Sunteți pe pagina 1din 4

PREGĂTIREA PREOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIREA

POSTOPERATORIE

1.Pregătirea generală preoperatorie.


Pregătirea generală preoperatorie, constă în examenul clinic şi
paraclinic, pregătirea psihică, îngrijiri igienice, urmărirea funcţională, vitală
şi vegetativă, precum şi observarea schimbării în starea bolnavului şi
regimul dietetic preoperator.

A. Examenul clinic
Acesta este efectuat de către medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu
sanitar şi pune în evidenţă starea fiziologică a bolnavului dând totodată
posibilitatea depistării unor deficienţe ale organismului şi ale unor boli
însoţitoare. El este completat de examinări paraclinice.

B. Pregătirea psihică
Bolnavul este informat despre necesitatea intervenţiei chirurgicale,
riscul, eventualele mutilări şi i se cere consimţământul.
Se fixează data aproximativă a intervenţiei.
Bolnavul este încanjurat cu solicitudine şi atenţie.
Se suprimă tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de
nelinişte.
Balnavului i se crează a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un
mediu ambiant plăcut.
I se asigură legătura cu aparţinătorii.
C. Îngrijiri igienice
Dacă starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi îndrumat,
ajutat să facă baie sau duş, urmat de igiena cavităţii bucale, îngrijirea
părului, tăierea unghiilor.
Asanarea focarului de infecţie. Se efectuează controlul stomatalogic
la invitaţia medicului şi dacă este cazul, se efectuează control stomatabogic.

D. Urmărirea funcţiilor vitale


 măsurarea şi notarea temperaturii;
 măsurarea şi notarea pulsului;
 observarea şi notarea respiraţiei (la indicaţia medicului);
 măsurarea şi notarea T.A.;
 observarea diurezei;

 observarea scaunului.

2.Pregătirea din preziua operaţiei

A. Pregătirea generală
 asigurarea repaosului fizic, psihic şi intelectual;
 la prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant;
 asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile;
 evacuarea intestinului, clismă (daca nu sunt contra indicaţii);
 asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau duş pe regiuni la pat.
B. Pregătirea locală
 se curăţa pielea pe regiuni. Pielea păroasă se rade cu grijă, evitându-se să
se producă mici tăieturi (poartă de intrare pentru infecţie, dureroasa la
efectuarea dezinfecţiei);
 se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter (cu grijă să nu
se scurgă eter pe regiunea perianală);
 se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctură de iod);
 se acoperă câmpul operator la indicaţia medicului.

Pregătirea din dimineaţa intervenţiei:


 se întrerupe alimentaţia. Bolnavul nu mănâncă cel puţin 12 ore înaintea
intervenţiei chirurgicale;
 îmbrăcarea se face cu cămaşă de noapte (pentru femei) sau pijama
(pentru bărbaţi) şi şosete în picioare.
 protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon şi
puse în noptiera bolnavului;
 bijuteriile vor fi predate familiei sau administraţiei spitalului;
 îndepărtarea lacului de pe unghii ca şi a rujului de pe buze (prezenţa lor
face dificilă depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoză la
nivelul extremităţilor);
 golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o micţiune voluntară sau se
efectuează sondaj vezical;
 se va administra hipnotic opiaceu (morfină, mialgin) sau un barbituric
(fenabarbital). Se administrează un vagolitic (atropina). Dozele şi ora
injectării sunt indicate de medicul anestezist.
3. Pregătirea specială a bolnavilor cu risc operator (taraţi)

Îngrijirile acordate acestora, urmăresc să corecteze deficienţele


organismului şi să restabilească echilibrul fiziologic pentru a suporta actul
operator şi pentru a evita complicaţiile ce se pot produce, atât în timpul
intervenţiei cât şi după aceasta.
Îngrijirile postoperatorii sunt:
Încep imediat după intervenţia chirurgicală şi durează până la
vindecarea completă a bolnavului. Îngrijirile postoperatorii se accordă pentru
restabilirea funcţiilor organismului, asigurarea cicatrizării normale a plăgii şi
prevenirea complicaţiilor. Balnavul operat sub anestezie generală, trebuie
supravegheat cu toată atenţia până la apariţia reflexelor (de deglutiţie, tuse,
faringian şi cornean), până la revenirea campletă a stării de conştienţă cât şi
în orele care urmează, de altfel transportul din sala de aperaţie se execută
după revenirea acestor reflexe.