IMPORTANȚA STRETCHING-ULUI ÎN

PROFILAXIA EPICONDILITEI

ANDREESCU CRISTIAN
BUCUR ANDREI
BOGĂCIOIU BOGDAN
 EPICONDILITA - INFORMAȚII GENERALE

Epicondilita laterală, cunoscută și sub numele de „cotul tenismenului”, este o afecțiune

dureroasă care apare la nivelul cotului, fiind cauzată de suprasolicitare. Practicarea
tenisului, a altor sporturi în care se utilizează racheta, palete sau alte obiecte ținute în mână
(squash, badminton, tenis de masă sau a unor profesii care implică mișcări repetitive ale
mâinii poate contribui la apariția acestei boli. Tratamentul constă în administrarea de
medicamente și terapie fizică.
 ANATOMIA COTULUI

Articulația cotului este formată din trei oase: humerus sau osul brațului și oasele antebrațului,
respectiv radius și cubitus. La capătul inferior al humerusului se află niște proeminente osoase,
numite epicondili, iar proeminența de pe partea exterioară a cotului se numește epicondil lateral.
Epicondilita laterală apare atunci când, în timpul unei lovituri, jucătorul de tenis solicită
musculatura și tendoanele cu inserție  la nivelul cotului. De fapt, orice activitate repetitivă care
suprasolicită musculatura extensoare a antebrațului poate duce la apariția inflamației și a durerii.
Acest lucru se poate întampla în cazul zugravilor, al instalatorilor, pictorilor, mecanicilor auto,
măcelarilor sau bucătarilor.
EPICONDILITA LATERALĂ
 CAUZE

Principala cauză a apariției epicondilitei laterale este suprasolicitarea musculaturii

antebrațului. Muschiul scurt extensor radial al carpului (pe scurt, SERC) ajută la stabilizarea
încheieturii mâinii, atunci când cotul este în extensie. O astfel de poziție apare frecvent în
timpul practicării tenisului. Dacă acest mușchi este suprasolicitat, vor apărea rupturi
microscopice la nivelul tendonului, în locul în care se atașează de epicondilul lateral. Drept
urmare, apar inflamația și durerea.
 STRETCHING-UL

Stretching – provine din limba engleză de la cuvântul “stretch” ce înseamnă a întinde și se referă
la.o gamă de exerciții ce realizează creșterea flexibilității și elasticității musculare prin întindere.

Câteva dintre indicațiile generale în ceea ce privește execuția corectă a stretchingului:

tehnici de relaxare generală, efectuate înaintea stretchingului:
• masaj (de tip profund) executat după aplicarea de căldură, dar înainte de stretching;
• poziția inițială și cea în care se va executa stretchingul propriu zis să fie stabilă, relaxată și comodă;
• încălzirea generală a organismului, printr-un efort aerob de minim 15 min;

• stretchingul să fie precedat de mișcări active;

• respirația să fie uniformă și relaxată;
 BENEFICIILE STRETCHING-ULUI

Exercițiile de stretching fac parte din programele de recuperare in cazul multor afecțiuni. Acestea,
alături de alte exerciții efectuate sub stricta supraveghere a kinetoterapeutului dau rezultate uimitoare.
Principalele avantaje ale exercițiilor de stretching în procesele de recuperare sunt:
• redarea mobilității si flexibilității articulațiilor și mușchilor;
• reducerea riscului de accidentare la nivelul tendoanelor și/sau articulațiilor;
• îmbunătățirea performanțelor fizice ale corpului;
• îmbunătățirea posturii corporale;
• eliminarea stresului;
• îmbunătățirea circulației sangvine;
Rolul streching-ului în ceea ce privește recuperarea în epicondilită

Streching-ul are un rol foarte important în prevenirea epicondilitei, deoarece va preveni redoarea, contribuind
la flexibilitatea mușchilor și micșorând țesutul cicatriceal.
Exercitii de stretching și întărire a musculaturii care se atașează pe tendonul lezat vor ajuta în procesul de
vindecare. Streching-ul și exercițiile trebuie evitate dacă provoacă durere. Următoarele exerciții pot fi executate
la fiecare 2 zile până când simptomele se atenuează. Continuați să executați exercițiile ca o formă de încălzire
înainte de a juca tenis, golf sau alte sporturi care implică activități de apucare.
 Flexia pumnului cu rezistenta
Cu o bandă înfășurată în jurul pumnului și cu partea opusă securizată sub picior, orientați-vă palma în sus și îndoiți
pumnul și mâna în sus cât de mult puteți. Repetați mișcarea de 10-20 de ori, de 2 ori pe zi. Acest exercițiu poate fi, de
asemenea, realizat cu ajutorul unei gantere.

Extensia pumnului cu rezistenta

Cu o bandă infășurată în jurul pumnului și cu partea opusă securizată sub picior, orientați-vă palma în jos și îndoiți
pumnul și mâna în sus cât de mult puteți. Repetați mișcarea de 10-20 de ori, de 2 ori pe zi. Acest exercițiu poate fi, de
asemenea, realizat cu ajutorul unei gantere.

Pronatia/supinatia antebratului cu rezistenta

Cu o gantera în mână și cu antebrațul pe coapsă, executați mișcări ușoare de pronație/supinație a antebrațului. Asigurați-
vă că doar antebrațul se mișcă și cotul este fix. Repetați de 10-20 de ori, de 2 ori pe zi.

Streching-ul flexorilor pumnului

Cu cotul întins, pumnul și palma trebuie să fie orientate in sus. Prindeți-vă mâna la nivelul degetelor și întindeți-vă
pumnul înapoi, până când simțiți un stretch la nivelul antebrațului. Păstrați această poziție pentru 15 secunde, repetați de 3-
5 ori, de 2-3 ori pe zi.