Abordarea pedodontică a copilului cu afecțiuni sistemice 

Au copiii cu boli generale nevoi speciale legate de îngrijirea buco‐dentară? DA 

  Incidenţa bolilor generale care compromit sănătatea copiilor este relativ apreciabilă 

  Adresabilitatea la stomatolog a acestor copii este în continuă creştere – aceștia constituie un 
grup de pacienţi pentru care pedodontul trebuie să aibă cunoştinţe speciale 

  Copiii cu boli generale au nevoi speciale în ceea ce priveşte dieta şi îngrijirea cavităţii bucale 

  Apare necesitatea instituirii de programe speciale de prevenire a afecţiunilor buco‐dentare 
în cadrul cărora problematica trebuie să fie abordată în complexitatea ei dar şi individualizat  

Au copiii cu boli generale nevoi speciale legate de îngrijirea buco‐dentară? DA 

  Pedodontul, ca membru al echipei multidisciplinare de specialişti care îngrijesc aceşti copii, 
este responsabil de sănătatea lor orală 

  Colaborarea permanentă dintre membrii echipei multidisciplinare asigură succesul 
tratamentului dentar şi general 

  Cunoaşterea şi instituirea unei îngrijiri orale optime sunt necesare în timpul tuturor fazelor 
unei boli sistemice 

  Informarea adecvată a copilului şi a părinţilor despre posibilele complicaţii orale ce pot 
apărea ca manifestare a bolii sau a medicaţiei, precum şi despre modalităţile cele mai bune 
de evitare a acestora, ar trebui să fie făcute într‐un stadiu cât mai precoce al bolii chiar la 
copiii cu boli foarte grave 

Au copiii cu boli generale nevoi speciale legate de îngrijirea buco‐dentară? DA 

În cazul pacienților cu handicap medical trebuie să fie intensificate toate metodele de îngrijire 
dentară de rutină întreprinse la copiii sănătoşi:  

1. controale periodice,  

2. fluorizare locală/generală,  

3. controlul dietei, 

4.  instructaje ale igienei bucale,  

5. sigilări 

MALFORMATIILE CONGENITALE CARDIACE 

Malformaţiile cardiace congenitale cuprind următoarele boli:  

1) Boli cianogene:  

→ tetralogia lui Fallot 

→ hipertrofia ventriculară dreaptă şi dextrorotaţia aortei 

→ transpoziţia vaselor mari 

→ stenoza pulmonară 
 → atrezia pulmonară 

 
Tetralogia Fallot 

 
Tetralogia Fallot                                   (cianoză a buzelor și a limbii) 

Dextrorotația cordului 

MALFORMATIILE CONGENITALE CARDIACE 

Defectele cardiace congenitale majore sunt diagnosticate precoce (primii 1‐2 ani) şi se pot însoţi de 
următoarele semne şi simptome: 

  întârzierea creşterii fizice 

  rezistenţa scăzută la infecţii 

  dispnee 

  cianoză (mai ales la efort) 

Frecvent aceşti pacienţi au nevoie de îngrijire psiho‐socio‐medicală şi chirurgicală 

Defectele cardiace congenitale minore pot să rămână asimptomatice mai mulţi ani 

MALFORMATIILE CONGENITALE CARDIACE 

2) Boli necianogene:  

→ defect septal ventricular 

→ stenoza valvulară aortică 

→ stenoza pulmonară valvulară 

→ duetele arteriale deschise 

→ coarctaţia aortei 

MALFORMATIILE CONGENITALE CARDIACE 

Tratamentele stomatologice pot predispune copiii cu malformaţii congenitale cardiace la endocardită 
bacteriană?  

DA 

 Endocardita bacteriană este o boală gravă, o inflamaţie serioasă a valvulelor sau a ţesuturilor 
cardiace 

 Riscul de endocardită bacteriană apare doar în cazul manoperelor stomatologice sângerânde 

 Bacteriile se aşează pe valvulele cardiace anormale sau pe ţesutul muscular al inimii deja 
afectat provocând inflamație 

MALFORMATIILE CONGENITALE CARDIACE 

Pentru a reduce riscul endocarditei bacteriene 
  ↓ 

antibioterapie cu aproximativ o oră înaintea oricărei proceduri dentare  care ar putea provoca 
sângerări orale (extracţie, detartraj) 

MALFORMATIILE CONGENITALE CARDIACE 

ANTIBIOPROFILAXIE COPII 

Amoxicilină 50 mg/kg în doză unică per os (maximum 2 g) ‐ cu o oră înainte 

 în cazul administrării intravenoase a antibioticului ‐  cu 30 minute de intervenție 

Protocol alternativ pentru pacienții alergici la  β‐lactamine: Clindamicină 20 mg/kg (maximum 600 
mg) 

BOLILE HEMATOLOGICE 

Infecţia orală apare frecvent în discraziile sanguine când mecanismele de apărare ale 
organismuluisunt compromise atât de boala însăşi cât şi de tratamentul administrat 

Agenții etiologici care produc mai frecvent infecţii orale sunt: 

 ‐ bacterii (streptococ, stafilococ)  

- fungi (candida albicans)  

- virusuri (Herpes simplex I şi II) 

BOLILE HEMATOLOGICE 

Infecţiile orale care apar mai frecvent sunt: 

gingivita care se manifestă prin congestie, sângerare, tumefiere şi durerile gingivale. Apare în boli ca: 
policitemie, leucemie, anemie  

stomatita 

glosita 

BOLILE HEMATOLOGICE 

Ulceraţiile bucale pot apărea mai frecvent la copiii cu boli de sânge? DA 

  Ulceraţiile bucale pot apărea în cadrul discraziilor sanguine atât ca urmare a efectului bolii 
cât şi ca urmare a efectului medicaţiei administrate 

Ulceraţiile orale întâlnite în bolile de sânge sunt:  

→ ulceraţii infecţioase 

→ afte recurente 

→ ulceraţii traumatice 

→ ulceraţii leucemice 

→ ulceraţii secundare chimioterapiei 

→ Ulceraţii secundare iradierilor 
BOLILE HEMATOLOGICE 

 Tratamentul recomandat este:  

- igiena bucală riguroasă 

- spălaturi bucale cu apă de gură cu clorhexidină 0,2 % sau apă oxigenată 

- tratament general cu antibiotice  

Protezele sau aparatele dentare vor fi depozitate în hipoclorit de sodiu sau soluţie apoasă de 
clorhexidină. Când trebuie reaplicate vor fi spălate bine cu apă distilată 

BOLILE HEMATOLOGICE 

• În bolile de sânge există risc de hemoragie la nivelul cavității orale? DA  

Hemoragiile bucale apar în:  

→ bolile purpurice (purpura trombocitopenică) 

→ tulburările de coagulare (hemofilie) 

BOLILE HEMATOLOGICE 

Purpura trombocitopenică evoluează cu sângerari orale spontane sau provocate de cel mai mic 
traumatism 

Hemoragia orală apare sub formă de:  

→ hemoragii localizate: peteşii (pete) sau echimoze (vânătăi) pe mucoasa bucală  

→ sângerari bucale spontane care conduc la pierderea unei însemnate cantităţi de sânge 
precum şi la apariţia de ulceraţii la locul leziunii 

BOLILE HEMATOLOGICE 

În bolile purpurice este de aşteptat o sângerare prelungită după intervenţii chirurgicale 

Astfel chiar şi extracţia dentară se va face în condiţii de supraveghere medicală specială 

Este necesară intensificarea metodelor profilactice ale bolilor orale la acești pacienţi pentru a evita 
necesitatea unor intervenţii chirurgicale cu complicaţiile hemoragice care pot apărea 

BOLILE HEMATOLOGICE 

În hemofilie apar frecvent sângerări ale mucoasei bucale provocate de traumatisme minore, în timp 
ce hemoragiile spontane sunt neobişnuite 

Hemoragia poate avea numeroase localizări: buze, limbă, mucoasa bucală, articulaţii, intramuscular, 
faringe, planşeul bucal putând duce la asfixie 

Uneori, sângerările postextracţionale prelungite pot fi primul semn de boală 

Leucemie acută mieloidă           (infiltrarea mucoasei gingivale,                                
          sângerări spontane) 

BOLILE HEMATOLOGICE 
Se recomandă ca pacienţii cu hemofilie diagnosticată să fie luaţi în evidenţa centrelor de 
hematologie care să se iniţieze tratament de substituţie cu globuline antihemofilice înaintea 
oricărei intervenţii chirurgicale sau procedură sângerândă stomatologică  

De asemenea este necesar să se iniţieze, precoce, un program profilactic de prevenire a cariei 
dentare pentru a evita mai târziu necesitatea manoperelor sângerânde 

 Exfolierea dinţilor temporari nu produce de obicei sângerare dacă extracţia se face blând şi este 
însoţită de măsuri hemostatice locale adecvate 

BOLILE HEMATOLOGICE 

Pot apărea dureri orale la copiii cu boli hematologice?  DA 

 Durerile în sfera cavităţii bucale ca urmare a bolilor hematologice pot apărea datorită 

  ulceraţiilor,  

 infecţiilor orale,  

 a infiltratelor din pulpa dentară ce se pot asocia cu unele dintre aceste afecţiuni 

BOLILE HEMATOLOGICE 

Ce alte manifestări mai pot însoţi bolile hematologice?  

 Leziunile nervoase manifestate prin paralizii faciale sau oculomotoare sunt provocate de 
administrarea de agenţi citotoxici (vincristina) în leucemii 

BOLILE HEMATOLOGICE 

Alte manifestări ce pot însoţi bolile hematologice: 

 Glosita apare frecvent în anemia pernicioasă (datorată lipsei vitaminei B12) şi în anemia 
feriprivă. 

Pot coexista: cheilita angulară şi aftele recidivante 

  Adenopatia laterocervicală şi mărirea de volum a amigdalelor apar în infecţii intra‐ sau 
periorale şi în leucemii sau limfoame maligne 

DIABETUL ZAHARAT 

Diabetul zaharat este a doua boală cronică a copilăriei, ca frecvenţă 

 Se caracterizează printr‐o producţie pancreatică scăzută de insulină 

 În lipsa insulinei, celulele corpului nu pot utiliza zahărul din sânge pentru necesităţi 
energetice, indispensabile unei bune funcţionări 

DIABETUL ZAHARAT 

Semnele şi simptomele diabetului pot apărea brusc, chiar dacă boala a progresat lent până la acest 
moment 

Într‐o perioadă de săptămâni sau chiar zile copilul poate prezenta: 

→ sete excesivă (polidipsie) 
 → urinare în exces (poliurie) 

→ scădere în greutate  

(în ciuda senzației de foame permanente) 

→ slăbiciune 

→ febră 

DIABETUL ZAHARAT 

Diabetul  poate afecta sănătatea orală? DA 

→ Diabetul infantil poate creşte riscul infecţiilor orale şi dentare 

→ Celulele responsabile de lupta împotriva infecţiilor au nevoie de glucoză pentru a funcţiona 
corespunzător 

→  Neutrofilele nu pot prelua şi folosi glucoza din sânge întrucât nu există suficientă insulină 
disponibilă 

→ Datorită lipsei insulinei, infecţiile, în special cele dentare, sunt frecvente la copilul diabetic 

DIABETUL ZAHARAT 

Manifestările frecvente ale diabetului sunt:  

‐ senzația de gură uscată   

‐ boala parodontală care cuprinde două forme clinice: 

 gingivita 

 parondontita 

DIABETUL ZAHARAT 

 Gingivita cronică este un răspuns inflamator al țesuturilor gingivale  la placa dentară fără distrucţia 
ţesuturilor dentare de susţinere 

Gingivita la copii şi tineri poate constitui o manifestare precoce a bolii 

Gingivita se caracterizează prin:  

→ prurit gingival  

→ sângerări gingivale 

→ margini gingivale ulcerate 

→ papile interdentare mărite de volum 

DIABETUL ZAHARAT 

 Parodontita reprezintă o extindere a procesului inflamator de la gingie (parodonțiul superficial) la 
parodonțiul profund care frecvent este distrus 

Se caracterizează prin:  
  prurit gingival 

 sângerări gingivale 

 congestie şi tumefacţie gingivală 

 demineralizare a septurilor osoase interalveolare 

 recesiuni gingivale 

 mobilitate dentară 

 halenă 

 migrări dentare şi chiar pierderea dinţilor 

DIABETUL ZAHARAT 

DIABETUL ZAHARAT 

Cu cât diabetul este mai vechi, igiena orală este mai deficitară şi control diabetului este mai deficitar, 
alterările parodontale sunt mai grave 

 Modificările orale sunt reprezentate de:  

1. carii dentare 

2. eroziuni ale smalţului 

3. hipomineralizări ale cementului 

4. modificări pulpare  

5. stomatita diabetică care se caracterizează prin: mucoasă bucală congestivă, de culoare roşu 
aprins, halenă 

DIABETUL ZAHARAT 

- glosita diabetică care se manifestă prin: înţepături şi prurit ia nivelul 1/3 anterioară a limbii, 
limba fiind mărită de volum, brăzdată de şanţuri 

Alteori limba este flască, atonă, apar dureri, usturimi, furnicături şi înţepături (glosodinii) 

‐ cheilitele diabetice care se manifestă prin buze sunt uscate, acoperite cu scuame, cu fisuri la 
comisuri (cheilite angulare) 

DIABETUL ZAHARAT 

Pot fi trataţi copiii diabetici în cabinetele de stomatologie? DA 

 Pacienţii diabetici pot fi trataţi în orice cabinet stomatologic, deoarece majoritatea 
tratamentelor nu trebuie modificate pentru aceşti bolnavi 

 Totuşi tratamentele complexe parodontale sau chirurgicale trebuie să fie executate în clinici 
de specialitate 

DIABETUL ZAHARAT 

Ce dietă trebuie să aibă bolnavul cu diabet zaharat insulino‐dependent?  
  Se recomandă păstrarea unui echilibru între aportul caloric, efort şi administrarea insulinei 

 Dieta copilului diabetic trebuie să fie scăzută în grăsime şi dulciuri rafinate şi crescută în fibre 

DIABETUL ZAHARAT 

Ce dietă trebuie să aibă bolnavul cu diabet zaharat insulino‐dependent?  

 Sunt recomandate 3 mese principale şi 2‐3 gustări între mese  

 Infecţiile, intervențiile chirurgicale, emoţiile, efortul fizic, sarcina sunt condiţii care pot 
dezechilibra metabolic bolnavul diabetic ‐ în aceste cazuri se recomandă creşterea dozei de 
insulina în colaborare cu medicul curant 

DIABETUL ZAHARAT 

Ce trebuie să ştie pacientul insulino‐dependent legat de tratamentul stomatologic?  

→ programarea şedinţelor de tratamentse va face dimineaţa 

→ în ziua tratamentului trebuie să‐şi administreze doza obişnuită de insulina şi să mănânce în 
mod normal (regimul prescris de medic)  

DIABETUL ZAHARAT 

Ce trebuie să ştie pacientul insulino‐dependent legat de tratamentul stomatologic?  

→ să anunţe stomatologul dacă intervine vreo modificare în tratamentul insulinic  

→ să‐şi pregătească o sursă de glucoză pentru eventuale stări de hipoglicemie   

→ să urmeze tratamentul cu antibiotice prescris de medic în scop profilactic (prevenirea 
infecţiilor) înainte de intervenţiile stomatologice sângerânde 

DIABETUL ZAHARAT 

Ce cuprinde tratamentul stomatologic la copilul diabetic?  

 Tratamentul stomatologic presupune aplicarea întregii game de metode profilactice 
cunoscute, precum şi intervenţii cu caracter preventiv. 

DIABETUL ZAHARAT 

Metode profilactice : 

→ instructaje complete ale igienei orale 

→ periaje dentare profesionale şi controlul strict al sănătăţii parodontale mai ales la pubertate 
fluorizări generale şi locale  

→ sigilări  

→ obturaţii preventive  

→ intervenţiile chirurgicale sângerânde se amână dacă nivelul glicemia este crescut până după 
normalizarea valorilor 

Epilepsie 
‐ carii rampante, datorate medicatiei prelungite cu sucroză (3 ani)  
RAHITISMUL 

Rahitismul este o boală a copilăriei ce afectează sistemul osos 

 Pentru formarea osului sunt necesare: calciul, fosforul şi vitamina D 

 Rolul vitaminei D este de a creşte absorbţia calciului din intestin şi de a favoriza formarea şi 
mineralizarea normală a oaselor şi dinţilor, în concluzie în rahitism există lipsă de calciu şi 
fosfor (hiopcalcemie şi hipofosfatemie) 

RAHITISMUL 

Care sunt manifestările rahitismului? 

  

  Semnele şi simptomele rahitismului sunt: 

→ statură mică 

→ greutate scăzută 

→ membre deformate 

→ uneori prezintă tetanie şi convulsii datorită deficitului de calciu 

→ deformări ale toracelui 

RAHITISMUL 

Care copii sunt susceptibili de a face rahitism?  

 Riscul de a face rahitism există la copiii care: 

→ nu au primit supliment de vitamina D  

→ nu au fost expuşi suficient la soare 

RAHITISMUL 

Se poate preveni sau trata apariţia rahitismului? DA 

 Prin suplimentarea cu vitamină D şi calciu a dietei după prescripţia pediatrului şi prin 
expunerea la soare a copiilor 

RAHITISMUL 

Care sunt manifestările orale ale rahitismului?  

  Hipocalcemia poate influența procesul de formare al smalţului generând hipoplazii (defecte 
ale smalţului) sau hipomineralizări ale smalţului care cresc susceptibilitatea la carie a acestor 
dinţi 

 De asemenea se poate întâlni: dentină anormal structurată, erupţie întârziată şi abcese 
dentare spontane  

 Tratamentul stomatologic se efectuează ca și în cazul copiilor sănătoşi 

EPILEPSIA 
Epilepsia – grup de tulburări neurologice de lungă durată, caracterizate prin una sau mai multe crize 
epileptice 

Aceste crize sunt epsioade care variază de la perioade scurte și aproape nedetectabile, la perioade 
lungi de convulsii puternice 

În cazul epilepsiei, crizele au tendința de a se repeta, nevând nicio cauză subiacentă 

EPILEPSIA 

 Există două tipuri de epilepsie: 

  epilepsia minoră sau „petit mal" şi  

 epilepsia majoră sau „grandmal„ 

 Epilepsia se poate asocia cu alte afecţiuni:  

 paralizie cerebrală 

 retard mental 

 boli psihiatrice 

EPILEPSIA 

Care sunt semnele şi simptomele epilepsiei?  

 Epilepsia se poate manifesta în moduri variate:  

 diferite grade de pierdere a cunoştinţei 

 pierderea sau alterarea controlului muscular şi contracţii musculare violente  

EPILEPSIA 

Care sunt manifestările orale ale epilepsiei?  

La nivelul cavității orale pot apărea:  

→ hiperplazii gingivale şi sângerări gingivale  

→ xerostomie datorită administrării de medicamente anticonvulsivante  

→ traumatisme dentare care pot apărea prin lovituri produse în timpul crizei 

EPILEPSIA 

Dacă apare criza de epileptică părinţii pot: 

 preveni lovirea copilului în cădere prin asigurarea unui spaţiu moale pe care va fi întins 
pacientul  

 să nu se introducă nimic, inclusiv degetele, în gura pacientului  

 să se întoarcă bolnavul pe o parte, doar dacă acesta poate fi mişcat pentru a favoriza şi 
menţine respiraţia  

EPILEPSIA 
Dacă apare criza de epileptică părinţii pot: 

 sunt reţinute împrejurările apariţiei crizei care vor fi comunicate medicului (modul de mişcare 
a corpului bolnavului, durata convulsiilor, comportamentul pacientului înainte şi după criză) 

EPILEPSIA 

Ce pot face părinţii după o criză epileptică?  

 să examineze copilul dacă a suferit leziuni  

 dacă nu s‐a putut întoarce bolnavul într‐o parte în timpul crizei, să se realizeze aceasta când 
individul este mai relaxat  

 dacă bolnavul prezintă dispnee trebuie să se asigure libertatea căilor respiratorii  

EPILEPSIA 

Ce pot face părinţii după o criză epileptică?  

 să aleagă o zonă sigură unde pacientul poate fi aşezat pentru a se odihni  

 să nu ofere nimic de mâncare sau de băut până ce copilul nu este pe deplin conştient  

 să se supravegheze bolnavul până ce acesta este pe deplin conştient 

EPILEPSIA 

Ce intervenții stomatologice se pot efectua la copilul cu crize convulsive?  

 Tratamentul stomatologic trebuie să accentueze necesitatea igienei orale care poate preveni 
agravarea problemelor gingivale 

 Tratamentul trebuie să vizeze tratamentul afecţiunilor orale care apar frecvent în cazul 
epilepsiei (traumatismele dento parodontale, hiperplazia gingivală) 

EPILEPSIA 

Ce intervenții stomatologice se pot efectua la copilul cu crize convulsive?  

 Aparatele dentare, menţinătoarele de spaţiu mobile, protezele mobile nu sunt indicate a fi 
aplicate la pacienţii cu epilepsie necontrolată medicamentos 

ASTMUL BRONSIC 

Astmul este o afecțiune respiratorie cronică caracterizată prin: constricţie şi inflamaţie bronşică 

Respiraţia şuierătoare (wheezing) este cauzată de constricţia bronşică care se opune la expirarea 
aerului 

ASTMUL BRONSIC 

Poate provoca astmul probleme orale? DA  

Cariile dentare, gingivitele sunt provocate de reducerea fluxului salivar 

Eroziunile dentare sunt determinate de refuxul gastro‐esofagian 

Tratamentul stomatologic are în prim plan motivarea atitudinii profilactice  
Tratamentul curativ se realizează prin aceleaşi metode şi cu aceleaşi tehnici ca şi la copiii sănătoşi 

INFECTIILE SISTEMICE 

Poate provoca sifilisul congenitalmanifestări orale? DA  

Sifilisul congenital tardiv este caracterizat prin triada simptomatică a lui Hutchinson reprezentată 
de:  

1. surditate  

2. afecţiune oculară (cheratita interstițială)  

3. modificări dentare complexe (în special a molarilor de şase ani, a incisivilor centrali 
superiori şi inferiori) 

‐ 

INFECTIILE SISTEMICE 

Poate provoca sifilisul congenitalmanifestări orale? DA  

- Dinţii afectaţi prezintă modificări de: 

- structură,  

- formă,  

- dimensiune  

- de implantare  

‐ Incisivii afectaţi se cunosc sub denumirea de incisivii Hutchinson, iar molarii afectaţi – molarii 
Mulberry 

Incisivi Hutchinson 

Incisivi Hutchinson 

→ Incisivii Hutchinson prezintă modificări de formă, fiind cilindrici sau tronconici (mai laţi la 
bază faţă de vârf) şi modificări de structură a marginii incizale 

→ Sifilisul netratat produce aplazia smalţului dinţilor temporari şi permanenți 

Incisivi Hutchinson 

→ Incisivii Hutchinson  vor avea muchia incizală hipoplazică, hipomineralizată, în fierăstrău 

→ În timp, marginea incizală capătă aspect de excavaţie semilunară în urma uzurii dentare  

→ Modificările axului de implantare apar în sensul convergenţei axelor celor doi incisivi centrali 
unul spre celalalt către incizal 

Molari Mulberry 

Molari Mulberry 

Molarii Mulberry prezintă o suprafaţă ocluzală mică cu multipli cuspizi care prezintă modificări de 
structură 
Molarii pot prezenta câţiva cuspizi hipoplazici ascuţiţi ca nişte conuri care, în timp, se abrazează, 
realizând un dinte în formă de turn cu faţa ocluzală în platou fiind denumit „dintele în platou al lui 
Moon” 

Atrofia cuspidiană se poate manifesta şi la nivelul caninilor al căror cuspid are aspectul unui corn 
răsucit, realizând aşa zisul „dinte în şurubelniţă" 

INFECTIILE SISTEMICE 

În sifilisul dobândit postnatal, după o perioadă de incubaţie de circa 3 săptămâni, apar leziunile 
caracteristice acestei perioade, sifilisul debutând printr‐o leziune primară denumită şancru 

INFECTIILE SISTEMICE 

Şancrul apare de obicei la locul de intrare în organism adică în zona genitală, dar şi în regiunea orală:  

buze (mai ales pe buza inferioară) 

limbă (pe faţa superioară în treimea anterioară a limbii, rar pe margini şi vârf) 

gingie 

regiunea amigdaliană 

INFECTIILE SISTEMICE 

În localizarea labială, linguală, gingivală, amigdaliană leziunea prezintă cel mai frecvent aspectul de 
eroziune 

Adenopatia este satelită localizării şancrului:  

→ genital – inghinal 

→ bucal – submandibular, suprahioidian, laterocervical  

INFECTIILE SISTEMICE 

Leziunea neinfectată nu este dureroasă şi nici nu este însoţită de manifestări inflamatorii, dar este 
însoţită de adenopatie submandibulară unilaterală importantă voluminoasă, dură, nedureroasă 

INFECTIILE SISTEMICE 

Tratamentul general constă în antibioterapie după prescripţia medicului, iar la nivelul cavității orale 
se recomandă în special păstrarea unei igiene bucale bune pentru a evita suprainfectarea leziunilor 
sifilitice primare 

INFECTIILE SISTEMICE 

Ce manifestări orale pot să apară în hepatita virală?  

Leziunile hepatice provocate de hepatită la care se adaugă şi alte cauze (consum de alcool, 
medicamente) produc sângerări prin reducerea sintezei de factori de coagulare şi prin funcţionarea 
deficitară a sistemului imunitar 

INFECTIILE SISTEMICE 

Hepatita virală 
Tratamentul stomatologic trebuie să fie efectuat întotdeauna cu precauţie, în special dacă se practică 
intervenţii chirurgicale 

Dacă pacienţii se încadrează în grupele de risc se va evalua riscul de contagiozitate şi se vor lua 
măsuri de reducere la minimum a răspândirii bolii 

INFECTIILE SISTEMICE 

Ce manifestări orale poate provoca sindromul imunodeficienţei dobândite (HIV)?  

Sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA/AIDS) este produs de virusul imunodeficienţei umane 
(HIV) 

Au fost izolate două virusuri HIV1 şi HIV2 care produc boala la om 

INFECTIILE SISTEMICE 

HIV 

defect dobândit aparent ireversibil a imunităţii, care predispune organismul gazdă la infecţii severe 
şi/sau la cancere neobişnuite 

transmiterea virusului de la mamă la copil apare: înainte, în timpul şi după naştere (prin lapte) 

INFECTIILE SISTEMICE 

Manifestările orale care apar frecvent în infecţia HIV sunt infecţiile orale (viruşi, fungi, bacterii) 

La copiii infectaţi cu HIV manifestările orale care domină tabloul clinic sunt:  

 candidoza pseudo‐membranoasă 

 adenopatia (cervicală, submandibulară, mentală) 

 tumefierea cronică a glandelor parotide 

INFECTIILE SISTEMICE 

Candidoza pseudo‐membranoasă se manifestă sub formă de zone albe sau galbene care pot fi uşor 
îndepărtate cu tifon lăsând o suprafaţă care sângerează uşor 

Candidoza orală poate să se localizeze oriunde pe mucoasa bucală, dar cu predilecţie: bolta şi valul 
palatin, mucoasa labială, limbă 

INFECTIILE SISTEMICE 

Candidoza recidivantă, rezistentă la tratament este cea mai obişnuită manifestare orală a infecţiei 
HIV la copii, indicând o afectare severă a sistemului imun și prevestind trecerea bolii din faza latentă 
în faza de boală manifestă – SIDA 

Medicamentele antifungice locale conţin zahăr şi în consecinţă pot provoca carii dentare 

INFECTIILE SISTEMICE 

Adenopatia cervicală şi tumefierea cronică a glandelor parotide la copiii infectaţi HIV nu necesită 
tratament special 

Infecţiile cu virusuri din grupul herpetic (tip 1 sau 2) sunt severe, persistente, recidivante 
INFECTIILE SISTEMICE 

HIV 

La nivelul cavității bucale, virusul herpetic poate determina herpes labial sau gingivostomatite 

Leziunea este caracterizată prin apariţia unui numeros grup de vezicule mici pe bolta palatină sau pe 
gingie, rar diseminate 

Acestea se sparg cu timpul lăsând zone ulcerate care se pot suprainfecta 

INFECTIILE SISTEMICE 

Aftele bucale au un aspect clinic şi o evoluţie atipică, fiind caracterizate de un caracterul recidivant  

Se prezintă  sub forma unor ulceraţii cu margini neregulate, extrem de dureroase, suprainfectate 

INFECTIILE SISTEMICE 

• Cancere orale (sarcomul Kaposi oral, carcinomul oral, limfomul non‐hodgkinian)  

• Manifestări cu etiologie necunoscută: ulceraţii repetate, vindecarea întârziată a rănilor, uscăciunea 
gurii (xerostomia)  

• Boala parodontală este reprezentată de gingivita simplă, gingivita ulcero‐necrotică, parodontopatie 
ulcero‐necrotică 

 ‐ Uneori este vizibilă o formă agresivă de boală parodontală care nu răspunde la măsurile de igienă 
bucală şi/sau antibiotice 

Sarcom Kaposi 

INFECTIILE SISTEMICE 

Se pot face tratamente stomatologice la pacienţii infectaţi HIV sau la cei cu SIDA?  

În faza acută a bolii se vor evita manoperele sângerânde, şedinţele lungi obositoare, iar tratamentul 
se rezumă doar la rezolvarea urgenţelor 

INFECTIILE SISTEMICE 

Se pot face tratamente stomatologice la pacienţii infectaţi HIV sau la cei cu SIDA?  

În perioadele de latenţă vor fi rezolvate: cariile simple şi complicate prin tratament conservator sau 
extracţii 

Tratamentul stomatologic va fi efectuat în cooperare cu medicul care îngrijeşte boala de bază 

INFECTIILE SISTEMICE 

Pe de altă parte se vor lua toate măsurile de dezinfecţie şi sterilizare a instrumentarului necesar şi 
mai ales de protecţie a personalului medical implicat 

Pacientul va fi dispensarizat 

Se va efectua educaţie sanitară periodică pentru îmbunătăţirea igienei bucale, detartraj şi tratament 
antiinflamator care favorizează vindecarea leziunilor mucoasei bucale şi neinfectarea lor 
Se vor folosi colutorii complexe cu antibiotice şi diferite soluţii antiseptice (clorhexidină) pentru a 
reduce infecţia 

INFECTIILE SISTEMICE 

Extracţia dentară are implicaţii asupra stării generale a pacientului 

Aceasta are repercursiuni deosebite asupra pacienţilor cu diferite boli generale, putând determina 
afectări severe, mergând până la deces 

Pacienţii seropozitivi HIV constituie contraindicaţii relative pentru extracţia dentară  

Alveolitele postextracţionale sunt favorizate de existenţa infecţiilor preexistente acute sau cronice 
oportuniste şi a infecţiei HIV 

MEDICAMENTELE 

Stomatologul trebuie să fie  informat ce medicaţie iau pacienţii săi precum şi bolile pentru care 
aceştia au prescrise anumite medicamente.  

Efectele secundare ale medicamentelor de importanţă pentru stomatologie sunt:  

xerostomia (gura uscată)  

 hiperplazia gingivală (creşterile de volum ale gingiei). 

MEDICAMENTELE 

Medicamentele care produc frecvent gura uscată (xerostomie) sunt: 

‐antihistaininicele (administrate în alergii) 

‐analgeticele şi antiinflamatoarele 

‐diureticele 

‐antipsihoticele (administrate la persoane cu boli psihice şi cu retard mental) 

‐anticonvulsivantele (administrate în epilepsie). 

MEDICAMENTELE 

Simptomele care se pot asocia frecvent cu gura uscată sunt:  

senzaţia de usturime, 

 fonaţie şi înghiţire dificilă, 

senzaţia de disfagie la nivelul gâtului, 

 răguşeală, 

 pasaj nazal uscat 

 leziuni dentare.  

MEDICAMENTELE 

Simptomele care se pot asocia frecvent cu gura uscată sunt:  
senzaţia de usturime, 

 fonaţie şi înghiţire dificilă, 

senzaţia de disfagie la nivelul gâtului, 

 răguşeală, 

 pasaj nazal uscat 

 leziuni dentare.  

MEDICAMENTELE 

Xerostomia implică: 

imposibilitatea îndepărtării resturilor alimentare,  

incapacitatea neutralizarii acizilor din alimente sau din placa bacteriană 

patologia carioasă dentară va fi favorizată (carii extinse în suprafaţă şi profunzime)  

Xerostomia 

MEDICAMENTELE 

Recomandari (metode benefice pentru tratamentul uscăciunii orale): 

clătirile bucale frecvente,  

ingestia frecventă de lichide, 

 evitarea consumului de dulciuri sau de alimente acre, 

 consumul de alimente mai dure care să stimuleze secreţia salivară 

MEDICAMENTELE 

     Hiperplazia gingivală este produsă de medicamente anticonvulsivante cum ar fi: 
hidantoina, fenitoinul administrate în epilepsie. 

    Tratamentul lor presupune înlocuirea medicamentului şi intervenţia chirurgicală de 
îndepărtarea a gingiei mărite de volum. 

MEDICAMENTELE 

     Hiperplazia gingivală