ENDOMETRIOZA

Endometrioza - este o boală cu caracter progresiv caracterizată de

localizarea ectopică a glandelor şi stromei endometriale.
Endometrioza este una dintre cele mai frecvente afecţiuni
ginecologice, manifestându-se la femeile în perioada reproductivă şi
având drept consecinţă infertilitatea şi modificarea în diverse grade a
stării de sănătate a femeii.
Endometrioză este o boală cu evoluţie lentă, dar progresivă.
Incepe cu formarea de mici tumorete, endometrioame, care progresiv
devin roşii şi în final negre.
Cu progresia bolii pot determina formarea de aderenţe şi cicatrici care
conduc la pelvisul îngheţat. Leziunile sunt cel mai frecvent limitate la
pelvis, dar pot exista leziuni şi în alte organe la distanţă.
Endometrioza trebuie suspectată la toate femeile cu infertilitate,
suspiciunea crescând dacă acuză dismenoree, dispareunie şi dureri
pelvine.
Dismenoreea, dispareunia şi durerea pelvină reprezintă simptomele
tipice pentru endometrioză. Dismenoreea este de obicei apărută după o
perioadă cu menstruaţii nedureroase, iar durerea pelvină este accentuată
premenstrual, putând fi difuză în pelvis, sau localizată cu iradiere în aria
rectală.
Există şi forme care nu prezintă nici un fel de dureri. Dacă există
afectarea altor organe (rect, vezică, uter) pot apărea simptome specifice
(dureri, hematurie, disurie) cu ciclicitate lunară. Examinarea clinică este
relevantă numai în formele severe. Astfel uterul este frecvent în
retoversie fixată, ovarele sunt mărite sau pot prezenta chisturi de diferite
dimensiuni.
Ecografia nu este utilă decât în cazul chisturilor ovariene
endometriozice.
Diagnosticul de certitudine este stabilit prin laparoscopie.
Laparoscopia evidenţiază leziunile caracteristice, diagnosticul fiind
relativ simplu. Se pot vedea împlânte albăstrui-brune sau papule, cu
culori variate pe sau sub suprafaţa peritoneului şi leziuni exofitice în
fundul de sac Douglas, pe ligamentele utero-sacrate, pe peretele
posterior al uterului şi pe ovare.
 Când leziunile sunt atinse cu pensa de biopsie, eliberează un lichid
gros, brun, iar în formele avansate de endometrioză apar pseudochisturi
ovariene conţinând material ciocolatiu (endometrioame), acestea putând
apărea însă şi pe alte structuri pelviene. Pot atrage atenţia modificările
peritoneale: leziuni cu aspect de mici arsuri, arii echimotice, congestia
peritoneului, depozite de hemosiderină şi prezenţa de lichid seros sau
serosanghinolent în cantitate mare în fundul de sac.
Laparoscopia sau explorarea chirurgicală permit stadializarea
endometriozei.
TRATAMENT
Endometrioză este o boală progresivă cu receptivitate hormonală,
motiv pentru care la femeia aflată în perioada reproductivă este necesar
întotdeauna şi tratamentul hormonal.
Tratamentul chirurgical conservator
Chirurgia conservatoare în endometrioză presupune înlăturarea focarelor
endometriozice cu păstrarea uterului şi a cel puţin unei anexe. Chirurgia
endometriozei este o chirurgie dificilă tehnic, care cere răbdare şi
deosebită acurateţe tehnică.
Chirurgia celioscopică-se adresează numai formelor uşoare şi
foloseşte electrocauterizarea (monosau bipolară), vaporizarea laser a
endometrioamelor active vizibile şi excizia. Se administrează apoi
tratament hormonal în scopul supresiei farmacologice timp de 3-9 luni.
Chirurgia clasică-se adresează aderenţelor şi endometrioamelor
mai mari de 2 cm. Obiectivul tratamentului chirurgical este să restaureze
pe cât posibil normele anatomice ale organelor pelviene şi să înlăture cât
mai mult posibil din leziunile endometriozice active.
 După deschiderea cavităţii abdominale (prin incizie transversă
joasă, dacă nu există tumori anexiale voluminoase sau suspiciunea
afectării intestinale) se inspectează cu atenţie pentru a stabili extensia şi
localizarea bolii. După liza aderenţelor se procedează la excizia
leziunilor.
Leziunile ovariene mici, superficiale, se electrocoagulează sau
vaporizează laser, endometrioamele ovariene mari se excizează cu
refacerea ovarului cu sutură resorbabilă. în situaţiile în care ovarul este
acoperit în mare parte de endometrioză şi ovarul colateral este normal,
se poate practica ovarectomia.
Tratamentul chirurgical radical-acest tratament se adresează
endometriozei simptomatice la femei care nu mai doresc copii sau
la care extensia bolii este foarte mare, uneori cu afectarea serioasă
rectosigmoidiană sau ureterală.
Chirugia radicală presupune histerectomie totală cu anexectomie
bilaterală şi rezecţia tuturor focarelor endometriozice.
Tratamentul medical-Se bazează pe proprietetea endometrului
ectopic de a răspunde la tratament hormonal, putându-se realiza o
supresie farmacologică. Se folosesc următoarele grupe de substanţe:
-androgeni-se folosesc pentru suprimarea durerii la femeile care nu
beneficiază de alte terapii sau de tratament chirurgical
(metiltestosteronul)
-progestative-se folosesc la femeile la care uzul estrogenilor este
contraindicat, efectul lor fiind de decidualizare şi apoi de atrofie
endometrială (medroxiprogesteron)
-estroprogestativele-reprezintă terapia cea mai folosita (pilule tip
contraceptive orale combinate, administrate continuu)
-danazolul-are efect atrofie endometrial reversibil
-analogi de gonadotrofine-realizează o supresie gonadotropă cu
inhibiţie reversibilă a funcţiei ovariene
Tratamentul hormonal se recomandă şi după terapia chirurgicală
radicală o perioada de vreme, administrându-se estroprogestative, cu
scopul inhibiţiei endometrioamelor reziduale.