FIZIOLOGIA INIMII

COMPONENTELE SISTEMULUI
CARDIOVASCULAR
1. Inima = pompa - asigură forţa necesară
circulaţiei sângelui în organism, prin
intermediul celor două “circulaţii”:

Pulmonară: regim de joasă presiune;

Sistemică: regim de înaltă presiune;
2. Arterele = sistemul de distribuţie a
sângelui până la nivel tisular;
3. Microcirculaţia (care include
capilarele) = asigură schimburile dintre
sânge şi ţesuturi;
4. Venele = servesc ca rezervoare şi
colectează sângele pentru a-l readuce
la inimă.
 PEREŢII INIMII
Peretele inimii are 3 straturi:
1. endocardul - peretele intern;
= ţesut endotelial (care tapetează
întreg sistemul circulator);
2. miocardul - cu grosimea cea mai
mare, reprezentat de muşchiul
cardiac;
- mai gros în ventriculi decât în atrii
- grosimea peretelui VS > 3-4 ori
decât a VD;
3. pericardul - membrana externă
care înveleşte inima;
- are 2 foiţe (viscerală şi parietală),
delimitând cavitatea pericardică, cu
un strat fin de lichid cu rol
lubrefiant.
FUNCŢIONAREA VALVELOR CARDIACE
• Valvele previn regurgitarea sângelui.
• Asigură curgerea unidirecţională,
esenţială pentru funcţionarea inimii ca
pompă ⇒ curgerea sângelui numai din
vene → atrii → ventriculi → aortă
sau artera pulmonară, dar nu şi în
sens invers.
• Valvele cardiace pot prezenta două
tipuri de disfuncţii:
 insuficienţa: valvele nu se mai închid complet, determinând
refluarea (regurgitarea) sângelui;
 stenoza: deschiderea valvelor este redusă sau se realizează
greu. Inima trebuie să dezvolte o forţă mai mare pentru a
împinge sângele prin orificiul stenozat.
 valvele pot prezenta una sau ambele tipuri de disfuncţii în
acelaşi timp (insuficienţa şi stenoza).
 PROPRIETĂŢILE INIMII
• Functia cronotropă (ritmicitatea) - defineşte frecventa
cardiacă (FC) şi ritmicitatea batailor inimii
– este o proprietate a celulelor SEC;
• Functia dromotropă (de conducere) - defineşte
capacitatea de-a conduce stimulii generaţi la nivel
cardiac;
– este o proprietate a tuturor tipurilor de celule
cardiace, dar în special a celulelor SEC;
• Functia batmotropă (excitabilitatea) - defineşte
capacitatea de-a răspunde la stimuli printr-un PA;
– este o proprietate a tuturor tipurilor de celule
cardiace, dar în special a fibrelor miocardice
contractile (cu răspuns rapid);
 PROPRIETĂŢILE INIMII
• Funcţia inotropă (contractilitatea) - defineşte
capacitatea de-a răspunde la stimuli printr-o
contractie;
– este o proprietate a fibrelor miocardice
contractile atriale şi ventriculare;
• Funcţia tonotropă (tonicitatea) - defineşte
capacitatea celulelor cardiace de-a menţine un
tonus contractil bazal;
– este o proprietate a fibrelor miocardice
contractile atriale şi ventriculare.
TIPURI DE FIBRE (CELULE) CARDIACE

1. Fibre contractile - majoritatea;

= fibre musculare striate miocardice
= fibre miocardice de lucru
= fibre rapide
- In peretii atriilor si ventriculilor
- Asigura CONTRACTIA = functia de POMPA a inimii
- Functionare de tip sincitiu
TIPURI DE FIBRE (CELULE) CARDIACE
2. Fibrele sistemului excito-conductor (SEC)
= ţesutul nodal
= fibre lente
- au automatism (celule pacemaker):
• NSA ⇒ pacemaker fiziologic;
(60-80/min);
• NAV ⇒ pacemaker latent
(40-50/min);
• Fasciculul His + ramurile dr., stg.
⇒ conduc stimulii în ventriculi;
(25-35/ min);
• Reţeaua Purkinje - conduce stimulii
la pereţii ventriculilor
(20-30/ min).
NODUL SINOATRIAL

• este pacemakerul activ al inimii

⇒ determina frecventa cardiaca
– in repaus = 60-80 batai/min
• componenta a sistemului
excitoconducator (tesut nodal),
care prezinta automatism.
• situat in peretele AD, langa
vena cava superioara
• in conditii patologice, daca NSA
este excizat sau distrus ⇒
celulele pacemaker din NAV sau
dintr-un centru ectopic preiau
functia de pacemaker al inimii
 NODUL SINOATRIAL
Rolul NSA: stabilirea frecventei cardiace (ritmul sinusal):
• ritmul sinusal
• este recunoscut pe ECG prin prezenta undelor P
normale, regulate.
• frecventa cardiaca:
• in repaus: 60-80 batai/min
• frecventa < 60 batai/min: bradicardia sinusala
• frecventa > 100-180 batai/min: tahicardia sinusala (in
cursul efortului fizic);
NODUL ATRIOVENTRICULAR
• are o rata de descarcare mai
mica (40-50 batai/min).
• singura cale de legatura intre
atrii si ventriculi.
• rol principal: intarzierea fizio-
logica a transmiterii excitatiei
spre ventriculi (0.12 sec) ⇒
sistola atriala precede sistola
ventriculara.
• poate prelua functia de pace-
maker al inimii, daca NSA este
excizat sau distrus.
FASCICOLUL HIS SI RETEAUA PURKINJE

• Fasciculul His cu cele 2 ramuri

(dreapta si stanga) si reteaua
Purkinje au cea mai redusa
rata de descarcare (25-35
batai/min).
• rolul sistemului His-Purkinje: sa
conduca rapid excitatia de la
NAV la peretii ventriculari.
 PACEMAKERII INIMII
• Pacemakerii inimii sunt clasificati in:
– activi: NSA;
– latenti (devin activi doar daca NSA este suprimat):
- NAV
- sistemul His-Purkinje.
• Pacemakeri ectopici: celule cu raspuns rapid care in conditii
patologice (ex: aport scazut de O2) se transforma in celule cu
raspuns lent ⇒ dobandesc capacitatea de a genera
impulsuri (automatism).
 CAILE DE CONDUCERE
NSA
60-80 bpm
NAV
Intarziere fiziologica
Atrii
(0,12 s) ⇓
Depolarizarea Atriala
Fasciculul - AD→ AS
His - endocard → epicard
- durata: 0.06 – 0.1 s
- ECG: unda P
Ramurile
f. His

Retea
Depolarizare Ventriculara
Purkinje - sept IV→ Apex → Pereti Laterali →Baze
- endocard → epicard
Ventriculi ⇒ - durata: 0.08 – 0.1 s
- ECG: complexul QRS
 REPOLARIZAREA
• Repolarizarea Atriala:
• de la endocard → epicard
• neevidentiata ECG
• Repolarizarea Ventriculara:
• de la epicard → endocard
• ECG: - segmentul ST (sfarsitul depolarizarii si inceputul
repolarizarii) - izoelectric +/- 1mm
- unda T - concordanta cu QRS, rotunjita,
asimetrica, amplitudine <1/3 QRS.
TRASEUL ECG SI SEMNIFICATIA SA

Unda P = Depolarizarea atriala

Complexul QRS = Depolarizarea ventriculara
Unda T = Repolarizarea ventriculara
Intervalul PQ (PR) = conducerea AV
Intervalul QT = Sistola electrica ventriculara (SEV)
Intervalul RR = 1 Revolutie cardiaca (RC)
 REVOLUŢIA CARDIACĂ (RC) SAU
CICLUL CARDIAC
• Definiţie: ciclul cardiac include ansamblul de
evenimente electro-mecanice legate de trecerea
sângelui prin inimă, în cursul unei sistole şi diastole
cardiace.

• Principalele etape ale RC:

– Sistola ventriculară (SV) ⇒ asigură ejecţia sângelui
– Diastola ventriculară (DV) ⇒ umplerea ventriculară
- Sistola atrială (SA) (presistola)
- ultima etapă a DV
- asigura 20% din umplerea ventriculară.
 CONDIŢII NECESARE BUNEI
DESFĂŞURĂRI A RC
 Iniţierea şi conducerea normală a impulsului prin SEC;

 Mişcarea corectă a aparatului valvular:

în Diastola: valvele AV deschise şi cele semilunare închise;

în Sistola: valvele AV închise şi cele semilunare deschise.

 EVALUAREA PRESIUNILOR ÎN TIMPUL RC

• prin mecanogramele manometrice: ventriculograma,

atriograma, jugulograma (evaluează presiunea din AD).
• Ventriculograma manometrică apreciază presiunile din
ventriculi, cu ajutorul cateterelor prevăzute la capete cu
micromanometre, plasate în cavităţile inimii, introduse:
– anterograd - via vena femurală, subclavie, jugulară sau
antecubitală ⇒ evaluarea presiunilor din inima dreaptă;
– retrograd - via artera femurală ⇒ evaluarea presiunilor din
inima stângă.
• Evenimentele mecanice şi electrice din timpul RC se pot
înregistra concomitent ⇒ evidenţierea corelaţiilor dintre
diferitele evenimente
 1. SISTOLA VENTRICULARA

Faze:
• Contractia izovolumetrica (CIV)
• Ejectia rapida
• Ejectia lenta

Fazele vor fi exemplificate in continuare pentru

ventricolul stang
 Timp (s)
0 0.050 0.350

Ad • Contracţia izovolumetrică (CIV)

– Durata = 0,050 s
– Între Mî → Ad
– Presiunea VS ↑ rapid (≅80
mmHg) ⇒ PVS>PAo ⇒ Ad
Mî
– Vol. sanguinVS rămâne const.
Sistola Diastola

Ao
P
 Timp (s)
0 0.050 0.350

Ad • Ejecţia rapidă
– Durata = 0,100 s
– PVS ↑ progresiv (≅120 mmHg)
⇒ Ejecţie ↑↑ a sângelui din
Mî
VS→Ao
– Asigură 70% din Vol. Sistolic.
Sistola Diastola
 Timp (s)
0 0.050 0.350

Ad • Ejecţia lentă
– Durata = 0,200 s
– PVS≅PAo⇒Ejecţie ↓ sânge
– Asigură 30% din Vol. Sistolic
Mî – Volum Sistolic ≅ 70 ml.

Sistola Diastola
 2. DIASTOLA VENTRICULARA

Faze:
• Relaxarea izovolumetrica
• Umperea rapida
• Umplerea lenta
• Sistola atriala

Fazele vor fi exemplificate in continuare pentru

ventricolul stang
 Timp (s)
0.050 0.150 0.350 0.450

Ad Aî • Relaxarea izovolumetrică (RIV)

– Durata = 0,050 s
– Între Aî → Md
– PVS ↓ rapid (≅ 0 mmHg) ⇒
Mî Md PVS<PAS⇒ Md
– Vol. sanguinVS = constant.
Sistola Diastola
 Timp (s)
0.050 0.150 0.350 0.450

Ad Aî • Umplerea rapidă
– Durata = 0,100 s
– PVS ≅ 0 mmHg ⇒ sângele
trece rapid din AS în VS
Mî Md – Vol. sanguinVS creşte (70%).

Sistola Diastola
 Timp (s)
0.050 0.150 0.350 0.450

Ad Aî • Umplerea lentă (Diastasis)

– Durata = 0,200 s
– PVS ≅ PAS (0 → 2 mmHg) ⇒
sângele trece în VS
– Vol. sanguinVS creşte (10%).
Mî Md

Sistola Diastola
 Time (s)
0.050 0.150 0.350 0.450

Ad Aî • Sistola atrială (Presistola)

– Durata = 0,100 s
– PAS >PVS (≅ 6-8 mmHg) ⇒
sângele trece rapid în VS
Mî Md – ⇒ finalizarea umplerii
ventriculare (20%).
Sistola Diastola
 FONOCARDIOGRAMA
• Definiţie: înregistrarea grafică a oscilaţiilor produse de
zgomotele cardiace;
• Zgomotele cardiace sunt produse de:
– mişcarea valvelor (în special închiderea valvelor),
– vibraţia pereţilor inimii la trecerea sângelui,
– vibraţia marilor vase la trecerea sângelui.
• Cele patru zgomote cardiace sunt:
– Zgomotul 1 şi 2 - perceptibile stetacustic, în condiţii
normale
– Zgomotul 3 şi 4 - foarte slabe, în general imperceptibile
stetacustic, dar posibil de înregistrat pe fonocardiogramă.
FONOCARDIOGRAMA

• Auscultaţia permite perceperea

zgomotelor cardiace cu ajutorul
unui stetoscop.
• Zonele de ascultaţie:
– aria aortica - spaţiul II i.c. drept
parasternal
– aria pulmonara - spaţiul II i.c.
stâng parasternal
– aria tricuspidiană - sub
apendicele xifoidian
– aria mitrala - spaţiul V i.c. stâng,
pe linia medio-claviculară.
 CARACTERISTICILE ZGOMOTELOR CARDIACE
Zgomote Durata Caracter Cauzele oscilaţiilor
cardiace stetacustic
S1 0.08- Grav, mai •închiderea valvelor AV (cauza majoră):
(sistolic) 0.12” prelung închiderea mitralei (Mî) (cea mai mare
(„tum”), oscilaţie), precede închiderea tricuspidei (Tî)
Mî •deschiderea valvelor sigmoidiene:
Intensitate pulmonara (Pd) precede aorta (Ad)
maximă în
focarul mitral MîTîPdAd
S2 0.04- Înalt, mai •închiderea valvelor sigmoidiene (cauza
(diastolic 0.06” scurt („ta”) majoră): aorta (Aî) precede pulmonara (Pî).
- cele două componente sunt vizibile separat.
Intensitate - distanţa între ele creşte în inspirul forţat.
maximă în •deschiderea valvelor AV: tricuspida (Td)
focarul aortic precede mitrala (Md)
Aî Pî şi pulmonar
AîPîTdMd
CARACTERISTICILE ZGOMOTELOR CARDIACE
Zgomote Durata Caracter Cauzele oscilaţiilor
cardiace stetacustic
S3 (proto- 0.02- Slab, neper- •vibraţia pereţilor ventriculari în timpul
diastolic) 0.04” ceput decât umplerii ventriculare rapide, când
la copii cu turbulenţa fluxului de sânge este mare.
torace subţire •patologic: mai intens în insuficienţa
cardiacă, când devine perceptibil
stetacustic (zgomot de galop).
S4 (pre- 0.05- Foarte slab, •vibraţia pereţilor ventriculari în timpul
sistolic, 0.10” neperceput sistolei atriale, care pompează sângele
atrial) fiziologic în ventriculi
•patologic devine perceptibil stetacustic:
dacă creşte presiunea atrială, în
hipertrofia ventriculară (perete îngroşat),
în insuficienţa cardiacă (zgomot de
galop).