UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

CATEDRA DE KINETOTERAPIE

TEZĂ DE CURS

KINETOTERAPIA ÎN GASTRITA
HIPERACIDĂ

Elaborată: Iachim Elena, st. gr. 313 k

Coordonator: Corman Mariana, lector superior

Chișinău, 2017
 CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………...3

Capitolul I Etiopatogeneza gastritei hiperacide………………………….4

1.1. Structuri componente a sistemului digestiv…………………………………4

1.2. Gastrita hiperacidă. Noțiune. Simptome. Cauze…………………………….6
1.3. Complicațiile gastritei hiperacide……………………………………………9

Capitolul II Kinetoterapia ca metodă de tratament a gastritei

hiperacide………………………………………………………………….11

2.1. Metode de tratament………………………………………………………..11

2.1.1. Tratament medicamentos………..…………………………………..11
2.1.2. Dietoterapie………………………………………………………….12
2.2. Kinetoterapia în gastrita hiperacidă…………………………………….......13
2.2.1. Metodica masajului în gastrita hiperacidă..........................................15
2.2.2. Crenoterapia........................................................................................16
2.2.3. Climatoterapia ....................................................................................16
2.3. Model complex de exerciții în gastrita hiperacidă........................................16

Concluzii……………………………………………………………………….…20

Bibliografie……………………………………………………………………….21

2
 Introducere

Fiecare om este autorul propriei sănătăți sau boli…

Gastritele sunt afecţiuni cu caracter inflamator ale mucoasei gastrice, induse de factori
etiopatogenici multipli, caracterizate prin dezordini ale funcţiilor secretorii şi motorii ale
stomacului. Date clinico-statistice indică faptul că gastrita este cea mai frecventă suferință a
stomacului și, datorită caracterului polimorf, este foarte greu să se facă o caracterizare exactă a
acestei boli. Inflamaţia cronică a mucoasei gastrice se observă la toate vârstele, cu o frecvenţă
mai mare între 20 şi 35 de ani (Harrison, 2002). După alți autori (Wan-Sheng Ji, 2005) gastrita
cronică are o incidenţă ridicată în populaţia adultă şi incidența crește odată cu vârsta. Este una
dintre cele mai importante leziuni pre-canceroase. Descoperirea în urmă cu circa 25 de ani a
infecției mucoasei gastrice cu Helicobacter pylori a dus la o adevărată explozie informațională
privind etiopatogenia afecțiunilor gastrice. La ora actuală este bine cunoscut că infecţia cu
Helicobacter pylori (HP) determină o succesiune de evenimente care, în cele din urmă, duc la
apariţia unor boli gastrice. Prezenţa H. pylori la nivelul mucoasei gastrice provoacă un răspuns
inflamator cronic care, cuplat cu leziunile celulare şi alţi factori etiopatogenici (ingestia de
alcool, ingestia de substanţe puternic acidulate sau de medicamente) iniţiază o cascada de
modificări histopatologice care trec de la gastrită acută, la gastrita cronică, gastrita atrofică,
metaplazia intestinală, displazia şi cancerul gastric. Dovezi ce indică o creştere ar riscului de
cancer gastric odată cu infecţia H. pylori, ca urmare a secvenţei atrofie – metaplazie se găsesc în
studii variate, ce au arătat ca subiecţii H. pylori pozitivi dezvoltă aceste afecţiuni mai frecvent
decât grupurile control neinfectate (Kuipers EJ 1998).
La ora actuală este bine stabilit că leziunile precanceroase de la nivelul mucoasei gastrice
sunt foarte variate, iar aspectele endoscopice ale mucoasei gastrice nu sunt de cele mai multe ori
în concordanţă cu aspectele histopatologice. Corelarea diagnosticului endoscopic cu cel
histopatologic reprezintă „standardul de aur” în diagnosticarea şi tratamentul afecţiunilor
gastrice.
Scopul lucrării: Analiza mijloacelor și formelor kinetoterapiei în reabilitarea pacienților
cu gastrită hiperacidă.
Obiective:
1. Analiza literaturii de specialitate;
2. Evidențierea formelor și mijloacelor kinetoterapiei folosite în reabilitarea gastritei hiperacide;
3. Selectarea unui complex de exerciții cere ar putea fi utilizat în reabilitarea pacienților cu
gastrită hiperacidă.

3
 Capitolul I Etiopatogeneza gastritei hiperacide

1.1. Structuri componente a sistemului digestive

Sistemul digestiv, systema digestorium, constituie un complex de organe care îndeplinesc
funcţiile de prehensiune, modificare mecanică şi chimică a alimentelor, digestie, absorbţia
substanţelor nutritive în patul vascular şi cel limfatic, eliminarea în exterior a produselor
reziduale.
Pe lîngă aceasta, acest sistem îndeplineşte şi funcţia de dezintoxicare a substanţelor
nocive, ce au pătruns cu alimentele şi a celor ce se formează la transformările oxidative, precum
şi sinteza substanţelor biologic active
- hormoni, fermenţi, vitamine ş. a.
Sistemul digestiv este format
din tubul digestiv și glandele anexe.
Tubul digestiv începe cu
orificiul bucal și continuă până la
orificiul anal. El este alcătuit din
următoarele segmente:
 cavitatea bucală;
 faringele;
 esofagul;
 stomacul;
 intestinul subțire;
 intestinul gros.

Fig. 1 Anatomia sistemului digestiv

Cavitatea bucală conține organe specializate, limba și dinții. Ea prezintă:

 peretele superior - format din bolta palatină și omușor;
 peretele inferior - pe care se află limba cu papilele gustative;
 pereții laterali - formați de obraji.

4
 Umectarea alimentelor din cavitatea bucală se realizează cu ajutorul salivei. Aceasta este
secretată de glandele salivare, care sunt situate în apropierea cavității bucale, cu care comunică
prin canale excretoare. Mucoasa bucală este umezită de saliva produsă de glandele salivare. Pe
maxilare - superior (care este fix) și inferior (care este mobil) se găsesc dinții.
Limba are rol în masticație, deglutiție/înghițire, supt (la sugari), în limbajul articulat și
este și un organ gustativ.
Faringele reprezintă locul unde se încrucișează calea digestivă cu calea respiratorie. El
realizează legătura între fosele nazale și laringe, precum și între cavitatea bucală și esofag.
Musculatura faringelui are rol important în deglutiție. Intrarea în faringe este străjuită de
amigdale, organe de apărare împotriva bacteriilor și virusurilor ajunse aici prin hrană și prin
aerul inspirat.
Esofagul (circa 25 cm) străbate cutia toracică și mușchiul diafragm, deschizându-se în
stomac prin orificiul cardia. Face legătura între faringe și stomac. Mucoasa esofagului are cute
care-i permit dilatarea în timpul trecerii bolului alimentar. Musculatura faringelui și esofagului,
dublu stratificată, participă la înghițirea hranei.
Stomacul este segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv, situat în stânga cavității
abdominale, sub mușchiul diafragm. Are forma literei „J”, prezintă două fețe (anterioară și
posterioară) și două margini/curburi (marea și mica curbură). Porțiunea verticală cuprinde fundul
stomacului (fornix/camera cu aer), care nu se umple cu alimente și corpul stomacului. Porțiunea
orizontală este alcătuită din antrul/canalul piloric, care se termină la orificiul piloric. Prin
orificiul cardia, stomacul comunică cu esofagul, iar prin pilor comunică cu duodenul (primul
segment al intestinului subțire.
Mucoasa gastrică/stomacală prezintă numeroase cute care îi măresc suprafața și are
numeroase orificii prin care se deschid glandele gastrice, glande, care secretă sucul gastric și un
mucus abundent care o protejează. Musculatura este dispusă în trei straturi (longitudinal, circular
și oblic); cu ajutorul ei, hrana este amestecată cu sucul gastric și împinsă în duoden prin orificiul
piloric.
Intestinul subțire, segmentul cel mai lung, circa 4-6 m. Este cuprins între stomac și
intestinul gros și este format din:
 duoden (partea fixă);
 jejunul și ileonul/jejuno-ileonul (partea mobilă), care formează bucle intestinale.
Intestinul gros, cu o lungime de circa 1,7 m și un calibru superior față de intestinul
subțire. Este alcătuit din următoarele segmente:
 cecum = segment situat sub valvula ileo-cecală și terminat într-un fund de sac,
prezentând apendicele vermiform (forma de vierme);
5
 colonul este format din segmente (colon ascendent, transvers, descendent, sigmoid).
 rectul = ultima parte a intestinului gros, se termină cu canalul anal care se deschide prin
anus.
Glandele anexe ale sistemului digestiv
Acestea își varsă produșii de secreție prin canale speciale în segmente ale tubului
digestiv. Aceste glande sunt:
 Glandele salivare
 Ficatul
 Pancreasul
Glandele salivare: secretă saliva pe care o elimină prin canale în cavitatea bucală. Există
trei tipuri de glande salivare: glandele parotide, glandele sublinguale și glandele submaxilare.
Ficatul: cea mai voluminoasă glandă din corp (circa 1,5 kg), situat în partea dreaptă a
cavității abdominale, sub mușchiul diafragm. Este alcătuit din patru lobi: drept, stâng, anterior și
posterior.
Pancreasul - este situat în spatele stomacului și este alcătuit din:
 cap, situat în potcoava duodenală;
 corp;
 coadă.
Este o glandă mixtă, partea exocrină secretăsucul pancreatic care este colectat în două
canale mari: principal Wirsung, care se deschide în duoden, împreună cu coledocul (prin orificiul
Oddi), și un canal excretor secundar Santorini, care se deschide în canalul Wirsung sau direct în
duoden.
Atât bila cât și sucul pancreatic ajung prin canale în duoden. [1]

1.2. Gastrita hiperacidă. Noțiune. Simptome. Cauze.

Gastrita constă în afecțiunea mucoasei gastrice reprezentată de

procese inflamatorii, degenerative, metaplazice, alergice. Aceste
leziuni pot avea o evoluție autolimitantă ducând la cicatrizare sau
dimpotriva pot duce la complicații grave reprezentate în special de
hemoragii sau perforații. [5]
Aciditatea gastrică este o afecţiune cauzată de existenţa unui
dezechilibru între mecanismele de secreţie a acidului în stomac şi mecanismele de protecţie a
acestuia. Stomacul secretă un acid care ajută procesul de digestie, dar când glandele gastrice

6
produc acid în exces, apare fenomenul cunoscut sub numele de aciditate, mai precis
hiperaciditate gastrică. În cadrul acidităţii se produce o mişcare a sucurilor gastrice din stomac
înspre esofagul inferior, fiind vorba de o situaţie ce apare în special când conţinutul de acid
clorhidric se deplasează în sus, către esofag şi provoacă disfuncţionalităţi ale acestuia.
Simptome:
 Reflux gastroesofagian.
 Vomismente
 Arsuri gastrice
 Dureri abdominale și dureri în piept
 Flatulență
 Balonare
 Ulcer stomacal
 Tuse
 Probleme respiratorii
 Dureri resimțite atunci când se produc contracții musculare la nivelul mușchilor
abdominali
 La bebeluși se manifestă prin greutate corporală inadecvată vârstei și refuzul hranei
Aciditatea gastrică este asociată cu o serie de simptome, la apariţia cărora cel mai bine
este să consultaţi un medic specialist. Printre aceste simptome se numără senzaţiile de arsură sau
durere la stomac ce apar cam la o oră după ce aţi mâncat, senzaţia frecventă de foame şi durerea
constantă în abdomen. În plus, aciditatea este "trădată" de simptome precum regurgitare, greaţă,
gust amar în gură, vărsături şi scăderea poftei de mâncare.
Poate apărea de asemenea şi fenomenul de piroză, adică o senzaţie de arsură în piept, în
spatele sternului şi în gât, determinată de iritaţia esofagului. Acest fenomen apare imediat după
masă şi poate fi agravat de creşterea presiunii intra-abdominale când vă încordaţi sau când
ridicaţi o greutate.
Aciditatea gastrică este asociată şi cu dispepsia, o senzaţie de durere sau arsură simţită în
abdomenul superior, descrisă de multe ori ca o înţepătură în intestin. Hiperaciditatea gastrică
poate apărea din mai multe motive, dintre acestea, principalul fiind, aşa cum am mai spus,
funcţionarea incorectă a sistemului digestive. [14]
Cauzele apariției gastrite hiperacide:
Factorii care declanșează gastrita acută sunt numeroși dar în cea mai mare măsură sunt
legați de obiceiurile alimentare nepotrivite:

7
 - Carnea, mezelurile, conservele, lactatele, ouăle, prin conținutul ridicat de proteine,
cresc aciditatea. Se știe că proteina are nevoie de acid pentru metabolizarea ei. Cu cât mai multă
proteină în alimentație cu atât mai mult crește aciditatea, influiențează mai ales proteina animală.
- Mâncatul între mese încetinește procesul de golire gastrică- fapt ce conduce la
producerea gastritei, hormon ce stimuleaza producția din stomac.
- Alimentele și băuturile prea reci sau prea fierbinți irită și debilitează mucoasa
stomacului.
- Mâncăruri preparate cu prăjeli irită mucoasa gastrică.
- Masticația insuficientă împovărează stomacul și face ca alimentele să nu fie însalivate
suficient.
-Condimente iritante (piper, ardei iute, muștar și alte condimete puternice) inflamează
mucoasa gastrică.
-Alcoolul mărește producția de acid și irită o zona deja inflamată, putând conduce la
malignizarea acestui țesut afectat.
- Zahărul și produsele care-l conțin stimulează producția în exces a acidului clorhidric.
- Cafeaua și produsele cofeinizante (băuturi cola și alte băuturi răcoritoare, ceaiul verde
și negru, ciocolata) stimulează creșterea secreției acide în stomac, irită zonele inflamate și
sporesc nivelul hormonilor de stres.
- Fumatul inhibă producția de bicarbonat pancreatic (suc ce are rolul să alcalinizeze
mediul) și produce refluxul duodenogastric.
- Anumite medicamente (aspirina, antinevragic, cortizonicele, fenibutazona, iudocidul,
etc.). Aspirina produce sângerari gastrointestinale și inhiba sinteza prostaglandinelor (substanțe
cu rol protector asupra mucoasei gastrice).
- Stresul deranjează digestia, deoarece hormonii de stres adrenalina sau cortizonul-
denaturează sângele din sistemul digestiv spre mușchi, provoacă contracția mușchilor stomacali
(ceea ce face ca stomacul să se umple mai repede) și pot mări cantitatea de acid gastric produs.
Orice factor de stres produce întreruperea digestiei. Fluxul sanguin este deviat dinspre organele
digestive spre inimă și mușchi, se reduce secreția de salivă și enzime digestive, peristaltismul
intestinal și absorbția nutrienților se oprește. Există numeroase dovezi clinice ce arată că la cei
anxioși, depresivi se întalnesc mai des ulcerul gastric sau duodenal. În aceste cazuri, numeroase
procese digestive sunt reduse, organismul reduce și producția factorilor de protecție, iar
producția de mucus ce învelește stomacul, de bicarbonat contracarează efectele sucurilor gastrice
foarte acide. De cele mai multe ori, organismul nu va fi în stare să secrete suficiente enzime
digestive petru a digera hrana în mod corepunzător (de unde apar grețurile, gazele, constipația,
flatulența). Situația este agravată și de alți factori, cum ar fi sistemul imunitar, capacitatea
8
organismului asupra inflamațiilor și vindecarea rănilor. Atunci când sistemul imunitar este slăbit
și mediul intern toxic, o anumită bacterie (Helicobacter pylori) se înmulțește peste măsură și
devine agresivă, provocând infecții stomacale și ulcere la 80% dintre personele care au contactat
bacteria.
- Sarea de bucătarie este contraindicată în fazele acute ale gastritei hiperacide și ale
ulcerului gastro-dodenal. Cancerul gastric este întâlnit mai des la populația care consumă sare în
exces. Reduceți drastic consumul de sare sau eliminați-o cel puțin pe o perioadă de timp. Puteți
folosi în locul ei plante aromatizante: cimbru, oregano, busuioc, mărar, țelina, salvie, etc.
- Antiacizii folosiți ca medicamente speciale, pentru a corecta hiperaciditatea au multiple
efecte secundare destul de periculoase. Este bine sa evitati orice medicament.
- Laptele - este cunoscut că prin conținutul bogat de calciu din lapte, se ajunge la o
stimulare a producției de acid gastric mai degrabă decât la scăderea lui. [4]
Etapele gastritei hiperacide:
 leziuni superficiale;
 leziuni cronice cu leziuni ale sistemului glandular, fără modificări atrofice în pereții
stomacului;
 gastrită cu semne de distrofie și necroză a mucoasei;
 gastrita hiperplatică atrofică;
 leziune hipertrofică.
Gastrita mai este clasificată și după natura procesului dureros. Acest principiu distinge
tipurile acute și cronice de gastrită.
-Gastrita acută cu aciditate ridicată apare brusc, aproape imediat după efectul factorului
de provocare și este însoțită de o simptomatologie puternică și marcată.
-Gastrita cronică cu aciditate ridicată, în marea majoritate a situațiilor, este rezultatul
formei acute de gastrită care nu a fost tratată. Adesea boala apare cu patologii gastrice acute
recurente, în mod regulat, sau cu ignorarea dietei sau a altor recomandări ale medicului. Cursa
cronică este caracterizată de exacerbări periodice, care se desfășoară în funcție de tipul de
perioadă acută a bolii. [5]

1.3. Complicațiile gastritei hiperacide

Dacă gastrita nu este tratată poate evolua dintr-o gastrită acută, în prima fază, într-o
gastrită cronică. Gastrita cronică poate îmbrăca mult mai multe forme: de la o simplă inflamare
a mucoasei gastrice, pot apărea papule, eroziuni, se poate transforma într-o gastrită

9
hemoragică, adică o gastrită în care mucoasa gastrică sângerează. De obicei, gastrita hemoragică
este apanajul pacienţilor care sunt consumatori cronici de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Mai departe gastrita se poate tranforma în ulcer gastric, care este o patalogie de care
gastroenterologii au mare grijă, pentru că ulcerul gastric are o rată mult mai mare de
transformare malignă. O gastrită cu Helicobacter pylori, în care nu a fost diagnosticat multă
vreme agentul patogen, poate duce la dezvoltarea unui ulcer duodenal – 98% dintre ulcerele
duodenale sunt ulcere determinate de Helicobacter pylori. Se poate ajunge la perforaţii gastrice,
perforaţii ale peretelui duodenal cu alte complicaţii. Helicobacter pylori, dacă nu este
diagnosticat la timp, în decurs de 20 de ani poate şi el însuşi determina cancerul gastric sau
limfom malign. [5]

10
 Capitolul II Kinetoterapia ca metodă de tratament a gastritei
hiperacide
2.1. Metode de tratament
Există o mulțime de metode naturale de vindecare a gastritei hiperacide și de ameliorare a
simptomelor acesteia, de la remedii naturiste, dietă și alimentație și până la metode naturale de
relaxare, de eliminare a stresului, exerciții fizice cu rol de diminuare a secreției gastrice.
Tratamentul constă atât în ingerarea unor medicamente specifice, dar și într-un regim de viață
sănătos, bazat pe o alimentație potrivită. Medicamentele sunt menite să distrugă infecția cu
bacteria H. pylori și să micșoreze cantitatea de acid și secreții din stomac.
Tratamentul gastritei hiperacide este complex și este alcătuit din:
2.1.1. Tratament medicamentos: antiacidele fac parte din clasa medicamentelor
utilizate pentru tratarea afecțiunilor produse de acidul clorhidric secretat de stomac, cu rol în
descompunerea proteinelor. Stomacul, duodenul și esofagul sunt protejate de acidul gastric prin
câteva mecanisme specifice.
Atunci când secreția de acid este prea mare sau se instalează disfuncții la nivelul
mecanismelor de protecție, mucoasele stomacului, duodenului sau esofagului sunt afectate de
inflamații sau ulcerații.
Antiacidele reduc aciditatea de la nivelul stomacului și cantitatea de acid gastric pătrunsă
în esofag sau eliberată în duoden. Antiacidele inhibă și activitatea pepsinei, o enzimă digestivă
produsă de stomac și activată doar într-un mediu acid, care poate produce leziuni la nivelul
mucoasei stomacale, duodenale sau esofagiene.
Atunci când sunt administrate pe stomacul gol, anticidele își fac efectul într-un interval
de doar 20-40 de minute, întrucât acidul gastric este direcționat către duoden. Luate după masă
(în aproximativ 1 oră), antiacidele acționează cel puțin trei ore. Administrarea trebuie să fie
efectuată conform indicațiilor medicului curant, pe baza simptomatologiei fiecărui pacient și în
funcție de posibilele interacțiuni cu alte medicamente.
Tipuri de antiacide:
- Antiacidele pe bază de carbonat de aluminiu. Aceste antiacide pot preveni totodată și
formarea calculilor renali.
- Antiacidele pe bază de carbonat de calciu. Sunt utile și în tratarea deficiențelor de
calciu.
- Antiacidele pe bază de oxid de magneziu. Tratează și previn și carențele în magneziu.
- Antiacidele pe bază de bicarbonat de sodiu. Neutralizează acidul clorhidric din stomac
și înlătură în mod caracteristic senzația de arsură, durere sau disconfort epigastric.

11
 Unele tipuri de antiacide au o acțiune mai puternică de neutralizare a acidității gastrice
decât altele. Cele pe bază de bicarbonat de sodiu și oxid de magneziu se dizolvă mai rapid în
acidul stomacal, având un efect mai prompt, în timpul ce antiacidele pe bază de carbonat de
aluminiu și carbonat de calciu sunt dizolvate mai lent.
O altă diferență între diversele tipuri de antiacide este făcuta de durata acțiunii lor
(intervalul de timp în care continuă săneutralizeze aciditatea gastrică). Bicarbonatul de sodiu și
oxidul de magneziu prezintă cea mai scurta durată de acțiune, în timp ce carbonatul de aluminiu
și de calciu au cea mai îndelungată acțiune.
Riscurile administrării pe termen lung:
Antiacidele destinate tratării gastritei hiperacide pot prezenta riscuri importante odată
administrate pe termen lung. Aceste medicamente disponibile fără prescripție medicală sunt
asociate, mai nou, cu o predispoziție crescută la instalarea adenocarcinomului esofagian.
Un studiu recent a observat că pacienții care au urmat un tratament cu antiacide pentru
controlul simptomelor acestei afectiuni pe o perioada mai lungă de 3 ani și fără supravegherea
medicala și-au crescut de 6 ori riscul îmbolnăvirii de cancer esofagian.
Inhibitorii pompei de protoni, cea mai noua categorie de medicamente folosite în tratarea
refluxului gastroesofagian, sunt foarte eficienți în eliminarea simptomelor bolii. Chiar și așa, o
administrare a lor de lungă durată poate afecta densitatea osoasă, cred oamenii de știință. În
aceste condiții, se pune problema unui risc semnificativ de fracturi ale șoldului, încheieturilor și
coloanei vertebrale.
Pentru reducerea riscurilor asociate cu administrarea pe termen lung a antiacidelor,
pacienții trebuie să respecte întocmai indicațiile medicale oferite de un specialist și să evite
automedicația.

2.1.2. Dietoterapia
În gastrita hiperacidă este recomandată dieta nr. 1, care presupune un regim alimentar de
5-6 mese pe zi, cu respectarea următoarelor cerințe:
-luarea meselor la intervale regulate, reducerea porțiilor și mestecarea alimentelor încet;
-evitarea alimentelor picante și acre, cum ar fi sosurile, oțetul, murăturile;
-evitarea prăjelilor și a alimentelor bogate în grăsimi;
-reducerea consumului sau evitarea consumului de legume crude precum ceapă, ridichi,
castraveți, roșii și ardei;
-evitarea consumului de alcool, cofeină și a fumatului;
-de urmărit un regim alimentar pentru pierderea în greutate: obezitatea conduce la
presiune excesivă asupra tractului digestiv și agravează hiperaciditatea. [4]
12
 După Costin G., Segal R. alimentele recomandate în gastrita hiperacidă sunt:
- bananele au mult potasiu și, consumate zilnic, reduc simptomele de hiperaciditate
gastrică;
- apa de cocos - consumul pe tot parcursul zilei poate calma arsurile gastrice;
- calciul - calmează rapid aciditatea gastrică; consumul de lapte rece în cantități reduse
după mese reduce aciditatea; înghețata are un efect similar;
- bicarbonatul de sodiu-un vârf de cuțit de NaHCO3 adăugat într-un pahar de apă reduce
flatulența și hiperaciditatea;
- cuișoarele - consumul de 1-2 cuișoare după masareduce riscul de reflux gastroesofagian;
- mentă - o cană de ceai după mese calmează aciditatea gastrică;
- ghimbirul este foarte eficace în tratarea problemelor digestive; înghite o lingură de suc
de 2-3 ori pe zi. [4]
Carmen N. recomandă:
Odihna - somnul insuficient poate agrava hiperaciditatea;
Exerciții fizice -o plimbare sau mersul pe jos după o masă este benefic; poziția culcat
imediat după masă crește riscul de reflux gastroesofagian;
Hidratare - consumă multă apă, aproximativ 8-10 pahare de apă pe zi, dar nu imediat
înainte sau după masă, deoarece aceasta diluează sucurile gastrice și poate împiedica digestia
adecvată.
O hiperaciditate gastrică poate conduce la ulcere gastrice sau boala de reflux
gastroesofagian. Prin urmare, este important tratamentul din timp al simptomelor de
hiperaciditate gastrică, astfel încât să se evite agravarea sau cronicizarea sa. [3]

2.2. Kinetoterapia în gastrita hiperacidă

Gimnastică curativă joacă un rol important în tratamentul pacienților cu boli ale

sistemului digestiv. Exercițiile fizice specifice care vizează mușchii abdominali, au un impact
direct asupra tensiunii diafragmale; exercițiile de respirație intra-abdominale sunt capabile de a
modifica poziția diafragmei punînd accent pe presiunea asupra organelor interne îmbunătățind
funcționalitatea acestora.
În gastrita hiperacidă se recomandă exerciții dificile coordonate într-un ritm lent, cu
mișcări monotone, pentru a scădea secreția. Intensitatea exercițiului ar trebui să crească treptat.
Gimnastica este în mod necesar combinată cu exerciții de respirație și exerciții de relaxare. Se
utilizează un număr mare de repetări. Cu toate acestea, exercițiile pentru presa abdominală sunt

13
reduse la minimum. În cazul solicitării directe a mușchilor abdominali pot apărea dureri severe în
stomac. La apariția durerilor, gimnastica ar trebui exclusă în general.
Lecția de kineoterapie trebuie să se desfășoare între aportul de apă minerală și masa de
prânz în timpul zilei, deoarece acest lucru are un efect de întârziere a secreției gastrice. [7]
Obiectivele kinetoterapiei:
 Îmbunătățirea circulației sangvine în cavitatea abdominală și crearea condițiilor
favorabile pentru procesele de regenerare;
 Îmbunătățirea mucoasei gastrice trofice;
 Influiențarea funcțiilor motorii și secretorii ale stomacului, precum și reglarea
neuroumorală a proceselor metabolice;
 Prevenirea constipației;
 Tonifierea peretelui abdominal.
Cursul de gimnastică medical în staționar include 10-12 ore. În primle 5-6 ore exercițiile
se îndeplinesc cu efort minim; se exclud exercițiile pentru mușchii abdominali. În următoarele
ore în cazul unei îmbunătățiri a stării pacientului, exercițiile fizice se îndeplinesc cu un efort
moderat. În afară de exercițiile gimnastice, pacienților li se prescrie mers obișnuit în complex cu
exerciții respiratorii. [8]
În gastrita cronică hiperacidă sunt recomandate următoarele poziții inițiale: decubit,
șezînd, ortostatism.
În afară de gimnastica medicală pentru pacienții cu gastrită cronică, în dependență de
tipul secreției este recomandat masaj segmentar, care este prescris în primele 3 zile. În același
timp se recomandă influiențarea zonei paravertebrale în regiunea segmentelor C3-C8 pe stînga.
Cursul de masaj cuprinde 8-10 proceduri.
În perioada de remisie, în clinică, sanatorii profilactice, stațiuni balneare se aplică un
arsenal larg a mijloacelor de recuperare: gimnastică medicală, masaj, factori fizici, factori
naturali, consumul de apă minerală, în scopul restabilirii funcțiilor perturbate ale tractului gastro-
intestinal, îmbunătățirii stării organismului și retabilirea capacității de muncă. [7]

Formele și mijloacele kinetoterapiei:

 gimnastica igienică de dimineață,
 gimnastica medicală,
 exerciții de întărire generală,
 exerciții speciale,
 mers și alergări dozate,
 jocuri în aer liber,
14
 turism local,
 înot, canotaj,
 ski,
 jocuri sportive (volei, badminton, tenis).
Dozarea efortului fizic se efectuiază după principiul individualizării, ținându-se cont de
capacitățile fizice ale pacientului, starea funcțională a sistemului cardio-respirator, precum și de
afecțiunile secundare care limitează abilitățile fizice. [6]

2.2.1. Metodica masajului în gastrita hiperacidă

Un important mijloc de recuperare al kinetoterapiei în gastrita hiperacidă este masajul. El
poate fi aplicat atât în perioada de remisie, în clinică, sanatorii profilactice cât și în stațiuni
balneare.
În gastrite se recomandă masajul clasic, iar în caz de dureri - masajul shiatsu.
Obiectivele masajului:
 Atenuarea durerilor;
 Normalizarea secreției și motoricii sistemului digestiv;
 Ameliorarea circulației sangvine și limfatice;
 Micșorarea stazei venoase. [10]
Masajul se îndeplinește în funcție de funcția secretorie (hipoacidă, normoacidă,
hiperacidă). Consecutivitatea procedeelor de masaj este acceași, însă se efectuiază în mod diferit:
la bolnavii cu gastrită hiperacidă mișcările sunt ușoare, fine, mângâitoare; la cei cu gastrită
hipoacidă mișcările sunt energice, de intensitate mare. Ședința de masaj la gastrita hiperacidă
durează 15 minute; cursul include 10-15 ședințe și se repetă regulat peste 1,5-2 luni. [9]
Ședința de masaj se începe din decubit ventral, spatele se masează cu mișcări de netezire
plane și cuprinzătoare, fricționare circulară cu pernuțele degetelor, hașurare, pilirea mușchilor
spatelui, a părților laterale a toracelui și a zonei gulerului; netezirea, fricționarea digitală cu
partea cubitală a mâinii, a marginii interioare și unghiului omoplatului stâng; se efectuiază
fricțiunea în spirală, rularea și deplasarea mușchilor spatelui, vibrații neîntrerupte și tapotamentul
în căuș.
Apoi se îndeplinește masajul zonelor paravertebrale T9-T5, C4-C5 cu mișcări de pilire și
deplasarea mușchilor spatelui, apăsând pe apofizele spinale ale vertebrelor, îndeosebi pe partea
stîngă a coloanei. Se finalizează masajul spatelui cu masarea mușchiului mare dorsal, trapez,
mișcându-ne spre unghiul scapulei stângi.
Se continuă cu masarea din poziția decubit dorsal, cu burelet sub genunchi și pernuță sub
zona lombară. Începem cu neteziri, fricțiuni fine ale mușchilor sternocleidomastoidieni; netezirea
15
și fricționarea zonelor reflexogene supra și subclaviculare din stânga; neteziri, fricțiuni,
frământări ale mușhilor pectorali mari; netezirea și fricțiunea spațiilor intercostale din stînga, în
direcția de la stern spre coloană, evidențiind zonele segmentelor T6-T3.
Cu mișcări de netezire, fricțiuni, frământări masăm deplasându-ne de la ombelic spre
stern și invers continuând masarea zonei epigastrale.
Regiunea stomacului se masează prin mișcări circulare de netezire și fricțiuni în jurul
ombelicului, rebordul costal cu accent pe partea stângă.
Abdomenul se masează cu neteziri, fricționări, vibrații neântrerupte, cernut: mâna cu
degetele desfăcute în formă de greblă din dreapta în sus, de la dreapta spre stânga, în jos spre
sigma. [2]

2.2.2. Crenoterapia
Crenoterapia sau cura internă cu ape minerale este un ansamblu de metode terapeutice
care utilizează apele minerale ca metodă de tratament.
Apa minerală influiențează asupra nivelului acidității și amelioreză inflamația tractului
digestiv. Uneori e suficient să iei un pahar de apă minerală caldă care a stat cîteva ore în sticla
deschisă pentru ca să ameliorezi arsurile la stomac. În gastrita hiperacidă este recomandată apa
minerală- Borjomi, iar în gastrita hipoacidă- Essentuki Nr.17. Apă minerală "Naftusya" de la
Truskavitsa se potrivești atât la gastrita hiperacidă, cât și la cea hipoacidă.
Apele minerale au funcție de secreție și formare a bilei, ceea ce îmbunătățește în mod
semnificativ digestia. Apa minerală înainte de a fi consumată trebuie să fie păstrată la
temperatura camerei timp de 2-3 ore, în timp ce sticla trebuie să fie deschisă, astfel încât toate
gazele să iasă din ea, excesul de gaz irită mucoasa gastrică.
În cazul gastritei cu aciditate ridicată, apa minerală "Borjomi", "Naftusya" trebuie
consumate cu 1,5-2 ore înainte de mese, câte un pahar de 3 ori pe zi. În acest timp, apa va avea
timp să părăsească stomacul și să intre în duoden, obținând astfel un efect de laxativ, care este,
de asemenea, util pentru constipație și obezitate. În gastrită cu aciditate ridicată, este mai bine să
nu folosiți apă carbogazificată intens, deoarece provoacă efecte iritante asupra stomacului. [11]

2.2.3. Climatoterapia
Climatoterapia se referă la utilizarea particularităților climatice ale unei regiuni, în
scopuri terapeutice, prin asigurarea, în funcție de boală a celor mai bune condiții de climă,
radiații, componență a aerului etc. În caz de hipertiroidism, gastrită și boli ale sistemului digestiv
și hepatitei este recomandată clima montană. La o altitudine de 300-400 m şi 600-800 m este
climatul de podiş şi deal care este blînd, sedativ. De aceea, e recomandat în tratarea nervozităţii,
16
insomniei, gastritei hiperacide şi a ulcerului, hipertiroidiei în fază incipientă. S-a observat o
reducere a frecvenţei crizelor de litiază biliară şi renală. Staţiunile unde se poate beneficia de
aceste efecte sînt Băile Herculane, Borsec, Olăneşti, Sovata, Călimaneşti-Căciulata. La poalele
munţilor, la 600-800 m, se constată o liniştire a psihicului, asimilaţia organismului fiind foarte
bună. Între 500-600 m şi 800-1.200 m, se află climatul subalpin, care este ceva mai rece, dar are
efecte tonifiante şi stimulante remarcabile. [16]

2.3. Model complex de exerciții în gastrita hiperacidă

Indicații metodice: în gastrita cu aciditate ridicată exercițiile fizice se caracterizează

printr-un complex de coordonare, exerciții cu sarcină în creștere treptată, în timp ce exercițiile
pentru mușchii abdominali sunt reduse la minimum.
Creșterea activității de secreție și motorie a stomacului scade atunci când se efectuează
anumite exerciții fizice într-un ritm lent, cu o natură monotonă a mișcărilor. Aceste exerciții
sporesc moderat alimentarea cu sânge a stomacului, ceea ce ajută la reducerea inflamației.
Complexul de exerciții în gastrita hiperacidă trebuie efectuat înainte de mese sau imediat după
masă. Frecvența cardiacă în timpul încărcării nu trebuie să depășească 110-120 bătăi pe minut.
Obiective:
 Îmbunătățirea circulației sangvine în cavitatea abdominală și crearea condițiilor
favorabile pentru procesele de regenerare;
 Îmbunătățirea mucoasei gastrice trofice;
 Influiențarea funcțiilor motorii și secretorii ale stomacului, precum și reglarea
neuroumorală a proceselor metabolice;
 Prevenirea constipației;
 Tonifierea peretelui abdominal. [12]

17
Complex model de exerciții fizice aplicat în gastrita hiperacidă (Портнов Алексей
Александрович, медицинский эксперт-редактор) [14]

Partea Nr. Poziția inițială Conținutul Dozare Indicații

lecției Ex. exercițiului metodice
1. Decubit dorsal Masajul 10-15 Mișcările sunt
abdomenului min ușoare, fine,
mângâitoare

2. Decubit dorsal cu Inspirație profundă

o mînă pe torace, bombînd abdomenul Învățăm
cealaltă pe Expirație maximală- 3-5 ori respirația
Etapa de introducere

abdomen lentă cu eliberarea diafragmală

aerului din abdomen

3. Ortostatism Extensie în spate cu Extensia se

extensia capului; se face până la
execută până la 8-10 ori limita
limita contracției contracției
izotonice izotonice
Relaxare

4. Patrupedie Ridicarea brațului Coordonarea

stâng concomitent alternativă a
cu piciorul drept- membrelor
inspirație 6-8 ori
P. i.-expirație
Aceeași cu partea
opusă

5. Decubit dorsal Flectarea

concomitentă a MS Urmărim
și MI drept- coordonarea
inspirație corectă cu
Flectarea MI din respirația
articulația 6-8 ori
Etapa de bază

genunchiului cu
adducerea acestuia
spre abdomen și
flectarea MS din
articulația cotului-
expirație

6. Decubit dorsal Flectarea MI în Menținerea

articulația tălpilor pe sol
genunchilor și
ducerea lor spre 8-10 ori
dreapta/stînga fără
ridicarea tălpilor de
pe sol

18
 7. Decubit lateral pe Ridicarea brațului Coordonarea
partea stângă, drept- inspirație mișcărilor
brațul stâng pe Flectarea piciorului 6-8 ori membrelor cu
lîngă cap, piciorul drept cu tragerea respirația
stâng în semiflexie genunchiului spre
piept- expirație

8. Stând mult Aplecarea

depărtat trunchiului spre Menținem
piciorul stâng, atitudinea
atingând cu vârful 6-8 ori corectă a
degetelor solul corpului
Aceeași spre partea
opusă

9. Așezat pe sol cu Ducerea brațului Menținem

picioarele mult stîng la vîrful poziția 3-4
depărtate piciorului stâng secunde
concomitent cu 4-6 ori
aplecarea
trunchiului spre
piciorul drept
Aceeași spre partea
opusă

10. Stând cu Flectăm picioarele Menținerea

picioarele în articulația spatelui drept și
semiflectate în genunchilor pînă la 6-8 ori a atitudinii
articulația limita de mișcare corecte
genunchilor, Revenire în p. i.
brațele la 90o

11. Ortostatism Aplecare trunchiului Relaxare totală

înainte cu relaxarea 1-2 min
Etapa de încheiere

umerilor și
balansarea brațelor
spre dreapta/stînga

12. Patrupedie Flexia capului cu Menținem

atingerea bărbiei de spatele drept
stern- inspirație
Cu mișcări de 4-6 ori
alunecare deplasăm
piciorul drept spre
abdomen- expirație
Aceeași cu piciorul
opus

19
13. Ortostatism Respirația de tip râs: Coordonăm
expirăm aerul cu corect
putere, după care respirația
inspirăm adânc,
relaxând mușchii
abdominali, așa 8-10 ori
încât aerul să
pătrundă din belșug
în zona inferioară a
plămânilor.
Menținem respirația
3, 2, 1, 0, apoi
expirăm aerul
fracționat,
zgâlțâindu-ne
abdomenul ca și
cînd am râde.

20
 CONCLUZII

1. În urma analizei literaturii de specialitate cu privire la gastrita hiperacidă s-a

dedus faptul că gastrita este cea mai frecventă suferință a stomacului și, datorită caracterului
polimorf, este foarte greu să se facă o caracterizare exactă a acestei boli. Inflamaţia cronică a
mucoasei gastrice se observă la toate vârstele, cu o frecvenţă mai mare între 20 şi 35 de ani.

2. Tratamentul gastritei hiperacide este complex și constă din: medicație,

dietoterapie, kinetoterapie (masaj, exercițiu fizic, crenoterapie, climatoterapie, reflexoterapie,
acupunctură, posturări).

3. Creșterea activității de secreție și motorie a stomacului scade atunci când se

efectuează anumite exerciții fizice într-un ritm lent, cu o natură monotonă a mișcărilor. Aceste
exerciții (exercițiile de respirație diafragmală, analitice, exercițiile pentru presa abdominală și
mușchii extensori ai trunchiului) sporesc moderat alimentarea cu sânge a stomacului, ceea ce
ajută la reducerea inflamației.

21
 Bibliografie:

1. Baciu Gh., Anatomie și morfologie sportivă, Lumina-Chișinău, 1993

2. Caun E., Godorozea M., Gîrlea S., Masaj, curs universitar, Chișinău, 2008
3. Carmen N., Nutriție și dietetică, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, 2008
4. Costin G., Segal R., Alimente pentru nutriție specială, București, 2001
5. Mateescu R., Bolile esofagului stomacului si duodenului pe intelesul tuturor, Editura:
M.A.S.T. 2008
6. Sbenghe T., Kinetoterapie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală,
București, 1987
7. Sbenghe T., Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală,
București,1999
8. Zavalişca A., Gimnastica medicală, Chișinău, 2016
9. Куничев Л., Лечебный массаж, Киев, 2012
10. Епифанов В., Атлас профессионального массажа, Эксмо, 2012
11. http://diabet-gipertonia.ru/gkt_gastrit/10_mineralnie_vodi.html
12. http://www.aif.ru/health/life/1451865
13. http://diabet-gipertonia.ru/gkt_gastrit/16_lechebnaja_fizkyltyra.html
14. http://m.ilive.com.ua/health/gastrit-s-povyshennoy-kislotnostyu_119264i15938.html
15. http://calivita.bio-sanatate.com/Remedii-naturale/tratamente-naturiste-gastrita-hiperacida
16. http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=S%E3n%E3tate&s
_id=46292

22