Erorile in diagnosticarea grupelor

sanguine.Cauze,controlul intraspitalicesc.Profilaxia
Astazi se cunosc peste 300 de antigene localizate pe
membrana hematiei, apartinand unor sisteme
eritrocitare diferite, dintre care cele mai importante,
datorita imunogenitatii lor sunt: antigenele A si B din
sistemul ABO, antigenul D din sistemul Rh, antigenul
Kell din sistemul cu acelasi nume,sistemul
MNS,sistemul Lewis (LE),Duffy(FY),Kidd(JK),Diego(DI)
,etc.
Antigenele eritrocitare ale sistemului ABO si
carasteristica anticorpilor acestui sisitem
In identificarea si descifrarea antigenilor eritrocitare este
primordial aportului lui K.Landsteiner (1901),care in baza
unui studiu asupra interactiunii dintre hematiile si serurile
recoltate de la diferite persoane a constatat existenta a 2
tipuri de Ag ,supranumite A si B. Observind proprietatile
hematiile si serurilor de a manifesta reactia de
hemoglotinare ,autorul conchide ca oamenii pot fi
repartizati in 3 grupe sanguine (A,B,C).Ulterior grupul C a
fost semnificat ca O si presupune absenta antigenilor A si B
si nu prezenta antigenilor O. In 1907 I.Ianschi constata
prezenta grupului sanguin AB.
Sistemul sanguin ABO
•Sistemul sanguin ABO a fost depistat primar ,si are cea
mai mare valoare pentru tranfuziologie.Este unicul
sistem in care este caracterizat sângele unui individ în
funcţie de prezenţa sau absenţa unui anumit antigen pe
suprafaţa eritrocitelor
• antigenele se mai numesc şi aglutinogene, iar anticorpii
aglutinine datorită faptului că reacţia antigen-anticorp la
care participă antigenele de grup sanguin şi anticorpii lor
specifici se soldează cu aglutinarea hematiilor
• majoritatea acestor antigene sunt de natură
glicoproteică
Un element important si caracteristic pentru sistemul
sanguin ABO este prezenta in ser a a anticorpilor
(izohemaglutininelor )anti-A si anti –B naturali ,cu
exceptia persoanelor cu grupa sangvina AB. Anticorpii
anti-Ag ale altor sisteme eritrocitare nu sunt
congenitale si prezinta,cu unele mici exceptii niste
produse ale sistemului antigenic.In functie de prezenta
sau absenta pe eritrocite a antigenilor
(aglutinogenilor)A si B si a anticorpilor (aglutininelor)
anti-A si anti –B in serul sangvin distingem 4 grupe
sanguine.
Antigeni si anticorpi din sintemul ABO
Importanţa grupelor sanguine rezidă în indicarea
compatibilităţii sau incompatibilităţii dintre donator şi
primitor în cazul transfuziilor
 În practica medicală curentă prezintă importanţă
sistemele AB0 şi Rh.
Restul sistemelor de antigene sunt utilizate în
medicina legală, aplicaţile lor cele mai importante
fiind în stabilirea paternităţii şi în diferite anchete de
filiaţie, însă în prezent aceste proceduri tind să fie
înlocuite de către analiza ADN.
Landsteiner a observat o regulă a excluziunii reciproce:
indivizii care prezintă pe eritrocite un aglutinogen nu
au niciodată în plasmă aglutinina omoloagă.
 Un individ poate dispune de unul, ambele sau de nici
unul din aglutinogene.
 Întotdeauna există aglutinine corespunzătoare
aglutinogenului care lipseşte, iar când sunt prezente
atât A cât şi B, nu vor exista aglutinine.
 Astfel, există 4 grupe principale în sistemul AB0:
Carasteristica antigenilor sistemului
ABO
 1. Un substrat mucopolizaharidic de bază este modificat, sub acţiunea
unei gene H, prin adăugarea unei molecule de L-Fucoză, rezultând
substanţa H, sau antigenul H
 2. Dacă în genotip există gena A, atunci aceasta determină şi ea
sinteza unei glicoziltransferaze, care va determina ataşarea la
substanţa H a unui rest de N- acetil-galactozamină, rezultând astfel
antigenul A.
 3. Dacă în genotip există gena B, ea determină sinteza unei
glicoziltransferaze care ataşează la substanţa H un rest de D-
Galactoză, rezultând antigenul B.
 4. Dacă genotipul cuprinde atât gena A cât şi gena B, relaţia dintre ele
este de codominanţă, fenotipul rezultant prezentând ambele
aglutinogene, în cantităţi aproximativ egale, adică grupa sanguină AB
Anticorpii naturali si imuni de grup al
sistemului ABO
In mod normal la om sunt prezenti Ac cu specificitate
anti-antigenilor A si/ sau B. Distingem doua categorii de
anticorpi de grup: normali –naturali,care apar in procesul
de formare a organismului , si imuni –care au rezultat din
imunizari cu substantele antigenice de grup A si /sau B.
Ultimii se sintetizeaza in rezultatul actiunii poligene a
substantelor cu specificitate de grup A sau B asupra
organismului uman: maladii infectioase, vaccinurile,
sarcina,hemotransfuziile incompatibile. La majoritatea
indivizilor Ac anti-A si anti-B din ser se prezinta sub
forma unui amestec de Ac naturali si imuni (IgM si IgG).
Caracteristica anticorpilor anti-A si anti-
B
Anticorpii naturali anti-A si anti-B apartin
imunoglobulinelor de clasa M, pe cind cei imuni se refera
la clasa G. La majoritatea oamenilor anticorpii anti-A si
anti-B din ser se prezinta sub forma unui amestec de
anticorpi naturali si imuni(M si G). Specificitatea
structurala a IgM (structura cu 10 situsuri combinative)
caracteristica anticorpilor naturali anti-A si anti-B, asigura
agregarea unui numar major de hematii in reactia de
aglutinare in mediul salin.Aceasta proprietate a
anticorpilor naturali este utilizata la prepararea serurilor
standart pentru testarea antigenilor eritrocitare ale
sistemului ABO.
Anticorpii anti-A si anti-B
Anticorpii anti-A produse de persoanele de grup
sanguin B si Ac anti-B, secretati de indivizi de grup A,
sunt prezentate in majoritatea de IgM, dar printre ei
pot exista in cantitati mai mici IgG.
Deoarece IgG,spre deosebire de IgM pot fi liber
transportate prin placenta,copii mamelor de grup
sanguin O au mare sansa de a produce maladia
hemolitica a nou-nascutului decit copii proveniti din
mame cu grupa sanguina A sau B.
Regurile necesare la testarea grupei
sanguine.
 Utilizati reagenti de calitate inalta.
 Utilizati metoda incrutisarii de testare
 Folositi numai Eritrocite Standar de la producator
 Folositi ser izohemaglutinant anti-AB pentru controlul
specificitatii reactiilor de aglutinare a hematiilor in toate
godeurile de testare a eritrocitelor.
 Colectati singele pentru examinare pina la transfuzie .
 Luati in consideratie diagnosticul
maladiilor(oncologice,hematologice ,graviditatea ,boli
septice )
 Primar colectati singele in volum necesar (nu mai putin de 6
ml)
 ătas icurcnî adotm
e ni rp eniugnas rolepurgi i rătset ac inheT
dradnats rolet icort i re a is etnani tulgm
aehozi rol i rures aerazi l tu uc

 Pentru cercetare se utilizează atât serul , cât si eritrocitele individului investigat.

Pe plansă se notează numele si prenumele persoanei cercetate si simbolurile
grupelor de sânge: 0 (anti- A+B), A (anti B), B (anti-A).

Pe planse, sub marcajul de grup sanguin, se picură câte 0,1 ml ser pentru cercetare,
iar mai jos se picură câte 0,1 ml ser izohemaglutinant standard în câte 2 serii de
fiecare grup, astfel obținând 6 picături amplasate în două rânduri câte 3, care sunt
semnificate din stânga spre dreaptă ca O, A, B. Alături de picăturile serului cercetat
se aplică câte 0,01 ml eritrocite standard ale grupelor O, A,B iar lângă serurile
standard se picură câte 0,01 ml eritrocite a probei investigate. Fiecare pereche de
picături este amestecată cu o baghetă curată si uscată până la omogenizarea
completă a picăturii. Periodic plansa se înclină, reactia fiind monitoizată curs de 5
minute. În picăturile cu ser stndard aglutinarea, ca regulă, apare peste 10-30 sec., pe
când în picăturile unde se testează serul cu eritrocitele standard aglutinarea poate
apare mai târziu (la sfârsitul minutului 5) datorită titrului minor de aglutinine în
serul cercetat. Pe măsura aparitiei aglutinării, dar numai devreme de 3 min., în
picăturile unde aceasta a apărut se adaugă câte o picătura (0,05 ml) de solutie
fiziologică, se omogenizează si se urmăreste reactia cu agitarea plansei până la 5
min.
Aprecierea si intepretarea rezultatelor reactiei de hemaglutinare a
eritrocitelor cu reagentii este prezentată în tabelul de mai jos
Tehnica testării cu anticorpi monoclonali
 Pe plansa se indică numele, prenumele celui investigat,
ulterior picurăm câte o picătura mare (0,1 ml) de
reagenti cu anticorpi monoclonali anti-A si anti-B,
alături aplicăm o picătura mică de sânge cercetat (0,01
ml), amestecăm continutul picăturilor cu bagheta,
omogenizăm continutul picăturilor prin înclinarea
plansei. În cazurile reactiei pozitive constatăm o
aglutinare a eritrocitelor după 3-6 sec, care sub forma de
agregate rosii se adună rapid în aglutinate mari.
 La reactia negativă picătura rămâne difuz colorată în
rosu fără aglutinate, dar reactia se va urmari curs de 3
minute, fiind posibilă aglutinarea tardivă a eritrocitelor
care contin aglutinogene A si B slab exprimate.
INTERPRETAREAREZULTATELORTESTĂRIDUPĂSISTEMULAB0M
, ETODAPEPLACĂCUUTILIZAREAREAGENȚILORMONOCLONALI
 TESTAREA GRUPELOR SANGUINE METODA ÎN TUB

 A – 1 picătură reagent monoclonal anti-A + 1 picătura suspensie de

eritrocite 3%;
 B - 1 picătură reagent monoclonal anti-B + 1 picătura suspensie de
eritrocite 3%;
 Ac – 1 picătura Eritrocite Standard A + 2 picături plasma;
 Bc - 1 picătura Eritrocite Standard B + 2 picături plasma;
 0 - 1 picătura Eritrocite Standard 0 + 2 picături plasma.

 Centrifugăm eprubetele conform instrucțiunei de utilizare a

reagentului monoclonal și Eritrocite Standard.
CONTROLUL REZULTATELOR HEMAGLUTINĂRII METODA ÎN TUB
Dificultati la testarea hematiilor dependente de monstra

La tipizarea hematiilor se pot manifesta rezultate neasteptate din

cauza ca:
 In singele pacientului cu multiple transfuzii sau cu transplant
medular pot circula eritrocite apartenente concomitent la
citeva grupe sanguine dupa ABO,iar un astfel de fenomen a fost
supranumit himera transfuzionala sau de transplant.
 Hematiile persoanelor cu diferite gene A si B comporta uneori
Ag slab exprimat(pacienti cu leucemii,tumori maligne)in
aceste situatii testele de aglutinare cu reagentii anti-A si anti-B
pot sa nu realizeze rezultatele asteptate;
 Modificarile structurale ale memnbranei eritrocitare mostenite
sau adoptive pot conduce la poliaglutinare.Aceste eritrocite pot
fi aglutinate de reagentii anti-A,anti-B sau de ambii.
Dificultati la testarea hematiilor
dependente de monstra
 Concentratiile anormale de proteine serice,prezenta in ser a
macromoleculelor sau in proba de singe ombilical a gelului
Warton poate genera agregarea nespecifica a celulelor
suspendate in ser ce se poate interpreta eronat ca fiind
aglutinare;
 Concentatiile majore de subsanta de grupa sanguina A sau B in
ser pot reactiona cu Ac reagentului si ii neutralizeaza,iar aceasta
poate coduce la rezultate negative ale reactiei cu eritrocite
suspendate in ser sau plasma sanguina;
 Serul poate contine Ac care interactioneaza cu colorantii
utilizati pentru colorarea reagentilor anti-A si anti-B.Daca
pentru testare se utilizeaza hematiile sespendate in ser sau
plasma,acesti Ac pot manifesta o aglutinare fals-pozitiva
Erorile comise in testarea grupului ABO
Erorile comise in testarea grupului sanguinala donatorilor si
recipientilor pot fi cauza unor reactii posttransfuzionale de
tip hemolitic.Prin urmare,un diadnostic corect de antigene
eritrocitare este foarte important.
Problemele in testarea antigenelor eritrocitare pot fi cauzate
de erori tehnice,calitatea joasa a reagentilor folositi si
calitatile individuale a singelui testat.Antigenii grupelor
sanguine pot sa se modifice in rezultatul permutarilor
chimice ale acestora.Minorizarea antigenitatii
determinantelor antigenice se intilneste la pacientii cu boli
tumorale si hematologice,femei gravide,pacientii cu
septicemii,ce conduce la anumite dificultati in testarea
antigenilor eritrocitari.
Erorile tehnice posibile
 Marcajul incorect a planselor si eprubetelor pentru
examinare;
 Pipetarea incorecta a componentelor si reagentilor
utilizati;
 Inregistrarea incorecta a rezultatelor testarii;
 Incalacarea tehnicilor de testare:
 Raportul incorect ser/eritrocite;
 Folosirea reagentilor cu termin expirat;
 Nerespectarea timpului de monitorizare a reactiei;
 Nerespectarea regimului termic (temp>25 C si <15C
conduc la rezultate false )
Erorile testarii serologice pot fi dependente de
unele fenomene serice
Autoaglutininele a figore anti-I si anti-IH cu activitate majora pot aglutina
eritrocitele adultilor,inclusiv pe cele autologe si reagente.Cu mici exceptii
autoaglutininele a figore induc o reactie mai putin expresiva decit anti-A si
anti-B.Cind reactivitatea data face dificila interpretarea testelor,se precedeaza
in modul urmator:
a)Pina la testarea serului si a eritricitelor acestea se incalzesc pina la +37
C.Daca se impune,se poate utiliza testul antiglobulinic.Monstrele serice slab
reactogene anti-A sau anti-B nu se depisteazala utilizarea metodei
date,deoarece temperatura ptimapentru activitatea Ac este de sub 37C.La
persoanele cu grupa sanguina Asau B anticorpii ABO sunt prezenti in special
sub forma de IgM,care nu pot fi apreciate la testarea antiglobulinica standart
cu utilizarea reagentilor anti-IgG.Monstrele anti –A si anti-B cu concentatii
minoresau chiar absente de IgG pot sa nu fie detectate:
b)Este necesar sa se extraga autoaglutininele a figore din ser prin metoda de
autoabsorbtie la rece.Serul absorbit se testeaza ulterior cu eritrocitele
reagentilor A1 si B.
Erorile testarii serologice pot fi dependente
de unele fenomene serice
Aloanticorpii activi la temperatura camerei pot aglutina
eritrocitele utilizate la testarea serologica,daca ultimele contin
Ag respectivi.De obicei,celulele reagentului utilizat pentru
detectia anticorpilor va aglutina la temperatura camerei.
Testarea corecta a serului ABO care contine alti aloanticorpi a
figore include:
 amestecul serului si celulelor la temperatura de +30+37 C.
Contradictiile pot fi evitate,daca temperatura optima de
interactiune a aloanticorpilor este mai joasa decit
temperatura la care reactioneaza anti-A si anti-B;
 Indentificarea aloanticorpilor cu 66 posibile detectie
ulterioara a Ag respective pe eritrocitele reagentilor A1 sau B
.
Aglutinarea ,,la rece “specifica si
nespecifica
Aglutinarea ,,la rece”nespecifica (serul aglutineaza
orice tip de Ag si autocontrolul pozitiv) arata ca este
prezent un autoanticorp.
Aglutinarea ,,la rece’’specifica (serul aglutineaza unul
sau mai multe tipuri de Ag) arata ca este prezent un
aloanticorp/pi. In acest caz Ac trebuie sa fie
indentificati si apreciati semnificatia lor clinica.
Aglutinarea ,,la rece “specifica si nespecifica
 Ac ,,la rece” provoaca aparitia aglutinarii specifice si
nespecifice

 Indicatorul prezentei Ac ,,la rece”este aglutinarea serului

testat cu eritrocitele de grup O.

 Daca Ac ,,la rece”aglutineaza orice tip de eritrocite indiferent

de tip de Ag –are loc aglutinarea nespecifica ,,la rece”

 Aglutinarea ,,la rece”specifica si nespecifica este mai

exprimata la temperaturi mai joase decit temperatura
corpului.
Aglutinarea ,,la rece “specifica si
nespecifica
Pentru a evita confundarea aglutinării adevărate(specifica) cu
ceea nespecifică, se va ţine cont de posibilitatea panaglutinării şi
pseudoaglutinării.

Panaglutinarea la rece se poate produce în caz de utilizare a

serurilor proaspete şi de determinare a grupelor sangvine la o
temperatură mai joasă de 17-18 0C. Ea survine mai târziu decât cea
adevărată şi decurge lent (de la 5 până la 15 min.). Fulgii de
eritrocite sunt mai puţin stabili şi se descompun în urma agitării
lamei de sticlă sau după adăugarea unei picături de soluţie
fiziologică. Dezvoltarea panaglutinării nespecifice, poate fi
cauzată nu numai de temperaturile joase, dar şi de calitatea
sângelui.
Solutionarea contradictiilor de testarea a
sistemului ABO
Pentru rezolvarea acestor probleme se efectueaza testarea repetata a mostrei
date.Daca primar sa utilizat suspensia de eritrocite in plasma sau ser,atunci
la cercetarea repatata se recomanda utilizarea suspensiei de celule spalate in
solutie salina.Daca divergentele din nou sunt prezente ,atunci se efectuiaza
urmatoarele manevre:
1. Recoltarea unei monstre sanguine noi,care se testeaza si astfel
contradictiile dependente de contaminarea probelor sau marcarea
incorecta dispar.
2. Spalarea celulelor testate si a celulelor reagentului pentru inlaturarea
tuturor componentilor serici si chimici capabili sa induca reactii pozitive
neasteptate;
3. Testarea eritrocitelor cu Ac anti-A ,B anti-A1 sau anti-H (AB)in functie de
problema concreta.
4. Daca se presupune prezenta anti-A1,serul se testeaza cu utilizarea citorva
monstre eritrocitare A2
V a multumesc!!!