FARMACOLOGIE

DENUMIREA MEDICAMENTELOR

Denumirea medicamentului este o problemă importantă , deoarece, prin intermediul

acesteia, medicul, pacientul, farmacistul şi producă torul identifică un anumit medicament.
Ţ inâ nd cont de procesul de mondializare pe care-l parcurge, în prezent, societatea umană ,
precum şi de posibilitatea tot mai mare pe care o au diversele mijloace media de a trans-
mite informaţii despre medicament, denumirile acestuia cresc impactul pe care îl exercită
asupra bunei desfă şură ri a activită ţii medicale de toate tipurile. Există , astfel, patru moda-
lită ţi de a denumi un medicament:
1. denumirea chimică ;
2. denumirea comună internaţională ;
3. numele comercial (de firmă );

1. Denumirea chimică este un cuvâ nt sau un grup de cuvinte ce exprimă

structura chimică a medicamentului, conform regulilor de formare a acesteia în chimie
(de exemplu: Ortometilfenol = crezol, acid acetilsalicilic etc.). Este cea mai exactă
denumire, dar şi cea mai greu de utilizat.
2. Denumirea comună internaţională (DCI) este un cuvânt asociat de o comisie a
O.M.S. fiecărei structuri a medicamentoase aprobată pentru a fi utilizată. Aceste denumiri
semnifică, pentru toţi medicii şi farmaciştii din lume, acelaşi medicament, indiferent de pro-
ducător, distribuitor, limba sau tipul caracterelor grafice utilizate pentru a scrie denumirea.
Este şi denumirea cel mai mult învăţată pe parcursul studiilor universitare. De exemplu:
acidul [R-(E)]-1-[[[1-[3-[2-(7-cloro-2-quinolinil)etinil]fenil]-3-[2-(1-hidroxi-1-
metiletil)fenil]propil]tio]metil] ciclopropaneacetic = montelukast, cuvântul montelukast fiind
denumirea comună internaţională, prescurtată DCI. Această denumire, indiferent cu ce fel de
litere este scrisă şi indiferent în ce limbă este textul în care este inclusă, semnifică, oriunde s-
ar afla cei care o citesc, acelaşi lucru, şi anume montelukast. Sunt multe cazuri în care
denumirea chimică a medicamentului este foarte lungă şi, practic, greu de memorat şi de
prescris de către medic în activitatea curentă, situaţie în care numai denumirea comună
internaţională este, de fapt, utilizabilă de către practician sau de către studentul care trebuie
să înveţe. Denumirea comună internaţională este aceea care permite realizarea lucrărilor
ştiinţifice şi transmiterea rezultatelor cercetărilor, ca şi a experienţei medicale internaţionale.
3. Denumirea comercială a medicamentului este acea denumire care se atribuie
medicamentului de către o firmă (companie) producătoare şi care nu poate fi utilizată de
niciun alt producător de medicamente. Denumirea comercială se brevetează, iar utilizarea ei
fără drept se sancţionează sever de către tribunal. Exemple: montelukast (DCI)= Singulair®,
clonidina (DCI) = Catapressan®, alfa-metil-DOPA(DCI) = Dopegyt®, fenoximetilpenicilina (DCI) =
Ospen® etc. Denumirea comercială conţine, la sfârşitul acesteia, litera ®
majusculă, ceea ce

1
simbolizează faptul că este vorba despre o marcă înregistrată la Oficiul de Mărci şi Brevete
existent în fiecare ţară.

Clasificarea medicamentelor se face dupa diferite criterii:1.

1 După sursa (modul) de obţinere:
a) medicamente naturale:
 de origine vegetală:
a. alcaloizii (morfina din Papaver somniferum, atropina din Atropa belladona, chi-
nina din scoarţa de Cinchona succirubra);
b. glicozizii (exemplu: glicozizii cardiotonici obţinuţi din Digitalis purpurea şi uti-
lizaţi în insuficienţa cardiacă );
c. saponinele (exemplu: saponine extrase din Saponaria officinalis şi utilizate ca ex-
pectorante);
d. ginkgolidele (extrase din Ginkgo biloba);
e. flavonele;
f. antocianii (antioxidanţi naturali);
g. substanţele cu gust amar;
h. taninurile vegetale (exemplu: taninul din coaja de stejar, flori de tei etc.);
i. mucilagiile (amidonul);
j. uleiurile volatile (uleiuri cu miros plă cut care nu lasă pete pe hâ rtie; de exemplu:
uleiul de lavandă ).
 de origine minerală (carbonat de calciu, sulfat de magneziu, hidroxid de
magneziu, uleiul de parafină din petrol);
 de origine animală (insulina de origine porcină sau bovină , pulbere de retrohi-
pofiză , ulei de peşte obţinut din ficatul de cod, lanolina);

 produse de microorganisme:
 penicilina produsă de Penicillium notatum, streptomicina produsă de
Streptomyces griseus;
 utilizarea fermenţilor lactici vii (exemplu: Lactobacillus acidophilus);
 utilizarea virusurilor pentru producerea vaccinurilor.
b) medicamente semisintetice: peniciline de semisinteză (exemplu: oxacilină ,
ampicilină , mezlocilină );
c) medicamente sintetice (exemplu: fluoroquinolone);
d) medicamente obţinute cu ajutorul ingineriei genetice. Acestea se numesc
uneori şi biosintetice (exemplu: insulină , hormoni de creştere, interferon, activator
tisular al plasminogenului).

2. Dupa modul de preparare, medicamentele se clasifica in:

2.1. Medicamente magistrale: sunt acelea a caror compozitie este indicata pe reteta de
catre medic iar farmacistul le executa pe baza datelor inscrise in farmacopee si conform
regulilor de tehnica farmaceutica;
2
 2.2. Medicamente oficinale sunt acelea care se gasesc gata preparate in farmacie, dupa
formula data in farmacopee. Cand se prescriu intr-o reteta li se trece numai denumirea oficinala
si cantitatea, fara sa se mai specifice toate componentele (ex. glicerina boraxata);
2.3. Medicamente tipizate sau specialitati farmaceutice, de asemenea se gasesc gata
preparate in farmacie. Acestea au o formula fixa, in functie de necesitatile terapeutice si sunt
preparate pe cale industriala.
Medicamentele tipizate au trei denumiri:
- denumirea comerciala (ND = nume depus, R = registred) data de fabrica de medicamente
producatoare si care nu trebuie sa coincida cu denumirile date de alte fabrici de
medicamente;
- denumirea comuna internationala (DCI) care se trece in prospect imediat dupa cea
comerciala;
- denumirea chimica, formula chimica ce se trece dupa primele doua, intre paranteze.
3. Dupa componenta sunt:
3.1. Medicamente simple, acelea care contin o singura substanta activa;
3.2. Medicamente complexe, acelea care contin doua sau mai multe substante active.
4. Dupa gradul de toxicitate, medicamentele se impart in trei grupe, prevazute in
farmacopee, iar in farmacie sau laborator au un regim de pastrare, manipulare si eliberare
diferit:
4.1. Toxice (“Venena”) sunt denumite substantele foarte active si foarte toxice, intre
care intra si acelea care provoaca toxicomanii (ex. morfina, cocaina etc.); acestea se pastreaza
in ambalaje cu eticheta cu cap de mort; se elibereaza pe baza de retete speciale cu “timbru sec”.
4.2. Eroice (“Separanda”) sunt substante foarte active care se pastreaza separat si sunt
etichetate cu litere rosii pe fond alb (ex. extract de belladona);
4.3. Anodine, obisnuite, au activitate si toxicitate reduse. Acestea sunt etichetate cu
litere negre pe fond alb iar chenarul este albastru sau negru pentru acelea care se administreaza
pe cale orala, chenar rosu pentru uz extern si cu specificatia “extern” si chenar galben pentru
solutii sterile injectabile.
5. Dupa consistenta se diferentiaza in:
5.1. Solide (comprimate, supozitoare);
5.2. Semisolide (unguent);
5.3. Lichide (solutii injectabile);
5.4. Gazoase (anestezice generale gazoase).
6. Dupa modul de prezentare in vederea administrarii pot fi:
6.1. Forme medicamentoase divizate in doze partiale (ex. comprimate, supozitoare,
fiole etc.);
6.2. Forme medicamentoase nedizivate dar pe care si le divizeaza pacientul, in doze
partiale, utilizant unitati aproximative – lingurita, lingura (ex. sirop expectorant);
6.3. Forme medicamentoase care nu necesita divizare (ex. unguent, colutoriu etc.).
7. Dupa calea de administrare medicamentele se impart in:
7.1. Medicamente pentru uz intern, care se administreaza pe cale orala;
7.2. Medicamente de uz extern, care se aplica pe tegumente sau mucoase;
7.3. Medicamente pentru uz parenteral, sau injectabile, care sunt introduse in organism
printr-o cale artificiala creata cu acul de seringa sau implantare.
Indiferent de origine, orice substanta medicamentoasa ca sa poata fi folosita, adica
administrata la bolnav, trebuie data sub o anumita forma farmaceutica sau preparat
medicamentos.
In componenta oricarui preparat medicamentos intra una sau mai multe substante active,
substante ajutatoare sau corective, substante conservante sau excipiente.
O aceeasi substanta medicamentoasa poate fi conditionata sub diferite forme
medicamentoase si poate fi administrata pe una sau mai multe cai de administrare, in functie de
capacitatea ei de a strabate diversele bariere pana la locul de actiune fara a fi inactivata pe
parcurs (ex. penicilina G, fiind inactivata in mediul acid gastric, se administreaza numai pe cale
3
injectabila, in timp ce cloramfenicolul se poate administra si pe cale injectabila si pe cale orala,
fie sub forma de drajeuri sau capsule, fie sub forma de sirop).
8. O altă modalitate de clasificare a medicamentelor o constituie sistemul
A.T.C.
Sistemul A.T.C. (anatomic-terapeutic-chimic) are în vedere urmă toarele criterii:
- locul de acţiune a medicamentului (anatomic);
- tipul de acţiune a medicamentului (terapeutic);
- identitatea chimică a medicamentului (chimic).
În funcţie de aceste trei categorii, medicamentele au fost repartizate pe cinci niveluri:
Nivelul I: formaţiunea anatomică (codificare cu majuscule latine) – 14 grupe notate
cu A, B, C, D, G, H, J, L, M, N, P, R, S, V;
Nivelul II: grupa terapeutică (codificare cu cifre arabe);
Nivelul III: subgrupa terapeutică (codificare cu majuscule latine);
Nivelul IV: clasa chimică (codificare cu majuscule latine);
Nivelul V: subclasa chimică (codificare cu cifre arabe).

Cele 14 grupe de la nivelul I cuprind medicamentele pentru:

A. Tractul digestiv şi metabolism:
1. Produse pentru cavitatea bucală ;
2. Antiacide, antiulceroase, antiflatulente;
3. Antispastice, anticolinergice şi stimulente peristaltice;
4. Antiemetice;
5. Terapia veziculei biliare şi a ficatului;
6. Laxative;
7. Antidiareice, antiinflamatorii, antiinfecţioase intestinale;
8. Medicaţia obezită ţii;
9. Alte produse, inclusiv enzime digestive;
10. Terapia antidiabetică ;
11. Vitamine;
12. Substanţe minerale;
13. Tonice;
14. Anabolice sistemice.

B. Sânge şi organe hematopoetice:

1. Anticoagulante;
2. Antihemoragice;
3. Antianemice;
4. Hipolipemiante;
5. Substituenţi de plasmă şi soluţii perfuzabile;
6. Alte preparate hematologice.
C. Sistemul cardiovascular:
1. Terapia cordului;
2. Antihipertensive;
3. Diuretice;
4. Vasodilatatoare periferice;
5. Vasoprotectoare;
6. Betablocanţi.
D. Preparate dermatologice:
1. Antifungice de uz dermatologic;
2. Preparate pentru tratamentul ră nilor şi ulcerelor;
3. Emoliente şi protectoare;
4. Antipruriginoase, antihistaminice şi anestezice de uz;
4
5. Antipsoriazice;
6. Antibiotice şi chimioterapice de uz dermatologic;
7. Corticosteroizi de uz dermatologic;
8. Antiseptice şi dezinfectante;
9. Preparate antiacneice;
10. Alte preparate.
G. Aparatul genito-urinar şi hormonii sexuali:
1. Antiinfecţioase şi antiseptice ginecologice;
2. Alte preparate ginecologice;
3. Hormoni sexuali şi modulatorii sistemului genital;
4. Medicaţia aparatului urinar.
H. Preparate hormonale sistemice (exclusiv hormoni sexuali):
1. Hormoni hipofizari şi hipotalamici;
2. Corticosteroizi de uz sistemic;
3. Terapia tiroidei;
4. Preparate pentru homeostazia calciului.
J. Antiinfecţioase de uz sistemic:
1. Antibiotice;
2. Antimicotice;
3. Antimicobacteriacee;
4. Antivirale de uz sistemic;
5. Vaccinuri.
L. Antiinfecţioase şi imunomodulatoare:
1. Citostatice;
2. Terapia endocrină ;
3. Imunomodulatori;
4. Imunosupresoare;
5. Medicaţia sistemului musculo-scheletic;
6. Preparate antiinflamatorii şi antireumatice;
7. Preparate topice pentru leziuni şi algii musculare;
8. Miorelaxante;
9. Antigutoase.
N. Sistemul nervos:
1. Anestezice;
2. Analgezice;
3. Antiepileptice;
4. Antiparkinsoniene;
5. Psiholeptice;
6. Psihoanaleptice;
7. Alte preparate.
P. Produse antiparazitare:
1. Preparate antiprotozoare;
2. Preparate antihelmintice;
3. Ectoparaziticide (inclusiv scabicide);
R. Aparatul respirator;
1. Preparate nazale;
2. Preparate pentru zona oro-faringiană ;
3. Antiastmatice;
4. Preparate pentru tratamentul tusei;
5. Antihistaminice de uz sistemic;
6. Alte preparate pentru tratamentul aparatului respirator.
S. Organe senzitive:
5
1. Produse oftalmologice;
2. Preparate pentru ureche.
V. Varia:
1. Alte produse: pentru tratamentul alcoolismului, antidot, chelatori de fier;
2. Produse pentru diagnostic;
3. Dietetice;
4. Preparate nutritive.