ODONTOGENEZA

Formarea dinţilor este un proces:

de lungă durata care începe din săptămâna 6 viu
şi se încheie post-natal, în jurul vârstei de 14-15 ani, odată cu
încheierea formării apexului M12 ani (exclusiv M3)
ODONTOGENEZA
A. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ
B. CALCIFICAREA DENTARĂ (MINERALIZAREA)
C. ERUPŢIA DENTARĂ.
CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ
Stadiile morfologice :
1. stadiul de lamă dentară (iniţierea)
2. stadiul de mugure (proliferare egală)
3. stadiul de cupă (proliferare inegală şi
histodiferenţiere)
Lamina dentară
Stadiul de cupă
Stadiul de cupă
CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ
Stadiile morfologice :
1. stadiul de clopot (proliferare, histodiferenţiere,
morfodiferenţiere)
2. stadiul coronar (apoziţia matricilor organice şi
mineralizarea lor)
3. formarea rădăcinii (toate procesele fiziologice de
creştere).
Stadiul de clopot
Stadiul coronar
FORMAREA RĂDĂCINII
Procesele fiziologice de creştere care contribuie la formarea dintelui
1. iniţierea (începerea dezvoltării organelor dentare)
2. proliferarea (diviziune celulară egală sau inegală)
3. histodiferenţierea (diferenţierea celulară la nivel tisular)
Procesele fiziologice de creştere care contribuie la formarea dintelui
4. morfodiferenţierea (cutarea EDI, datorită
proliferării inegale, pentru stabilirea Joncţiunii
Smalţ Dentină)
5. apoziţia matricilor smalţului şi a dentinei
(creşterea în straturi a matricilor organice)
6. mineralizarea (calcificarea matricilor organice).
1. LAMA DENTARA (iniţiere)
Origine: din epitelul primitiv al stomodeumului
5-6 sapt. v.i.u se produc două îngroşări ale epiteliului primitiv denumite benzi
epiteliale primitive
Fiecare bandă epitelială primitivă se divide în:
lama vestibulară (din ea se va forma
vestibulul bucal)
lamă orală (lama dentară primară).
1. LAMA DENTARA (iniţiere)
Roluri:
- din porţiunea PROFUNDĂ a LD primare derivă mugurii dinţilor temporari (20 DT)
- dintr-o prelungire ORALĂ a LD denumită LD secundară derivă mugurii dinţilor succesori
(I,C,PM permanenţi)
- din prelungirea DISTALĂ a LD derivă mugurii dentari accesori (molarii permanenţi) la
diferite momente în timp
- leagă mugurii dinţilor în formare, temporar de epiteliul cavităţii bucale.
1. LAMA DENTARA (iniţiere)
Aspect
- LD –formă de potcoava (viitoarele arcade dentare)
Durata de vieţii:
- LD este activă de la 5-6 săpt. viu (iniţierea formării dinţilor) - iniţierea formării M3
- LD este activă secvențial în această perioadă, când ele dau naştere organelor dentare
Dezintegrare: la sfârşitul stadiului de clopot
Tulburări: de număr în plus/minus

2. MUGURII DENTARI
prin proliferare egală iau naştere 10 formaţiuni rotund-ovalare denumite
mugurii dinţilor temporari pentru fiecare arcada
procesul începe în zona anterioară cu incisivii, molarii unu, caninii şi se
continuă spre posterior pentru molarii doi (săp. 6 - 10 viu)
mugurii dinţilor succesori se formează între naştere şi 8 luni postnatal

2. MUGURII DENTARI
mugurii dinţilor accesori:
mugurii M de 6 ani se formează în luna a 4 a viu
mugurii M de 12 ani se formează postnatal în luna 8-9
mugurii M de minte se formează postnatal la aprox. 3 - 4 ani.
Tulburări : de număr si unele anomalii de forma si dimensiune

3. STADIUL DE CUPĂ (proliferare egală şi inegală)

- procesul de proliferare egală continuă şi dimensiunea mugurelui creşte
- prin proliferare mai accentuată (inegală) la baza mugurelui, mugurele
capătă aspectul morfologic de cupă
Tulburări: anomalii de structură genetice, anomalii de culoare
3. STADIUL DE CUPĂ (proliferare egală şi inegală)
spre sfârşitul stadiului de cupă începe histodiferenţierea prin care încep să se
formeze două ansambluri celulare:
la exterior: un ansamblu de celule epiteliale care vor forma organul smalţului
în interiorul cupei: un ansamblu de celule ectomezenhimale, plasate în
interiorul cupei, care vor forma organul dentinei (papila dentară)
de jur împrejurul cupei celulele ectomezenhimale formează sacul folicular
care va forma ţesutul de susţinere al dintelui.
4. STADIUL DE CLOPOT
(proliferarea inegală, predomină histodiferenţierea şi morfodiferenţierea)
- proliferarea inegală continuă în special în zonele ce mai avansate ale cupei
care astfel capătă aspect de clopot
- în acest stadiu predomină histodiferenţierea → se formează germenele
dentar
- se fragmentează lama dentară
- începe morfodiferenţierea.
HISTODIFERENŢIEREA
este procesul fiziologic prin care se produce diferenţierea celulelor= capătă
forme, dimensiuni şi funcţii specifice.
are loc la nivelul celor 2 ansambluri celulare schiţate din st. de cupă:
1 epitelial şi 2 ectomezenhimal → GERMENE DENTAR (organul
dentar, papila dentară şi sacul dentar-folicular) care adăposteşte toate elementele
necesare pentru formarea dintelui şi a aparatului său de susţinere.
 Histodiferenţierea de la nivelul organului smalţului
5 zone caracteristice care împreună formeză organul smalţului sau organul
dentar:
La exterior este epiteliul dentar (adamantin) extern → rol de protecţie pentru organul
smalţului.
La interior este epiteliul dentar (adamantin) intern → cu rol în producerea smalţului din
ameloblaste. Aceste celule sunt separate prin membrana bazală de celulele
ectomezenhimale ale papilei dentare.
Histodiferenţierea de la nivelul organului smalţului
5 zone :
EAE + EAI = la baza clopotului formând bucla cervicală → rol important în formarea
tecii Hertwig, care este elementul ce induce formarea rădăcinii.
Deasupra EDI este stratul intermediar → cu rol în declanşarea formării smalţului.
În porţiunea centrală a clopotului există reticulul stelat (pulpa smalţului) →cu rol nutritiv
pentru celulele stratului intermediar şi ale EDI formator de smalţ.
Histodiferenţierea de la nivelul organului dentinei (papila dentară)
Celulele mezenchimului condensate în concavitatea clopotului, care
configurează papila dentară, se vor dispune sub forma unui strat de celule
alungite (odontoblaste) în apropierea membranei bazale care le separă de EDI
care vor da naştere ulterior dentinei coronare şi mai târziu şi pulpei dentare.
Histodiferenţierea de la nivelul sacului folicular (dentar)
În acelaşi timp cu histodiferenţierea de la nivelul papilei dentare, celulele
ectomezenchimale care înconjoară “clopotul” (organul smalţului şi papila
dentară) se diferenţiază în: cementoblaşti (cement), osteoblaşti (os alveolar) şi
fibroblaşti (ligamentele dento-alveolare).
Histodiferenţierea - tulburări
Smalț- anomalii de structură genetice (amelogeneza imperfectă), anomalii de
culoare
Dentină- anomalii de structură genetice (dentinogeneza imperfectă), displazia
dentinară, anomalii de culoare
Sac folicular- anomalii ale structurilor aparatului de susţinere a dintelui

DEZINTEGRAREA LAMEI DENTARE (LD)

prin fragmentare şi liză la momente diferite în timp după ce formează mugurii
DT, ai dinţilor succesori şi accesori.
- prin fragmentarea lamei dentare, DT pierd legătura cu epiteliul cavităţii
bucale, ei continuându-şi dezvoltarea în criptele osoase situate destul de
superficial în os.
- din lama dentară rămân resturi epiteliale care poartă numele de perlele lui
Serres. Uneori ele nu se lizează şi rămân în os generând chisturi de erupţie.

MORFODIFERENŢIEREA
o este un proces fiziologic, dictat genetic, ce aparţine odontogenezei şi care începe în
stadiul de clopot avansat
o este procesul de dispunere spaţială a celulelor EDI în vederea configurării viitoarea
joncţiuni smalţ-dentină

MORFODIFERENŢIEREA
o forma membranei bazale (care separă EDI de papila dentară) determină poziţia pe
care o iau celulele germenului dentar în dezvoltare
Tulburări: modificări ale formei şi dimensiunii dentare, numărului de cuspizi.

MORFODIFERENŢIEREA
Debut
o procesul începe la nivelul unor centre de creştere, dictate genetic, specifice pentru
fiecare dinte în parte şi anume: la incisivi (4) şi la molari (4-5)
o procesul continuă spre bucla cervicală care este porţiunea dentară în care va avea loc
în ultimul rând morfodiferenţierea şi apoi apoziţia matricilor organice.

STADIUL CORONAR
Cuprinde: depunerea matricilor organice ale smalţului (amelogeneza) şi
dentinei (dentinogeneza) şi mineralizarea lor
Tulburări: anomalii de structură locale şi generale : hipoplazii de smalţ,
displazii de dentină- hipomineralizări ale smalţului şi dentinei

DENTINOGENEZA ŞI AMELOGENEZA CARACTERISTICI

Smalţul şi dentina- produse de celule înalt specializate postmitotice:
odontoblastul (de origine ectomezenhimală)
ameloblastul (de origine epitelială)

DENTINOGENEZA ŞI AMELOGENEZA CARACTERISTICI

2. Modalităţi de reparaţie
• Dentinogeneza continuă pe toată perioada vieţii cu condiţia ca pulpa să-şi păstreze
vitalitatea
• Amelogeneza
Smalţul se formează doar în perioada odontogenezei şi singura lui modalitate de
reparaţie posteruptivă este remineralizare (F din salivă sau prin aport extern)

DENTINOGENEZA ŞI AMELOGENEZA CARACTERISTICI

Tipuri de dentină în funcţie de stadiul în care ea se formează:
- dentina primară – coronară şi radiculară
- dentina secundară "dentină de reacţie" - ca răspuns la factori fiziologici (vârsta, atriţie) →
se formează mai lent, este regulată, uniformă, mai puţin mineralizată (începe după
atingerea PO)
- dentina terţiară "de reparaţie" - ca răspuns la factorii patologici sau iatrogeni (caria,
abraziunea, eroziunea sau prepararea cavităţilor, şlefuirile etc). Dentina terţiară este
cu atât mai neregulată cu cât s-a produs mai repede.

DENTINOGENEZA ŞI AMELOGENEZA CARACTERISTICI

Etapele formării dentinogenezei - două etape de formare:
o secreţia predentinei (matricea organică) care cuprinde 2 componente:
-mantaua dentinară (la periferia camerei pulpare) se secretă sub influenţa inductorie
a ameloblastului prin membrana bazală
-dentina circumpulpară (spre pulpă)
o mineralizarea predentinei începe când s-a depus un strat de 4 μ de predentină.
Etapele formării amelogenezei:
o depunerea unei prime cantităţi de predentină din mantaua dentinară şi dispariţia
membranei bazale
o depunerea matricii organice a smalţului de către ameloblaştii secretori (cu o viteză de
0,23 mm/zi)
o mineralizarea şi maturarea smalţului

Mineralizarea şi maturarea smalţului:

Mineralizarea se face la foarte scurt timp după apoziţia matricii smalţului prin
încărcare cu săruri minerale de calciu şi fosfor şi formare a cristalelor de hidroxil
apatită

Mineralizarea şi maturarea smalţului:

Maturarea smalţului (smalţul imatur este mai alb, mai moale, sensibil la atacul carios ):
- mineralizarea masivă de la 67 la 97% şi pierderea unei mari cantităţi de apă
şi proteine
- după ce s-a depus şi mineralizat smalţul unui grup de celule pe toată grosimea lui are
loc maturarea smalţului
- continuă şi posteruptiv timp de 2 ani (perioadă optimă pentru metodele locale de
profilaxie a cariei dentare)

DENTINOGENEZA ŞI AMELOGENEZA CARACTERISTICI

se desfăşoară gradat şi progresiv începând de la vârful cuspizilor şi marginii
incizale spre colet
sensul depunerii matricilor este diferit pentru smalţ şi dentină:

Odontoblastele:
-depun matricea organică a dentinei în sens centripet (de la JSD spre papila dentară):
ultima cantitate de dentină se depune spre profunzime
Ameloblastele:
- depun matricea organică a smalţului centrifug (de la JSD spre exterior): ultima
cantitate de smalţ se depune spre suprafaţă
- după ce depun smalţul ameloblastele dispar
apoziţia matricilor organice se desfăşoară ritmic cu perioade de activitate mai
intensă şi mai redusă ceea ce va genera apariţia unor linii de creştere:
Ø liniile de creştere Retzius în smalţ
Ø liniile de creştere Ebner-Owen în dentină
Ø linia neonatală Orban-Schoor delimitează structurile formate viu faţă de cele
postnatale (mai puţin omogene). Cu cât naşterea este mai îndelungată linia neonatală
este mai lată.
Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la monoradiculari
începe după formarea coroanei şi se desfăşoară concomitent cu debutul
erupţiei dentare propriu-zise şi cu formarea ligamentelor periodontale
EDI + EDE → bucla cervicală → prin proliferarea celulelor epiteliale de la
nivelul buclei cervicale către baza papilei dentare → teaca lui Hertwig von
Brűnn.
Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la monoradiculari
Rolurile tecii Hertwig :
rol inductor în prefigurarea formei, dimensiunii şi nr. rădăcinilor
va tutela şi dirija formarea rădăcinii
induce difereţierea odontoblastelor radiculare de la periferia papilei dentare
care vor depune dentina radiculară.
 Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la monoradiculari
Componentele tecii Hertwig :
diafragmul epitelial care este partea terminală (liberă) a tecii, ce are o poziţie
relativ fixă şi o direcţie cvasiorizontală, delimitând zona pulpară de zona
sacului folicular şi prefigurând astfel viitorul orificiu apical
teaca propriu-zisă este partea care priveşte spre coroană şi care va fi
fragmentată după depunerea dentinei.

Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la monoradiculari

celulele tecii la locul de cudură → efect inductor asupra celulelor papilei
dentare cu diferenţiere lor în odontoblaste → care vor depune dentină. Ritmul
mai lent radicular decât coronar.
O dată cu creșterea în grosime a dentinei, celulele nediferenţiate ale sacului
folicular invadează teaca propriu-zisă şi o fragmentează (resturile epiteliale
ale lui Malassez)

Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la monoradiculari

dentina în contact direct cu celulele nediferenţiate ale sacului folicular →
diferenţierea lor în cementoblaste, osteoblaste şi fibroblaste care vor secreta
ulterior cementul, osul şi ţesutul conjunctiv = aparatul de susţinere al dintelui
apoi teaca H proliferează din nou şi se depune o nouă cantitate de dentină
corespunzătoare tecii şi astfel rădăcina se alungeşte

Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la pluriradiculari

o bucla cervicală (inel) trimite 2-3 prelungiri (septuri) epiteliale în interior în funcţie de
numărul rădăcinilor (septare)
o la fiecare compartiment astfel obţinut începe formarea rădăcinii ca la monoradiculari
o ulterior prin unirea septurilor şi formarea primei cantităţi de dentină se formează
podeaua camerei pulpare
Finalizarea formării rădăcinii
activitatea de proliferare a tecii încetează când rădăcina şi-a atins lungimea
dictată genetic. În acest moment zona apicală a rădăcinii are un diametru de
1-3 mm.
procesul de îngroşare a dentinei radiculare, închiderea apexului continuă
posteruptiv prin apoziţie de dentină şi cement.
DT: 18 luni
DP: 2-3 ani incisivi; 2 ani premolari; 1-3 ani canini; 3-4 ani molarii de 6 ani;
3 ani molarii de 12 ani şi molarii de minte

ERUPȚIA DINȚILOR TEMPORARI

Eruptia dentara
 Proces fiziologic care apartine odontogenezei,indelungat si complex dictat
genetic
 Miscarile pe care le realizeaza dintele in timpul eruptiei sunt in cele 3
dimensiuni spatiale,cea mai larga fiind cea axiala

Eruptia dentara
 Se desfasoara asemanator la ambele dentitii
 Reprezinta totalitatea miscarilor efectuate de dinte de la locul de formare
intraosoasa pana la atingerea planului de ocluzie
 Teorii care explica miscarea de eruptie
1. Teoria cresterii radiculare- existenta unui ligament elastic la baza germenului
dentar-teorie infirmata
2. Teoria cresterii osoase- prin procese de apozitie si rezorbtie
3. Teoria cresterii pulpare- multiplicarea pulpara impinge dintele care cavitatea
orala
4. Teoria expansiunii vasculare- dintele poate suferi micromiscari sincron cu
sistolele atriale
5. Teoria ligamentara

Etapele eruptiei in functie de miscarile eruptive- Preeruptivă

Etapa preruptiva- totalitatea miscarilor efectuate de mugurele si germenul

dentar din grosimea oaselor maxilare unde s-a format pana ajunge intr-o
anumita pozitie intraosoasa din care se va angaja in miscarea de eruptie
propiu-zisa
 Mecanismele de producere nu sunt bine cunoscute dar sunt implicate apozitia
si rezorbtia dictate genetic
 Aceste miscari se desfasoara pentru a adapta pozitia germenilor si mugurilor
dentari la oasele maxilare

Etapa eruptiva
 totalitea miscarilor efectuate de germele dentar din pozitia din etapa
preeruptiva pana la atingerea planului de ocuzie, ulterior dintele devenind
functional
 Dureaza 2-5 ani avand 2 subetape (intraosoasa si extraosoasa)
 Miscarea debuteaza cand coroana s-a format si incepe formarea radaciniii

Etapa eruptiva
 se produc concomitent alte procese (formarea radacinii, structurilor de suport
ale dintelui)
 In etapa intraosoasa eruptia este lenta, dintele parcurgînd 5-20mmm
 In etapa extraosoasa viteza e eruptie mai mare-1mm la 3 luni

Etapa posteruptiva(functionala)
 totalitatea miscarilor pe care dintele le face din momentul atingerii planului de
ocuzie si pana cand își înceteaza activitatea pe arcada
 miscari în sens orizontal (mezializarii- de mai mare amplitudine; distalizari-de
mai mica amplitudine) și în sens vertical (egresiuni și extruzii)
 aceste miscari se produc compensator pentru cresterea maxilarelor

Mecanismul eruptiei
 dintele exercita o presiune pe tesutul conjuctiv pe care il intalneste in cale și îl
va dezintegra enzimatic ( prin epitelui dentar redus EDR)
 EDR întalneste epiteliul mucoasei orale cu care se uneste formand epiteliu
jonctional (EJ)
 EJ va fi perforat si dintele va erupe în cavitatea bucala
 pe masura ce dintele avanseaza EJ se strânge în jurul dintelui, formând
jonctiunea dento-gingivală (JDG)

Factori patologici ce influenteaza eruptia

 factori loco-regionali:diferite tumori,dinti supranumerali-eruptie intarziata
  Factori generali:rahitsm,sifilis congenital,rubeola prenatala,anomali
cromozomiale(sindrom Down),boli genetice(sdr.Crouzon,despicaturile labio-
maxilo-palatine),hipofunctia unor anumite glande
endocrine(STH,PTH,hormonii tiroidieni),carentele
vitaminice(A,C,D)determina o eruptie intarziata.
 O eruptie accelerata este determinata de diverse boli:hemihipertrofia
faciala,angiomatoza,febrele eruptive(rujeola,varicela),sindromul Papilon Le
Fibre

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CRONOLOGIA ERUPŢIEI DINŢILOR

TEMPORARI
Procesul erupţiei şi dezvoltării ocluziei durează 13-15 ani (excluzând molarii
de minte).
Variaţii în sensul: întârzierii / accelerării ale erupţiei faţă de vârsta medie
normală a erupţiei.
Produse de
a) factori fiziologici;
b) factori patologici.

a.Factori fiziologici
Factori legaţi de mamă:
# vârsta mamei la naştere,
# numărul de naşteri,
# starea de sănătate. Cu cât mama este mai tânără, mai sănătoasă şi la primul
copil erupţia se face mai devreme

Factori legaţi de copil :

# greutatea şi înălţimea la naştere mare favorizează erupţia precoce a incisivilor,
# sexul la băieţi primul grup de DT erupe mai repede,
# factori socio-economici şi condiţii de viaţă,
# ereditatea,
# tip rasial,
# anotimp.

b.Factori patologici
· factori loco-regionali - obstacole (tumori, dinţi supranumerari)
· factorii generali

b.Factorii generali
Erupţii întârziate
- boli genetice: displazia cleidocraniană (mulţi dinţi supranumerari), displazia
condroectodermală, microsomia hemifacială (Sindromul Goldenhar),
sindromul Apert, sindromul Crouzon, sindromul Trico-Dento-Osos, DLMP
- carenţe vitamine şi nutriţionale: A (formarea structurii epiteliale), C
(formarea colagenului), D (in metabolismul fosfo-calcic, in apozitia tesuturilor
dure)

b.Factorii generali
Erupţii întârziate
- rahitism, sifilis congenital, rubeola prenatală,
- anomalii cromozomiale ca sindromul Down determină întârzieri şi inversiuni
în secvenţa erupţiei
- hipofuncţia hormonală tiroidiană, STH, hormoni sexuali, parathormon
 Erupţii accelerate
- boli genetice: hemihipertrofia facială, angiomatoza Sturge-
Weber etc
- hiperfuncţia hormonală : tiroidieni, STH, sexuali, parathormon
- febrele eruptive duc la accelerarea erupţiei dentare mai
aproape de suprafaţă.

SECVENŢA (ORDINEA) ŞI CRONOLOGIA ERUPŢIEI DINŢILOR TEMPORARI

Secvenţa erupţiei reprezintă ordinea în care dinţii erup. (de ex. mai întâi erup incisivii centrali
inferiori şi apoi incisivii centrali superiori la ambele dentiţii).
Cronologia erupţiei reprezintă la momentul în timp (vârsta) la care fiecare grup dentar erupe
(de ex. incisivul central inferior erupe în jur de 6 luni la dentiţia temporară şi în jur de
6 ani la dentiţia permanentă).
Secvența de erupție a dinților temporari:
Reguli generale:
erupţia dinţilor temporari are loc între 6 luni-2 ani și jumătate;
în general dinţii temporari erup începând cu dinţii mandibulari şi continuând
cu dinţii maxilari. Excepţie de la această regulă o fac incisivii laterali superiori
care erup înaintea celor inferiori.
ordinea erupţiei dinţilor temporari atât la maxilar cât şi la mandibulă este:
incisiv central, incisiv lateral, molar unu, canin, molar doi (1,2,4,3,5).

Etape de erupţie:
Erupţia dinţilor temporari se face în 3 etape:
etapa de erupţie a incisivilor (6-12 luni)
etapa de erupţie a molarilor unu (12-18 luni) şi a caninilor (18-24 luni)
etapa de erupţie a molarilor doi (24-30 luni). Se poate observa că din 6 în 6
luni mai erupe un grup dentar

MANIFESTĂRI CLINICE CARE ÎNSOŢESC ÎN MOD NORMAL ERUPŢIA

(Teething-ul dentar)
Semne şi simptome generale .
Erupţia dentară poate provoca:
- disconfort copilului care devine agitat şi plângăcios,
- pierderea poftei de mâncare, bea mult (creșterea ingerării de lichide)
- insomnie
-roșeața periorală

Manifestări patologice
- Hematomul de eruptie
Cauza: prin acumularea de sânge cu lărgirea sacului folicular a unui dinte ce
urmează să-şi producă emergenţa peste câteva săptămâni
Dinţii afectaţi: apare mai frecvent la molarul unu, caninul permanent, molarii
doi şi caninii temporari
Clinic: proeminenţă de culoare albastrui-violacee, depresibilă în dreptul
dintelui care urmează a erupe
Tratament:
- nu are semnificaţie patologică
- nu se tratează (se resoarbe spontan)
- uneori poate fi incizat pentru a uşura erupţia
 - Chistul de eruptie
Cauză: se formează din epiteliul redus al smalţului unui dinte neerupt cu câteva
săptămâni înainte de erupţie
Dinţii afectaţi: apare la un dinte inclus sau la un dinte în dezvoltare (molarul de minte,
canin superior, M2 temporar)
Clinic:
• tumefacţie voluminoasă
• culoare mai clară (serozitate) sau culoare mai violacee (serozitate + sânge)
• consistenţă mai fermă decât hematomul dar compresibil
• asimptomatic, uneori se poate asocia cu întârzieri ale erupţiei
Tratament
• se dezintegrează spontan, odată cu erupţia
• de obicei nu se tratează
• uneori poate fi marsupializat sau incizat dacă se suprainfectează

- Sechestrul de eruptie
 Fragment osos întalnit pe fata ocluzală a unui M permanent sau temporar în
eruptie.se situeaza in șanțul intercuspidian al molarului respectiv
 Apare atunci cand viteza de erupție a dintelui este mai mare decat viteza de
rezorbție a osului
 Se observa de obicei întamplator radiologic pentru dinții vecini
 Este de obicei asimtomatic,usoara jena in masticatie fara semnificatie
patologica si dupa eruptie dispare
 Daca cumva se suprainfecteaza se indeparteaza chirurgical

- Pericoronarita
tulburare a eruptiei dentare.
la dinții temporari apare la M2, C si I inferior, iar la cei permanenți la M3
clinic apare o congestie a gingiei deasupra unui dinte care va erupe însoțită de
tumefacție. Se poate suprainfecta.
Tratamentul în forma congestivă este: igenă, evitarea alimentelor iritante,
menținerea stării generale de sănatate (vitamine) și local antiseptice, antialgice
și antibiotice
In cazul formei supurate se recurge la incizie, drenarea sau decapușonarea

Variații ale momentului erupției

Variaţii normale:
- criteriul cronologic: dacă erupţia dintelui NU depăşeşte de 2 ori valoarea diferenței
faţă de vârsta medie de erupţie
- criteriul dezvoltării radiculare: la erupţie dintele trebuie să aibă 2/3 din rădăcină formate
Dinţii temporari
Decalaj = 1,5 – 3-4 luni
Erupţia accelerată: primul dinte erupe înainte de 3-4 luni şi ultimul înainte de 2 ani
Erupţia tardivă: primul dinte erupe peste 1 an şi ultimul dinte erupe peste 3 ani
Dinţii permanenţi
Decalaj = 6 luni -1an ½

Erupție precoce (dinții natali și neonatali)

Dinţii natali sunt dinţi care sunt prezenţi în cavitatea orală la naştere
Dinţii neonatali sunt dinţii care erup în primele 30 zile de viaţă
Frecvenţa :
 este mică de 1/800-1/6000, ♀
 85% (ICI), 11%(IS), rar la molari 3% şi foarte rar la canini
 dinţii natali sunt mai frecvenţi
- sunt dinţi din seria normală, dar pot fi şi supranumerari
- cazuri izolate, dar uneori apar în cadrul unor sindroame ca:
- sindr. Ellis van Creveld (displazia condroectodermală)
- sindr. Pierre Robin
Etiologia : incomplet elucidată
- implicaţi următorii factori etiologici: poziţia superficială a mugurelui, factori genetici
şi factori generali
Clinic:
- coroanele au formă, dimensiune, culoare normale sau
- pot fi deformaţi (conici), nanici, cu modificări de culoare (opaci, galben-maronii)
- frecvent au defecte de structură
- dinte fragil cu diferite grade de imaturitate (hipomineralizare, rădăcini subţiri, scurte)
- dinţii sunt mobili cu risc de a fi pierduţi prin înghiţire sau aspirare şi de aceea se pot
exfolia rapid sau pot fi extraşi pentru a preveni aceste complicaţii
- pot provoca leziuni ale mameloanelor mamei sau ale părţilor moi orale ale copilului
(ulceraţii ale buzelor sau limbii noului născut), tulburări de supt
Tratament
• dintele se păstrează dacă:
• este dinte din seria normală, bine format şi care nu provoacă ulceraţii
mamei sau copilului
• gradul imaturităţii este mic sau absent
• gradul mobilităţii este mic sau absent.
!!!! se vor rotunji muchiile ascuţite cu discuri de hârtie sau plastic şi se va efectua
fluorizarea
Tratament
• dintele se extrage dacă:
• este supranumerar (Rx)
• are un grad mare de imaturitate mare
• are o mobilitate mare
• provoacă complicaţii
 se extrage după 2 săptămâni, iar dacă se realizează extracția mai devreme se
administrează vitamina K pentru evitarea sângerărilor