UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIȚANU”

Referat
TEMA: Stresul. Sindromul Burnout.

Elaborat : Vetrila
Cătălina
Grupa: S1808
Profesor : Daniliuc Natalia
 Stresul este un termen generic care se refera la procesele de adaptare temporare acompaniate
de simptome mentale fizice, aşadar stresul poate avea un caracter episodic. În stres, nu atât
stimulul contează, ci şi perceperea lui de către individ ca fiind stresant.
Starea de stres defineşte situația în care un organism face un efort intensiv pentru a se adapta
unor situaţii puţin obişnuite. Atunci când menţinerea echilibrului necesită eforturi compensatorii
deosebite, când solicitările atrag sau depăşesc limitele resurselor adaptative, când integrarea
organismului este ameninţată, persoana intră în stare de stres.
La o anumită etapă, a face față provocării este ceea ce înseamnă viața. Stresul este inevitabil și,
după cum a subliniat Hans Selye, o parte necesară a vieții (1976). Cu toate acestea, există o
problemă când definim stresul ca o adaptare în față unei provocări.
Percepția că răspunsurile la stres, prin realocarea resurselor de la creștere la confruntarea cu o
provocare nu sunt bune, sugerează că confruntarea facilitată de stres este forțată asupra
organismelor în circumstanțe nefericite ocazionale. Cu toate acestea, organismele există în medii
în continuă schimbare, iar existența lor poate fi interpretată ca o expresie a copingului respectiv.

Factorii ce pot cauza apariția stresului

Jonglarea multor roluri și

Situații ce necesită responsabilități, cum ar fi
Trecerea de la o situație
atenție sporită constantă soț/ partener de viață,
provocatoare la alta, fără
și stare de alertă , de părinte, prieten, angajat
a lua pauze
exemplu locul de muncă și îngrijitor pentru părinții
îmbătrâniți

Gestionarea mai multor

evenimente majore în Gestionarea unui
același timp, de exemplu, Grijile față de finanțe și eveniment de viață
tratarea unei boli în timp economie important, cum ar fi
ce schimbi locul de mutarea într-o casă nouă
muncă

Adaptarea la schimbări
constante, rapide
 Consecințele stresului în diferite arii

migrenă judecată afectată

imunitate scăzută indecizie
oboseală coșmaruri
decizii pripite

Fizice Morale negativitate

pierderea încrederii
iritabilitate Emoționale Compor- pierderea
insomnie
apetitului

apatie tamentalepierderea dorinței sexuale

depresie accentuarea viciilor

Cele mai stresante evenimente din viață

1.Decesul 2.Executarea unei

părinților/partenerului/altor 3.Nașterea unui copil Divorț
persoane dragi pedepse în închisoare

Persoana dragă Pierderea locului de

Căsătoria Migrarea în altă țară
bolnavă incurabil muncă

Luarea creditelor/alte
Înaintarea în vârstă
împrumuturi
Există mai multe tipuri de stres, acut, acut episodic și cronic. Analizând dupa criteriile durată,
simptome și efecte am observat următoarele:
o Stresul acut este cea mai frecventă formă de stres. Este cauzat de cerințele și presiunile din
perioadă recentă și de cele anticipate în viitorul apropiat. Este vorba de stresul cotidian,
obișnuit în multe situații normale. Nu durează mult și nu cauzează efecte de lungă durată,
persoanele pot simți accese de adrenalină, după care urmează o stare de oboseală acută și
apatie, dar care nu afectează radical.
o Stresul acut episodic apare atunci când o persoană este stresată în mod constant, iar stresul
acut se transformă dintr-o experiență ocazională într-un stil de viață. Simptomele stresului
acut episodic sunt mai intense decât în cazul stresului acut și pot cauza dificultăți mai mari
în viața de zi cu zi.
Persoanele care se confruntă cu stresul acut episodic sunt mereu pe fugă și totuși întârzie
întotdeauna. Nu reușesc să se organizeze eficient, uită de întâlniri, își pot neglija
responsabilitățile și sunt adesea iritabile, uneori chiar nervoase!
Adesea, stresul acut episodic este cauzat de un stil de viață nesănătos, de îngrijorarea
excesivă și de expunerea constantă la situații stresante. Dacă persoanele care se confrunta
cu stresul acut episodic nu fac schimbări pentru a-și ameliora nivelul de stres, acesta poate
să se intensifice și să cauzeze probleme grave de sănătate fizică și psihică.
o Stresul cronic este opusul stresului acut. Stresul cronic apare atunci când o persoană nu
vede o cale de ieșire dintr-o situație dificilă, se simte fără speranţă şi renunţă la căutarea
soluţiilor.
Stresul cronic poate fi rezultatul experientelor din copilărie sau a traumelor ce devin
internalizate şi rămân prezente pentru totdeauna. Aceste experienţe ce provoacă stresul
cronic pot afecta personalitatea. O persoană care suferă de stres cronic poate gândi că este
mereu în primejdie sau poate avea o stima de sine scăzută.

După modul în care individul îşi concentrează atenţia asupra problemei apărute sau asupra
propriei emoţii generate de problema respectivă se disting 3 tipuri de ajustări sau coping în stres
(după Suls şi Fletcher):

1. Coping centrat pe problemă – cuprinde evaluarea în plan mental (a nu se confunda aceste

ajustări cu conduitele practice, acţionale, de rezolvare a problemei) a unor posibilităţi avute la
îndemână de subiect:
– evocă experienţa anterioară;
– contează pe suportul social;
– va solicita informaţii şi va căuta mijloace;
2. Coping centrat pe emoţii – reprezintă o strategie pasivă, „de uitare”, evitând confruntarea cu
gravitatea situaţiei, constând în:
– negare;
– resemnare;
– fatalism;
– agresivitate;

3. Coping orientat spre reevaluarea problemei – constă în reducerea diferenţei, percepute

iniţial de subiect, dintre gradul de ameninţare şi propriile resurse, fapt ce ajută la perceperea
situaţiei ca fiind mai tolerabilă.

Analizate comparativ, noţiunile stres – burnout au arii de cuprindere şi conţinuturi

asemănătoare, dar şi diferite. Stresul are o extensie mai mare, el fiind întâlnit atât în sfera vieţii
profesionale, cât şi în cea a vieţii private, extraprofesionale, pe când burnout-ul este specific
sferei vieţii profesionale. Stresul este rezultatul unei tensiuni temporare, burnout-ul al unei
tensiuni continue, permanente. Stresul bine gestionat poate fi depăşit, în schimb, stresul incorect
sau prost gestionat se poate converti în burnout. Termenul de burnout (a arde complet)
denumeşte sindromul stresului cronic la locul de muncă. Este descris ca un proces ce se dezvoltă
lent, fără simptome şi care duce la epuizare emoţională şi retragere socială. Este o stare de
epuizare fizică, emoţională şi mentală cauzată de implicarea pe termen lung în situaţii solicitante
emoţional.
În 1974 Herbert Freudenberger a devenit primul cercetător care publică într-un jurnal de
psihologie un text în care folosește termenul „burnout”. Textul era bazat pe propriile observații
asupra unui grup de voluntari (inclusiv și el) ce lucrau la o clinică pentru dependenții de droguri.
El a descris fenomenul de burnout ca un set de simptome care includ epuizarea ce rezultă din
cerințe excesive la locul de muncă, precum și simptome fizice ca migrena, insomnia, iritabilitate
excesivă și gândirea închisă. Autorul a observat că voluntarii cu burnout arată, se comportă și
par depresivi.
În 1982, medicul canadian Lauderdale M. dedică o monografie sindromului burnout, care
desemna eșuarea, uzura si epuizarea energiei si a forțelor sau resurselor individuale care îi
provoacă individului o scădere globală a întregului potențial de acțiune.
Unele cercetări indică faptul că burnout este asociat cu o performanță redusă la locul de
muncă, boli coronariene și probleme de sănătate mintală. Exemple de simptome emoționale ale
arderii profesionale includ lipsa de interes pentru munca desfășurată, scăderea nivelului de
performanță în muncă, sentimente de neputință și probleme de somn. În ceea ce privește
problemele de sănătate mintală, cercetările asupra medicilor stomatologi și a altor specialiști
sugerează că ceea ce se înțelege prin burnout este un sindrom depresiv. Semnele
comportamentale ale arderii profesionale sunt demonstrate prin cinism în cadrul relațiilor de
muncă, cum ar fi cu colegii, clienții și organizația.
Dintre factorii care duc la instalarea acestui fenomen se pot enumera: munca neurmată de
rezultate imediate, nerecunoaşterea calităţii activităţii, lipsa încurajărilor şi a gratificaţiei morale.
În aceste condiţii, subiectul se epuizează pe măsură ce constată prăbuşirea propriilor iluzii în faţa
evidenţierii realităţii.
Alte efecte ale arderii se pot manifesta ca niveluri de energie și productivitate reduse,
lucrătorii fiind observați cu întârziere la muncă și au un sentiment de teamă la sosire. Aceștia pot
suferi o concentrație scăzută, uitare, frustrare crescută sau sentimente de copleșire. Aceștia se pot
plânge și se pot simți apatici și cred că au un impact redus asupra colegilor și mediului lor. Este
de asemenea asociat cu absențe, timp pierdut de la muncă și gânduri de renunțare. Burnout-ul
cronic este asociat cu tulburări cognitive, cum ar fi memoria și atenția.

Stadii

Neliniște

Depresie Frustrare

Burn
out

Apatie Renunțare

Perfomanță
interes
redus
 Mai multe studii clasifică următoarele profesii ca fiind cele mai stresante :

10. Asistent social

9. Profesor

8. Reporter de știri
S 7. Dispetcher de urgență

T 6. Asistent medical

R 5. Polițist

E 4. Pilot

S 3. Pompier

2. Chirurg

1. Soldat

Personal, din domeniul medical consider că anumite profesii implică un stres mai mare, după
cum urmează:
Chirurg plastician

Psihiatru

Chirurg
generalist
Oncolog

Anesteziolog

10 8 6 4 2

Neurochirurg
9 7 5 3 1
Obstetrician
ginecolog

Medicina de
urgență

Chirurg oro-
maxilo-facial

Chirurg
dento-
alveolar
Un management adecvat al stresului, respectiv gestionarea şi controlul emoţiilor, reacţiilor în
situaţii percepute ca dificile, generatoare de stres, ar presupune câteva aspecte esenţiale:
• informarea cu privire la situaţii, surse care pot deveni factori stresori, facilitând anticiparea nor
posibile strategii de înfruntare a situaţiilor dificile;
• dezvoltarea, consolidarea stimei de sine, prin stabilirea unor scopuri realiste, posibil de atins,
motivaţia pentru implicarea în rezolvarea sarcinilor;
• dobândirea (învăţarea) unor abilităţi, metode şi tehnici de luare a deciziilor optime şi de
rezolvare a problemelor, dobândirea unor tehnici de rezolvare a conflictelor, de colaborare
pozitivă cu ceilalţi menite să asigure succesul în activitate;
• suport social adecvat, prin gestionarea unor relaţii de parteneriat profesional cu persoane
competente ce pot oferi sprijin, ajutor, consultanţă