SANGELE -

PLASMA
COMPOZIŢIA CHIMICĂ
A PLASMEI
 PLASMA - COMPOZIŢIE
• Apă - 90%
• Rezidiu uscat - 10%
• Substanţe anorganice - 1%
• ioni
• oligoelemente
• Substanţe organice - 9%
– azotate: - proteice: albumine, globuline, fibrinogen
- neproteice: azot ureic
azot rezidual
– neazotate: - glucide + cataboliţi
- lipide + cataboliţi
 ECHILIBRUL PROTEIC
Menţinerea constantă a proteinelor plasmatice se realizeaza
prin păstrarea echilibrată a relaţiei dintre aportul/sinteza de
proteine şi catabolismul/pierderile de proteine
Alimente
(sursa exogenă)

Absorbţie intestinală

Pierdere digestivă
Sinteză hepatică PROTEINEMIE
Catabolism tisular
(sursa endogenă) (60 – 80 g/l)
Pierdere renală
 PROTEINELE PLASMATICE
PROTEINEMIA: - concentraţia totală de proteine din plasmă
- valoare normală = 60 – 80 g/l
FRACŢIUNI PROTEICE PLASMATICE
− albumine
− globuline
− fibrinogen
Prin electroforeza se pot evidentia:
− albumine = 60%
− α1 - globuline = 4%
− α2 - globuline = 8%
− β - globuline = 12%
− γ - globuline = 16%
 PROTEINELE PLASMATICE

• Hipoproteinemie (scăderea sub 60g/l):

- sinteză defectuoasă (ex. boli hepatice cronice)
- aport insuficient
- absorbţie deficitară (boli gastro-intestinale)
- pierderi: digestive, renale

• Hiperproteinemia (creşterea peste 80g/l)

- ↑ imunoglobulinele (tumori cu plasmocite)
- stări de deshidratare (diaree cronică, vărsături)
 Proteinele plasmatice - roluri
1) Rol nutritiv în ţesuturi
2) Rol de transportor pentru: hormoni, vitamine, metale , lipide,
medicamente, metaboliţi.
3) Rol de enzime
4) Rol de hormoni
5) Rol în procesul de coagulare şi fibrinoliză
6) Rol în apărarea organismului (Ig, sist complement).
7) Rol în EAB (sistemul tampon al proteinaţilor).
8) Rol în determinarea presiunii coloid-osmotice (Pco)
9) Influenţează vâscozitatea sângelui şi VSH
 PLASMA - COMPOZIŢIE
Subst. azotate neproteice = N neproteic din plasmă
• N ureic = ureea
• N rezidual = NH3, aminoacizi (AA), acid uric,
creatină, creatinină, bilirubină

Ureea = 30-50 mg%

• sinteză: în ficat (ciclul ureogenetic)
• eliminare: pe cale renală
• variaţii patologice:
- creşterea = uremie; în insuficienţa renală,
hipercatabolism proteic, hemoragii digestive,
- scăderea: în insuficienţa hepatică
 PLASMA - COMPOZIŢIE
Substanţe organice neazotate
1. Glucide şi produşii lor de metabolism
= principalul substrat energetic al organismului
= sursa de glicogen pentru ficat şi muşchi

Glicemia = 70-110 mg%

- Hiperglicemie: fiziologic: postprandial, stări emoţionale
patologic: Diabet Zaharat
- Hipoglicemie: inaniţie, hiperinsulinism

Metaboliţii glucozei
- Acid lactic = din glicoliză anaerobă (eritrocit, muschi scheletici)
- Acid piruvic = din glicoliză aerobă
- Normal, raportul: Acid piruvic/Acid lactic = 1/10
 PLASMA - COMPOZIŢIE
Substanţe organice neazotate
2. Lipide şi produşii lor de metabolism
= subst. hidrofobe, solvite în plasmă prin combinarea cu
proteine (apolipoproteine) ⇒ lpoproteinele (LP)

Principalii constituenţi plasmatici lipidici

•Lipide totale (lipemie) = 500-700 mg%
•Trigliceride = 50-150 mg%
•Fosfolipide = 150-250 mg%
•Colesterol = 150-200 mg%
•Acizi graşi liberi (AGL) = 10-35 mg%

Metaboliţi
Corpii cetonici = 1-6 mg%
- patologic: ↑ în inaniţie, diabet zaharat cu cetoacidoză
 SANGELE -
ELEMENTELE
FIGURATE
HEMATOPOIEZA

= procesul de formare al elementelor figurate ale sângelui:

• Proliferarea (inmultirea precursorilor in organele de
formare)
• Diferenţierea (maturarea precursorilor in organele de
formare)
• Trecerea în circulaţie

- cuprinde:
• eritropoieza = formarea eritrocitelor
• leucopoieza = formarea leucocitelor
• trombocitopoieza = formarea trombocitelor
 HEMATOPOIEZA
Sediu:
• Măduva roşie hematogenă
– imediat postnatal:
• măduva hematogenă în toate
oasele
– treptat, măduva hematogenă se
restrânge =>
• la adult: în oasele scurte şi
plate (coxale, stern, corpurile
vertebrelor, oasele late ale
craniului)

Pornind de la celula stem pluripotenta se formeaza si se

matureaza toate liniile celulelor sanguine
HEMATOPOIEZA
 ERITROCITELE (E)
= 99% din masa elementelor figurate
- Distribuite in 3 mari compartimente:
1. Compartimentul de generare
• In maduva rosie hematogena (MRH)
• Cuprinde elemente imature
• In 5 – 7 zile acestea se matureaza
2. Compartimentul circulant
• In torentul sanguin
• Cuprinde E mature şi un nr. ↓ de reticulocite (5-15‰)
• Supravietuiesc 100-120 zile
3. Compartimentul de distrugere
• în splină, în ficat şi MRH
• Cuprinde E îmbătrânite şi modificate morfofuncţional
 ERITROPOIEZA
Etapele eritropoiezei:

1. multiplicare şi maturarea precursorilor

eritrocitari
(CFU-E, proeritroblast, eritroblaşti)

2. expulzia nucleului
(eritroblast oxifil → reticulocit)

3. eritrodiabaza
(trecerea din măduvă în circulaţie).
 ERITROPOIEZA
Substanţe necesare eritropoiezei

• Proteine
• Minerale: fier, cupru, cobalt, zinc
• Vitamine: B12, acid folic, B6, C
 FIERUL
Necesarul de fier
= 1 mg/zi, asigurat de aportul alimentar uzual;
- necesar ↑ în stări fiziologice (sarcină, cicluri menstruale ↑↑)

Aportul de fier:
- dietă normală = 10 mg/zi (se abs. 5 - 10%)
- fierul rezultat din hemoliza normală.

Pierderile fier :
(prin păr, piele, urină, scaun) = 1 mg/zi

Carenţa de fier
⇒ anemie feriprivă microcitară hipocromă
VITAMINA B12
Principala sursă: alimentele de origine animală.
Necesar = 2-5 µg/zi;
Aport – exclusiv alimentar
Absorbţia condiţionată de prezenţa factorului intrinsec al lui
Castle (FI) sintetizat de celulele parietale gastrice

Deficitul de vitamina B12 apare in:

•gastrite atrofice, rezecţie gastrică (prin deficit de FI)
•afecţiuni ale intestinului terminal (cu reducerea absorbţiei)
•parazitoze (prin captare B12 de către parazit).

Carenta de vit. B12

⇒anemie macrocitară hipercromă
(pernicioasă sau Biermer)
 Eritrocite normale

Macrocitoză Microcitoză
Hipercromie Hipocromie
↓ ↓
Anemie pernicioasă Anemie feriprivă
(prin deficit de (deficit de Fe)
vit. B12)
 REGLAREA ERITROPOIEZEI
ERITROPOIETINA

Eritropoietina
- sintetizată de rinichi
- producţia depinde de
concentraţia O2 (scaderea
oxigenului are efect stimulator)
Efecte: creşte numarul
eritrocitelor circulante prin:
- stimularea diferenţierii
precursorilor eritrocitari
- scurtarea timpului de
maturare
- activarea eritrodiabazei
 ERITROCITUL
Caracteristici morfo-funcţionale
Numărul de eritrocite
= 4–5,5 mil/mm3
- bărbaţi = 4,9 ± 0,7 mil/mm3;
- femei = 4,3 ± 0,6 mil/mm3.
Forma eritrocitului
- disc biconcav, cu marginile rotunjite
- asigură suprafaţa mare la volum ↓
Dimensiunile eritrocitelor
- DEM = 6,8 – 7,7µm;
- GEM = 1,7 – 2,5 (2) µm;
(în centru - cu 1 µm < decât periferic)
Culoarea eritrocitelor
- dată de Hb eritrocitară
- eritrocitul normal colorat = normocrom.
VARIAŢII
De număr ↓ numărului de eritrocite = anemie
↑ numărului de eritrocite = poliglobulie

De formă
ovale = ovalocite
cu forme negeometrice, bizare = poikilocite
eritrocite sferice = sferocite
în seceră = drepanocite
cu excrescenţe = acantocite

De dimensiuni Φ ↓ = microcite
Φ ↑ >9µm (10-12) = macrocite (megalocite)
Φ ↑ şi grosime ↓ = platicite
De culoare palide, slab colorate = hipocrome
intens colorate = hipercrome
E normo-, hipo-, hipercrome = anizocromie
SFEROCITOZA EREDITARĂ
 PROPRIETATILE ERITROCITELOR
1. Plasticitate = proprietatea E mature de a îşi modifica forma la
trecerea prin capilare cu diametru < diametrul eritrocitar

2. Plachetarea = proprietatea E de a se deplasa în fişicuri la

nivelul capilarelor.
3. Rezistenţa globulară = rezistenţa E la solicitări mecanice,
chimice, biologice
4. Sedimentarea = proprietatea E lăsate în repaus de a
sedimenta în virtutea gravitaţiei (recoltare pe anticoagulant)
VSH = 1-10 mm/h la femei;
= 2-13 mm/h la bărbaţi
= 0,5 - 1 mm/h la nou-născut.
5. Scintilaţia = proprietatea E de a reflecta razele de lumină
PLASTICITATEA ERITROCITELOR

DHAG e-
m#328
 MEMBRANA ERITROCITELOR
• Eritrocitele umane au pe suprafaţa lor niste proteine specifice
numite antigene eritrocitare (Ag) care definesc grupele
sanguine, dintre care cele mai importante sunt ABO și Rh
• In plasma apar anticorpi (Ac) împotriva unor antigene pe care
persoana respectivă nu le are care pot cauza distrucţia
hematiilor transfuzate sau pot traversa placenta şi declanşa
hemoliza în circulaţia fetală
 FIZIOLOGIA HEMOGLOBINEI
Structura Hb
= cromoproteină care conţine fier – are:
– 4 molecule de hem (cu 1 atom de Fe2+ - leagă O2)
– 4 lanturi polipeptidice (globine – leaga CO2).
 FUNCŢIILE ERITROCITELOR -
FUNCŢIA DE TRANSPORT A
GAZELOR RESPIRATORII
La nivelul plămânilor au loc: La nivelul ţesuturilor au loc:

- fixarea O2 pe hemoglobină - eliberarea O2 de pe HbO2

- eliberarea CO2 din HbCO2 - fixarea CO2 ⇒ carbamaţi
 FUNCŢIILE ERITROCITELOR
1. FUNCŢIA DE TRANSPORT A O2

Transportul O2
•dizolvat fizic în plasmă (1%); proporţional cu
PO2 .
•combinat cu hemoglobina (99%)
• reacţia Hb cu O2: rapid, fiecare atom de
Fe2+ al grupărilor hem poate fixa o
moleculă de O2, fără modificarea
valenţei Fe2+ ⇒ = oxigenare
• fixarea şi eliberarea O2 de pe molecula
de Hb are loc succesiv, cu viteză
progresiv crescândă
 FUNCŢIILE ERITROCITELOR
1. FUNCŢIA DE TRANSPORT A CO2

Transportul CO2
1. Forma dizolvată fizic a CO2 (5%)
= partea difuzibilă - determină sensul şi mărimea difuziunii
2. Forma combinată cu proteinele plasmatice şi hemoglobina
(4,5%) - CO2 circula fixat de grupările aminice ale:
– proteinelor plasmatice ⇒ carbamaţi
– Hb ⇒ carbHb
3. CO2 transportat sub formă de bicarbonat (90%)
- KHCO3 intraeritrocitar si NaHCO3 în plasmă.
 CATABOLISMUL HEMOGLOBINEI
• Globina - reutilizată ca sursă de AA în proc. Metabolice
• Hemul - degradat ⇒ Fe + biliverdina

1. din reducerea biliverdinei ⇒ Bilirubina indirectă/neconjugată

(BI) - transportată în sânge legată de albumine
2. BI este conjugată la nivel HEPATIC cu acid glicuronic
⇒ Bilirubina directă/conjugată (BD)
3. BD este eliminată prin bilă în căile biliare
4. in INTESTINUL GROS: sub acţiunea enzimelor reducătoare
ale florei microbiene: BD ⇒ urobilinogen(Ubg)
5. majoritatea Ubg este oxidat ⇒ stercobilinogen şi stercobilină ⇒
se elimină prin materiile fecale.
6. o fracţiune ↓ din Ubg se abs.la nivel intestinal ⇒ v. portă - ficat
⇒ reexcretat în bilă (ciclul entero-hepatic)
7. o cant. ↓ de Ubg din sânge este excretat de rinichi ca urobilină
(≈1%).
Normal: Bilirubina (directă şi indirectă) = 0,4 -1mg%.
Patologic: hiperbilirubinemie ⇒ colorare în galben tegumente şi mucoase; în:
• hemoliză excesivă (icter hemolitic)
• obstacol în calea scurgerii bilei în intestin (de obicei calculi în căile biliare)(icter
mecanic)
• hepatocitoliză (icter hepatic).