Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Portofoliu
Metodica prevenerii traumatismelor în sport
Chișinău,2021
INTRODUCERE
Scurt istoric
Fotbalul este un sport de echipă ce se dispută între două echipe alcătuite din 11 jucători fiecare.
La începutul secolului al XXI-lea era jucat de peste 250 de milioane de jucători în peste 200 de
țări, ceea ce îl face cel mai popular sport din lume.[1][2][3][4]
Se joacă cu o minge sferică pe un teren dreptunghiular, acoperit cu iarbă, cu câte o poartă la
fiecare capăt. Scopul jocului este de a înscrie goluri introducând mingea în poarta adversarului.
În afara portarului, ceilalți jucători nu se pot folosi de mâini pentru a manevra mingea.
Câștigătorul meciului este echipa care a înscris mai multe goluri la încheierea partidei.
Originile fotbalului se află undeva în urmă cu peste 2000 de ani. În 2004, forul ce guvernează
acest sport la nivel mondial FIFA (Fédération Internationale de Football Association)[5] a
recunoscut China ca fiind locul de naștere al fotbalului. În jurul anului 200 î.e.n. chinezii jucau
un sport asemănător numit cuju. Regulile au evoluat cu timpul, astfel ajungându-se la sportul
practicat astăzi.
În primăvara anului 2001, FIFA informa că peste 240 de milioane de oameni joacă regulat fotbal,
în peste 200 de țări de pe întreg globul. Regulile sale simple și echipamentul redus și ieftin,
necesar practicării fotbalului au contribuit, fără îndoială, la creșterea popularității sale. În multe
zone ale lumii, fotbalul naște pasiuni enorme și joacă un rol foarte important în viața fanilor, a
comunităților locale și chiar a națiunilor; este deseori numit cel mai popular sport din lume. Este
recunoscut în multe țări drept: sportul rege.
Practicând personal fotbal de la vârsta de 8 ani am reușit să trec prin toate etapele de formare de
la juniori pâna la seniori. Am înteles că este un sport solicitant atît din puncte de vedere fizic cît
și emotional. Traumatisme sunt diferite deoarece este un sport de contact ,dar o sa ma opresc la
leziunile musculare.
1.1Traumatismele
Leziunile LIA, LIP sau LCM, ruptura de menisc sau rupturile ori intinderile de muschi si
entorsele care au loc adeseori in jurul gleznelor si genunchilor sunt cel mai des intalnite leziuni
din fotbal. Totodata coliziunile intre jucatori, fie ele corp la corp sau din lovitura, pot cauza vanatai,
taieturi sau traumatisme cranio-cerebrale. Ranile cauzate de suprasolicitare, precum tendinita
achileana sau sindromul de solicitare mediana a tibiei, sunt de asemenea leziuni care pot aparea
in urma practicarii fotbalului.
Entorsa reprezinta o leziune traumatica in urma careia are loc intinderea sau ruperea
ligamentelor. Aceasta poate aparea in timpul antrenamentelor, ori in timpul alergarii pe un teren
accidentat.
Leziuni LIA, LIP si LCM. Leziunea ligamentului incrucisat anterior (LIA) poate fi rezultatul unei
opriri bruste. De asemene, se intalneste si in cazul unei schimbari rapide de directie sau a unei
aterizari gresite ca urmare a unei sarituri. Leziunea ligamentului incrucisat
posterior (LIP) poate aparea cand fotbalistul primeste o lovitura puternica „in fata” genunchiului
sau ca urmare a unei manevre gresite pe teren. Leziunea ligamentului colateral medial este
adeseori cauzata de o lovitura directa in partea exterioara a genunchiului.
Ruptura de menisc poate fi insotita de un zgomot ca un „pocnet”. Poate fi urmarea a unui contact
direct cum ar fi contrele la fotbal ori a unei rasuciri bruste.
Tendinita achileana reprezinta inflamatia tendonului Achilean, localizat in partea posterioara a
gambei si gleznei. Apare de obicei in lipsa unei bune incalzire inainte de exercitiile fizice. Se mai
intalneste si ca urmare a unor opriri si schimbari de directie bruste sau in cazul exercitiului
excesiv.
Sindromul de solicitare mediana a tibiei (SSMT) apare ca urmare a unor exercitii fizice inten-
sive in special pe o suprafata dura. Durerea apare în timpul exercitiilor, dar se mentine un timp si
dupa încheierea lor.
Exista totusi diferite metode care contribuie la prevenirea acestor accidente, de la inspectia atenta a
terenului pana la utilizarea unui echipament adecvat.
Daca un medic specializat in medicina sportiva este disponibil, adeseori decizia poate fi luata in
favoarea continuarii jocului de catre fotbalist.
Leziunile provenite din suprasolicitare pot fi tratate printr-o perioada de odihna. Acest lucru
inseamna ca vei putea practica unele activitati, insa, cu usoare modificari.
In majoritatea cazurilor poate fi daunator daca vei incerca sa continui exercitiile in aceeasi maniera,
in ciuda dureri, in special in cazul fracturilor ori a ranilor suferite la gat, cap sau ligamente.
Contacteaza medicul pentru un diagnostic si tratament adecvat in cazul in care leziunea nu incepe
sa se vindece dupa cateva zile de repaus.