ( mai mare in prognatism
mandibular, mai mic in ocluzii adanci) – la nastere este deschis dar se inchide
treptat => dinamica unhiului mandibular:
 la nastere = 140o-150 o
 sfarsitul primei dentitii = 130 o -140 o
 sfarsitul constituirtii celei de-a doua dentitii = 125 o -130 o
 adolescent/adult = 120 o -125 o
 edentat = se mareste din nou
o dezvoltarea mandibulei in cele 3 dimensiuni spatiale se face astfel
 alungirea – se face la nivelul cartilajului condilian si apozitiei pe
marginea posterioara
 dezvoltarea verticala– crestere la nivelul condilului si apofizei coronide
partial) si crestere alveolara ( importanta)
 dezvoltare transversala – crestere la nivelul simfizei mentonire ( in
primul an de viata) si crestere apozitionala pe toata fata externa ( cu
resrbtie pe fata interna) + crestere apozitionala la marginea posterioara
a ramului vertical
• cresterea apozitionala la condil, process coronoid si marginea
posterior mareste si dimensiunea trasnversala dintre ramuri

- cresterea la nivelul osului alveolar

o alveola = spatial (cavitatea) existent in oasele maxilare care gazduieste
radacina unui dinte
o procesul alveolar cuprinde: partea corticala alveolara impreuna cu zona subtire
de os spongios inconjurator din septul interalveolar si peretii laterali ai alveolei
o procesul alveolar s econtinua cu masa osoasa a apofizei alveolare si mai
departe cu baza maxilara fara nicio delomitare precisa
o procesul alveolar poate fi considerat ca apartinand dintilor sau ca fiind parte a
maxilarului (Hunter)
o limitele dintre procesele alveolare si maxilare pot si considerate plexurile
dentare la maxilar si nervul dentar la mandibula (Cauhepe) => baza apicala a
arcadei dentare corespunde exact formei maxilarului pe care este inserata
o influenetele musculare asupra proceselor alveolare au loc in special in
perioada cand dintii sunt inca situati intraosos; dupa eruptia denatara, rolul
proponderent il capata influenta functiei masticatorii
o osul alveolar si osul bazal reprezinta un ansamblu ce este demonstrate de
 absenta unor limite de demarcatie
 existenta unor sisteme traiectoriale
 dezvoltarea mentonului in raport cu axul incisiv
 corelatiile dintre sinusul frontal si raporturile ocluzale
 originea comuna – aceeasi natura oasosa – exista o unitate de structira
si continuitate
 conditionarea reciproca

33
  observatiile clinic-terapeutice – maxilarele se largesc ca urmare a unor
influente provenite din raporturile interdentare si interarcadice
o cresterea osului alveolar se face prin
 marirea transversala a perimetrului
• resorbtii la nivelul peretelui oral si apozitii oasoase la nivelul
peretelui vestibular
• procesul se desfasoara intermitent, cu perioade de crestere
active si perioade de repaus corespunzatoare activitatii dentitiei
si cresterii faciale
• pana la 8-9 A: cresterea este mai pronuntata in regiunea
anterioara
• > 8-9 A: mai pronuntata in regiunile laterale
• dirijata de echilibrul dintre muschii interni si externi
• la arcada maxilara, marirea perimetrului s efface prin crestere
suturala mediana
• la mandibular – acest tip de crestere (sutural) este limitat,
predomina resorbtia si apozitia
 alungirea posterioara a arcului alveolar
• prin producerea de os nou, in legatura uc eruptia M
• => dezvoltarea tuberozitatilor la maxilar si regiunii retromolare
la mandibular
 cresterea in inaltime – procesul cel mai evident
• la nastere, arcul alveolar la maxilar coboara foarte repede, in jos
si inainte
• la mandibular, cresterea este in sus
• prin cresterea in inaltime, osul alveolar transforma profilul
copilului prin alungirea etajului inferior al fetei
• ritmul prezinta usoare variatii in functie de sex
• chiar si dupa eruptia lor completa, dT continua sa fie deplasati
prin crestere continua a aosului alveolar

- cresterea la nivelul ATM-ului

o mandibula si osul temporal alcatuiesc impreuna segmental temporomandibular
= unitate morfofunctionala importanta
o dezvoltarea ATM-ului trebuie corelata cu dezvoltarea celor 2 oase
 in v.i.u. ATM-ul este schitat la embrionul de 8S – procesul condilian
abia decelabil, situat intre extremitatea superioara a acrtilajului Meckel
si schita osului zigomatic
 in trimestrul II v.i.u. apar meniscul si m. pteriogoidina extern
 in jurul nasterii se formeaza osul temporal ( prin unirea: scoamei, lamei
timpanice si stancii)
 la nastere
• fosa glenoida este foarte superficiala – ca o depresiune usoara,
aproape circular, diametrul aprox 10mm
o priveste mai mult lateral decat in jos
o fundul are forma concava in sens transversal si discret
sinuoasa in sens sagital
o usor convexa in partea anterioara
• tuberculul posterior este schitat

34
 • meniscul – mai subtire in centru
o alcatuit din 3 straturi:
 1 strat intermediary (central) – din fascicule bine
individualizate, incucisate intre ele in toate
directiile
 2 straturi superficiale – superior si inferior – din
fascicule mai slab delimitate, incrucisate in 3
directii ( sagitala, trasnversala, oblica)
• condilul mandibular este abia schitat
o prezinta un cap ovoid, proeminent mai mul tin partea
mediana
o se continua cu corpul mandibulei printr-un gat scurt si
gros
• tuberculul articular anterior apare la sfarsitul primului an de
viata
o in primele luni de viata, mandibula are o mare libertate de miscare, sub
actiunea muschilor mobilizatori care o inconjoara ca un hamac
o prin transformari successive de la nivelul craniului si fetei se produc
urmatoarele modificari
 se formeaza cavitatea glenoida – prin formarea si adancirea cavitatii
articulare a temporalului
 apare si se dezvolta tuberculul articular anterior
 se dezvolta condilul mandibular
 se dezvolta si se sistematizeaza componentele cartilaginoase si fibroase
– pe suprafata condilului, la menisc, capusa si ligamente
o eruptia IC sup si inferiori determina aparatia unui plan inclinat dentar =>
influenteaza miscarile mandibulei
 miscarile musculaturii se coordoneaza
 => perfectionarea functionala corespunzatoare
 => modificari morfologice osoase
 => armonie si echilibru ATM si ocluzie
o dupa eruptia tuturor dT
 tuberculul articular temporar proemina
 meniscul este complet format
 versantele articulare condiliene sunt bine conformate
 gatul condilului este mai dezvoltat
o incepand cu eruptia M6 A
 tuberculii articulari anterior si posterior devin mai puternici
 cavitatea glenoida se adanceste
o la 25A – ATM-ul ar fi complet format

DINAMICA CRESTERII LA NIVELUL NEUROCRANIULUI este legata de

dezvoltarea boltii craniene, bazei craniului ( cu oasele sale; sfenoidul, etmoidul), osului frontal.
- la nastere, partile constitutive ale cutiei craniene sunt separate intre ele prin 6
fontanele
- bosele frontale si parietale sunt foarte accentuate
- masivul facial, in raport cu neurocraniul, este inca foarte putin dezvoltat
- partile care se afla in legatura cu dezvoltarea sistemului osos si organele de simt sunt
mai dezvoltate

35
 - dupa nastere, diametrul craniului si volumul cerebral se maresc
o bolta craniana creste pe seama suturilor si proceselor de apozitie si resorbtie
o cresterea diferentiata de la nivelul grupurilor de suture este responsabila de
diferitele tituri craniene: dolicocefalic, mezocefalic, brahicefalic
o forma craniului este determinata de factori genetici precum si alti factori
(inchidere prematura a unor suturi)
o cresterea transversala este asigurata de suturile lambdoidala, interparietala,
parietosfenoidala, parietotemporala
o cresterea antero-posterioara este asigurata de activitatea suturii coronale si
depinde de cresterea bazei craniene
o cresterea in inaltime se face la nivelul suturilor dintre parietal si oasele
adiacente: parieto-occipitala, parieto-temporala, parieto-sfenoidala
– activitatea suturala este intensa in prima decada = principalul factor de crestere
– suturile se inchid dupa varsta de 25 de ani in urmatoarea ordine: sutura sagitala, coronala,
lambdoidala

– baza craniului indeplineste rol de fixare si sprijin pentru scheletul facial

o cresterea sa este dependenta partial de cresterea creierului
o strans corelata cu dezvoltarea faciala
o baza craniului prezinta 3 fose:
 fosa anterioara – cresterea continului orbitei tinde sa ridice tavanul cavitatii
orbitare
- creste pana la varsta adulta
 fosa mijlocie – impinsa in jos de creseterea lobilor temporali
 fosa posterioara – se adancaeste ca efect al cresterii creierului
- creste pana la varsta adulta
o baza craniului se dezvolta in special la nivelul sincondrozeleor:
 sfeno-etmoidala – cu o crestere foarte rapida pana la 3 ani, incetineste si se
opreste definitv pe la 7-8A => dupa aceasta varsta partea anterioara a
craniului nu se mai modifica, apare pe teleRx ca o imagine liniara densa =
linia de baza sau de referinta De Coster
 intrasfenoidala – lamele pterigoide ale sfenoidului sunt considerate parti
fize ale craniului – se alungesc, dar raman mereu ina ceeasi directive; de
obicei limiteaza crestearea posterioara a maxilarului superior
– lama interna a apofizei pterigoide ramane perpendicular
pe planul Nasio-Opistion
– marginea anterioara a seii turcesti ramane si ea fixa =>
cresterea se face pe seama parii posterioare si inferioare
a seii => centrul seii turcesti se deplaseaza cu varsta =>
alegrea unui alt punct ( fix) pentru teleRx succesive
 sfeno-occipitala – are activitate mai indelungata
– constitutie principalul focar de alungire al bazei
craniului
– activitatea inceteaza dupa 20A
 intraoccipitala – are activitate mai redusa, se inchide pe la 3-5A

- la nastere, angulatia bazei craniului este foarte discreta

o se apreciaza prin unghiul sfenoidal (v.n.=132o)
o exista o corelatie intre unghiul sfenoidal, dezvoltarea faciala si An.D.M., dar si
intre angulatia bazei craniului si tratamentele ortodontice

36
 o numai o parte din fata se afla in raport cu oasele bazei, mandibula fiind inr
aport cu osul temporal => unghiul sfenoidal Korkhaus cu latra postero-
inferioara intre marginea supero-anterioara a seii turcesti si marginea
superioara a condilului

- osul frontal formeaza peretele anterior al cutiei craniene, ia parte la formarea etajului
superior al figurii si este in interdependenta cu dezvoltarea oaselor facile ( datorita
raportuilor suturale cu acestea)
o prezinta doua lame
 interna – isi incetineste ritmul de dezvoltare destul de precoce
 exerna – continua sa se dezvolte
 in interiorul spongioasei dintre cele 2 lame => sinusurile frontale –
teleRx la pacientii cu progenii adevarate arata sinusuri frontale foarte
mari
 punctul Nasion – situate la intersectia dintre planul median al capului si
sutura frontonazala – foarte folosit in examenul facial, analiza
fotografiilor si interpretarea teleRx => se deplaseaza inainte in timpul
cresterii ( pe seama dezvoltarii sinusului frontal) => atentie la
interpretari

d. Varsta cronologica si parametrii varstei biologice ( osoase,

dentare, sexuale)
Varsta biologica este concordanta sau nu cu varsta cronologica. Cresterile staturo-
ponderala si faciala nu sunt paralele, fiind dictate de schema generala de crestere, de factori
endocrini si metabolici, dar si de factori loco-regionali ( mandibular in mod special)

VARSTA BIOLOGICA este caracterizata de urmatorii parametrii:

1. varsta dentara – varsta mineralizarii si a eruptiei dintilor
o varsta de eruptie depinde de caracteristicile biologice ( specie, tip
regional, tip constitutional), zona geografica, diversi factori patologici
o poate fi
 concordanta cu varsta cronologica
 discordanta
• intarziata cu abateri de 6L-1A
o factori generali - precum hipotiroidism, rahitism,
hipervitaminoza D
o factori locali - procese cornice periapicale ale DT,
microtraumatisme => osteoscleroze in drumul de
eruptie
• precoce cu abateri de 6L-1,5A
o factori generali - hipertiroidism, hipergonadism,
pubertate precoce, boli febrile
o factori locali – leziune acuta periapicala a DT =>
resorbtia osoasa si facilitarea eruptiei DP
2. varsta osoasa
o cea mai relevanta

37
 o se pune in evidenta usor printr-o radiografie la nivelul celui de-al 8-lea
os carpian = radiografia pumnului
 se mai pot face Rx la articulatia cotului, articulatia tarsului
o incheierea cresterii se apreciaza dupa osul pisiform – ultimul
mineralizat – se poat efface o radiografie stric a acestui os
o maturatia osoasa este mai rapida la fete decat la baieti
o
3. varsta endocrina – sexuala
o fete > 11 ani -> pubertate: cresc sanii, menstruatie
o baieti >13 ani -> cresc in greutate, inaltime, pilozitate organe sexuale

e. Dinamica dezvoltarii arcadelor dentare si ocluziei de la

nastere la adult

Este importanta cunoasterea momentelor critice in dezvoltarea ocluziei (pg 109 carte LP
Milicescu si Ionescu):
- la nastere mandibula are o pozitie retrognata = retrognatismul fiziologic al noi-
nascutului.
- raporturile inter-maxilare la nastere pot fi:
o ocluzia plana
o ocluzia in acoperis abrupt
o ocluzia in cutie
o ocluzia progena
o ocluzia cap-la-cap
- in timpul suptului, mandibula este stimulata fiziologic si avanseaza, reducandu-se
decalajul interarcadic = prima mezializare fiziologica a mandibulei
- dupa aparitia dintilor, deosebim 3 etape:
1. etapa dentitiei temporare
o dupa aparitia DT din zona incisiva, la aproximativ 1A, mandibula capata
sprijin in zona F – incisivii sunt in raport psalidodont, cu supraacoperire
redusa => miscari de forfecare reduse
o odata cu eruptia M1t are loc prima inaltare de ocluzie => creste inaltimea
etajului inferior al fetei; se stabilizeaza dupa eruptia M2t ( 2,5A)
o in DT si la inceputul dentitiei mixte – ocluzia se mentine la nivelul C, M1 si
M2 t = zona de sprijin temporara a ocluziei Korkhaus => integritatea
acesteia are rolul de a mentine ocluzia la parametrii corespunzatori si de a
pastra in sens M-D spatiul necesar eruptiei PM si C permanenti.
 Distrugerea zonei de sprijin prin carii dentare netratate/tratate incorrect
sau pierderea dintilor din aceasta zona => reducerea spatiului necesar
eruptiei DP succesionali ( Cs si PM2i)
o In plan sagital, fata distala a ultimilor Molari determina planul postlacteal –
care poate fi:
 Normal
o Treapta meziala: FD a M2t inferior se afla anterior(ezial) cu
2mm in raport cu FD a celui superior ( intreaga arcada
inferioara est emai mica decat cea superior, pe baza dimaetrului
M-D a ICi<ICs)
o In linie dreapta: la limita dintre normal si pathologic; devoltia

38
 este dependent de abraziunea fiziologica a DT si diastemizarea
fiziologica
 Patologic
o in treapta mezializata (accentuat meziala): reperul inferior se
afla anterior (mezial) fata de cel superior cu mai mult de 2mm;
frecvent se insoteste de modificarea rapoartelor in zona F
o in treapta distalizata – FD a M2t inferior se afla posteror (distal)
de FD a M2t superior
 arcada mandibulara pare mai lunga ca cea superioara
2. Etapa dentitiei mixte
- intre 4 si 6 ani, datorita dezvoltarii normale in plan sagital si transversal a oaselor
maxilare, apar in zona F spatii interdentare = fenomenul de diastemizare fiziologica –
semn al pregatirii maxilarelor pentru frontalii permanenti
- in aceasta perioada incepe abraziunea fiziologica a DT
- etapa dentitiei mixte incepe la 6A si se inchieie la 12A, cu aparitia M2p si pierderea
ultimului Mt
- eruptia M1p reprezinta un moment important in dinamica ocluziei = a doua inaltare
a ocluziei
3. Etapa dentitiei permanente
- incepe la 12-13A, odata cu eruptia M2 permanent => a treia inaltare a ocluziei
- se termina cu eruptia M3 – dupa multi autori realizeaza ultima inaltare de ocluzie

Forma arcadelor dentare

- DT
o Forma semicerc
o Fara inghesuiri, fara compresie
o Fetele ocluzale ale m – orizontale??
o Axele dd perpendicular pe planul palatinal
o Palnul de ocluzie paralel cu planul palatinal
- DP
o Forma de parabola / semielipsa
o Dintii se sprijina unii pe altii pe toata suprafata arcadelor???
o Axele dintilor fac unghiuri diferite cu planurile de referinta
o Suprafetele ocluzale ale dintilor nu mai sunt orizontale si preinta o anumita
inclinatie => curba transversala Wilson si curba sagitala Spee
o Planul de ocluzie – o usoara oblicitate, orientata in jos si inainte, fata de planul
palatinal
- treceerea de la arcada T la arcada P poate intampina probleme datorita:
o modificarilor de forma a arcadelor si diferentele de dimensiune dintre dinti
o modificarilor rapoartelor de ocluzie si planului ocluzal
o modificarilor faciale

39
6. Rolul ereditatii asupra dezvoltarii generale, cranio-
faciale si dento-maxilare
Fenomenologia formarii, cresterii si dezvoltarii ApDM este deosebit de complexa si
supusa permanent interactiunii unor factori multipli, ceea ce explica recventa mare cu care se
intalnesc perturbari ale acestei fenomenologii, concretizate in anomaliile dentomaxilare. Asupra
dezvoltarii organismului uman actioneaza o serie de factori:
1. factori generali – cu rol decisiv in stabilirea potentialului de crestere, cantitatii de crestere,
duratei de crestere si ritmului de crestere
a. ereditatea
b. factori neuroendocrini – hormonii
c. factori metabolici
2. factori localo-regionali si functionali – au rol in directia de crestere; impactul depinde de
intensitate, durata, mod de actiune, momentul actionarii, locul actionarii
a. functii perturbate
i. respiratia
ii. masticatia
iii. deglutitia
iv. fonatia
v. musculatura
b. obiceiuri vicioase
c. factori locali – ce tin de DT, DP, tesuturile moi

- in viata intrauterina predomina factorii generali,

- ereditatea actioneaza in interdependenta cu factorii de mediu. ( foi Xerox)
- variabilitatea determinata genetic ar interesa in primul rand partile derivate din
condrocraniu sau in stransa legatura cu el => determinism genetic:
o forma si volumul dintilor, maxilarelor, proceselor alveolare
o cronologia eruptiei dintilor
o pozitia dintilor in alveola, a proceselor alvolare pe maxilare, a maxilarului
pe baza craniului
o tiparul de crestere al bazei craniului
o tiparul de crestere mandibulara
o tiparul de rotatie faciala
o conformatia si adancimea bolti palatine
o morfologia rugilor palatine
o frenul buzei superioare ( diastema vera) – insertie si grosime
o anomalii dentomaxilare precum:
 anomalii numerice: dinti supranumerari, anodontii – tulburari
in perioada de organogeneza
 ocluzia adanca acoperita
 prognatismul mandibular adevarat
 diastema vera
 DDA cu inghesuire sau spatiere ca rezultat al ereditatii
incrucisate ( caractere dentare de la un parinte si oasoase de la
celalalt)
 Ocluzia deschisa
 Compresia de maxilar cu inghesuire

40
- ereditatea poate fi redirectionata pana intr-un anumit punct – pe asta se bazeaza
tratamentul orthodontic
- pentru anomaliile scheletale este important ca tratamentul sa se desfasoare in perioada
de crestere
- stimularea cresterii mandibulare cand deficitul este dictat genetic este mai usor; este
mai greu sa franam excesul de crestere dictat ereditar ( ex: prognatism mandibular
adevarat)

41
7. Rolul factorilor endocrini asupra dezvoltarii
generale, cranio-faciale si dento-maxilare
Fenomenologia formarii, cresterii si dezvoltarii ApDM este deosebit de complexa si supusa
permanent interactiunii unor factori multipli, ceea ce explica recventa mare cu care se intalnesc
perturbari ale acestei fenomenologii, concretizate in anomaliile dentomaxilare. Asupra dezvoltarii
organismului uman actioneaza o serie de factori:
1. factori generali – cu rol decisiv in stabilirea potentialului de crestere, cantitatii de crestere,
duratei de crestere si ritmului de crestere
a. ereditatea
b. factori neuroendocrini – hormonii
c. factori metabolici
2. factori localo-regionali si functionali – au rol in directia de crestere; impactul depinde de
intensitate, durata, mod de actiune, momentul actionarii, locul actionarii
a. functii perturbate
i. respiratia
ii. masticatia
iii. deglutitia
iv. fonatia
v. musculatura
b. obiceiuri vicioase
c. factori locali – ce tin de DT, DP, tesuturile moi

- factorii endocrini actioneaza inca din perioada de v.i.u.

- hormonii joaca rolul unor catalizatori care accelereaza sau intarzie principalele
procese de crestere
- tulburarile de crestere se evidentiaza in functie de dezechilibrul hormonal si de varsta
la care acesta se instaleaza
- tulburarile de secretie a hormonului hipofizar – afecteaza cresterea si dezvoltarea
somatica
o hipersecretia STH
 3-6A => gigantism ( crestere accelerate cu pastrarea proportiilor)
 6-16A => acromegalia juvenila – cresterea extremitatilor ( maini,
picioare, masiv facial, in special mandibula, cu eruptie dentara
accelerate, macroglosie – aparitia sindromului progenic characteristic
cu spatiere)
o hiposecretia
 3-6A => nanism hipofizar – maxillare mici => incongruenta
dentara, taurodontie => intarzieri in dezvoltarea radacinii
 6-16A => sindromul Hutchinson_Gilford – facies imbatranit, piele
zbarcita, retrognatie mandibulara, arcade alveolare mici =>
incongruente dento-alveolare si incluzii dentare
 >16 A => demineralizari osoase => parodontoze => pierderea
dintilor
- tulburari secretie hormoni tiroidieni – metabolism bazal, diferentiere celulara
o hiperfunctia tiroidiana

42
  < pubertate => afecteaza toate structurile aflate in dezvoltare - eruptie
precoce, radacini dentare scurte, carii multiple, osteoporoza arcadei
aleveolare => parodontopatii
 > pubertate => osteoporoza => parodontopatii
o hipofunctia tiroidiana
 imediat dupa nastere si in primii ani => cretinism endemic -> mixedem
sau boala lui Gull
• tabloul clinic mai grav cu cat dezechilibrul se
manifesta mai timpuiri
• clinic: intarziere in dezvoltare staturala, facies
mixedematos, sinusuri frontale hipodezvoltate,
baza maxilar redusa, nas in șa, facies luna plina,
intarzieri dezvoltare dinti si eruptei dentara,
macroglosie => spatieri dentare, retrognatism
mandibular, ocluzie deschisa
- hipersecretia hormonului paratiroidian => deformatii osoase, decalcifiere, fracturi
osoase
- tulburari secretie timus
o hipersecretia => retrognatie mandibulara, proalveolodontie superioara =>
dezechilibru sagital characteristic
o hiposecretia => intarziere dezvoltare somatica si eruptive dentara
- tuburari secretia gonadelor
o hipersecretie androgenica => puberate precoce, eruptie dentara precoce,
incongruente dentoalveolare, crestre puternica menton
o hipersecretie estrogenica => puberate precoce, eruptie dentara precoce
o hiposecretie androgenica => gigantism enucoid cu masiv facial si maxilare
proeminente, posibil sindrom progenic, eruptive dentara intarziata
- tulburari secretie corticosuprarenale
o hipersecretia => eruptie dentara accelerata, osteoporoza maxilara

43
8. Rolul factorilor metabolici asupra dezvoltarii
generale, cranio-faciale si dento-maxilare
Fenomenologia formarii, cresterii si dezvoltarii ApDM este deosebit de complexa si
supusa permanent interactiunii unor factori multipli, ceea ce explica recventa mare cu care se
intalnesc perturbari ale acestei fenomenologii, concretizate in anomaliile dentomaxilare. Asupra
dezvoltarii organismului uman actioneaza o serie de factori:
1. factori generali – cu rol decisiv in stabilirea potentialului de crestere, cantitatii de crestere,
duratei de crestere si ritmului de crestere
a. ereditatea
b. factori neuroendocrini – hormonii
c. factori metabolici
2. factori localo-regionali si functionali – au rol in directia de crestere; impactul depinde de
intensitate, durata, mod de actiune, momentul actionarii, locul actionarii
a. functii perturbate
i. respiratia
ii. masticatia
iii. deglutitia
iv. fonatia
v. musculatura
b. obiceiuri vicioase
c. factori locali – ce tin de DT, DP, tesuturile moi

- in viata intrauterina predomina factorii generali

- nutritia are un rol important in dezvoltarea ApDM
- alimentatie insuficienta cantitativ si calitativ a mamei intimpul sarcinii => slabiciune
constitutionala a copilului pe care se grefeaza actiunea deformanta a factorilor externi
=> compresie maxilar ( deficit de crestere in special transversal)
- unele carente determina tulburari metabolice grave si pregatesc terenul AnDM
- paratioidele, prin hormonii secretati (parathormonul si caclcitonina) influenteaza
metabolismul mineral
o hipersecretia parathormonului => mobilizeaza Ca sin oase si dinti => structura
deficitara a oaselor si dintilor
- carenta vitaminica ( D) + dezechilibrul metabolic al Ca => rahitism
o rahitism + obiceiuri vicioase ( interpozitii, sugere) => ocluzia deschisa
o rahitismul este cel mai frecvent incriminat in etiologia anomaliilor
o prin perturbarea metabolismului fosfo-calcic => structura osoasa deficitara,
deformabila
o la mandibula, sub actiunea muschilor maseteri apare o inclinare exagerata in
afara a ramului orizontal si o rotatie posterioara a mandiblei ( sub actiunea
muschilor coboratori) => ocluzia deschisa dismetabolica
 scurtarea bazei craniului
 rotatia antero-superioara maxilarului => pozitie inalta ATM => rotatie
spre posterior a mandibulei
 subsezvoltarea bazelor maxilarelor
 afectarea dimensiunii dd – dd Hutchinson

44
  efecte negative asupra suturii nazo-fronto-maxialre => reducerea
cresterii vertical a maxilarului superior (foi Carmen pg 83)

9. Rolul factorilor loco-regionali si functionali asupra

dezvoltarii normale si patologice a ApDM
Fenomenologia formarii, cresterii si dezvoltarii ApDM este deosebit de complexa si
supusa permanent interactiunii unor factori multipli, ceea ce explica recventa mare cu care se
intalnesc perturbari ale acestei fenomenologii, concretizate in anomaliile dentomaxilare. Asupra
dezvoltarii organismului uman actioneaza o serie de factori:
1. factori generali – cu rol decisiv in stabilirea potentialului de crestere, cantitatii de crestere,
duratei de crestere si ritmului de crestere
a. ereditatea
b. factori neuroendocrini – hormonii
c. factori metabolici
2. factori localo-regionali si functionali – au rol in directia de crestere; impactul depinde de
intensitate, durata, mod de actiune, momentul actionarii, locul actionarii

a. functii perturbate
i. respiratia
ii. masticatia
iii. deglutitia
iv. fonatia
v. musculature

b. obiceiuri vicioase
i. atitudini de postura ale capului si corpului in timpul somnului sau in starea
de veghe
ii. OV prin interpunerea la nivelul arcadelor dentare a unor obiecte
neapartinand ApDM = interpozitii heterotrope
iii. OV prin interpunerea la nivelul arcadelor dentare a unor parti moi
apartinand ApDM = interpozitii autotrope
iv. OV prin raporturi sau declansarea de forte potential nocive in timpul
desfasurarii paranormale ale unor functii

c. factori locali
i. caria DT
o caria aproximala
o caria ocluzala
o pierderea prematura a DT

45
 ii.traumatisme DT
iii.perturbare timp exfoliere DT
iv. tulburari in dinamica de eruptie DP
v. anomali dentare izolate
o dinti supranumerari
o anodontia
o anomalii de dorma
vi. tulburari tesuturi moi

- in viata intrauterina predomina factorii generali, dar chiar si atunci putem mentiona
influenta facorilor functionali ( pozitionarea vicioasa a fatului => presiune la nivel
facial; fibroame uterine, hemaoame => deformari ale structurilor osoase)
- partile care reactioneaza cel mai prompt la influentele functionale dunt:
o osul alveolar
o partile osoase, pe care se insera muschii
o sistemul de sprijin facial-os bazal ( elemental bazal mandibular, bolta palatina,
maxilarul, suturile).
- fortele de masticatie se transmit de la zona alveolara mandibulara la craniu =>
marimea si densitatea acestor structure faciale depind de folosirea muschilor ApDM
- in general partile care ating devreme dimensiuni adulte ( radacina nasului, latimea
interorbitala) sunt influentate mai putin de factotii de mediu

A. Functii perturbate
1. RESPIRATIA
o exista o corelatie intre tipurile de respiratie ( orala, mixta, nazala) si
dezvoltarea ApDM
 importanta trecerii curentului de aer prin nas, in timpul respiratiei,
asupra starii de sanatate si dezvoltarii copilului
• regleaza cantitatea si schimbarile de directie ale fluxului aerian
• purificarea aerului, oprirea impuritatilor – mucus, lizozim,
drenajul sinusurilor maxilare
• umectaza aerul –msecretia in 24h=500cm3
• incalzeste aerul asemanatator unui radior prin camerele de cald
Worms => t0 constanta =360
• activitate reflexa si senzoriala – mucoasa nazala este punct de
plecare pentru relexele:
o nazoglotice, nazolaringiene, nazobronhiale
o reflexul nazal de stranut
o nazocardiace, nazovasculare, nazolacrimale,
nazodentare, nazosalivare
o olfactogustative, olfactogastrice, olfactoenterice
o reflez=xele nocive – prine xcitare anormala a cailor
aeriene superioare => conditii respiratorii mediocre
=>staza pulmonara secundara => tulburari morfologice
locale si staturale
 exista posibilitati de supleere orala a unei resppiratii nazale ingreunate
(obstructionate) => RO – cu consecinte care depind de
• momentul instalarii – pana la 1A calea orala nu are posibiliatea
sa supleeze blocarea pasajului aerian nazal

46
 o CB capata treptat posibilitati de inlocuire a caii nazale
• durata de execitare a RO
o pe perioade scurte, compensatoriu
o pe perioade lungi => tulburari in dezvoltare maxilo-
faciala si generala
• excluderea partial sau totala a pasajului nazal
o insuficienta functionala primitva – rara
o insuficienta functionala nazala secundara – reeducarea
respiratorie nazala dupa 12A este dificila
 RO (respiratia orala) influenteaza dezvoltatea ApDM =>
• distrofia osoasa maxilara
• asimetrii faciale si laterodeviatii ale suturii mediene si osului
incisive cand este obstructionata doar o narina
• intarziere sau opriere de dezvoltare a scheletului facial
• alterarea mucoaselor
• influente asupra boltii palatine, maxilarului, buzei superioare si
dd F, amndibulei, coanelor, limbii ( pozitie posterioara),
musculaturii obrazului => compresie de maxilar
• AnDM – compresie de maxilar, prodentie superioara,
retropozitie mandibular, ocluzie deschisa
 Unele anomalii au influenta negativa asupra respiratiei

2. MASTICATIA
- la nou-nascut nu se poate vorbi de masticatie in adevaratul sens al cuvantului => actul
sugerii
- mecanismul sugerii comporta doua miscari distince: succiune si presiune => propulsii
ale mandibulei, miscari ale limbii, buzelor siobrajilor, sincronism inre mm. fetei si
gatului => orientari functionale ale mm +> contribuie la dezvoltarea mandibulei si
mezializarea sa fiziologica
- alimentarea artificiala poate duce la deformari rahitice ale maxilarelor opriri in
dezvoltare => compresie de maxilar
o copilul evita miscarile de propulsive
o aerofagie
o reducerea travaliului muscular car ar fi asigurat un somn linistit copilului
o absenta stimulilor functionali => perturbari dezvoltare mandibular
o lipsa calitatilor nutritive si imunologice ale laptelui matern
- trecerea de la sugere la amsticatie se face treptat, prin miscari complexe, reflex -
reflexul tactilokinestezic devine tactilogustativokinestezic
- eruptia succesiva a dintilor ofera conditii pentru o masticatie eficienta cu urmatoarele
perioade de variatii functionale
o perioada prenatala = schita functionala
o perioada post-natala 0-6L – succiune labioalveololinguala
o perioada primei dentitii neabrazate – presiune minima pentru effort functional
maxim
o peroada primei dentitii abrazate – presiune functionala mai mare
o a doua dentitie neabrazata
o a doua dentitie abrazata – presiune functionala mai mare ca in etapa anterioara
- masticatia se face prin deplasari vertical si rizontale ale mandibulei

47
 - in ATM: miscari in balama ( specifice carnivorelor), ropulsie si retropulsie ( specifice
rozatoarelor) si lateralitate ( specific rumegatoarelor) => miscare de circumductie a
mandibulei
- stereotipuri dinamice in masticatie – se perfectioneaza in 3 etape: imediat dupa
nastere, in timpul eruptiei DT si in timpul eruptiei DP
o tocator = maseterin Ackerman – predomina miscarile verticale de inchidere si
deschidere, cu dezvoltare muscular amai redusa, oase maxilare mai gracile
o frecator = pterigoidian Ackerman – predomina miscari de tocare si frecare –
dezvoltare puternica a ApDM
o intermediar

- obrajii, limba si salivatia joaca rol important in masticatie

- masticatia influenteaza dezvoltarea ApDM
o functia masticatorie favorizeaza dezvoltarea membranei periodontale, cu
suportarea unor forte mari la nivelul acesteia => cresterea puterii de support a
dintilor
o fortele declansate de contractia musculara prin intermediul dintilor si al
controlului parodontal, sunt tansmise oaselor maxilare si apoi intregului
schelet facial si cranian => masticatia are rol in dezvoltarea si arhitectonica
oaselor maxialre, in organizarea functionala
o consistenta alimentelor are un rol deosebit prin
 efectuarea unor miscari sustinute => dezvoltarea oaselor, mm,
structuralizare parodontiu, favorizeaza abraziunea dentara cu cresterea
suprafetei de masticatie
 cresterea secretiei salivare – autocuratare ficienta
o autoreglarea functionala – cu o alimetatie rationala cantitativ si calitativ
o tulburarile masticatorii ca factori predispozanti in producerea AnDM
 activitate masticatorie insuficienta => mm si oase maxilare mai putin
dezvoltate, orientare functionala a trabeculelor mai discreta, implantare
mai putin robusta a dintilor
 lipsa sau reducerea abraziunii fiziologice a DT => lipsa mezializarii
fiziologice a mandibulei, raporturi anormale la niveleul M 6A =>
obstacole, contacte premature => glisari anormale ale mandibulei
 secretie salivara redusa => instalarea proceselor distructive coronare
 => reducerea mai marea eficientei masticatorii
 => migrari vertical si orizontale ale dintilor => blocaje,
reducerea spatiuui pentru DP => ectopii, malpozitii,
incluzii chiar si la distanta ( fenomenul Thielemann –
actiune diagono-transversala)
 => masticatie unilaterala ce se poate permanentiza

3. DEGLUTITIA este considerata cea mai veche functie la care paryicipa ApDM
- dup ace harana a fost masticata si amestecata cu saliva, este adunata prin miscarile
limbii intr-o masa = bolul alimentar => proiectata de-a lungul faringelui si esofagului
prin deglutitie
- aceasta functie are loc pentru alimente consistente dar si lichide
- este o functie permanenta, in 24 h = 1200-1600 deglutitii
- se descriu 3 timpi ai deglutitiei

48
 o timpul bucal – voluntary = transporatrea bolului din CB in faringe, prin
miscari coordinate alelimbii, palatului moale, mandibulei, complexului
hioidian
 la inceput are loc o inspiratie = inspiratia eglutitiei
 apoi o inhibitie complete a inspiratiei, pana la finalul celului de-al
doilea timp
o timpul faringian – scurt, autonom – simulii produsi de contactul bolului cu
diverse parti ale gurii si F pregatesc faringele => reflexe care determina calea
bolului alimentar
 din faringe in esofag – prin contractia reflexa a constrictorului superior
al F
 sa se inapoieze in gura – aceasta este prevenita prin contractia mm
palatoglos si palatoF
 sa se deplaseze in sus spre nazofaringe – prevenita prin acolarea
palatului moale pe peretele posterior al F
 sa se deplaseze in jos si inainte in laringe – impiedicata prin separarea
caii respiratorii de calea digestive
-
o timpul esofagian – progresiunea bolului se face prin unde peristaltice pana
ajunge in cardiia
- la nou-nascut, in repaus si in deglutitie, ramane un spatiu vertical - elemental
characteristic acestei varste – in deglutitie maxilarele sunt departate = deglutitia de tip
infantil = viscerala, cu interpunerea limbii intre arcade
- in jurul varstei de 6 L, odata cu eruptia incisivilor, apar impulsuri proprioceptive noi
care modifica comportamentul limbii => etapa tranzitionala cand limba ia pozitie mai
posterioara, inapoia incisivilor ( pe o perioada de 1-1,5A)
- in timpul eruptiei C si Mt, limba se situeaza in repas intre arcade in zona laterala (
contribuie la fixarea pozitiei mandibulei); la inceput limba se situeaza intre arcade si
in deglutiie, dar treptat este cuprinsa in interiorul arcadelor => deglutitie cu arcadele
in contact, matura = deglutitia adultului = deglutie somatica ( dupa varsta de 2 A)
- influenta deglutitie asupra dezvoltarii ApDM
o exista abateri de la deglutitia normal =>deglutitia anormala
o deglutitia anormala determina AnDM – sindrom Rix sau poate repreznta
adaptarea mandibulei si partilor moi la anumite anomalii produse de alte cauze
o tipuri de deglutitie anormala
 deglutitia cu impingerea limbii – arcadele departate
• limba ingusta si deplasata anterior, intre arcadele departate
• buze hipotone – incompetenta labiala Ballard
• limba determian vestibularizarea I
 deglutitia cu impingerea limbii –arcadeke in contact cel putin in
regiunile posterioare
• tonus labial puternic => ocluzie descjisa in zona I
• tonus labial scazut => vestibuarizare I cu inocluzie sagitala (
unele anomalii clasa a II-a subdiviziunea 1)
 delgutitia cu arcadele departate fara presiunea limbii
• limba face contact cu bolta palatine mai posterior
• contractie puternica a buzelor => retrodentie superioara cu
supraocluzie accentuata => ocluzia adanca acoperita

49
 o corelatia dintre tulburari deglutitiei si AnDM este strans legata de corelatia
dintre muschi si tesuturile dure => paradoxul lingvo-dentar al lui Bloomer:
limba are tendinta sa ocupe spatial ce-i sta la dispozitie
o prelungirea si permanentizarea stadiului de deglutitie infantile reprezinta un
esc al copilul de a-si adapta miscarile la nile conditii datorita intarzierii
musculare si nervoase = imaturitate neuromusculara => perturbarea
echilibrului de forte => influente negative asupra dezvoltarii ApDM =>
AnDM

4. FONATIA. Vorbirea se realizeaza prin emisiunea de sunete, ce se caracterizeaza prin

intensitate( masurata in decibel), inaltime (frecventa – clicluri/s), timbre si durata.
- corzile vocale joaca un rol activ in fonatie, se apropie si departeaza datorta contractiei
unor muschi proprii sau limitrofi, sub impulsuri nervoase.
- O miscare completa a corzilor vocale = ciclu – cu 4 faze
o Faza de departare a corzilor = deschidere glotica = abductia
o Faza de elongatie maxima – corzile raman departate un timp variabil
o Faza de apropiere = adductie = inchiere glota ( apropierea se face fie numai
anterior, fie numai posterior, fie pe toata lungimea corzilor)
o Faza de acolare – corzile raman alipite pana la declansarea urmatoarei salve
recurentiale
- intre fonatie si respiratie exista o stransa corelatie: presiunea aeriana subglotica
trebuie sa fie mai mare decat presiunea supraglotica = suprapresiune subglotica
o in timpul inspiratiei corzle vocale nu vibreaza = inhibitia fonoinspiratorie a lui
Fabre = sincrezia lui Galii si De Quiros
o pentru a produce sunet este necesara expiratia unei coloane de aer => sunet
glotic initial
o aerul expirat intampina rezistenta din partea peretilor = impendanta de
scurgere
- sunetele vocii umane se impart in vocale – produse direct la nivelul laringelui - si
consoane – la nivelul pavilionului faring-bucal
- in ceea ce priveste aparitia si dezvoltarea functiei fonatorii, fonatia apare mai tarziu si
se dezvolt arelativ lent
- defectele de articulare a vorbirii reflecta un esec al vorbitorului in a obtine o tipizare si
o fixare normal a controlului asupra efectorilor articularii: limba, buze, palat
- influenta fonatiei asupra dezvoltarii ApDM
o in timpul vorbirii apar
 modificari de forma si calibru ale faringelui
 modificari de pozitie a mandibulei
 modificari de forma, tonus, si pozitie a limbii
 modificari ale vaului moale
 modificari de pozitie si tonul ale buzelor si obrajilor
 aparitia unor forte la nivelul arcadelor dentare si maxilarelor => in cadrul unei functii
fonatorii normale, aceste forte exerita o actiune stimulativa asupra dezvoltarii
o coloana de aer are rol simulator
o in timpul articularii fonetice normale limba nu ia sprijin pe incisivii superiori
si nu se interpune niciodata intre dinti
o in comportamente articulatorii anormale se pot observa

50
  sprijinul limbii pe suprafata palatinala a Is
 interpozitia limbii catre I
 interpozitia limbii catre PM
 sprijin al limbii pe FL a Ii = vorbirea cu interpozitii ale limbii

5. MUSCULATURA. Muschii ApDM au o influenta complexa modelanta asupra oaselor

maxilare, arcadelor dento-alveolare si ATM-ului, prin urmatoarele mecanisme:
- prin intermediul insertiilor osoase
o aceasta component este mult mai evidenta la mandibular
o influenta dominant a fasciculului posterior al temporalului => hipetrofia partii
anterioare a ramului ascendent => profil convex anterior
o activitate accentuate a mm maseter si pterigoidian intern => dezvoltare
puternica a regiunii unghiului mandibulei
o activitatea muscular ape un os cu plasticitat ecrescuta ( rahitism) =>
 oblicizarea in sens transversal a ramurei orizontale sub actiunea
maseterului
 curbari pe marginea bazilara sub actiunea antagonista a mm ridicatori
si coboratori
- prin aplicarea direct a presiunilor musculare pe suprafetele osoase
o importanta majora antagonismului de forte generate de mm interni – limba si
planseu – si mm exteri => au rol in definirea formei arcadelor,
 directia de crestere a arcadelor si apofizelor alveolare se face in
interiorul unui culoar, sub actiune fortelor echilibrate si antagoniste a le
celor 2 grupe de muschi
 muschii mimici influenteaza fizionomia
• pot sa apara ticuri de interpunere, sugere sau muscare a buzelor
sau obrajilor => modificari de ax ale dintilor cu inocluzie
sagitala sau ocluzie inversa, ocluzie adanca
- prin aplicarea indirecta a fortelor musculare, prin intermediul sitemului dentar
o fortele de presiune sunt transformate in forte de tractiune directa = forma
cea mai biologica de forta
o aparatul muscular genereaza fortele iar dintii si alimenetele distribuie
fortele catre maxilar si mandibular => se propaga la nivelul oaselor si
contribuie la structurarea functionala
o aceste forte ajung inclusiv la nivelul oaselor craniului

B. Obiceiuri vicioase – sunt acte, gesturi insusite spontan de subiect, practicate in mod
consecvent, uneori pe o perioada indelungata a existentei, cu o anumita frecventa, ritmicitate si
intensitate, care pe perioada dezvoltarii ApDM pot genera sau agrava AnDM.
- efectele nocive se pot prelungi chiar si dupa incetarea OV si depind de durata si
particularitatile fiecarui obicei
- nu toti subiectii dezvolta AnDM si nici toti posesorii de AnDM nu au in antecedente OV
- pentru producerea AnDM prin OV trebuiesc intrunite mai multe conditii

51
 o depinde de intensitatea, durata, frecventa cu care se practica OV
o oasele maxilare sa prezinte o anumita plasticitate => deformabil
 constitutional – ternul elastopat
 dobandit – carente alimentare, tulburari metabolice/digestive
o trebuie tinut cont de rezultanta generala care deriva din fortele declansate de
OV si fortele orofaciale
- se disting mai multe categorii de OV

1. ATITUDINI DE POSTURA ALE CAPULUI SI CORPULUI IN TIMPUL SOMNULUI

SAU IN STAREA DE VEGHE
- cele din timpul somnului se instaleaza inca din primele luni de viata
- depinde de pozitiile diferite pe acre le iau capul si corpul copilului in timpul somnului,
dupa de se renunta la infasare, dar si de saltele prea groase/prea moi, perne prea mari
=> modifica planul dintre corp si cap
o decubitus dorsal cu o perna mare sub cap => hiperflexie extremitate cefalica
fata de corp => deplasare inainte a mandibulei => relatie prognata cu
maxilarul
o decubitus ventral pep erne inalte / decubitus dorsal fara nicio perna sau capul
pe un plan subdenivelat => hiperextensie => mandibular in pozitie posterioara
=> retrognatie
o decubitus lateral => consecinte la nivelul ApDM si coloanei vertebrale (
curburi in plan transversal – scoliotice); daca introduce una sau ambele maini
sub fata => asimetrii faciale => lateordeviatia mandibulei
- atitudinile de postura in timpul somnului se pot prelungi si la varsta adulta
- in timpul somnului se produce o anumita periodicizare a trecerii prin toate pozitiile de
baza ( decubitus dorsal, ventral, lateral dreapta si stanga) => neutralizarea reciproca
a diferitelor tendinte nocive
- atitudini posturale pot exista si in starea de veghe – de obicei varstelor mai mari
o frecvent OV consta in sprijinirea unei extremitati cefalice ( intodeuna acceasi)
pe una din maini (pumn, dosul mainii, index si police, palma), cotul fiind
sprijinit pe masa/banca/genunchi
o zonele faciale de sprijin pot fi
 mentonul => inhibarea dezvoltarii si retropozitionarea mandibulei
 regiunea bilabiala => biretroalveolodentie
 zone laterale in partea inferioara a fetei => asimetrii faciale,
laterodeviatie
o pentru instalarea AnDM exista o consituie favorabila, elastopata
- in dinamica, pot exita atitudini postural vicioase – pozitia caracteristica a corpului si
capului in timpul purtarii ghiozdanului intr-o singura mana => scolioza coloana
vertebrala => asimetrie la nivelul propagarii fortelor la nivelul ApDM

2. OV PRIN INTERPUNEREA LA NIVELUL ARCADELOR DENTARE A UNOR

OBIECTE NEAPARTINAND ApDM = INTERPOZITII HETEROTROPE
- cele mai frecvente: interpozitia degetelor ( unul sau mai multe)
- alte exemple: cearceaf, coltul pernei, funda de la codite, creion
- de obicei se insotesc de gesturi diferite
- interpozitia simpla
o = un corp strain asezat la un anumit nivel intre arcadele dentare => obstacol in
calea eruptiei dintilor ( oprire eruptive, chiar ingresiune)

52
 o de cele mai multe ori se asociaza cu miscari mici ale buzelor si obrajilor, ale
limbii – deci cu o usoara succiune
o fortele sunt mici
o pot duce la inocluzii verticale in regiunea respective, simetrica sau asimetrica
- interpozitia cu succiune intensa
o cea mai controversata modalitate de OV
o concomitant cu interpozitia obiectului se produc contractii puternice ale
musculaturii => forte concentrice la nivelul arcadelor
o => scadearea presiunii intraorale ( < decat presiunea atmosferica) => effect
deformant asupra maxilarelor si arcadelor => ingustarera arcadelor, in special
maxilara
o la examenul clinic in timpul producerii OV :
 contractii ritmice ale mm labiale in jurul elementului interpus
 santuri juxtacomisurale
 depresiuni jugale
 la nivelul policelui ( cel mai frecvent interpus): roseate, incretirea
si/sau ingrosarea pielii in zona interesata, unghia mai neteda si mai
lucioasa
- interpozitia unui obiect poate produce forte puternice si prin efect de parghie
o => forte de presiune pe FV sau FO a sectoarelor alveolodentare => deformatii
localizate cu caracteristici dupa locul si sensul de exercitare al fortelor
o sugere police su deget introdus cu fata palmara in sus =>
 sens forta asupra grupului F superior este inainte si in sus => prodentie
 buza superioara isi pierde principalul rol ( de a inghide orificiul bucal),
devine coercitiva => inhibarea dezvoltarii osoase
 creste decalajul dintre arcada coronara ( crescuta datorita prodentiei) si
aracada apicala
 tonus labial scazut => incompetent labial
 respiratie orala
 tip anormal de deglutitie
 daca degetul are o pozitie mai orizontala => denivelarea planului
ocluzal inferior in regiunea incisive ( infraalveolodentie)

3. OV PRIN INTERPUNEREA LA NIVELUL ARCADELOR DENTARE A UNOR PARTI

MOI APARTINAND APDM = INTERPOZITII AUTOTROPE
- Cu parti moi dinspre exterior - buze, obraji – sau dinspre interior - limba
- cu actiune similara interpozitiilor heterotrope
- interpozitia partilor moi periorale se face in momente de concentarre, tensiune psihica,
prin mimetism
- buzele
o una dintre ele sau ambele ( = muscarea buzelor)
o cu sau fara succiune, cu sau fara oprirea in evolutie verticala a I
o buza superiora => prodentie inferioara si retrodentie superioara
o buza inferioara => prodentie superioara si retrodentie inferioara
- obrajii
o mai rar
o => oprirea in dezvoltarea verticala a arcadelor in sectoarele laterale
o => supraocluzie incisiva accentuata
o => sindrom Cauhepe: ocluzie adanca si oncluzie inversa laterala

53
 o in timp, prin muscare indelungata a obrazului, pot sa apara modificari la
nivelul mucoasei jugale - ingrosare liniara a acesteia in dreptul palnului de
ocluzie
- limba
o interpozitia are loc
 in timpul somnului
 compensator in cazul incompetentei labiale
 desfasurarea paranormala a deglutitiei si fonatiei
o influenta ete complexa, cu efecte la nivelul arcadelor dentare si boltii palatine
4. OV PRIN RAPORTURI SAU DECLANSAREA DE FORTE POTENTIAL NOCIVE IN
TIMPUL DESFASURARII PARANORMALE ALE UNOR FUNCTII
- in timpul rspiratiei orale, masticatiei unilaterale sau ineficiente, deglutitiei infantile,
fonatiei cu interpozitii
C. Factorii locali

1. caria DT => pierderea calitatii functiilor majore ale DT (masticatie, fizionomie,

mentinerea dimensiunii vertical faciale si a relatiei tridimensionale in ocluzia denara)

a. caria aproximala
- mai ales in zona de spriin
- => scurtarea arcadei
- => pierderea spatiului de rezerva
- =>migrari dinti vecini si antagonisti
- => dificultati in eruptia C si PM2

b. caria ocluzala
- tulburari relatii vertical einterarcadice
- => supraeruptia antagonistilor
- => dezechiliru in ocluzia dentara si dinamica mandibulara

c. pierderea prematura a DT
- in special in zona de sprijin
- => tulburari grave tridimensionale
- => migrarea DP aflati in eruptive => incongruente dento-alveolare
- => supraeruptii dinti antagonisti
- => ingustari aracade
- => angrenaje inverse
- => contacte si interferente ocluzale

2. traumatisme DT
 tulburari in dinamica evolutiei DP
 intruzii DT
 afectarea mugurelui DP subiacent => schimbarea drumului de eruptie => malpozitii

3. perturbare timp exfoliere DT

- rizaliza si pierderea timpurie a DT => incongruenta dento-alveolara
- retentive prelungita a DT pe arcada => intarzieri in reglari ocluzale, incongruente
dento-alveolare la distanta, incluzia DP sau eruptia sa malpozitionata

4. tulburari in dinamica de eruptie DP

54
 - intarzieri => migrari dinti limitrpfi / antagonisti => malrelatii interarcadice cu sau fara
interpozitionarea compensatorie a unor parti moi vecine

5. anomali dentare izolate

a. dinti supranumerari
- pot ramane inclusi sau pot erupe malpozitionati => tulburari fizionomice, ocluzie,
dinamica mandibulara

b. anodontia
- partial, redusa sau intinsa
- dezechilibrele depind de regiunea in care se produc, intinderea, simetria anomaliei
- tulburari de ordin fizionomic mai ales in zona frontala

c. anomalii de forma
- dezechilibrele depind de regiunea in care se produc
- mai frecvente la IL
- forma de cui a IL => diastema
- forma de carlig a IL => tulburari de dinamica mandibulara

6. tulburari tesuturi moi

- insertia frenului pe creasta => dizarmonie dento-alveolara – diastema
- bride, cicatrici => obstacole in calea dezvoltarii proceselor dentoalveolare si ocluzale

55
10. Examenul clinic complet in ortodontie si ODF
“Ortodontie si ortopedie dento-faciala. Ghid clinic si therapeutic” - Prof Viorica Milicescu,
Ecateirna Ionescu – pg 33-74

Examenul clinic incepe cu o anamneza riguroasa care cuprinde motivele prezentarii,

antecedente heredo-colaterale si personale. Aceasta se continua cu:
1. examenul general
2. examenul facial – extraoral
3. examenul functional
4. examenul intraoral – endobucal

1. EXAMENUL GENERAL
-
2. EXAMENUL FACIAL
3. EXAMENUL FUNCTIONAL
4. EXAMENUL INTRAORAL

11. Analiza de model

“Ortodontie si ortopedie dento-faciala. Ghid clinic si therapeutic” - Prof Viorica Milicescu,
Ecateirna Ionescu – pg 75-106

56
12. Examenul radiologic
a. Examenul radiologic de la mica distanta
“Ortodontie si ortopedie dento-faciala. Ghid clinic si therapeutic” - Prof Viorica Milicescu,
Ecateirna Ionescu – pg 124-132

Investigatia radiologica reprezinta pentru ortodontie elementul de baza pentru intreaga

oservatie, diagnostic si decizie terapeutica => bilant buco-dentar complet. Nu se va substitui
niciodata examenului clinic ci il va complete.
- examenul radiologic ofera date importante despre
o dentitia temporara
 pozitia dintilor
 stadiul resrbtiei fiziologice
 topografia pulpara si radiculara
 rapoarte samld-dentina-pulpa
 zone peridentare si interdentare
o dentitia permanenta
 absenta/prezenta dintilor
 pozitia intraosoasa a DP
 starea dezvoltarii germenilor => anomalii dtructurale ale coroanei sau
radacinii
 raportul cu dT – extensia unei patologii pulpo-parodontale
o structurile osoase
 stadiul proceselor de crestere si dezvotare
 rapoartele elemntelor anatomice cu dintii
- examenul radiologic este complex si poate fi realizat utilizand mai multe tehnici

1. EXAMENUL RADIOLOGIC CU FILM INTRAORAL

a. Radiografia cu film retroalveolar – incidenta Dieck

- se defineste prin 3 caracteristici:
o retroalveolara – film asezat in spatele dintilor
o izometrica
o ortoradiala
- astfel se obtine o imagine de dimensiuni asemanatoare cu cea reala
- furnizeaza informatii despre dinti, creste aleveolare, formatiuni anatomice vecine
- este cea mai raspandita metoda de diagnostic in stomatology
-
b. Radiografa cu film muscat – incidenta Simpson
- = incidenta endobucala axiala cu film ocluzal
- este perpendiculara pe incidenta retroalveolara izometrica si ortoradiala => proiectie a
dintilor in lungul axei lor
- informatii despre suprafata osoasa V si O, raporturile dintre dinti si cu formatiunile
invecinate
- este un examen complementar pentru precizarea pozitiei intraosoase (V sau O) a dd
inclusi
-

c. Radiografia in incidenta Clark

- =metoda cu 2 filme
- = incidenta endobucala excentrica
- stabileste cu mare precizie sediul V sau O al dd inclusi
- foloseste principiul paralaxei
o se fac 2 radiografii ale zonei, una in icidenta ortogonla, lata in incidenta
excentrica
o formatiunile apropiate de film se misca in aceeasi directive cu sursa de radiatii,
cele apropiate de tub se misca in directie opusa =>
 daca pe cel de-al doilea film imaginea s-a deplasat in acelasi sens cu
deplasarea conului = incluzia este orala
 daca pe cel de-al doilea film imaginea s-a deplasat in sens opus cu
deplasarea conului = incluzia este vestibulara

2. EXAMENUL RADIOLOGIC CU FILM EXTRAORAL

a. OPG
- Considerata o tomografie ortoradiala a masivului facial
- superioara setului de radiografii retroalveolare (16 radiografii dentare ) deoarece ofera
posibilitatea cuprinderii pe acelasi film a imaginii desfasurate a inntregii dentitii =>
ofera o imagine de ansamblu a ambelor arcade
- pe langa cele 2 arcade dentare, se evidentiaza si: maxilarele, procese alevolare,
raporturile dintre ele
- de asemenea, OPG-ul ofera informatii despre
o evaluarea cresterii si dezvoltarii prin compararea Rx facute la varste diferite =
OPG seriate
 se apreciaza tiparul de crestere mandibulara – tiparul de rotatie =>
ghideaza conduita terapeutica
• rotatia de tip posterior
o unghi mandibular deschis
o condil subtire si cu crestere in sus si inapoi
o ancosa preangulara marcata
o ram ascendent scurt si ingust
o ramura orizontala lata si inclinata
o simfiza de dimensiune mare
o volum dentar important cu coroane putin inalte
• rotatia de tip anterior
o unghiul mandibulei accentuat (inchis)
o condilul inalt, cu dezvoltare preponderant anterioara
o curbura preangulara stearsa
o ramura ascendenta lunga
o canal dentar angulat
o latimea ramurii orizontale micsorata
 se observa cresterea reziduala – M3
 se poate observa gradul de incongruenta la nivelul mugurilor DP si DT
o aprecierea corelatiei dintre varsta dentara si varsta bilogica (prin gradul de
mineralizare al dd)
o particularitatile dT – grad de rizaliza

58
 o particularitati dP
 grad de eruptie – intraosoasa, submucoasa
 raport cu dT
o leziuni si traumatisme odontale
o tratamente endodontice si complicatii periapicale
o evaluarea dezvoltarii germenilor dentari – nuamr, pozitie, dimensiune,
conformatie, stasiu de dezvoltare
o anomalii de numar, forma, structura
o structure anatomice invecinate: sinus, baze osoase, canal alveolar, fose nazale,
ATM
o reactivitatea bilogica a pacientului si evoluti acazului sub tratament
o deplasari dentare dirijate ortodontic (OPG seriate)
- se realizeaza cu economie de timp, radiatii, film
- poate fi realizata in
o propulsie cap-la-cap => cele 2 arcade sunt in acelasi plan sagital si transversal
=> decalajul vertical este proportional cu gradul de supraacoperire frontala
 evidentierea structurilor zonelor F cu pastrarea proportiei dintre ele
 evidentierea structurilor zonelor L in inocluzie vertical
 relatii de ocluzie modificate – evidentiate si la nivelul condilului
mandibular, in zona tuberculului articular ( in afar acavitatii glenoide)
=> se apreciaza simetria deplasarii condilului mandibular
o ocluzie – in intercuspidare maxima => decalaj de pozitie in plan sagital sau
transversal intre arcade, fara decalaj vertical (creat de operator)
 calitatea radiografiei din zona F este modificata
• structurile zonei F maxilare sunt mai clare decat cele
mandibulare, cu decalaj usor intre dimensiunea dintilor
maxilari/mandibulari datriat suprapunerii imaginii coroanei
dintilor usperiori peste cei inferiori
 se pot face aprecieri despre liniile interincisive – corespondenta lor,
decalajul dintre ele
 se pune in evidenta gradul de supraacoperire
 in zona laterala calitatea imaginii este asemanatoare OPGului in
propulsive, cu un grad mai mic sau mai mare de suprapunere a imaginii
coronare a dd laterali
 se poate aprecia simetria dezvoltarii celor 2 articulatii
- dezavantajele sunt date de flow-ul de miscare => pentru regiunea anterioara este
necesara completarea OPG-ului cu Rx retroalveolrae ( matitatea structurilor osoase
are de suferit)
- NU se poate substitui teleradiografiei pentru analiza cresterii si dezvoltarii osoase

b. Teleradiografia
- =metoda obiectiva obligatory pentru analiza cresterii si dezvoltarii osoase
- ofera date despre toate structurile ApDM => anomalii de pozitie, rotatie si inclinare
ale maxilarelor, alveolelor si dintilor => stabilirea unui diagnostic individualizat si
unui tratament corespunzator
- ofera posibilitatea aprecierii directiei de crestere a elementelor ApDM – prin
calcularea unghiurilor dintr epalnurile de referinta
- poate prevedea posibilitatile de crestere in raport cu varsta si sexul = prognostic de
crestere

59
 - investigatia teleradiografica seriata poate servi ca mijloc obiectiv pentru aprecierea
metodelor terapeutice folosite
- 3 tipuri
o de profil
 cea mai folosita
 evidentiaza tulburarile de dezvoltare in plan vertical si sagital al
masivului facial
 da cele mai multe informatii despre natura, directia, gradul de
dezvoltare al structurilor osoase ce insotesc anomalia
o axiala
 urmareste dezvoltarea ramurilor orizontale si, in oarecare masura, a
masivului facial
o de fata
 poate da informatii despre dezvoltarea vertical si transversal a
masivului facial
- prelucrarea teleradiografiei s-a diversificat foarte mult, fara a exista o metoda unitara
– s-au omologat nist epuncte antropometrice, lasand libertatea de interpretare pentru
stabilirea diagnosticelor

b . Teleradiografia tridimensionala – principalele sisteme de

analiza
Prelucrarea teleradiografiei s-a diversificat foarte mult, fara a exista o metoda unitara – s-
au omologat nist epuncte antropometrice, lasand libertatea de interpretare pentru stabilirea
diagnosticelor. Exista 3 metode de baza:

1. metoda metrica
- consta in masurarea directa a dimensiunii diferitelor segmente osoase, a grosimii unor
parti moi, a distantei dintre 2 repere osoase/moi/combinat
- este destul de simpla
- necesita mult timp
- furnizeaza informatii precise despre cresteea cantitativa a segmentelor ApDM
- nu poate fi aplicata pe scara larga – trebuie sa existe tabele de valori pentru fiecare
tara si regiune pentru compararea obiectiva

2. metoda angulara
- consta in masurareaunor valori angulare care stabilesc relatii intre abza craniului, cele
2 maxilare si chiar parti moi
- cea mai des folosita
- rapida
- permite si o apreciere calitativa a directiei de crestere
- necesita marcarea unor puncte de referinta si interpretarea rezultatealor obtinute, in
corelatie cu etapa de evolutie in care este surprins aparatul dento maxilar

3. metoda suprapunerii
- cea mai simpla pentru practician
- necesita marcarea corecta si decalcarea teleradiografiei dar si existent unor sabloane
specific populatiei respective, pe sexe si varsta

60
 o aceste sabloane se aplica peste decalcul => se aprecieaza diferetnele calitative
si cantitative existente
o constructia sabloanelor a incorporat metodele metrica si angulara
-
- Ortodontie si Ortopedie dento-faciala Valentina Dorobat si Dragos Stanciu – pg 154-
177
Tehnici de intepretare – puncte foloste si sisteme de analiza (Rickets, Steiner, Tweed)

c. Tehnici imagistice
1. radiografia
2. CT
3. RMN

d. Investigatia A.T.M.
1. OPG
- Avantaje
o Se observa o imagine simultana a celor 2 ATM-uri
o Se pot evidentia anomalii, asimetrii
o Poate fi efectuata in
 ocluzie => se observa simetria dezvoltarii
 propulsie => simetria deplasarii
- Are rol in explorare imagistica de orientare

2. Rx de profil in incidenta Parma – se observa ambele ATM pe acelasi film

- cu gura inchisa sau deschisa
3. CT
- de elective cand se suspicioneaza moficiari structural
- nu permite studiul in dinamica al ATMului
- ofera date importante in anchiloze, boli degenerative

4. RMN
- metoda non-invaziva
- ofera cele mai fine detalii articulare si periarticulare
- poate fi efectuata static sau dinamic

5. atroscopia
- metoda invaziva
- recomandata cand celelalte elemente clinice si paraclinice releva modificari structural
ATM

61
13. Examenul antropologic si antropometic in ODF.
Analiza tridimensionala computerizata in diagnosticul
si tratamentul An.D.M.
“Ortodontie si ortopedie dento-faciala. Ghid clinic si terapeutic” - Prof Viorica Milicescu,
Ecaterina Ionescu – pg 34-44 si 132-133

14. Fotografia in ortodontie si ODF

“Ortodontie si ortopedie dento-faciala. Ghid clinic si therapeutic” - Prof Viorica Milicescu,
Ecaterina Ionescu – pg 136-137

Fotografia este un examen complementar foarte valoros prin informatiile fizionomice si

chiar dimensionale pe care le aduce
- metoda de studiu si diagnostic
- este un document medico-legal, cu importanta didactica si stiitifica
- introduce un grad de relativitate al masuratorilor prin transformarea tridimensionalului
in bidimensional
- da o anumita orientare posibilitatilor de tratament
- se pot evalua progresele fizionomice si eficienta tratamentului
- este un document medico-legal
- nu ocupa staptiu mult (comparative cu modelul)
- chiar si pacientul poate face aprecieri si observa modificarile
- examenul fotostatic presupune realizara unor fototgrafii in anumite conditii, in scop
documentar si diagnostic
- conditii de realizare
o incidente folosite:
 extraorale
• fata – evidentieaza anomaliile in sens transversal si vertical si
asimetriile faciale, aspectul buzelor, forma si aspectul comisurii
bucale
• profil – norma laterala dreapta - evidentieaza anomaliile in sens
sagital si vertical, divergenta facial, treapta buzelor,
convexitatea sau concavitatea etajului inferior, relatia
intermaxilara
• semiprofil
• este important sa se realizeze fotografii in suras (fara sau
semiprofil) pentru a evidentia surasul pozitia buzelor in
functionalitate, vizibilitatea dintilor si a procesului alveolar
superior si inferior
 intraorale – de ocluzie habituala ( in intercuspidare maxima)
• ocluzie de fata – planul de ocluzie va constitui orizontala
fotografiei
• ocluzie de semiprofil drept – va cuprinde si relatia molara in
plan sagital

62
 • ocluzie de semiprofil stang – va cuprinde si relatia molara in
plan sagital
• aracada superioara privita ocluzal
• aracada inferioara privita ocluzal
 pentru intregistrarea relatiilor functionale in pozitiile diagnostic ale
mandibulei vor fi executate alte 3 fotografii: in propulsive silateralitate
dreapta/stanga
o pozitie pacient:
 orizontala de la Frankfurt paralela cu solul
 linia mediana perpendicular pe sol
 ideal sa se foloseasca cefaostatul pentru a obtine aceasta pozitie
o distanta de fotografiere – constanta=60-70cm
o iluminare egala a intrgului camp pentru a evita aparitia de contururi false
o aparatura necesara
 aparat tip clasic – cu inregistrare pe film, cu vizare reflexa
 aparatura digitala – se poate vizualiza imediat rezultatul, se pot stoca
sau transmite imaginile
- analiza fotografiei
o pe cea de fata si de profil se pot realiza masuratori antropometrice – se
marcheaza cu creion dermatograf o sier de puncte antropologice (N, Nsa, Pg,
Or, Go) => proportia etajelor, masurarea unghiurilor, simetria
o pe cea laterala se poate examina campul de profil facial => ajuta la alegerea
solutiei terapeutice pentru a asigura functia estetica
- se recomanda realizarea a 3 clisee
o unul pastrat ca martor
o celelelate 2 se vor sectiona pe linia mediana si se lipesc cele 2 jumatati stangi /
cele doua jumatati drepte => 3 indivizi distincti
o la sfarsitul tratamentului se repeat aceasta proba => rezultatul treuie sa fie 3
indivizi cat mai asemanatori = validand astfel tratamentul

63
15. Investigatii cu caracter previzional
foi Carmen pg 88

1. Examenul clinic
– concordanta dintre varsta dentara si biologica
– prezenta/absenta tremelor fiziologice
– evaluarea zonei de sprijin Korkhaus

2. Examenul radiologic – Rx mainii

- evalueaza aspectul osos – al 8-lea os carpian
- concordanta intre varsta osoasa si biologica
- se poate anticipa potentialul de crestere
- ajuta la planificarea momntului si tipului de tratament
- important pentru alegerea tipului de contentie

3. OPG
- se pot observa mugurii dentari – se analizeaza diametrul M-D al dT/dP => se poate
observa gradul de incongruenta la nivelul mugurilor DP si DT
- congruenta zonei posterioare ?
- se apreciaza tiparul de crestere mandibulara – tiparul de rotatie => ghideaza conduita
terapeutica
- se observa cresterea reziduala – M3
- pe OPGuri seriate – se evalueaza cresterea si dezvoltarea
- se poate analiza concordanta dintre varsta biologica si varsta dentara
-

4. Perimetroscopia – analiza spatiului total

- posibilitatea alinierii in spatiul existent

64
16. Clasificarea An.D.M. Diagnosticul in ortodontie si
ODF
“Ortodontie si ortopedie dento-faciala. Ghid clinic si therapeutic” - Prof Viorica Milicescu,
Ecateirna Ionescu – pg 143-150

17. Clasificarea tratamentului ortodontic (momentul

instruirii, obiective metode, mijloace)
“Ortodontie si ortopedie dento-faciala. Ghid clinic si therapeutic” - Prof Viorica Milicescu,
Ecateirna Ionescu – pg 151-153

In raport cu momentul in care intervine, tratamentul ortodontic poate fi:

1. profilactiv – preventiv
o = totalitatea actelor terapeutice care urmaresc indepartarea sau contracararea
factorilor c ear putea determina AnDM
o cuprinde tratamente generale ajutatoare, alimentatie corespunzatoare,
asigurarea normal a functiilor ApDM
o varsta de electie = pana in 6 A
o mijloace terapeutice
 medicale generale – vizeaza tulburarile genetice, neuro-endocrine si
metabolice => modifica terenul deficitar al copilului
 functionale – reechilibarea musculara prin antrenament muscular,
reeducare functionala, indepartarea obiceiurilor vicioase
 locale buco-dentare – tratamentul leziunilor dentare
 biomecanice – ortodontice – ca adjuvant pentru eliminarea obiceiurilor
vicioase si echilibrarea ocluziei in cazul pierderii precoce a dd
• mentinatoare de spatiu, placa vestibulara, gutiera cu plan
inclinat
• mijloace terapeutice chirugicale simple – frenectomia (pt
diastema), extractii dirijate in terapia diazrmoniilor dento-
alveolare cu inghesuiri
• tratament ortopedic – refacerea dintilor disrusi prin procese
carioase, traumatisme, hipoplazii
2. interceptiv
o consta in surprinderea (depistarea) anomaliilor la primele semne de debut sau
intreruperea evolutiei acestora
o se intervine de obicei asupra cauzei (indepartarea la timp a unui DT)
o rol: interventie timpurie care permite ApDM, spontan sau dirijat, reluarea
dezvoltarii normale
o mijloace terapeutice:
 mentinerea spatiului in urma pierderii precoce a Mt
 indepartarea contactelor blocate ce limiteaza miscarile mandibulei –
slefuiri sective Ct
 extractia DT persistenti care deviaza nefavorabil axul de eruptie al DP
 depistare precoce AnDM
 monitorizare evolutie M3 pt prevenirea inghesuirilor dentare F

65
3. curativ
o se instituie cand anomalia este prezenta
o din punct de vedere al stadiului anomaliei dar si al varstei pacientului, poate fi:
 precoce
• in stadia incipiente ale AnDM si la varste mici
• intre 7-13A
• organismal este in plina crestere si puseul prepuberal
este de importanta maxima la raspunsul therapeutic
• se asociaza cu mijloace terapeutice clasice dar si
aparatira mecanico-ortodontica si functionala
 tardiv
• in stadia evidente le anomaliei si la varste mari ale
pacientului
• dupa 13-14 A – perioada de reducere a potentialului de
crestere
• initierea tratametului resupune un intreg arsenal
terapeutic, in fuctie de gravitatea anomalieli
o aparatura fixa
o reducere numerica –extractii
o chirurgie ortognatica
o chirurgie gnatologica
• rezultatul final tinde la o stare de echilibru cu prevenirea
sau atenuarea complicatiilor

Dupa obiectivele pe care trebuie sa le atinga,tratamentul orthodontic este:

- etiologic – se adreseaza cauzelor care genereaza anomalia
- morfo-functional – vizeaza anomalia si consecintele acesteia

- + Ortodontie si Ortopedie dento-faciala Valentina Dorobat si Dragos Stanciu – pg

179-202

66
18. Materialele ortodontice – tehnologie
“Ortodontie si ortopedie dento-faciala. Ghid clinic si terapeutic” - Prof Viorica Milicescu,
Ecateirna Ionescu – pg 161-163
“Ortodontie practica. Aparatele ortodontice” – Lidia Boboc, Dragos Stanciu pg 144-145

Materialele din care se executa aparatele ortodontice pot fi:

- aliaje crom-nichel = wipla, elastic sau neelastice
o foarte folosite datorita pretului redus
o tipuri
 tabla wipla
• indicatii:
o confectionarea inelelor ortodontice
o stantarea diferitelor elemente accesorii ale aparatelor
fixe
• caracteristici:
o latime = 10mm
o o fata lustruita – vine in contact cu mediul bucal
o o fata mata – vine in contact cu dintele, va favoriza
retentia cimentului in momentul fixarii pe dinte
• se pot suda diverse elemente auxiliare prin lot obisnuit de
wipla sau suduri electrice prin puncte
 sarma wipla
• sectiune: rotunda, rectangulara, ovala, semiovala
o sarma cu sectiune ovala, semiovala sau semirotunda este
folosita de obicei la aparatele de imobilizare sau
confectionarea diverselor dispositive auxiliare ale
aparatelor fixe
• diametru variabil intre 0,1 – 2 mm
• tipuri, dupa elasticitate:
o sarma moale – in special pentru ligaturile in cavitatea
bucala; rar folosita in laborator
o sarma tare – grad redus de elasticitate
 folosita pentru aparate passive (aparate
contentie)
 diametru = 0,8 – 1,5 mm
o sarma foarte elastic – foarte des folosita la:
 confectionarea elementelor de ancorare si
elementelor active ale aparatelor mobilizabile
 la aparatele fixe
o reguli de manipulare a elementelor de sarma
 sa nu se indoaie sarma de mai multe ori in acelasi loc deoarece apar
defectiuni in structura cristalina => scad elasticitatea si rezistenta
 sa nu se foloseasca clesti cu falci ascutite sau care au muchii =>
lasa crestaturi in sarma = locuri de minima rezistenta si de
intrerupere a undelor elastic
 sa nu s eincalzeasca sarma inainte sau in timpul prelucrarii => isi
pierde elasticitatea
 sarma se indoaie treptat si in unghiuri rotunjite => in caz contrar se
depreciaza cristalinitatea si calitatile elastic la locul indoirii

67
  clestele va servi pentru fixarea sarmei iar aceasta se va indoi cu
mana
 concomitent cu miscarea de indoire a sarmei se va executa si o
miscare de tractiune a acesteia in axul ei, astfel incat sa se ruleze pe
conturul clestelui
 se prefera indoirea in etape a sarmei, dupa probarea succesiva pe
model / in gura
 curburile largi vor fi realizate prin indoirea sarmelor cu mana
 cand un element de sarma trebuie sa imbrace o formatiune a
modelului, acesta se realizeaza mai amre, urmarindu-se inchiderea
lui treptata pana la adaptare; daca elementul de sarma patrunde intr-
un spatiu anume unde realizeaza o bucla, atunci el se executa mai
ingust, urmand sa fie adaptat treptat prin marirea curburilor
- aliaje special crom-cobalt care permit sudarea sau lipirea fara sa isi piarda calitatile
elasice
o se folosesc in constructii fixe, mobile sau scheletale ( aparat tip Creuzet)
- aliaje tip Ni-Ti – cu elasticitate sporita, utilizate in aparatura fixa
- acrilate autopolimerizabile / baropolimerizabile / termopolimerizabile /
fotopolimerizabil
o rol important in confectionarea aparatelor ortodontice
o tehnica executarii aparatelor ortodontice din acrilat termopolimerizabil se
aseamana intrutotul cu tehnica executarii protezelor mobile

REALIZAREA BAZEI APARATULUI

1. etape clinice
- amprentare
- verificarea amprentei
- turnarea modelului de lucru
2. etape de laborator
- pregatirea modelelor in vederea realizarii aparatului
o dintii de pe modelul de gips se controleaza cu atentie si se indeparteaza
eventuale portiuni de gips care reprezinta artefacte – de la nivelul niselor
masticatorii, suprafetele vestibulare si orale
o daca dintii nu au erupt complet se vor degaja cu grija spatiul interdentar si
coletul, gravand aproximativ 1-2mm in plan orizontal si protejand cu multa
grija partile de model care reprezinta substanta dura dentara
o la nivelul modelului inferior se realizeaza de obicei deretentivizarea zonelor
alveolare laterale, adaugand gips moale sau ciment
o se poate grava zona de retentive a crosetelor pentru a nu necesita activarea lor
in cabinet, la aplicarea in cavitatea orala
o modelul trebuie sa fie umed, saturat cu apa ( tinut in solutie de sulfat de calciu)
timp de 30 minute si izolat cu isolator specific ( sau tinut in apa clocotinda in
solutie saturata de sapun bazic timp de 1 minut)
- confectionarea placii
o din rasina baropolimerizabila
o prin 2 tehnici
 tehnica pulberii si a lichidului
• se presara pulbere pe suprafata modelului, pornind e la una din
extremitatile bazei aparatului si adaugand lichid pana la
saturarea acesteia

68
 • operatiunea se repeat pan ala obtinerea grosimii dorite a bazei
• trebuie sa existe in permanenta un usor exces de lichid, altfel
vor aparea zone cretoase ( de aspect neplacut) in masa
acrilatului sau pe suprafata lui
• saturarea cu lichid continua lent, pana cand aspectul translucid
al placii devine usor opac
• in acest moment, modelul este introdus intr-un vas de presiune
la T = 40o C, P = 2,1-2,5 atm, timp = 20 minute
 tehnica pastei
• intr-un godeu, se obtine o cantitate de 3-4cm3 de pasta acrilica,
o pasta se obtine prin amestecarea in proportie de 2,5 / 3 a
pulberii cu lichidul
o amestecul trebuie sa fie saturat in lichid, astfel incat
dupa 2-3 minute sa se traga in fire, iar consistenta sa
permita intinderea cu ajutorul spatulei, pe suprafata
modelului
• se urmaresc cu atentie zonele mai greu accesibile de sub
retentiile crosetelor sau ale zonelor laterale ale suruburilor,
astfel incat sa nu apara goluri de aer la aceste nivele
o pentru a evita aceste goluri de aer, se poate combina cu
tehnica Pulbere si Lichid in zonele amintite
• materialul, intins pe suprafata modelului, se modeleaza cu un
exces de lichid, la intinderea si grosimea dorite; la sfarsit, baza
se va lustrui cu o cantitate de monomer
• aparatul se introduce intr-un vas de presiune, la T = 40o C, P =
2,1-2,5 atm, timp = 20 minute
• avantaje tehnica:
o se obtin structure mai compacte ale bazelor, de calitate
superioara
o transluciditatea aparatelor poate ajunge la transparenta
o frecvent utilizata pentru executarea aparatelor tip
monobloc
•
o sectionarea placii
 disc metalic tip Horico
 freza cilindrica subtire
 fierastrau cu o panza ingusta – mai precis
o baza se mai poate realiza din
 acrilat termopolimerizabil
• necesita realizarea unei machete din ceara a viitorului aparat =>
ambalare => crearea tiparului => indesarea si polimerizarea
acrilatului => dezambalarea => prelucrarea
 acrilat fotopolimerizabil – tehnica asemanatoare acrilatului
baropolimerizabil
 acrilat baropolimerizabil
• se realizeaza prin tehnica “prafului si lichidului”, treptat, pana
rezulta un amestec saturat care va fi introdus sub presiune intr-o
incinta speciala la T = 40o-50o C, P = 2,5 atm, timp = 20-30
minute

69
CONFECTIONAREA ARCULUI VESTIBULAR
- se confectioneaza din sarma elastica cu diametru de 0,7mm
- se sectioneaza un fragment de sarma egal cu perimetrul arcadei
- se incepe confectionarea prin modelarea manuala a curburii principale
 trebuie sa urmeze forma ideala a arcadei si sa stea fara tensiune pe FV a
acesteia
- se noteaza pe acest fragment locul de unire a 1/3 meziala a C cu 2/3 distale si se
incepe confectionarea buclelor
- buclele se realizeaza tinand sarma cu clestele crampon si indoind progresiv cu mana
 forma buclei rotunjita sau dreptunghiulara depinde de indicatiile
medicului; diferenta dintre ele este la activare

REALIZAREA ACTIVATORULUI
- controlul amprentelor
o amprenta inferioara
 trebuie sa redea cu exactitate adancimea fundului de sac lingual, pana
in dreptul ultimului molar mandibular
 trebuie sa redea cu precizie arcada dentara si cat mai mult din versantul
alveolar vestibular
o amprenta superioara
 trebuie sa redea bolta patina, arcada dentara si arcad dentoalveolara
pana in fundul de sac vestibular in zona anterioara
- turnarea modelelor
o din gips tare ( in totalitate)
o soclul de dimensiune mica = 1-1,5cm (mm in carte ???) si fasonat V la limita,
fara a deteriora procesele alveolare
o modelul inferior – curatat lingual si deretentivizat
 indepatarea elementelor din gips din zona linguala, care ar putea
impiedica efectuarea aparatului inferior se face dupa ce s-a marcat pe
model, cu creion chimic, limita linguala a placii inferioare a
monoblocului
 deretentivizarea – in zona linguala si distala
o izolarea modelelor
 prin fierbere in sapun basic sau cu lac Izodent / siliconic
- montarea in ocluzor
o modelele se fixeaza in relatie de ocluzie prin intermediul cerii de ocluzie
o se fixeaza in ocluzor
 se poate folosi orice ocluzor
o dispozitivul de fixare a relatiei vertical a ocluzorului va fi blocat cu o piulita
sau picurare cu ceara pe el
o inaltimea vertical se inregistreaza cu un compass si se marcheaza pe soclul
modelului superior
o particularitate: pentru un acces foarte bun, modelele se monteaza fie:
 in lateral – linia mediana a modelului formeaza unghi de 90o cu axul
ocluzorului
 complet invers – zona I in dreptul articulatiei ocluzorului dinspre zona
posterioara
o
- realizarea monoblocului

70
 o din material baropolimerizabil
o dupa fixarea modelelor in ocluzor, se indeparteaza ceara de ocluzie
o pe fiecare model in parte se realizeaza elementele de actiune ( arcul V, arcuri
in ciuperca, arcuri de torque)
 arcurile vor fi realizate astfel incat traversarea planului de ocluzie sa se
realizeze prin mijlocul inaltimii spatiului dintre cele 2 modele
 se fixeaza cu ceara la nivelul zonei de actiune si zonelor care trebuiesc
lasate libere
o pe modelul izolat se aplica materialul baropolimerizail prin tehnica “pulberii si
lichidului” => obtinearea unor placi cu grosime uniforma, bine saturate cu
lichid
 placile vor fi realizat epana la marginea ocluzala, fara a o depasi
o separat, intr-un godeu de 3-4cm3, se prepara o pasta vascoasa care se aplica
sub forma unui rulou pe suprafata ocluzala a modelului inferior – inaltimea =
inaltimea dintre cele 2 modele montate in olcuzor, asteflincat prin inchiderea
ocluzorului cantitatea de pasta sa reflueze usor V si O
 masa interocluzala obtinuta astfel se prelucraza atat V cat si O
• V – se indeparteaza excesele
• O – se obtine continuitatea masei ocluzale cu cele 2 placi
 modelarea se realizeaza prin adaugarea de lichid si pulbere, cu
netezirea permanenta ( cu partea rotunjita a spatulei de ceara sau
cudegetul), intr-un mod alert pentru a nu permite evaporarea
monomerului
 suprafetele placilor si masei interocluzale vor fi umezite permanent cu
monomer
o aceasta constructie – placile superioara, inferioara, cu masa interocluzala si
ocluzorul– vor fi introduce in vasul de presiune in vederea polimerizarii
- lustruirea, netezirea monoblocului
- variante de monobloc
o cu tubusoare pentru tarctiuni extraorale
 acestea se ataseaza in mijlocul masei interocluzale, usor mezial pe
M6A superior, putin mai apropae de arcada superioara
 pozitionarea paralela in masa interacrilica, cu material
baropolimerizabil sau autopolimerizabil transparent
 cu ajutorul unor tije care patrund in tubusoare
 se aplica pulberea si lichidul pentru fixarea tubusoarelor
 se aplica un strat subtire de ceara calda care va inchide ermetic incinta
si va bloca tubusorul in pozitia aleasa
• ceara se indeparteaza ulterior cu apa calda sau suflare cu jet de
vapori
o cu surub
 sectionarea fragmentelor se face cu fierastraul
o pentru contentia rezultatelor tratamentului malocluziei de clasa a II-a cu
aparatura fixa
 se obtine prin unirea a doua “dental positioner”
 etape de realizare asemanatoare monoblocului
 pe modelele izolate se realizeaza prin vacuumare atat positionerul
superior cat si cel inferior
 modelele se inchid

71
  masa interocluzala este realizata dintr-o pasta obtinuta prin ramolirea
materialului thermoplastic sub actiune aunui jet de aer cald
• pasta se aplica intre placi cu spatula
• se modeleaza cu degetul umezit
• jonctiunea masa ocluzala – positioner se obtine cu o spatula
calda ( ideal electrica) cu care se “tese” intreaga margine de jur
imprejur, pana nu se mai percepe trecerea de la una la alta

ARCUL VESTIBULAR
- = element de actiune realizat din sarma si plasat pe FV a dd F
- scop: producerea unor deplasari ale acestor dd
- clasificare
o AV active – pentru miscari ortodontice la nivelul dd F
o AV pasive – pentru indepartarea buzei de arcada dentara
o AV functionale – pentru ghidarea mandibulei in propulsive sau retropulsie
o AV pt pacienti cu DLMP
- alcatuit din:
o curbura principala
 la arcurile pasive si active este realizata la “forma ideala” a arcadei
(chiar si in cazul unor malpozii dentare) => la activare, AV va lua
contact cu zona aflata mai V a acestor dinti => preseaza catre O =>
aliniere
o 2 bucle de activare
o 2 cozi de retentive in baza placii
- AV active
o Scop: efectuarea unor deplasari dentare in sens V-O ale dd F
o Forme:
 AV cu bucle rotunjite sau dreptunghiulare
• au o curbura principala ce se intinde cu un traseu ideal intre
treimile meziale ale FV ale C, plasata la mijlocul FV ale dd F
de catre technician => medicul va modifica pozitia in functie de
scopul therapeutic
• buclelele de activare se realizeaza pe 2/3 distale ale FV ale C
astfel incat
o piciorul distal al buclei sa se afla la fata D a C
 incaleca arcada intre C si PM1 in contact cat mai
strans cu aracada, pentru a nu deranja ocluzia
 se termina in baza palcii cu o coada de retentie
o piciorul mezial coboare la unirea 1/3 meziale cu 2/3
distale a C
• inaltimea buclei depaseste cu aprox 3 mm inaltimea C
• se confectioneaza din sarma elastica cu diametru de 0,7mm
o se sectioneaza un fragment de sarma egal cu perimetrul
arcadei
o se incepe confectionarea prin modelarea manuala a
curburii principale
 trebuie sa urmeze forma ideala a arcadei si sa
stea fara tensiune pe FV a acesteia

72
 o se noteaza pe acest fragment locul de unire a 1/3
meziala a C cu 2/3 distale si se incepe confectionarea
buclelor
o buclele se realizeaza tinand sarma cu clestele crampon
si indoind progresiv cu mana
 forma buclei rotunjita sau dreptunghiulara
depinde de indicatiile medicului; diferenta dintre
ele este la activare
• cea rotunjita – prin turtirea saua
ccentuarea curburii
• cea dreptunghiulara – prin desfacearea
sau inchiderea unghiurilor

• actiuni:
o oralizarea I
 prin inclinare – AV actioneaza l anivelul
coroanei dentare, la distanta de centrul de
rezistenta al dintelui
 inclinarea este
• mai ampla cu cat AV este plasat mai
incizal ( mai departe de C R => oralizare
prin basculare)
• mai moderata cu cat AV este plasat mai
gingival ( mai aproape de C R =>
oralizare mai corporeala)
 este necesara slefuirea retroincizala a bazei
placii
o derotarea I
 printr-un cuplu de forte
• AV – ce preseaza asupra dintelui la
nivelul unei muchii
• Baza placii sau un resort auxiliar – ce
preseaza la nivelul muchiei opuse
 este necesara slefuirea retroincizala a bazei
placii
o ingresiune sau egresiune I
 de cele mai multe ori este necesar aaplicarea
unor elemente retentive pe FV ale I: butoni de
compozit, butoni colati, carlige, bracketuri, inele
cimentate
 pentru egresiune – AV in repaus este la nivelul
muchiei incizale => pacientul va pozitiona AV
deasupra elementelor retentive
 pentru ingresiune – AV in repaus este la nivelul
coletului => pacientul va pozitiona AV sub
elementele retentive
 trebuie acordata o atentie deosebita fortelor
folosite => forte prea mari pot determina
resorbtii radiculare sau extruzii dentare

73
 • actiunile acestor arcuri sunt predominante la nivelul I si intr-o
oarecar emasura la nivelul C – 1/3 meziala
o pentru a actiona si la nivelul C, buclele se pot modifica
 in T
 in deget de manusa
 => derotare, oralizare

 AV cu bucle triunghiulare
• constructia este diferita
• curbura principal se intinde intre fetele distale ale C unde se
reglecta catre mezial, realizand bucle triunghiulare
o => piciorul mezial coboara in contact strans cu fetele
meziale ale C => incaleca arcada intre incisivii laterali
si canini – fara a deranja ocluzia – se termina in baza
placii printr-o coada de retentie
• confectionat din sarma mai elastica, de 0,6mm pentru a nu
declansa forte prea mari
• avantaj: control mai mare asupra C => distalizare, oralizare,
disto-oralizare

- AV pasive
o scop: tinerea buzei la distanta de zona F a arcadei dentare
o de obicei apartin unor aparate functionale
 piciorul distal al buclei nu traverseaza arcada in contact cu dintii, ci la
distanta de acestia, intrand in activator in masa interocluzala
o se realizeaza din sarma Hard cu diametru = 0,8 mm
o traseu asemanator AV active cu bulce rotunjite sau dreptunghiulare

- AV functionale
o scop: ghidare mandibulei in propulsive sau retropulsie
o pentru retropulsia mandibulei
 retentiile in acrilat se afla la nivelul unui placi maxilare
 buclele de activare coboara, impreuna cu zona de curbura principala,
catre incisivii inferiori
 plasat in imediata vecinatate a I, fara a avea contact ferm pentru a nu
modifica pozitia lor => rol de ghidare, fara rol active in deplasarea
dentara
• se accepta contactul AV cu I atunci cand acestia sunt
vestibuloinclinati si se doreste linguoinclinarea lor ( pana cand
axul lor ajunge perpendicular pe planul bazal mandibular)
o pentru propulsia mandibulei
 pe langa rol e ghidare are si rol de deplasare activa = palatinizarea I
superiori
 retentiile sunt la nivelul placii inferioare
 curbura principala – la nivelul I superiori
 pentru a inchide gura, pacientul este obligat sa faca propulsie
o pentru confectionarea aparatului, cele 2 modele se fixeaza in ocluzie corectata
( determinta de catre medic in cabinet), in ocluzor
o se confectioneaza placa
o se confectioneaza AV – incepand din mijlocul curburii principale

74
 o se realizeaza bucle daca este nevoie
o retentiile se conformeaza catre placa de pe maxilarul opus celui pe care s-a
confectionat curbura principal
 se frezeaza 2 depresiuni in baza placii, in dreptul retentiilor
 se fixeaza retentiile cu acrilat

- AV pt DLMP
o sunt AV pasive
o la nivelul curburii principale prezinta cateva ondulatii vertical pe care este
retentionata o pelota acrilica
 pelota poate avea rol de conformator – ghid pentru cicatrizarea la
interventiile chirugicale de plastie de vestibule la pacientii cu DLMP
bilaterale
 poate frana cresterea excesiva a bontului median ( premaxila) la
pacientii cu DLMP bilaterale !!!! in situatii exceptionale (! La profilul
retrognat al maxilarului la acesti pacienti)

Materiale folosite la confectionarea aparatelor mobilizabile:

- baza placii
o acrilat auto / baro / termo - polimerizabila
o rasina fotopolimerizabila
- AV
o sarma 0,7mm AV cu bucle rotunjite sau dreptunghiulare
o sarma 0,6mm AV cu bucle triunghiulare
- elemente de ancorare
o
-

75
19. Biomecanica ortodontica
“Ortodontie si ortopedie dento-faciala. Ghid clinic si therapeutic” - Prof Viorica Milicescu,
Ecateirna Ionescu – pg 154-161

a. Fortele ortodontice
Forte ortodontice = forte declansate de aparatul orthodontic asupra elementelor
component ale ApDm
Biomecanica = aplicarea mecanicii asupra sistemului biologic = principiul de baza al
fiecarei deplasari dentare
- cuprinde efectele fortelor si momentul de forta asupra dintelui si parodontiului de
sustinere, respective efectele asupra osului alveolar
- se poate determina directia deplasarii dentare, dar nu se pot cunoaste particularitatile
individuale => interpretarile deplasarilor dentare trebuiesc privite cu aproximatie, nu
ca fiind exacte matematic
- in timpul tratamentului ortodontic, la nivelul ApDm actioneaza anumite forte =>
deplasarea se face dupa o rezultanta a acestora; rezultanta poate fi descompusa in
componentele ei ( “paralelogramul fortelor”)
- pentru a fi posibile modificari la nivelul structurilor ApDM trebuie sa existe o relatie
intre forta motrice propriu-zisa si rezisteta structurilor care trebuies deplasate
- dintele se va deplasa dupa o directie rezultata intre directia fortei si rezistenta pe care
o opune ( directie perpendiculara pe suprafata de contact cu dintele) => trebuie sa se
pastreze directia de actiune ( deplasare) => designul aparatului ortodonic sa asigure
contactul permanent dintre elementele declansatoare de forte si dinte
- coordonatele esentiale in conceperea unui tratament ortodontic = trinomul orthodontic
al lui De Nevreze =
o forta ortodontica
o zona de sprijin
o zona de aplicare a fortei

Factori care intervin in terapia ortodontica:

- particularitati individuale, in stransa legatura cu procesele de crestere si dezvoltare
- particularitatile AnDm
- reactivitatea biologica a fiecarui pacient
- particularitatile campului alveolo-dentar pe care se aplica aparatul ortodontic
- particularitatile de constructie ale aparatului ortodontic
- proprietatile materialelor din care se confectioneaza aparatul

Forta ortodontica propriu-zisa (cea care produce modificarea) este caracterizata de

urmatorii parametrii:

1. raport moment de rotatie/forta

o in ortodontie se pot produce miscari dorite si miscari nedorite
o pentru a obtine deplasarea in directia corecta trebuie sa tinem cont de raportul
dintre momentul de rotatie si forta
 o forta este de fapt o presiune sau tractiune exercitat in linie dreapta
o momentul de rotatie = produsul dintr eforta (F) si distanta pana in in centrul de
rezistenta (C R ) masurata perpendicular pe sensul fortei
M=Fxd
o cand se aplica o forta asupra unui dinte, intr-un punct oarecare, dintele se
deplaseaza pe o directie echivalenta unei forte aplicate in centrul sau de
rezistenta( C R ), dar cu o rotatie in jurul acestui centru
 daca forta este aplicata in C R = centrul de masa al dintelui => o
translatie pura ( fara rotatie)
 daca forta este aplicata la o distanta de C R => moment de rotatie =>
miscare de translatie si de rotatie
 la aplicarea unui cuplu de forte de aceeasi marime si densuri opuse =>
rotatie pura
o tendinta de rotatie a dintelui creste pe masura ce punctul de aplicare se
indeparteaza de C R

2. marimea fortei
o valorile optime pentru deplasarea dentara = 20-120g/dinte
 in functie de dimensiunea dintelui si deplasarea dorita
 cu cat dintele si deplasarea sunt mai mici, cu atat forta necesara este
mai mica
o pot fi:
 forte mici, lejere - < 30-40g/dinte monoradicular
• ligamentul este presa, nu strivit
• vasele sangvine inca sunt vizibile
• in decurs de 24-48h se initiaza resorbtia
 forte mari
• ligamentul periodontal este strivit intre dinte si peretele
alveolar
o valorea fortei trebuie redusa daca este aplicata pe dinti afectati parodontal
o ideal, este necesara dozarea fortei optime pentru fiecare dinte in timpul
tratamentului, dar acest lucru este dificil de realizat
 forta optima depinde
• de la individ la individ
• exista variatii la acelasi individ ( de exemplu raspunsul
pe partea stanga nu este acelasi cu raspunsul de pe
partea dreapta)
• de varsta ( raspunsuri mai bune la varste tinere)
• de dintele pe care se aplica forta
o in ortodontie se folosesc de obicei forte mici, lejere, care permit remanieri
biologice la nivelul structurilor ApDM
o cresterea intensitatii fortei nu constituie un factor de accentuare a deplasarii
sau de crestere a vitezei de deplasare

3. durata fortei
o forte continue
 raman active pe toata perioada dintre 2 controale successive
 sunt forte usoare, o data declansate intretin constant procesele de
restructurare osoasa
 exemplu – tractiuni elastic

77
  osul reactioneaza prin resorbtie directa
o forte intermitente
 initial forta este puternica dar ulterior scade in intensitate
 exemplu – buclele tip bull-loops
o forte intrerupte
 cele care iau nastere cu orice tip de aparat ortodontic mobil
 cele mai biologice, perioadele de repaos ofera osului posibilitatea de
restructurare
4. directia fortei
o directia fortei trebuie sa corespunda cu directia de crestere a unei zone sau cu
directia de deplasare a unui dinte
o pentru a avea control asupra directiei de deplasare a unui dinte, trebuiesc
cunoscute
 centrul de rezistenta C R = centrul de masa, aflat aproximativ in 1/3
apicala a dintelui – imposibil de aplicat o forta la acest nivel
• deoinde de anatomia radiculara si de inaltimea osului
alveolar
• la dintii monoradicualri – la 2/5 din lungimea radacinii
fata de colet
• la molari – aproximativ la nivelul furcatiei radiculare
 centrul de rotatie C Rotatie – punctul in jurul caruia se roteste dintele
• sediul variaza in functie de raportul dintre moment si
forta aplicata dintelui

REACTIILE DINTILOR SI ALE TESUTURILOR DE SUSTINERE. Aplicarea oricarei

forte pe un dinte supune schematic ligamentul si osul alveolar unei presiuni de partea opusa a
afortei si unei tensiuni de acceasi parte cu ea.

1. reactiile ligamentului parodontal

o ligamentul parodontal este alcatuit
 fibre parodontale - la nivelul fibrelor parodontale
• tensiune pe partea opusa deplasarii dintelui
• compresie pe partea inspre care se deplaseaza dintele
• cat timp raman alungite sau comprimate, fibrele sporesc
miscarea dintelui si pastreaza capacitatea de a se reface
imediat ce forta inceteaza => recidiva deplasarii
 substanta fundamentala, vase sangvine si elemente celulare = sistem
hidraulic
• F> 25-30g/cm2 => F depaseste presiunea sangvina din
capilare
• F >> foarte mare => spatiul periodontal se transforma in
strat acelular hialin = tesut rezistent la deplassarea
dentara

2. reactiile osului alveolar

o osul vecin dintelui, reactioneaza la presiune prin resorbtie iar la tractiune prin
apozitie
 resorbtia

78
 • directa – prin osteoclaste condensate la nivelul laminei
dura, consecutiv aplicarii F de intensitate scazuta
o dupa cateva ore de la aplicarea fortei
o se prelungeste pe masura ce se mentine forta
• indirecta – prin focare de osteoliza de la nivelul osului
spongios care se prelungesc la nivelul corticalei
o cand se folosesc forte prea mari
o o data cu indepartarea laminei dura si
mentinerea fortei (fara a fi crescuta) resorbtia va
continua in bune conditii => dintele se va
deplasa in interiorul osului spongios
 apozitia
• pe suprafata interna a alveolei, se va depune os nou de-a
lungul fibrelor periodontale intinse
• osul nou prezinta anumite caracteristici care il fac
neresorbabil => se opune miscarilor dentare in directia
sa
• se formeaza la cateva ore de la aparitia tractiunii si
devine matur dupa 3-4 saptamani (in functie de varsta,
mai devreme la copil)

3. reactiile cementului si dentinei

o resorbtii radiculare
 pot fi
• marginale – privite in contextul remanierii biologice
- se refac prin apozitie secundara de cement
• sau apicale – nu se refac in totalitate
- radacina ramane scurta
 depind de varsta, predispozitie, dinte
o hipercementoze
 rar, poat efi ereditar si familial => poate duce la anchiloza dintelui
 mai frecvent la dintii care au ramas mult timp fara antagonisti
o cuduri radiculare

4. reactiile pulpei dentare

o forta < 25g/cm2 => nu exista nicio modificare
o forta 25-60 g/cm2 => reactii hiperemice ( mai ales la stimuli termici)
o forta > 60 g/cm2 => leziuni hemoragice => mortificare pulpara

 Reactiile de la nivelul cementului si pulpei dentare sunt considerate efecte negative ale
deplasarii dentare

79
 b. Parametrii deplasarilor dentare si modificarile structurilor
maxilo-faciale
Deplasarea unui dinte depinde de sediile C R si C Rotatie .
o centrul de rezistenta C R = centrul de masa, aflat aproximativ in 1/3 apicala a dintelui –
imposibil de aplicat o forta la acest nivel
 depinde de anatomia radiculara si de inaltimea osului alveolar
 la dintii monoradicualri – la 2/5 din lungimea radacinii fata de colet
 la molari – aproximativ la nivelul furcatiei radiculare

o centrul de rotatie C Rotatie – punctul in jurul caruia se roteste dintele

 sediul variaza in functie de raportul dintre moment si forta aplicata dintelui

Deplasarile dentare posibile sunt:

1. translatia = deplasarea corporeala = bodily movement

o punctual de aplicare al fortei este la nivelul C R iar C Rotatie este plasat la infinit
C Rotatie => ∞
o dintele este deplasat linear, paralel cu el insusi
o este greu de obtinut practic – chiar si in deplasarea corporeala este posibila
aparitia unei miscari minime de inclinare
o de obicei, deplasarile meziale se realizeaza mai usor decat cele distale

2. rotatia
o = miscarea in care dintele se invarte in jurul axului mare, sub actiunea unui
cuplu de forte
 cuplu de forte = aplicarea a doua forte de marimi egale dar sensuri opuse
o pentru o miscare de rotatie pura, liniile de forta trebuie sa fie paralele intre ele
o la dinti monoradiculari
 radacina este aproape rotunda => tesuturile dentare primesc o distribuie
uniforma a fortelor
o la dintii pluriradiculari
 radacinile sun ovale si multiple => miscarea de rotatie provoaca torsiune si
o acumulare de fibre la unghiul de rotatie
o in rotatiile severe, peste 60o, miscarea de derotare este dificila – diametrul
maxim al radacinii se suprapune peste diametrul mic al alveolei => striviri ale
ligamentelor alveolo-dentare in zonele de frictiune dintre os si dinte => se pot
sectiona aceste ligament de jur imprejurul radacinii pentru o reajustare
parodontala la noua pozitie a dintelui

3. bascularea
o = inclinare = versiune
o coroana dintelui se deplaseaza de partea opusa a fortei
o coroana si radacina se deplaseaza simultan, dar in sens invers in raport cu
punctul de rotatie al dintelui
o aplicarea unei astfel de forte supune ligamentul parodontal la tensiune de
partea fortei si presiune de partea opusa fortei
o osul alveolar reactioneaza prin resorbtie osoasa la presiune si apozitie osoasa
la tensiune

80
  bascularea necontrolata
• punctul de aplicare al fortei se afla la aproximativ
10mm coronar, centrul de rotatie a 1-2 mm apical de C R
• dintele se inclina cu coroana in sensul de aplicare a
fortei si radacina invers
• exemplu – arcul V al unei placi superioare
 bascularea controlata
• punctual de aplicare al fortei este situat la 5-7mm de C R
iar C Rotatie este la nivelul apexului
• dintele se inclina cu coroana in directia de aplicare a
fortei iar radacina, ideal, nu se deplaseaza deloc
• exemplu – retrudarea grupului F in protruzie cu un arc
rotund aplicat intr-un aparat fix

4. deplasarea radiculara
o = miscare de redresare = torque
o asemanatoare miscarii de inclinare – radacina se deplaseaza V-O iar coroana
ramane pe loc
o punctul de aplicare a fortei este deplasat apical iar C Rotatie este deplasat coronar
fata de C R
o in fucntie de directia torque-ului, radacina dintelui se deplaseaza V sau O
o exemplu – arc rectangular intr-un aparat fix

5. deplasarea de-a lungul axului longitudinal al dintelui

o egresiune = in directia ocluzala

 dintele, impreuna cu osul alveolar, se deplaseaza spre planul de ocluzie
 in acest tip de miscare, apozitia – care depaseste resorbtia – se produce pe
fundul alveolei si la nivelul marginii libere
 aparent, este miscarea cel mai usor de obtinut – se face in sensul de eruptie
al dintelui – s especuleaza potentialul eruptiv al dintelui
 totusi, este o directive critica a adeplasarii dentare ortodontice => poate
provoca afecatre permanenta a suportului dentare deoarece tesuturile de
suport sunt slab structurate pentru a rezista fortelor care tind sa scoata
dintele din alevola
 egresiunea va transforma membrane intr-o zona de tractiune
 forta necesara – 10-25g/dinte => stimuleaza depunerea de tesut osos nou
pe peretele osos alveolar

o ingresiune = in directive apicala – in sens invers egresiunii

 miscarea care intampina maximum de rezistenta din partea dintelui
deoarece membrane periodontala este construita sa reziste fortelor ocluzale
 se folosesc forte usoare, continue => resorbtia si remodelarea ligamentelor
periodontale => ingresiune
 in perioada de cresterre, intrudarea ia forma unei deplasari dentare relative,
obtinuta prin impiedicarea acestor dinti de a participa la eruptie

81
 c. Estimarea fortelor produse prin diferite aparate ortodontice
Pentru aprecierea intensitatii fortelor ortodontice se apeleaza la 2 metode:
1. metoda clinica
- in cea mai mare parte, fortele declansate de aparatele ortodontice se exercita l anivelul
oaselor maxilare prin intermediul complexului odontal (forta la nivelul parodontiului
= 25 g/cm2 de suprafata radiculara)
- in practica, aprecierea F la nivelul fiecarui dinte este dificila de aceea se incearca
aprecierea clinica = tatonarea fortei si individualizarea ei in functie de reactivitatea
individului
- semen clinice care atesta depasirea pragului de tolerabilitate sunt:
o durerea parodontala
o deplasarea prea rapida – amploarea deplasarilor care asigura un echilibru al
proceselor de restructurare osoasa este in medie de 0,5mm/Luna, cu variatii in
functie de tipul de deplasare, varsta, reactivitate individuala
o modificarea de culoare sau pierederea transparentei dintelui
o aparitia mobilitatii de tare

2. masurarea intensitatii fortelor

a. dinamometria fortelor
- dispozitivele pentru masurarea directa a fortelor se numesc dinamometre
- folosite in special pentru fortele declansare de inelele de cauciuc si arcurile spiralate
- permit aprecierea unei singure forte – forta globala – cu un indice crescut de eroare,
mai ales la fortele reduse
- tipuri de dinamometre:
o dinamometrul Correx – elemental de actiune al aparatului este preset sau
tractionat de la pozitia de repaus pana la pozitia de contact therapeutic cu
dintele
o dinamometrul Denaurum – construit pe principiul cantarului cu arc

b. determinarea fortelor declansate de diferite elemente de actiune

- cu ajutorul dinamometrelor
- pentru determinarea intesitatii fortelor declansate de: arcuri monofilare periferice,
arcuri spiralate, inele de cauciuc
- parametrii analizati – grosime, lungime, grad activare

c. determinarea electronica a fortelor

- se folosesc aparate de mare finite, care incearca sa inregistreze sis a exteriorizeze
fortele asa cum se exercita ele la nivelul ApDM
- fortele sunt culese cu ajutorul unor transductori de presiuni montati in CB

d. fotoelasticitatea
- in special pentru studiul transmiterii fortelor la nivelul oaselor maxilare
- consta in confectionarea unui model experimental din masa plastica (dinti, maxilare)
- se exercita forte ortodontice si se examnieaza in lumina polarizata propagarea liniilor
de forta

82
d. Estimarea fortelor produse prin procedurile de ortopedie dento-
faciala
In activitatea terapeutica trebuie sa se tina cont de:
- asupra dezvoltarii ApDM, aparatele ortodontice au o influenta prin incitatie biologica
=> sub actiunea unor forte foarte mici apar uneori modificari structural si se obtin
efecte la distanta de locul de aplicare al fortei
- fortele declansate de aparatele ortodontice de adauga la unele forte naturale de la
nivelul ApDM – tendinta de mezializare a dintilor
- actiunea fortelor ortodontice este potentate de existemta unui puseu de crestere in
zona si directia respective; prezenta unui obstacol in calea deplasarii reduce din
eficienta fortelor ortodontice
- rezistenta pe care un dinte o opune in deplasarea sa, sub actiunea unei forte, depinde
de cantitatea si structura osului inconjurator, de bogatia si structur tesuturilor moi –
deplasarea spre V a I sup este mai usoara decat deplasarea spre P
- natura anomaliei joaca un rol important prin modificarile de reactivitate
o in anodontii partiale – opozitie crescuta la actiunea fortelor ortodontice a
dintilor limitanti bresei
o in OA acoperite – tendinta redusa/absenta a dintilor de a-si cauta antagonistul,
a dd laterali de a egresa
o in OD dismetabolice – o reactivitate asemanatoare a dd anteriori

83
20. Aparate biomecanice mobilizabile
“Ortodontie si ortopedie dento-faciala. Ghid clinic si therapeutic” - Prof Viorica Milicescu,
Ecateirna Ionescu – pg 164-208

a. Alcatuire, indicatii, contraindicatii, limite, design, varietati,

b. Faze de lucru clinice si de laborator
“Ortodontie practica – Aparatele ortodontice” Lidia Bococ si Dragos Stanciu; pag 155-156

Pentru realizarea unui aparat ortodontic mobilizabil, este necesara parcurgerea mai multor etape
3. etape clinice
- amprentare
- verificarea amprentei
- turnarea modelului de lucru
4. etape de laborator
- pregatirea modelelor in vederea realizarii aparatului
o dintii de pe modelul de gips se controleaza cu atentie si se indeparteaza
eventuale portiuni de gips care reprezinta artefacte – de la nivelul niselor
masticatorii, suprafetele vestibulare si orale
o daca dintii nu au erupt complet se vor degaja cu grija spatiul interdentar si
coletul, gravand aproximativ 1-2mm in plan orizontal si protejand cu multa
grija partile de model care reprezinta substanta dura dentara
o la nivelul modelului inferior se realizeaza de obicei deretentivizarea zonelor
alveolare laterale, adaugand gips moale sau ciment
o se poate grava zona de retentive a crosetelor pentru a nu necesita activarea lor
in cabinet, la aplicarea in cavitatea orala
o modelul trebuie sa fie umed, saturat cu apa ( tinut in solutie de sulfat de calciu)
timp de 30 minute si izolat cu isolator specific ( sau tinut in apa clocotinda in
solutie saturata de sapun bazic timp de 1 minut)
- realizarea bazei aparatului
o din rasina baropolimerizabila
o prin 2 tehnici
 tehnica pulberii si a lichidului
• se presara pulbere pe suprafata modelului, pornind e la una din
extremitatile bazei aparatului si adaugand lichid pana la
saturarea acesteia
• operatiunea se repeat pan ala obtinerea grosimii dorite a bazei
• trebuie sa existe in permanenta un usor exces de lichid, altfel
vor aparea zone cretoase ( de aspect neplacut) in masa
acrilatului sau pe suprafata lui
• saturarea cu lichid continua lent, pana cand aspectul translucid
al placii devine usor opac
• in acest moment, modelul este introdus intr-un vas de presiune
la T = 40o C, P = 2,1-2,5 atm, timp = 20 minute
 tehnica pastei
• intr-un godeu, se obtine o cantitate de 3-4cm3 de pasta acrilica,
o pasta se obtine prin amestecarea in proportie de 2,5 / 3 a
pulberii cu lichidul

84
 o amestecul trebuie sa fie saturat in lichid, astfel incat
dupa 2-3 minute sa se traga in fire, iar consistenta sa
permita intinderea cu ajutorul spatulei, pe suprafata
modelului
• se urmaresc cu atentie zonele mai greu accesibile de sub
retentiile crosetelor sau ale zonelor laterale ale suruburilor,
astfel incat sa nu apara goluri de aer la aceste nivele
o pentru a evita aceste goluri de aer, se poate combina cu
tehnica Pulbere si Lichid in zonele amintite
• materialul, intins pe suprafata modelului, se modeleaza cu un
exces de lichid, la intinderea si grosimea dorite; la sfarsit, baza
se va lustrui cu o cantitate de monomer
• aparatul se introduce intr-un vas de presiune, la T = 40o C, P =
2,1-2,5 atm, timp = 20 minute
• avantaje tehnica:
o se obtin structure mai compacte ale bazelor, de calitate
superioara
o transluciditatea aparatelor poate ajunge la transparenta
o frecvent utilizata pentru executarea aparatelor tip
monobloc
•
o sectionarea placii
 disc metalic tip Horico
 freza cilindrica subtire
 fierastrau cu o panza ingusta – mai precis
o baza se mai poate realiza din
 acrilat termopolimerizabil
• necesita realizarea unei machete din ceara a viitorului aparat =>
ambalare => crearea tiparului => indesarea si polimerizarea
acrilatului => dezambalarea => prelucrarea
 acrilat fotopolimerizabil – tehnica asemanatoare acrilatului
baropolimerizabil
 acrilat baropolimerizabil
• se realizeaza prin tehnica “prafului si lichidului”, treptat, pana
rezulta un amestec saturat care va fi introdus sub presiune intr-o
incinta speciala la T = 40o-50o C, P = 2,5 atm, timp = 20-30
minute

c. Tehnici de reparare
“Ortodontie practica – Aparatele ortodontice” Lidia Bococ si Dragos Stanciu; pag 340-344

1. repararea elementelor de ancorare fracturate

o unul dintre cele mai frecvente accidente la aparatura mobile este fracturarea
elementelor de ancorare (crosete)
o acst tip de reparative este valabil si pentru reoararea elementelor elastic – arc
V, arcuri in “S”
o de cele mai multe ori reparatia se face in laborator
o etape:

85
  in cabinet
• aparatul este controlat sa se pozitioneze corect pe arcade
• se dezacvtiveaza elementele active si s aplica ceara de
protective la nivelul surubului
• se aseaza in cavitatea orala a pacientului
• se amprenteaza cu alginat => aparatul va ramane in
amprenta
 in laborator
• se toarna modelul de lucru
• pe model, se indearteaza partea ramasa din croset in
placa si se creeaza spatiul necesar aplicarii celui nou
• se creeaza noul croset si se fixeaza cu bacterial
baropolimerizabil
• slefuirea palcii se face cu atentie pentru a nu perfora
portiunea mucozala a aparatului
o crostele Adams sau Scwartz pot fi sudate cu lot daca s-au accidentat la nivelul
anselor
 restul crosetului si portiunile de placa acrilica din vecinatate se
protejeaza (fasii de vata umezite)
 zonele de sarma care au urmeaza a fi sudate se stabilizeaza
 sudura se face intr-un timp cat mai scurt, cu grija pentru a
incalzi cat mai putin sarma

2. repararea surubului ortodontic

o surubul ortodontic al placilor poate sa se blocheze prin gripare, portiunea
filetata central antrenand in timpul desfacerii mici portiuni de placa intre ea si
piulita
 pentru a rezolva aceasta problema se incalzeste surbul, cu
ajutorul aparatului de sudura, in puncte pe axul central si se
mobilizeaza imediat
o daca axul central s-a rupt sau surub fracturat la nivelul gaurilor de actionare =>
=> indepartarea axului central al surubului vechi
 inlocuirea se face in laborator, pe model, ca la inlocuirea
elementelor de ancorare
 se desfac complet fragmenteleplacii
 se indeparteaza culisele cu un cleste crampon prin kiscari de
rasucire usoara si tragere
 se indeparteaza axul central prin miscari de rasucire de pe
fiecare fragment
 se aplica oleum de vaselina in lacasele tijelor de ghidare si in
piulitele surubului
 de la un surub nou, de acelasi tip, se scoate axul central si se
aplica intre fragmente, aplicand ina celasi timp si tijele de
ghidare
 axul central trebuie sa patrunda egal intre cele 2 fragmente
 surubul este strans pana la adaptarea corecta a aparatului in
cavitatea bucala
o inlocuirea surubului ortodontic in totalitate

86
  pe model de lucru, dupa amprentarea campului ortodontic cu
fragmentele aparatului plasate in pozitie corecta ( aparatul va
ramane in amprenta)
 modelul va fi pregatit – indeprtate resturi gips, izolat
 din fragmenetele placii se indeparteaza, prin slefuire, resturile
surubului vechi
 fixarea cu multa atentie a fragmentelor de placa pe model
 aplicarea unui strat subtire de ceara pe axul central noul surub
(impiedica griparea surubului)
 pozitionarea noului surub si a acrilatului
o remontarea surubului
 amprentare camp orthodontic cu aparatul aplicat
 model de lucru pe care se gaseste aparatul al carui surub trebuie
remontat
 indepartarea surubului din unul dintre fragmentele placii (sau
din ambele fragmente la placile despicate median )
 inchiderea surubukui vechi (ideal inlocuirea lui) si remontarea
la noile conditii
 prelungirea fragmentelor placii astfel incat noua constructie sa
se prezinte ca un aparat nou
3. repararea gutierelor
o gutierele se pot fractura sau toci ocluzal
 reparatia se poate face in laborator (cu acrilat baropolimerizabil
) sau in cabinet (cu acrilat autopolimerizabil)
o pierderea ancorarii pe gutire datorita uzurii fetei interne => captusire (in
cabinet)
 trebuie evaluat gradul de retentivitate al zonelor de sprijin
utilizate (carii, spatii interdentare, dinti lipsa)
 in gura pacientului se desfiinteaza retentivitatil exaggerate si se
izoleaza cu oleum de parafina sectoarele dentare
 gutierele se curata in interior si se largesc usor pentru a permite
inserarea unui strat de grosime uniforma care sa asigure
rezistenta materialului de captusire
 se aplica materialul de captusire – se asteapta prize
 se indeparteaza gutiera din cavitatea bucala si se inlatura
excesul de acrilat, se lustruieste
 se poate repeat procedura la interval de 6-8 saptamani de
purtare a aparatului

4. reconditionarea bazei aparatului

o este facut ain gura pacientului cu acrilat autopolimerizabil sau
baropolimerizabil
o se curate suprafata acrilatului care urmeaza sa fei captusita ( prin frezare sau cu
ajutorul unui jet de vapori)
o se protejeaaza cu ceara toate zonele unde nu trebuie sa patrunda acrilatul
o campul ortodontic se protejeaza cu oleum de parafina
o se aplica acrilatul sub forma de pasta pe suprafata bazei aparatului si cu
monomer se umezeste materialul pentru a asigura o suprafata neteda si sa se
lipeasca intim pe suprafata placii si la margini

87
o se aplica in gura pacientului, sub presiune constanta si uniforma si se asteapta
prize
o operatiunea este dificila, in caz de esec compromote piesa ortodontica
o aparatul se prelucreaza, se luctruieste si de curata cu apa clocotita (sau vapori
fierbinti de apa) pentru a indeparta resturile de ceara

88
21. Aparate functionale – terapia An.D.M. prin
exercitii
“Ortodontie si ortopedie dento-faciala. Ghid clinic si therapeutic” - Prof Viorica Milicescu,
Ecateirna Ionescu – pg 209-234

“Ortodontie practica – Aparatele ortodontice” Lidia Bococ si Dragos Stanciu; pag 231-233

REALIZAREA ACTIVATORULUI
- controlul amprentelor
o amprenta inferioara
 trebuie sa redea cu exactitate adancimea fundului de sac lingual, pana
in dreptul ultimului molar mandibular
 trebuie sa redea cu precizie arcada dentara si cat mai mult din versantul
alveolar vestibular
o amprenta superioara
 trebuie sa redea bolta patina, arcada dentara si arcad dentoalveolara
pana in fundul de sac vestibular in zona anterioara
- turnarea modelelor
o din gips tare ( in totalitate)
o soclul de dimensiune mica = 1-1,5cm (mm in carte ???) si fasonat V la limita,
fara a deteriora procesele alveolare
o modelul inferior – curatat lingual si deretentivizat
 indepatarea elementelor din gips din zona linguala, care ar putea
impiedica efectuarea aparatului inferior se face dupa ce s-a marcat pe
model, cu creion chimic, limita linguala a placii inferioare a
monoblocului
 deretentivizarea – in zona linguala si distala
o izolarea modelelor
 prin fierbere in sapun basic sau cu lac Izodent / siliconic
- montarea in ocluzor
o modelele se fixeaza in relatie de ocluzie prin intermediul cerii de ocluzie
o se fixeaza in ocluzor
 se poate folosi orice ocluzor
o dispozitivul de fixare a relatiei vertical a ocluzorului va fi blocat cu o piulita
sau picurare cu ceara pe el
o inaltimea vertical se inregistreaza cu un compass si se marcheaza pe soclul
modelului superior
o particularitate: pentru un acces foarte bun, modelele se monteaza fie:
 in lateral – linia mediana a modelului formeaza unghi de 90o cu axul
ocluzorului
 complet invers – zona I in dreptul articulatiei ocluzorului dinspre zona
posterioara
o
- realizarea monoblocului
o din material baropolimerizabil
o dupa fixarea modelelor in ocluzor, se indeparteaza ceara de ocluzie
 o pe fiecare model in parte se realizeaza elementele de actiune ( arcul V, arcuri
in ciuperca, arcuri de torque)
 arcurile vor fi realizate astfel incat traversarea planului de ocluzie sa se
realizeze prin mijlocul inaltimii spatiului dintre cele 2 modele
 se fixeaza cu ceara la nivelul zonei de actiune si zonelor care trebuiesc
lasate libere
o pe modelul izolat se aplica materialul baropolimerizail prin tehnica “pulberii si
lichidului” => obtinearea unor placi cu grosime uniforma, bine saturate cu
lichid
 placile vor fi realizat epana la marginea ocluzala, fara a o depasi
o separat, intr-un godeu de 3-4cm3, se prepara o pasta vascoasa care se aplica
sub forma unui rulou pe suprafata ocluzala a modelului inferior – inaltimea =
inaltimea dintre cele 2 modele montate in olcuzor, asteflincat prin inchiderea
ocluzorului cantitatea de pasta sa reflueze usor V si O
 masa interocluzala obtinuta astfel se prelucraza atat V cat si O
• V – se indeparteaza excesele
• O – se obtine continuitatea masei ocluzale cu cele 2 placi
 modelarea se realizeaza prin adaugarea de lichid si pulbere, cu
netezirea permanenta ( cu partea rotunjita a spatulei de ceara sau
cudegetul), intr-un mod alert pentru a nu permite evaporarea
monomerului
 suprafetele placilor si masei interocluzale vor fi umezite permanent cu
monomer
o aceasta constructie – placile superioara, inferioara, cu masa interocluzala si
ocluzorul– vor fi introduce in vasul de presiune in vederea polimerizarii
- lustruirea, netezirea monoblocului
- variante de monobloc
o cu tubusoare pentru tarctiuni extraorale
 acestea se ataseaza in mijlocul masei interocluzale, usor mezial pe
M6A superior, putin mai apropae de arcada superioara
 pozitionarea paralela in masa interacrilica, cu material
baropolimerizabil sau autopolimerizabil transparent
 cu ajutorul unor tije care patrund in tubusoare
 se aplica pulberea si lichidul pentru fixarea tubusoarelor
 se aplica un strat subtire de ceara calda care va inchide ermetic incinta
si va bloca tubusorul in pozitia aleasa
• ceara se indeparteaza ulterior cu apa calda sau suflare cu jet de
vapori
o cu surub
 sectionarea fragmentelor se face cu fierastraul
o pentru contentia rezultatelor tratamentului malocluziei de clasa a II-a cu
aparatura fixa
 se obtine prin unirea a doua “dental positioner”
 etape de realizare asemanatoare monoblocului
 pe modelele izolate se realizeaza prin vacuumare atat positionerul
superior cat si cel inferior
 modelele se inchid
 masa interocluzala este realizata dintr-o pasta obtinuta prin ramolirea
materialului thermoplastic sub actiune aunui jet de aer cald
• pasta se aplica intre placi cu spatula

90
• se modeleaza cu degetul umezit
• jonctiunea masa ocluzala – positioner se obtine cu o spatula
calda ( ideal electrica) cu care se “tese” intreaga margine de jur
imprejur, pana nu se mai percepe trecerea de la una la alta

91
22. Aparate fixe partiale ( arc lingual, vestibular,
transpalatinal) elemente constitutive, indicatii si
aplicare, varietati, cimentate sau colate
“Ortodontie practica – Aparatele ortodontice” Lidia Bococ si Dragos Stanciu; pag 268-272
“Tratamentul anomaliilor dento-maxilare – Principi si metode” Gheorghe Boboc: pag 404, 405

Arcurile agregate prin gutiere si inele se asambleaza la gutiere si/sau inele prin
introducerea dispozitivelor de fxare, in tubusoare.
- tubusoarele pot fi orizontale sau vertical, plasate oral sau vestibular
- pentru incorporarea tubusorului la gutiera este nevoie de parcurgerea unor etape
o subtierea gutierei in zona corespunzatoare
o protejarea interiorului tubusorului cu ceara
o aplicarea acrilatului in zona respectiva, pe peretele gutierei
o pozitionarea tubusorului in pozitia dorita si presarea sa peste pasta de acrilat
o modelarea si inepartarea excesului de acrilat
- cu ajutorul arcurilor bilatrale fixate in gutiere
o se pot modifica rapoartele intermaxilare – se modifica suprafata ocluzala a
gutierei astfel incat inchiderea gurii este insotita si de o miscare orizontala a
mandibulei
o se poate actiona elective asupra unei hemiarcade – prin netezirea suprafetei
ocluzale a gutierei de pe hemiarcada care urmeaza a fi deplasata mai mult
- fortele care iau nastere din modificarea curburii principale determina o amplitudine
mai mare l anivelul extremitatii distale a tubusorului orizontal => posibilitatea unei
largiri mai mari distala decat mezial
- deplasarea poate fi controlata prin plasarea mezio-distala a tubusorului
- montarea se face prin introducerea dispozitivelor de fizare in tubusoare, cu recurbarea
capetelor spre arcada si gingival pentru a nu jena si fixarea prin ligature de sarma (
rasucirea sarmei in sens antiorar pentru o mai buna fixare)
- tipuri:
o arc vestibular
o arc lingual
o arc transpalatinal
- arcurile V si L
o se confectioneaza din sarma rotunda de 0,45 pt arcul V si 0,51mm pt arcul L
o confectionarea este simetrica
o prezinta 3 componente:
 o curbura centrala
 bucle de activare – bucla omega cu deschidere spre ocluzal
 dizpozitive de fixare in tubusoare
o

ARCUL VESTIBULAR
- concomitent cu largirea arcadei se produce si retrudarea incisivilor datorita celor 2
forte care iau nastere din tendinta de desfacere a curburii central
- avantaje:
o actiune mai corporeala ??? ( datorita transmiterii fortelor prin intermediul
gutierei)

92
 o inaltare provizorie a ocluziei (arcul V agregat la gutiere) => dezangrenarea
arcadelor – anuleaza obstacolul produs de raporturile de OAA sau ocluzie
inversa
o reducerea prodentiei este mai rapida daca exista spatiu

ARCUL LINGUAL
- aplicat cel mai frecvent la tubusoare orizontale
- folosit ca arc de expansiune pentru largirea arcadei dar si pentru marirea ei in sens
sagittal
- pentru largirea arcadei, arcul va fi tensionat la nivelul curburii principale
- daca nu trebuie largita arcada, el este confectionat astfel incat, in pozitia de repaus,
extremitatile stau la nivelul tubusoarelor
- pentru a vestibulariza dd anteriori, traseul arcului se lungeste si este pus in tensiune
desfacand buclele de activare
- arcul activat la nivelul curburii principale si la nivelul buclelor are actiune
asmenatoare placilor despicate in Y => expansiune radiara a arcadei
- actiunea este mai energica
- eficient in ocluziile inverse, cauzate de dezvoltarea insuficienta a arcadei alveolare
superioaer
- avantaje:
o exercita forte continue si remanierile tisulare se fac intr-un ritm mai alert
o inalta ocluzia si anuleaza obstacolul creat de arcada antagonista
o pe suprafata ocluzala a gutierei pot fi sculptate microplanuri inclinate oblice
care imprima mandibulei o miscare de retropulsie
- pentru ca arcul sa nu determine ingresiunea dintilor anteriori, contactul intre arc L si
dd va fi la nivelul coletului ( NU desupra cingulumului)
- sunt mai favorabile activari mici si la interval mai scurte
- arcul se confectioneaza intr-o pozitie pasiva si se va activa in sedintele urmatoare
- se poate actiona selectiv doar la nivelul unei hemiarcade

ARCUL TRANSPALATINAL
- in general agregat pe inele si situate l aperiferia arcadei dentare, in contact cu dintii
sau la oarecare distanta de ei
- isi exercita actiunea asupra dintilor direct sau prin intermediul arcurilor secundare sau
al ligaturilor
- traseul arcului est eparalel cu mucoasa palatine, transversal, de la o gutiera la alta (de
la un inel la altul)
- alcatuire:
o un dispozitiv de fixare pentru tubusorul oral
o o bulca cvadrungulara situate in fundul boltii palatine, simetric fata de linia
mediana
- confectionare:
o se incepe cu un dispozitivul de fixare, la unul dintre capete
o apoi arcul face un unghi rotunjit si se indreapta paralel cu mucoasa palatina,
catre fundul boltii, cu un traseu concav
o la aproximativ 2-4 mm lateral de linia mediana, se incepe modelarea buclei, cu
un traseu distalm usor inclinat in sus
o se continua cu confectionarea restului arcului, terminandu-se cu cel de-al
doilea dispozitiv de fixare

93
- actiunea este determinata de tensiunea pe care o capata bulca de activare prin
introducerea, in tubusoare, a dispozitivelor de fixare
- cu cat predomina tensiunea generate la nivelul buclei de activare cu atat deplasarea
dintilor este mai corporeala
- deplasarea poate fi anterioara sau posterioara in functie de pozitionarea mezio-distala
a tubusoarelor pe gutiere sau modificarile unghiurilor buclei
o daca se deschid toate cele 4 unghiuri => deplasarea este paralela
o daca se deschid unghiurile anterioare => largirea predominant in partea
posterioaraa a arcadei
o daca se deschid unghiurile posterioare => largirea predominanta in partea
anterioara
- arcurile palatinale sunt indicate in largirile simetrice sau asimetrice – cu modificarea
suprafetei ocluzale a gutierei de partea respective
- arcurile transpalatinale se pot prelungi anterior uni sau bilateral pentru o actiune
selective la nivelul C sau I

94
23. Aparate fixe poliagregate
“Ortodontie si ortopedie dento-faciala. Ghid clinic si therapeutic” - Prof Viorica Milicescu,
Ecateirna Ionescu – pg 236-253

a. Principii biomecanice ale terapiei cu aparate fixe

b. Tipuri de aparate, elemente constitutive, conceptii si abordari
terapeutice
c. Indicatii de aplicare
d. Potential si limite ale diferitelor sisteme

95
24. Mentinatoarele de spatiu
Foi xeroxate 139-147

Mentinatoarele de spatiu au rolul de a preveni deplasari dentare nedorite si de a mentine

spatiul, in plan orizontal si vertical, dupa pierderea precoce a dintilor temporari, mai ales in
zonele de sprijin; de asemenea se folosesc si in cazul extractiei unui dinte permanent pana la
solutionarea protetica a bresei edentate sau inchiderea ei cu ajutorul aparatului ortodontic.

Consecinte pierdere precoce a dintilor temporari:

1. ApDM este privat de centre osteogenetice importante
2. Se intrerupe continuittea arcadei dentare => dereglari in transmiterea fortelor
3. Reducerea eficientei masticatorii
4. Lipsa stimulilor fovorabili eruptiei DP
5. Migrari ale dintilor vecini bresei edentate
6. Migrarea veriticala a dintilor antagonisti
7. Pierderea M2 t inainte de eruptia M6A => blocarea PM2 de catre M6A
8. Dezechilibre ocluzo-articulare

Deplasarile dentare pot sa apara si in cazul unor distructii coronare importante, nu numai
dupa extractia dintilor. In acest caz, cea mai simpla metoda terapeutica cu rol de mentinator
de spatiu este refacerea morfofunctionala a coroanei dintelui afacetat de carie, putandu-se
reface conturul cu ajutorul unor inele ortodontice cimentate ( procedeul Strange).
In cazul pierderii precoce a dintilor, este nevoie de un dispozitiv care sa reface integritatea
arcadei. Acesta are urmatoarele caracteristici:
- trebuie sa reface cat mai mult posibil din integritatea morfofunctionala a arcadei
- sa imiedice migrarea orizontala a dintilor ce marginesc bresa si migraea vertical a
antagonistilor
- sa nu jeneze dezvoltarea arcadelor
- sa nu irite parodontiul marginal al dintilor vecini
- sa favorizeze eruptia dintelui successional
- sa fie cat mai comod pentru pacient
- sa permita exercitarea functiilor in conditii optime

Tipuri de mentinatoare:
1. mentinatoare asociate altor aparate ortodontice
- pacientul prezinta o AnDM ce necesit corectare => tratamentul va fi condus cu un
aparat ce va avea incorporat un mentinator de spatiu
- de obicei se folosesc placi ortodontice cu o prelungire de acrilat la nivelul bresei
edentate
- prelungirea se adapteaza in ocluzie sau se monteaza un dinte artificial ( mai ales cand
bresa este situate frontal)
- avantaje:
o se opun migrarilor orizontale si vertical
o transmit fortele verticale la nivelul crestei => grabesc eruptia dP
o nu blocheaza miscarile fiziologice ale dintilor vecini
- aparatele fixe se preteaza mai greu la aplicarea mentinatoarelor de spatiu
o cand sunt utilizate gutiere ca elemente de agregare ele pot ingloba si bresa
edentate
o cand dintele successional erupte, se va descimenta gutiera si se va adapta
pentru a permite si dirija eruptia
o la arcurile aggregate prin inele – mentinatorul se poate realiza prin indoirea
sarmei la nivelul bresei astfel incat sa impiedice migrarile dintilor vecini
 nu impiedica migrarile in plan vertical ale antagonistilor

2. mentinatoare de spatiu independente

a. mentinatoare de spatiu fixate la ambele extremitati

- alcatuite din
o elemente de agregare – inele, coronae (greu de adaptat pe dinti neslefuiti),
incrustatii – pe dintii limitrofi bresei
o un element de solidarizare – partea intermediara – o sarma V, 2 sarme una V
una O, corp depunte provizoriu
- rar utilizate deoarece impiedica dezvoltarea arcadei
- greu de realizat

b. mentinatoare de spatiu fixate numai la o extremitate

- se fixeaza numai pe un dinte care limiteaza bresa ( de obicei distal) prin inele sau
coroane
- nu impiedica cresterea
- este fix, deci va fi purtat
- partea intermediara poate fi: o ansa de sarma, un dinte artificial cu sau fara un croset
pe dintele mezial
- in contact cu dintele mezial bresei pentru a impiedica migrarea verticala

c. mentinatoare de spatiu mobile

- alcatuite din
o o baza
 se intinde de-a lungul arcadei
 la maxilar – rascroita distal pentru un confort crescut
o dinti de inlocuire sau valuri ocluzale la nivelul breselor edentate
o elemente de ancorare
 se evita crosetele cu actiune coercitiva asupra dintilor
 se prefer crostele simple
 asezarea trebuie sa tina cont de necesitatea slefurilor dirijate pentru
eruptia DP
- mentinatoarele reduse – proteza Kemeny – prezinta riscul de a provoca resorbtii
parodontale ale dd vecini
- avatantaje:
o impiedica migrarile orizontale si verticale
o utile cand exista mai multe brese
o
- dezavantaje:
o sunt incomode – s-a incercat construirea unei variante asemanatoare protezelor
scheletate ( seile laterale unite printr-o bara)
o nu exista un control al purtarii de catre pacient

97
 d. mentinatoare frontale fixe fizionomice
- pentru situatiile in care lipsesc incisivii permanenti, mai ales cei superiori
- edentarea la acest nivel in perioada de crestere pune probleme de prognostic si terapie
- variante terapeutice:
o deplasarea restului dintilor pentru a inchide bresa edentata si remodelarea
dintilor restanti pentru a semana cu dintii pe care ii inlocuiesc
o mentinerea dimensiunii spatiului in vederea aplicarii ulterioare a unei puncti
frontale sau a unor implanturi – cu mentinatoare de tipul unei placi cu dinti de
inlocuire din acrilat

98
25. Disjunctoarele – alcatuire, indicatii,
contraindicatii, limite, design, varietati
“Tratamentul anomaliilor dento-maxilare. Principii si metode” Gheorghe Boboc; pag 444-453

Disjunctia intermaxilara ofera posibilitatea ca, intr-un timp scurt, sa se obtina largiri
considerabile ale
- arcadei superioare
- boltii palatine
- foselor nazale
- chiar a fetei.
cu modificari la nivelul:
- insertiilor musculare
- axului dentar
 o modificare a celor doua hemimaxilare (in partea lor inferioara) impreuna cu sistemul
dentar pe care il contin

- se folosesc forte mari pentru a invinge rezistenta opusa de catre sutura intermaxilara si
de celelate suturi care solidarizeaza maxilarul cu oasele invecinate
- in acest scop, cel mai eficient s-a dovedit a fi surubul
o permite o buna dozare a intensitatii forte
o prezinta o mare ritmicitate de actiune
- indicatii
o ingustarea mare a arcadei superioare, cu o bolta adanca si ingusta
o in special la pacienti cu tulburari respiratorii, la adenoidieni, leptoprosopi cu
fosele nazale anormal de ingustate
o varsta:
 Huet: 7-10A
 Mela: 18-20 A
 Geneletti <14A
 Stockfish <30A
- Etape
o Desfacerea suturilor
o Contentia
o Tratamentele ortodontice consecutive
- Tipuri
o Disjunctie rapida
o Disjunctie ultrarapida
o Disjunctie lenta

DISJUNCTIA RAPIDA
- cel mai des utilizata
- desfacerea suturii se realizeaza in 8-20 Zile si este urmata de o perioada de contentie
de 40-60Zile
- disjunctorul folosit – disjunctor Derichsweiler - este alcatuit din
 o un surub – montat invers comparativ cu cel al placilor ortodontice ( pentru o
activare mai comoda)
o inele cimentate pe M1si PM1
o pelote palatinale care unesc surubul de inele
- dupa cimentare se incepe activarea in aceeasi zi sau in ziua urmatoare, cu un ritm de
2-4 invartituri ( sfert de tura) pe zi
- particularitati disjunctor clasic:
o intr-o prima faza forta este suportata numai de dintii cuprinsi in designul
disjunctorului (M1, PM) – in numar de 4-6dd
o intr-o a doua faza, forta este transmisa asupra boltii palatine
o sutura se desface din partea sa anterioara si totdeauna deshiscenta este mai mare
anterior decat posterior
o igienizarea este dificila
o fiind cimentate influenteaza troficitatea si integritatea mucoasei
 cu cat aparatul cuprinde mai multi dinti si cu cat pelotele au o suprafata de contact mai
mare cu bolta, cu atat fortele se disperseaza mai echilibrat
 cu cat suprafata este mai mare, cu atat cresc sansele de iritare a mucoasei si a
parodontiului marginal
o s-au conceput designuri care sa permita o mai buna igienizare si cimentare mai
eficienta:
 disjunctorul presectionat Boboc
• alcatuit din
o inele pe Pm1 si M6A
o gutiere pe dintii frontali
o baza acrilica de legatura, pe toata suprafata palatinala si
distal de M6A
o surub
• fortele declasnate sunt distribuite la toti dintii si pe toata suprafata
BP
• adaptarea in CB – mai dificila, trebuie sa asigure cimentarea intr-un
singur timp
• uneori este nevoie adaptarea prin captusire a gutierelor
• dupa perioada activa, pe perioada contentie se sectioneaza aparatul
( raman inelele, surubul si partea din baza de legatura) pentru a
asigura comfortul pacientului
• sectionarea in CB este anevoioasa => se pregateste disjunctorul ( se
presectioneaza) inainte de cimentare

 disjunctorul din piese detasabile si intersanjabile

• alcatuit din 4 piese
o 2 dispozitive fixe – inele cimentate pe M6A si PM1, unite
printr-o bara
o o baza – 2 pelote unite printr-un surub si o gutiera frontal
o un dispozitiv de contentie – va inlocui baza dupa perioada
active
• aplicarea se face in 2 timpi
o se cimenteaza dispozitivul fix pe o parte, apoi pe partea
opusa impreuna cu gutiera frontala
o asigura o mai buna stabilitate

100
  conducerea tratamentului cu disjuctie rapida
o ideal: verificarea pacientului, prin controale zilnice
o se examineaza atent CB si feta pentru a verifica existenta unor eventuale
complicatii ( ulceratii, sufuziuni sangvibe, mobilitate dentara)
o se evalueaza disjunctia propriu-zisa prin paritia si marirea diastemei
 la activarile in ritm de 2-3 sferturi de tura pe zi, diastema apare la 4-6 zile
de la inceputul tratamentului
 se reduce sau se pierde complet supraacoperirea incisiva
• prudenta in aplicarea disjunctiei la pacientii cu supraacoperire
minima sau ocluzie deschisa
• aplicarea tractiunii vertex-mentioniera ca masura suplimentara de
prevedere
o se recomanda realizarea de Rx cu film muscat la inceputul si sfarsitul
tratamentului activ
o se verifica relatiile intermaxilare in plan transversal
o se igienizeaza CB cu solutii usor antiseptic, sub presiune
o se activeaza surubul
o la sfarsitul perioadei de activare, se trece la perioada de contentie
 daca se suspecteaza ca surubul poate fi inchis prin tendinta puternica de
apropiere a celor doua hemimaxilare, se blocheaza trecand un fir de sarma
prin unul din tunelele tamburului si in jurul unei rame
 blocarea uzuala: aplicare de pasta de acrilat sau rasina compozita pe
suprafata surubului
o este necesara o supraveghere a pacientului si pe perioada contentiei, la interval de
timp mai rare
o diastema interincisiva dispare sau se reduce prin migrarea spre mezial a tututor
dintilor

DISJUNCTIA ULTRARAPIDA
- aparatul seamana cu disjuntorul classic
- inainte de activare se face
o anestezie locala la nivelul spinei nazale anterioare
o anestezie de infiltratie, din aproape in aproape, de-a lungul boltii palatine pe linia
mediana
o anestezie in zona regiunilor retrotuberizotare penru sutura pterigomaxilara
- dup ace se activeaza surubul ¾ ture – moment in care s epun in tensiune articulatia
dentoalevolara – se mai activeaza 3-4 ture (!!! Activarea este mai dificila, risc de
rupere a cheitei)
- ritmul activarii este de ¼ tura pe minut in primele 15minute, apoi la interval de 2
minute
- activarea este insotita de o senzatie de usurare a respiratiei pe nas si aparitia unei
dureri la locul de unire a oselor proprii ale nasului cu maxilarul
- ulterior pot aparea echimoze in santul nasogenian si palpebral
- disjunctia ultrarapida se face cam intr-o ora
- perioada activa este urmata de blocarea surubului si contentie
- varsta indicata: maxim 16A
- exista o varianta – disjunctia ultrarapida fractionate – cu perioade de activare in 3
sedinte, la distanta de 1-3 zile, respective 2-8 zile

101
DISJUNCTIA LENTA
- disjunctorul Schroder
o alcatuit din:
 gutiere metalice de la C la primul molar
 surub
• introdus in lacasuri speciale
• poate fi schimbat in cursul tratamentului
 3 tije de legatura, turnate
o actioneaza doar asupra dintilor
- disjunctorul Chateau
o alcatuit din:
 o placa superioara cu surub median
 acnorata pe gutiere care acopera PM si M 1
o actioneaza asupra dintilor si osului
- se activeaza 2-3 sferturi de tura pe saptamana
- tratamentul dureaza 6 L

Recidiva in disjunctie
- revenirea elastica – este de scurta durata
- reparatia si reorientarea
o se refera la tesutul conjunctiv colagenos
o implica restructurarea spatiilor edematoase din regiunile unde stresul afost foarte
mare
o dureaza un timp mai indelungat
- remodelarea osoasa
o implica remanieri la nivelul zonelor care nu au fost direct implicate in disjunctie –
procese de adaptare

102
26. Aparate extraorale
“Tratamentul anomaliilor dento-maxilare. Principii si metode” Gheorghe Boboc; pag 454-478

“Ortodontie si ortopedie dento-faciala. Ghid clinic si therapeutic” - Prof Viorica Milicescu,

Ecateirna Ionescu – pg 209-235

a. Caracteristici constructive, indicatii, potential si limite

b. Tipuri de aparate – headgear (HG), masca facial Delaire, barbita si
capelina
c. Asocierea cu aparate mobilizabile functionale si fixe
27. Extractia dentara in ortodontie – indicatii,
contraindicatii, metode
Interventiile chirurgicale asupra dintilor
- pot interesa dT sau dP
- tipuri
o extractii
o germectomia ( extractia in faza de mugure) – PM1, M3
o odontectomia partiala – separatia dd bigeminati, premolarizarea M1 inf
o plastia chirurgicala – pentru dirijarea evolutiei – descoperirea chirurgicala

EXTRACTIA DENTARA
- poate fi considerata manopera profilactica si curativa
- indicatii
o dT
 ca urmare a accidentelor traumatice – mai frecvent dintii frontali
• luxatie cu mobilitate mare
• fractura coronare penetrante
• intruzii severe,
 ca urmare a complicatiilor cariei dentare
• complicatii osoase, periosoase, ganglionare severe
• trebuie tinut cont de necesitatea mentinerii spatiului la dintii din zona de
sprijin (Niciun mentinator de spatiu nu impiedica migrarea meziala a unui M6A
situate intraosos, in extractii precoce de M2t)
 in modificari numerice
• dinti supranumerari – daca perturba liniearea dintilor, se consituie in
blocaje ocluzale
• anodontii – in anodontie unidentara de ILp momentul extractiei ILt si/sau a
Ct se alege astfel incat sa faciliteze migrarea meziala a dP situati intraosos
 in tulburari de evolutie a dT si dP
• incluzie – anomalie rara; mai frecvent M2t (extractia lui dupa eruptia
M6A)
• reincluzie – asigurarea druului liber pt eruptia dP succesor
• obstacol in calea eruptiei dP successor – dT determina incluzia sau eruptia
ectopica a dP
 in intarzierea permutarii dentare
 in cadrul unei terapii extractioniste – extractiile dirijate
o dP
 in vederea obtinerii de spatiu – in macrodontii, inghesuiri severe, meziopozitie
generalizata, decalaje intermaxilare mari cu inocluzie sagitala, ocluzii
deschise (contact numai pe ultimii dinti)
 dd supranumerari care erup ectopic sau creeaza blocaje ocluzale
 in anodontii asimetrice ( anodontii de PM pe 3 hemiarcade = > se extrage si pe
a 4-a hemiarcada) => echilibru interarcadic
 dinti cu anomalii de forma sau structura, imposibili de recuperat prin mijloace
ortopedice
 - contraindicatii
=> este necesara o evaluare atenta a situatiei clinice, cu examene
complementare (Rx)
o cand se poate pastra dintele temporar pe arcada, ca mentinator de spatiu,
chiar daca este afectat de procese carioase – se poate mentine doar daca nu
exista leziuni oasoase periapicale, nu exista manifestari ale bolii de focar
o dinti supranumerari - nu se extrag cand
 se aliniaza in linia arcadei ( al 5-lea Incisiv inferior)
 cand se asociaza cu microdontia dd din seria normal
 cand un dinte din seria normal, situate in vecinatate, este
compromise si nu mai poate fi pastrat pe arcada
o exista unele AnDM in care extractia dT poate agrava anomalia - exemple
 prognatia mandibulara
• Incisvii inferiori permanenti (IIp) erup lingual de
incisivii inferiori temporari (IIt); dupa extractia IIt,
incisivii permanenti isi modifica reoede axul, se inclina
V => se prefera mentinerea It pentru a nu agrava
aspectul general al anomaliei, favorizand o eruptive
complete a Ip in pozitie lingualizata ( in unele cazuri pot
Ip pot sa stabileasca raporturi ortognate cu antagonitsii)
• ISt trebuiesc extrasi cat mai curand pentru a favoriza
vestibularizarea ISp
 prodentie superioara si inocluzii sagitale
• invers fata de cazul prognatiei
- paticularitatile extractiei dT
o atitudinea depinde de:
 varsta – frecvent >5A
 psihicul copilului si educatia primita – teama
o frecvent dintii sunt mobili – extractia se poate face cu pensa dentara
inchisa, spatula bucala sau prin presiune digitala ( deget invelit intr-o compresa)
o in cazul dintilor fara mobilitate – obligatoriu anestezie si instrumentar
adecvat
- alegerea dintilor de extras
o dintele sa se gaseasca in sau sa fie cat mai aproape de focarul de inghesuire
dentara
o se va alege dintele cu valoare biologica si estetica cat mai redusa, cu
resitenta mai scazuta la atacul carios
o se alege dintele care prezinta leziuni carioase, dintele compromis odontal
o se alege dintele prin extractia caruia se vor obtine cele mai bune conditii
pentru ca dintii restanti sa efectueze deplasari cu pastrarea unui ax normal de
implantare sau sa si-l corecteze
 cel mai frecvent se aleg
o la maxilar
 PM1
 IL
 PM2
 M3
 M6A – daca este compromis
 Caninul NU se extrage – exceptie:

105
 • daca este ectopici si dintii sunt complet aliniati
• prezinta modificari de forma sau volum/angulatie corono-radiculara
care ridica problem functionale ???

o la mandibula
 IC
 PM1
 PM2
 M3
 M6A – daca este compromis

Conduite terapeutice extractioniste

1. extractia preventiva sistematica a celor 4 M6A

- imediat dupa eruptie
- sunt dintii cei mai vulnerabili la atcaul carios
- scop:
o profilaxia cariei dentare
o obtinerea de spatiu pentru dintii restanti
 o mai buna autocuratire a acestora
 un mai bun acces pentru eventuale tratamente
 profilaxia tulburarilor de eruptive ale altor dinti
o asigurarea spatiului pentru eruptia M12A si M3
- momentul extractiei
o 6-8A
 mezializarea M12A si distalizarea PM se fac in egala masura
 inchiderea reciproca a spatiului
 deplasarea corporeala a dd
o 8-10A
 migrarea PM < decat a M12 A
 deplasarea se insoteste de o inclinare meziala
o 10-12 A
 inchiderea bresei se face aproape numai prin migrarea meziala a M12A
 deplasarea se insoteste de o inclinare meziala mai accentuata
o >12 A
 inclinarea meziala foarte accentuata
- valoare istorica
- actual, se prefera extractia M3

2. extractia sistematica a celor 4 M12A

- asemanatoare primei variante
- favorizeaza eruptia M3
- poate favoriza distalizarea arcadei superioare prin mijloace intra-extraorale

3. extractia dirijata
- urmareste reducerea fiecarei arcade cu cate un PM1
- consta intr-o succesiune de extractii de dT si dP
- incepe imediat dupa eruptia ICp, in jurul varsei de 7A
- scop: prevenirea aparitiei inghesuirilor dentare

106
 - etape:
o etapa I = extractia ILt pentru a favoriza eruptia ICp
o etapa II = extractia Ct pentru a favoriza eruptia ILp
o etapa III = extractia M1t pentru a grabi eruptia PM1
o etapa IV = extractia PM1 pentru a permite evolutia Cp in spatial rezultat
- Nance propune efectuarea de masuratori a diametrelor dintilor temporari si
permanenti ( inclusi in os, pe Rx) => diferenta dintre cele 2 serii de dinti
o Daca diferenta este de 3mm pt fiecare HEMIarcada inferioara si de 2mm pt fiecare
HEMI arcada superioara ( in favoarea dT) => considera ca este posibila o
realiniere dentara in momentul permutarii dd
o
4. extractia profilactica a M3 – dupa corectare ortodontica, pentru a preveni reinstalarea
unor inghesuiri dentare

107
28. Tratamentul chirurgical – ortodontic asupra
dintilor, proceselor alveolare si partilor moi
INTERVENTIILE CHIRURGICALE ASUPRA DINTILOR:
o extractii
 de dinti temporari sau permanenti
o germectomia = extractia in faza de mugure
 este un procedeu rar
 indicat pentru a opri evolutia germenukui, respective a anomaliei
 de obicei:
• PM1=> asigura un ax correct pentru C
• M3 => mai dificil de realizat, pentru prevenire ainghesuirilor
dentare
o odontectomia partiala
 separatia
• pentru dintii bigeminati
• in scop esthetic
• indicate la dintii cu radacini separate
• etape:
o extirpare pulpara
o separatie
o extractia unuia dintre cei doi dinti
o coroana fizionomica pe dintele restant
 premolarizarea
• in special M1 inferior, afectat carios
• se mai indica atunci cand PM2 este ectopic sau inclus
• etape:
o tratament endodontic pe radacina ce se va pastra
o sectionare verticala a coroanei
o extractia radacinii meziale
o plastia chirurgicala – pentru dirijarea evolutiei
 descoperirea chirurgicala
• in vederea tractionarii lente a dintelui pe arcada
• indicatii: Csup, I sup, C inf
• se folosesc forte moderate, predominant vertical, cu ajutorul unor
aparate fixe ( preferabil)
• etape:
o descoperite chirurgicala a coroanei dintelui
o asigurarea unui tunneled eruptive prin rezectii oasoase
selective, moderate
o ancorarea dintelui, in vederea tractionarii – peritisulara,
transtisulara, intratisulara
 decapusonarea – pentru dinti inclusi sau ectopici
• excizie larga mucoperiostala sau mucoosoasa pentru a permite
redresarea axului
• exista tendinta de refacere a capacului fibros
  plastia de facilitare a evolutiei
• exista situatii in care dintii isi reiau eruptia daca este indepartat
obstacolul
• indicatii: I, PM, C
• obiective:
o indepartarea obstacolelor ( persistenta dT, odontoame, sinti
supranumerari)
o mentinerea libera a tunelului de eruptie prin:
 cimentarea unei cape de celuloid care prelungeste
dintele pana in CB
 aplicarea unui obturator din eugenat de Zn
iodoformat sau din acrilat
 aplicarea unei mese iodoformate
 cauterizari cu acid tricloracetic

INTERVENTIILE CHIRURGICALE ASUPRA PROCESELOR ALVEOLARE:

o osteotomia
 procedura chirurgicala efectuata de personal specializat, intr-un cadru
spitalicesc
 obiective:
• restabilirea, in functie de estetica faciala, a unei relatii
ocluzo-articulara echilibrata
• continuitate osoasa
• desfasurarea normala a functiilor musculare si ATM
 etape:
• tratament ortodontic prechirurgical
• tratament chirurgical
• tratament ortodontic postchirurgical
 indicatii:
• dezvoltare in execs a oaselor maxilare
• deficit de dezvoltare a oaselor maxilare
• deformatii
 clasificare:
• osteotomii care modifica sau nu relatiile ocluzoarticulare
• osteotomii mono sau bimaxilare
• osteotomii de marire a gabaritului piesei osoase = de
elongare
• osteotomii de reducere = cu rezectia unei piese osoase
• osteotomii cu glisarea fragmentelor, cu translatia sau
bascularea, cu sau far aaditie de transplant ( cartilaginous,
osos, rar aloplastic)
 tehnici
• maxilar
o osteotomii partiale
o osteotomii totale inalta sau joasa

109
 • mandibular
o osteotomii partiale la nivelul zonei alveolodentare
anterioare sau la nivelul bazilarei
o ostotomii modelante – a proeminentei mentoniere
o osteotomii totale
 rezectia condiliana
 osteotomia orizontala supraspinoasa a
ramurii ascendente
 osteotomie verticala a ramurii ascendente
 osteotomia unghiului mandibular
 osteotomia ramurii orizontale
• verticala
• in scara
o plastia de aditie
 grefe osoase sau cartilaginoase
 la nivelul rebordului alveolar superior – in regiunea anterioara –
pentru a asigura support buzei
 la nivelul mentonului in microgenii
 la nivelul ramului orizontal in asimetrii
o redresari dentare chirurgicale si plastia de maleabilizare
 corticotomii – grezari ale corticalei pana in vecinatetea spongioasei, la
nivelul spatiior interdentare
 septotomii – rezectia septului interdentar – frecvent pentru diasteme
 tunelizari – perforatii V-O, cu freza, ale septului interdentar

INTERVENTII CHIRURGICALE ASUPRA PARTILOR MOI:

o decapusonari mucoperiostale sau muco-osoase
 excizie larga pentru a permite redresarea axului
 exista tendinta de refacere a capacului fibros
 pentru incluzii dentare si ectopii
o interventii asupra frenului buzei superioare
 tipuri:
• frenectomii
• frenotomii
• frenoplastii
 indicatii: tratamentul diastemei
 se asociaza cu excizia in felie de portocala a fibromucoasei de pe creasta
pana in vecinatatea papilei interincisive
 uneori este necesara septotomia – indepartarea septului fibros situate pe
linia mediana
o excizia unor cicatrici situate in vestibul
 aceste cictrici deteremina frecvent malpozitii dentare
 excizia cicatricei se face pe fata labial sau jugala dar si de pe
creasta alveolara
 se aplica un conformator in vestibule ca sa impiedice unirea plagii
de pe mucoasa jugala cu cea de pe creasta
o interventii chirurgicale asupra limbii
 tipuri
• plastia frenului in vederea alungirii sale

110
 • rezectii partiale de limba – in macroglosii
o fragmentul indepartat poate fi:
 un segment cuneiform cu varful spre baza
limbii, situate in regiune varfului limbii
 doua portiuni laterale situate in partea
anterioara a limbii
o zonele ce vor fi excizate se delimiteaza preoperator
cu fire resorbabile pentru a preveni hemoragia
 riscuri:
• hemoragie intraoperator / postoperator
• reducerea activitatii limbii

111
29. Contentia si echilibrarea finala
Corectarea AnDM prin terapia biomecanica se desfasoara ca un proces lent, insotit de
modificari ale dintilor ( pozitie, ax), ale tesuturilor ( remanieri tisulare), ale relatiilor
intermaxilare si chiar a comportamentului functional => dupa atigerea parametrilor prin
echilibrare finala.

CONTENTIA = metoda de prevenirea a aparitiei recidivei in urma tratamentului unei

AnDM
- tipuri
o naturala – cea mai buna metoda de mentinere a rezultatelor terapeutice
o artificiala = cu ajutorul unor dispozitive
 definitiva
• in situatii clinice special
• prin constructii fixe – punti dentare (daca exista edentatii), o tija
cu extremitati cimentate in puturi parapulpare, sapate in coroana
dintilor limitrofi
 provizorie
• reprezinta o etapa detratament – intermezzo
• obiectiv – mentinerea pozitiei dentare pana la stabilizarea
remanierilor tisulare
• poate fi apliata intre 2 etape de tratament active
• dispozitive:
 fixe
• ligatura de contentie in “8” – pt diastema
• inele metalice cu opritori
• sarma impletita colata pe fata orala a dintilor
• pot bloca un numar mai mare sau mai mic de dinti
o cele care blocheaza un numar mai mare anuleaza
miscarile fiziologice ale dintilor si impiedica
restabilirea unor axe dentare functionale
 mobile
• placa de contentie Hawley - avantaje
o sunt mai putin voluminoase
o au stabilitate buna
o permit mandibulei deplasari libere
o fac o buna tranzitie intre aparatul fix si
activator
o libertate totala miscarilor fiziologice
o permite mici retuse in scopul dirijarii unor
deplasari dentare in vederea echilibrarii finale
• activator
• combinat – placa Hawley ziua / activator noaptea
• gutiera
 - etape pentru contentia mobila
o amprentare
 daca tratamentul s-a facut cu aparatura fixa, inainte de amprentare se
indeparteaza toate elementele de actiune; in laborator se graveaza modelul
in dreptul inelelor, pe fata orala
 la aparatele agregate pe gutiera – este necesara descimentarea acestora in
vederea amprentarii

o realizarea placii de contentie in laborator – conform schitei

o indepartarea aparatului destinat tratamentului activ si aplicarea placii de contentie
in aceeasi sedinta
 intre amprentare si aplicarea placii de contentie trebuie sa treaca un timp cat mai scurt
 daca tratamentul s-a facut cu o placa mobila, aceasta poate fi folosita ca si contentie – cu
inactivarea elementelor elastic si se opreste invartirea surubului
-

ECHILIBRAREA FINALA = etapa indispensabila de incheiere a tratamentului ( cu

execptia cazurilor in care s-a asigurat contentie naturala) caracterizata prin procese de
reajustare si dirijare cu scopul de a obtine un echilibru orofacial favorabil mentinerii
rezultatului terapeutic
- procedee
o slefuiri cuspidiene
 indepartarea contactelor premature => lipsa unor componente orizontale
 cu discuri Jaquard sau pietre diamantate
 se folosesc
• hartie de articulatie pentru depistarea contactelor
• o placuta de ceara pentru a determina cantitaea de substanta dura ce
trebuie indepartata
o septotomie alveolara
 cu valoarea istorica
 consta in sectioneare averticala a peretelui interalveolar cu instrumente
taioase
o deplasari dentare mici, fortate
 cu ajutorul unor conformatoare – tooth positioner
 consta in realizarea unor reconstituiri plastice a arcadelor pe care s
econfectioneaza o gutiera totala bimaxilara din acrilat dur (pt malpozitii
usoare) sau cauciuc/acrilat elastic ( pt malpozitii mari)
 = metoda de aliniere active in care dintii sunt fortati sa ocupe anumite
pozitii
 dezavantaj – blocare intermaxilara
o activatorul
 cu surub median
 avantaje:
• transmit stimuli functionali la nivelul maxilarelor
• modifica activitatea musculara
• permit libertatea si dirijarea miscarilor dentare si ale mandibulei
• permite modificari (slefuiri, captusiri) la nivelul aparatului ortodontic
pentru a asigura raporturi ocluzo articulare echilibrate

113
  incheierea tratamentului cu ajutorul activatorului se face prin renuntarea
treptata la purtarea aparatului
• in prima etapa se poarta 12-14h/24h – noaptea si o parte din zi
• a doua etapa – renuntarea la purtarea din timpul zilei
• ulterior este purtat – o noapte da, una nu; o noapte da, doua nu; o
noapte pe saptamana
 criteriul de trecere de la o etapa la alta = usurinta aplicarii paratului n gura si adaptarea lui
corecta
 durata este variabila: 2-3luni pentru fiecare etapa, cu evaluarea atenta a situatiei

114
30. Recidiva in ortodontie si ODF
RECIDIVA = reaparitia unei AnDM dupa ce a fost corectata
- pot fi:
o totale
o partiale – numai o parte a tabloului clinic sau de amploare mai redusa
- pot sa apara:
o imediat dupa terminarea tratamentului
o tardiv
- mecanisme
o strea de plasticitate osoasa
 in urma tratamentului ortodontic, structura osoasa este modificata
 in zonele de presiune parodontala exista procese de resorbtie; in zonele de
tractiune apare os neoformat
 este nevoie de 6-12L pentru ca osul nou format sa dobandeasca o structura
histologica functionala
 in aceasta perioada exista riscul de inversare a proceselor => recidiva
o tendinta de revenire la starea initiala a partilor moi supraalveolare
 partile moi sunt antrenate mai lent in procesul de restructurare si deplasare
=> tendinta mai mare la revenirea la starea initiala
o persistenta unor cauze favorizante pentru instalarea AnDM
 cauze care nu au fost identinficate si indepartate
o aparitia unor noi cauze
 de natura extrinseca sau legate de dezvoltarea ApDM ( tendita de
mezializare a unor dinti aflati in eruptie)
o discordante intre pozitia dintilor si linia de neutralizare a fortelor musculare
antagoniste
o rezultantele radiculare si apicale orizontale ale antagonismelor cuspidiene
 deplasarile orizontale se insotesc de cele mai multe ori si de inclinarea
dintelui => modificarea axului de implantare => rezultante orizontale =>
recidiva coronara
 lasata sa evolueze spontan, recidiva coronara nu se insoteste de redresarea
apicala sau poate recidiva si pozitia apexului
 dirijata, recidiva coronara se poate insoti de normalizarea axului dentar =>
recidiva coronara partial este favorabila echilibrarii finale
- modalitati de prevenire a recidivelor
o instituirea precoce a tratamentului
 jocul fortelor oro-faciale nu este consolidate
 se foloseste perioda de dezvoltare a ApDM – utilizarea de aparate
functionale
o utilizarea corespunzatoare a fortelor ( intensitate, ritm)
 => echilibru al remanierilor tisulare
o inlaturarea obstacolelor
o inlaturarea cauzelor care tind sa reface vechiul bilant orofacial
o asocierea exercitiilor pentru echilibrarea tonusului muscular
o modificarea in hipercorectie
 ofera un camp pentru o recidiva partiala ce va fi dirijata => echilibru final
orofacial
 indispensabila in:
• expansiunea arcadei
• derotarea dentara
• modificari verticale ale relatiilor intermaxilare
o asigurarea unor factori naturali de contentie
 cea mai eficienta metoda de prevenire a contentiei
 in progenie asociata cu ocluzie adanca => se corecteaza intai anomalia
sagitala
o contentie artificiala si echilibrarea finala
 contentia artificiala – prin dispozitive definitive sau provizorii
 echilibrarea finala = process de dirijare, reajustare in vederea obtinerii unui
echilibru orofacial favorabil mentinerii rezultatului terapeutic
-

31. Anomalii in plan sagital: terminologie,

etiopatogenie, semne clinice, investigatii, diagnostic
pozitiv si diferential, tratament
a. Sindromul ocluziei distale – clasa a II-a
b. Sindromul progenic – clasa a III-a

32. Anomalii in plan transversal

• terminologie, etiopatogenie, semne clinice, investigatii, diagnostic pozitiv si diferential,
tratament

a. Sindromul compresiei de maxilar

b. Sindromul ocluziei incrucisate
c. Sindromul Brodie
= ocluzie lingualizata in care FV ale dintilor inferiori iau contact cu FO ale dintilor superiori
- anomalie rara
- origine congenitala
- etiologie
o crestere transversala in exces a maxilarului – simetrica sau asimetrica
o hipodezvoltare transversal a mandibulei
- aspect clinic
o facial
 etaj inferior cu inaltime redusa
 profil convex
 eversarea buzei inferioare

116
  sant labiomentonier accentuat
 aspect de edentat in zambet
 buze fisurate
o ocluzal
 ocluzie lingualizata bilateral
 ocluzie adanca in acoperis
 inocluzie sagitala >5mm
o tulburari functionale
 ATM
 masticatie
- tratament
o obiective
 deblocarea ocluziei
 dezvoltarea transversala a mandibulei
 inaltarea ocluziei
o mijloace
 activator
 chirurgical ortodontic
- pseudosindromul Brodie – forma dobandita
o iatrogenie dupa tratamentul cu aparate mobile/fixe
o exces de crestere maxilara unilaterala

d. Asimetria faciala
SIMETRIA FACIALA analizeaza elemente corespondente ca forma, dimensiune, pozitie
fata de un plan prestabilit – planul median al fetei N-Sn
- exista 3 posibilitati de asimetrie
o fata de planul median
 Pg si Gn deviate la dreapta sua la stanga – laterodeviatie, laterognatie
o asimetria unei jumatati a fetei fata de celalata
 santuri sterse sau accentuate
 bombari
 aplatizari
o asimetrie vertical
 a punctelor laterale Zy, Go
 a punctelor paramediene Ch, Al
- asimetrie minora – caracteristica comunca tuturor oamenilor
- prezente in proportie crescuta inca de la nastere, asimetriile cranio- faciale se
echilibreaza in primele luni de viata – pana la 1A, dar si in perioada 6-14A
- diagnosticare
=> diagnosticarea precoce permite instituirea unei terapii interceptive cu rezultate
bune de tratament
o examen clinic
o examen fotostatic
o examen Rx – teleRx, CT – ATM, OPG
- cauze
o factori genetici
 neurofibromatoza facial
 microstomia faciala
o malformatii congenitale

117
 o factori de mediu
o factori patologici
 raumatisme faciale
 infectii sfera facial
 fracture oase maxilare netratate sau tratate incorrect => anchiloze =>
deficit de dezvoltare pe partea afectata
o distrugerea unui nerv => afectarea muschiului inervat
o tulburari ocluzale
 ex: Ct neabrazat => laterodeviatie – se poate anatomiza
o DMLP
- Tratament - Interdisciplinar
o Pediatric
o Neurologic
o Endocrinologic
o Ortodontic
o antropologic

33. Anomalii in plan vertical

• terminologie, etiopatogenie, semne clinice, investigatii, diagnostic pozitiv si diferential,
tratament
a. Sindromul ocluziei adanci
i. Ocluzia adanca in acoperis – clasa II/1
ii. Ocluzia adanca acoperita – clasa II/2
iii. Ocluzia prabusita
b. Sindromul ocluziei deschise

118
34. Dizarmonia dento-alveolara: terminologie,
etiopatogenie, semne clinice, investigatii, diagnostic
pozitiv si diferential, tratament

35. Anomaliile dentare de numar: terminologie,

etiopatogenie, semne clinice, investigatii, diagnostic
pozitiv si diferential, tratament
a. Dintii supranumerari
b. Anodontia

36. Anomaliile dentare (de eruptie?): terminologie,

etiopatogenie, semne clinice, investigatii, diagnostic
pozitiv si diferential, tratament
a. Ectopia dentara
b. Incluzia dentara
c. Reincluzia dentara
d. Transpozitia dentara

37. Diastema: terminologie, etiopatogenie, semne

clinice, investigatii, diagnostic pozitiv si diferential,
tratament

119
38. Ortodontia si ortopedia dento-faciala de echipa –
terapia multidisciplinara
a. Clinica si tratamentul despicaturilor labio-maxilo-palatine si
macrocheiliei
DLMP
- Etiologie
o Boli genetice
 Sindrom Down
 Sindrom Patau
 Sindrom Edwards
 Sindrom Pierre-Robin
o Factori de mediu
 Radiatii
 Agenti infectiosi – rubeola, citomegalovirusul
 Medicamente
 Tratamente cortizonice
 avitaminoze
- clasificare
o ale palatului anterior
 de buza
 de process alveolar
o ale palatului ppsterior
 de val palatin
 de val palatin si palat dur
o ale palatului anterior si posterior
- clinic
o tulburari functionale
 respiratie
 deglutitie
 masticatie
 fizionomie
 ocluzie
o microstomie
o anomalii dentare
 de numar – anodontii, dinti supranumerari
 de pozitie – a incisivilor in special, numeroase malpozitii
 de structura
 de forma – corone scurte
 de implantere- implantare deficitara
o modificari bolta palatina
 cicatriciala
 plata
o tablou agravat in despicarurile complexe de palat anterior si posterior
o deficit dezvoltare maxilar, in toate sensurile
 transversal
• ingustare marcata

120
 • tesut cicatricial rectractil postoperator
• distrugerea centrilor osteogenici ai suturii palatine
• ocluzie inversa totala sau incrucisata
• raspusn greu la stimularea locala de crestere – posibilitati
expansiune reduse
 sagital
• malocluzii calsa a III-a
o buza superioara
 scurta
 asimetrica
 retractata => facies aplatizat
 treapta labial inversata
o narina de partea afectata – larga, aplatizata
o profil usor concav
- tratament
o interdisciplinar – chirurg, ortodont, pediatru, logoped, psiholog, protetician
o obiective tratament orto
=> incepe cat mai repede posibil, dureaza o perioada lunga, pana pe la 14-15A
 stimularea dezvoltarii arcadei maxilare in toate sensurile
• transversal
o aparate mobilizabile ancorate pe gutiere pt o mai
buna stabilitate
o arc trabspalatinal ancorat pe gutiere
o disjnctoare
o aparate fixe
• sagital – masca Delaire
 controlarea ritmului de crestere a mandibulei
 corectarea malpozitiilor dentare
 obtinerea continuitatii arcadei maxilare pentru a asigura o fizionomie
optima
 refacerea echilibrului muscular - miogimnastica

o tratamentul chirurgical
 de refacere a defectelor si/sau chirurgie ortognatica
 supradimensionarea rosului de buza – plastie in “Z”
 tratamentul chirurgical s eincepe inca din primele luni de viata 6-8L
 pana atunci – o placa palatinala ce s schimba cu cresterea si se tine pana in
momentul inetrventiei chirurgicale
• usureaza alimentatia prin facilitarea succiunii
• ghideaza cresterea segmentelor maxilare
• impiedica interpozitia limbii in despicatura
• elimina folosirea suzetei ( care are un effect negative asupra
cresterii segmentelor maxilare)

Particularitatile amprentarii in DLMP

- particularitatile deriva din
o existenta unor comunicari buco-nazale
o malformatii dentare numeroase
o camp retentiv

121
 o cicatrici
o microstomie – cand microstomia este accentuata se poate recurge la amprentarea
fragmentata si reconstiutirea modelului in laborator
- materiale
o se indica folosirea alginatelor sau siliconilor
o este necesara o inregistrare cat mai fidela a vestibulului superior pentru a realiza
aparate cat mai precise, care protejeaza dintii frontali de actiune buzei superioare
cicatriciale
o se prefera linguri individuale datorita conformatiei particulare a campului de
amprentat
 din placa de baza
 dupa realizarea unor masuratori prealabile
 lingur aprezinta compartiment pentru maxilar si unul pentru bontul median
( daca este cazul)
- amprentarea se realizeaza sub anestezie generala, cu intubatie si protectia faringelui cu
comprese umezite, in conditiide spitalizare
-
MACROCHEILIA
-

b. Clinica si tratamentul sechelelor postraumatice si postcombusionale

oro-maxilo-faciale

c. Tratamentul ortopedio-dento-facial si ortodontic pre- si postoperator

in chirurgia gnatologica. Alegerea momentului biologic si planificarea
interventiei
- etape
o prechirurgicala
 scop – coordonarea arcadelor fara a rezolva decalajele intermaxilare
 ortodontul trebuie sa reechilibreze dantura pe bazele maxilare =>
eliminarea compensatiilor => asigurarea intraoperatorie a unei
intercuspidari perfecte
 dureaza intre 12-24L
 obiective:
• corectarea inghesuirilor dentare
o exista uneori situatii in care este nevoie de extractii
 alegerea dintilor se face tinand cont de starea
odonto-parodontala a acestora
 germectomia M3 – trebuie sa preceada interventia
chirurgicala cu 6L
o uneori este nevoie de marirea perimetrului arcadei
superioare
 fie in aceasta etapa prechirugicala – cu disjuntoare
 fie in etapa chirurgicala – osteotomie Le Fort I
(nevoie de spatiu < 6mm) sau disjunctie chirurgicala
( nevoie de spatiu > 6mm)
• nivelarea arcadelor

122
 • decompensarea arcadelor in toate cele 3 sensuri – se agraveaza
decalajul maxilarelor cu influente asupra fizionomiei
o chirurgicala
o postchirurgicala
 tractiuni intermaxilare pentru finisarea intercuspidarii
- varsta: 17-18A
- obiective
o avansarea maxilarului
o osteotomii mandibulare de repozitionare a mandibulei
- ultimele arcuri plasate in CB inaintea interventiei chirugicale
o sa fie sufficient de groase pt a rezista la tractiunile intermaxilare 19x25, 20x25 pt
BK cu sloturi de 0,22
o sa prezinte pinteni gingivali ( 5mm inaltime) pe care s eaplica ligaturile
intermaxilare elastic sau metalice
o sa fie ligaturat cu ligature metalice
- placate de osteosinteza
o plasate intraoperator la nivelul liniilor de osteotomie
o asigura solidarizarea osoasa
o blocajul intermaxilar – pastrat 25zile
- tratamentul ortodontic post-chirurgical
o intre 2-5 luni
o consta in finisari
o apar modificari ale lungimii muschilor masticatori => se prefer dezinsertia
musculara si reinsertia lor chirurgicala ( nu sporntan) pt a asigura o mai buna
adaptare musculo-scheletica
- aparatele de contentie
o se recomanda positionerul, placa Hawley, contentia fixa
o placa Hawley – purtata permanent 3-4L, apoi intermittent 6-8 lumi, indepartata
complet dupa 12 L

d. Tratamentul ortodontico-parodontal. Indicati si contraindicatii ale

tratamentului orthodontic la pacienti cu suferinta parodontala

e. Tratamentul ortodontico-protetic de substituire, contentie, proprotetic

si preprotetic

TRATAMENTUL PROPROPETIC este denumit şi tratament specific şi urmăreşte

pregătirea câmpului protetic pentru aplicarea tratamentului protetic propriu-zis.
- in această etapă sunt necesare modele de studiu pe care se vor nota aspectele legate de
toate intervenţiile proprotetice
- acest tratament este specific edentaţiei parţiale pentru că el modifică morfologia
câmpului protetic în vederea obţinerii unor condiţii optime de menţinere, sprijin şi
stabilizare a viitoarei construcţii protetice
- se utilizeaza apartura fixa sau mobila

123
- argumente
1. biomecanic
o fortele ocluzale trebuie sa actioneze in axul lung al dintilor iar la dintii
inclinati/rotate acest lucru nu este posibil => apare afectare dintilor aflati
in in trauma ocluzala
2. biologic
o sacrifiul de substanta dura dentara prin tratament ortodontic este absent
sau minim
 se pot rezolva angrenaje inverse prin trtament orto NU prin
protezare care implica slefuiri importante
o se pot corecta axele dintilor stalpi ai unei punti
 paralelizarea dintilor este usoara
 se evita zonele de retentie => lipsa pungi parodontale
o se pot inchide spatii
 inchiderea spatiului postextractie M6A prin medializarea
M2 si M3
3. estetic
o modificari pozitie dinti frontali
4. profilactic
o prin refacerea punctelor de contact se evita afectarea parodontala
o se evita slefuirea C in edentatia de PM
5. ocluzal
o pastrarea curbelor de ocluzie normale

- situatii

1. lipsa C
o cauze:
 incluzie ireductibila ortodontic
 extractie in antecedente
o solutii
 ortodontic – inchiderea spatiului prin mezializarea dd laterali
 protetic – implant sau punte
2. extruzie ortodontica
o prezenta unor resturi radiculare insuficent de lungi pt RCR dar cu
marginea situate subgingival
o solutie: tractiune ortodontica dupa ce dintele a fost tratat endodontic
correct
o indicatii
 mai ales pt dintii frontali – daca nu s-ar realiza egresiunea
ortodontica, ci gingiva-alveoloplastie => rezultat inestetic
 in cazul unor extractii, cand se doreste pastrarea unui support osos
generos pentru un implant sau o lucrare protetica cu un profil bine
conturat => se poate face o extractive ortodontica lenta =>
grosime osoasa V-O si nivel gingival corect
3. sindromul M6A
o clinic
 egresiune M antagonist
 inclinarea PM2 si M2 spre bresa
 pungi parodontale ale dintilor inclinati

124
  blocaje ocluzo-articulare
o solutii
 inchiderea spatiului prin mezializarea M2 si M3
 pastrarea spatiului si redresarea dintilor inclinati + protezare
ulteriora ( implant sau punte)
4. reimpartirea spatiului
o pentru s creea conditii cat mai bune de protezare
o pentru a obtine cat mai putine brese pt protezat
5. inghesuiri asociate cu edentatie
6. lipsa spatiu in sens vertical
o ingresiune ortodontica fara a modifica inaltimea etajului inferior
o dificil de realizat
o necesita un ancoraj foarte bun
7. redresrea M3 inclus in vederea utilizarii ca stalp de punte distal
8. anodontii reduse sau intinse

- contraindicatii ale tratamentului ortodontic pro-protetic

o varsta – este nevoie de o buna cooperare a pacientului
o conditia sociala – costuri crescute al tratamentului
o igiena
o timp
o factori loco-regionali – parodontita marginala cronica profunda, migrari exagerate

Tratamentul protetic asociat tratamentului ortodontic

- in anodontii extinse sau subtotale
o protezari amovibile care sa induca cresterea maxilarului
o acestea prezinta suruburi ortodontice
o se schimba la 1-2 A, metinand ritmul de crestere
o asigura restabilirea functiilor ApDM
o transmit fortele maxilarelor
o campul protetic prezint anumite particularitati
 creasta ascutita
 dezvoltare redusa in inaltime a proceselor alveolare
 existent unor bride sau frenuri cu insertie joasa
- la finalul tratamentului ortodontic
o protezare apoate juca rol de contentie finala
o orice protezare pe parcursul tratamentului orto are character provizoriu
o slefuirile selective se vor face la finalul tratamentului ortodontic

TRATAMENTUL PREPROTETIC
- denumit şi tratament nespecific
- se instituie după examinarea clinică a modelelor documentare şi a radiografiilor
- are rolul de a asana cavitatea orală, independent de soluţia finală de tratament protetic.

f. Ortodontia la adult: tulburari fizionomice; suferinta parodontala;

suferinta articulara

125
g. Disfunctia cranio-mandibulara: etiologie, masuri de atenuare a
disfunctiei

6. patologia ATM
a. extra-articulara
i. frecvent prin suprasolicitari ale mm in boiceiuri vicioase, bruxism
ii. etiologie complexa
• ocluzie traumatica
• hiperactivitate musculara
• component psihologica – stress, anxietate
o intra-articulara
iii. afectiuni traumatice
iv. tumori maligne sau benigne articulare
v. afectiuni degenerative
vi. anchiloza ATM
vii. afectiuni nflamatorii
viii. afcetiuni congenitale ale condilului
ix. luxatia ATM
x. constrictia mandibulei
7. semne clinice
a. obiectiv
i. deviatii ale mandibulei – in propulsive, spre partea afectata
ii. limitarea miscrilor mandibulare – in lateralitate
iii. hipotonia mm masticatori
b. subiectiv
i. durere
• acuta, bine localizata
• apare dimineata ( in bruxism)
• scade pe parcursul zilei
ii. oboseala musculara
iii. limitarea mobilitatii mandibulei
iv. cracmente, crepitatii
v. senzatie de obstructive auriculara unilaterala
8. tratament
a. modificarea dietei – regim semilichid
b. tratament medicamentos
i. anlgezice
ii. AINS
iii. Miorelaxante
iv. Anxiolitice, antidepresive
c. Fizioterapie
i. Agenti termici
• Caldura superficiala – prisnit fierbinte, infrarosii

126
 • Caldura profunda
ii. mecanoterapie
d. terapie ocluzala
i. reversibila
• gutiere ocluzale
• placi palatinale cu platouri retroincizale
ii. ireversibila
• slefuiri selective
• refacerea lucrarilor protetice
• tratament ortodontic

38. Iatrogenia in ortopedia dento-faciala – factor

etiopatogenic, atenuat sau curativ
IATROGENIA = Stare psihică produsă sau agravată pe cale psihogenă de către medic, ca urmare
a unei manevre defectuoase sau a unui tratament medical greșit
- cauze
o datorate unui treatment realzat de un medic dentist
 obturatii cu adaptare necorspunzatoare ocluzala sau aproximala
 contacte premature sau deviante
 extractii in zona de sprijin fara mentinator de spatiu
 extracti de M6A neprotezate
 extractii intercalate neprotezate
 pastrarea unor dinti temporari peste termenul de exfoliere
 lipsa tratamentului dT
o datorate unui tratament realizat de medical spcialist ortodont
 extractii dirijate sau disjunctie fara calcularea necesarului de spatiu
 netratarea cauzelor fucntionale la cazurile cu etiologie mixta
 schimbarea traseului de ocluzie terminal
 durata contentiei necorelata cu varsta / anomalia/ tipul de tratament
 expansiune necontrolata in hipercorectie
 modificarea distantei intercanine
 tratament de compensare fara a lua in calcul suportul scheletal
• ex: OOa cu tipar hiperdivergent
• ocluzia deschisa dismetabolica
 dozarea incorecta a fortelor fata de suportul osos disponibil
 omiterea testarii unui potential de raspuns
 deplsarea dintilor pe distante foarte mari
 impunerea unui ritm nepotrivit tratamentului
 echilibrarea incorecta in zona de sprijin/zona de actiune
 favorizarea unui protocol fata de unul functional ???
- leziuni:
o dentare
 leziuni traumatice la nivelul smaltului
 leziuni de colet – datorita fortelor aplicate
 carii – datorita unei igiene deficitare
o radiculare

127
  marginale – legate de apozitia de cement
 apicale – resorbtii radiculare
o pulpare
 necroza dentara postortodontica - rar
o parodontale
 gingivite – datorita igienei => acumulare placa bacteriana
 hiperplazii gingivale
 scaderea nivelului insertiei epiteliale
 denudarea unei portiuni radiculare – mai ales la Iinf
 dehiscente la nivelul corticalei osoase externe
o la nivelul tesuturilor moi
 leziuni traumatice datorita componentelor aparatelor fixe sau mobile

128