PLACENTA

CURSANT: COORDONATOR:
DOBRESCU –CHIRILA LILIANA PROFESOR DOCTOR – NICOLETA LAMATIC

Scoala Postliceala Sanitara

Piatra Neamt
Anul III - B
CUPRINS

1. FORMAREA PLACENTEI
2. STRUCTURA PLACENTEI
3. ROLURILE PLACENTEI

Definitie
PLACENTA este un organ temporar care se dezvoltă în timpul sarcinii și leagă copilul în curs
de dezvoltare de uterul mamei. Oferă oxigen, nutrienți și elimină deșeurile din sângele
copilului
 FORMAREA PLACENTEI

• Formarea placentei incepe la scurt timp dupa conceptie, la aproximativ 7 zile dupa ce a avut
loc fertilizarea ovulului, zigotul ajunge in uter si initiaza procesul de nidatie: implantarea in peretele uterin care
il va hrani pe viitor.
• Celulele din aceasta formatiune (blastocist) se separa la cele doua poluri opuse ale sacului embrionar: o parte vor
forma bebelusul (in prezent abia un embrion), in timp ce celelalte se vor “ingropa” in mucoasa uterina, unde vor
incepe sa constituie o forma primitiva a placentei.
• Este alcatuita, in principal, din vase de sange si se poate dezvolta oriunde in cavitatea uterina, in functie de
pozitionarea ovulului fertilizat. De cele mai multe ori, este localizata in partea superioara a uterului, dar se poate
atasa de peretele posterior sau anterior al acestuia, de cel drept ori de cel stang.
• Din punct de vedere al aspectului sau, placenta poate fi descrisa ca un disc spongios cu doua fete: fata atasata de
peretele uterin si fata dinspre fat. Prima are o culoare rosu inchis, iar cea de-a doua este gri. Ca dimensiuni,
aceasta poate ajunge pana la 20-30 de cm si va cantari aproximativ 500 - 600 de grame.
FORMAREA PLACENTEI
Dezvoltarea placentei se produce pe parcursul urmatoarelor doua
luni, dar ea devine functionala cu mult inainte. In orice caz,
evolutia ei este continua pe intreaga perioada a sarcinii, ea
reprezentand un organ de sine statator care, am vazut deja,
indeplineste un mare numar de functii.
Primul pas in aceasta dezvoltare este reprezentat de transformarea
capilarelor fine in vase mari de sange, care vor asigura fluxul
necesar cresterii unei fiinte umane miniaturale. Se considera ca in
saptamana 12 de sarcina, placenta este deja suficient de bine
dezvoltata incat sa preia functiile pe care le avea corpul galben
ramas pe suprafata ovarului dupa ovulatie.
Placenta are doua componente: una materna, reprezentata de
endometrul modificat sub actiunea hormonilor, si una fetala, cu
celule specializate care formeaza niste poiectii denumite vili
corionici, foarte bogate in vase de sange
 STRUCTURA PLACENTEI

• Placenta este compusă din țesuturi materne și embrionare. Componenta embrionară se numește corion și este
formată din trofoblasti, care formează partea exterioară stratul de blastocist. Placenta în sine este țesut fetal care
este încorporat în peretele uterin și primește alimentarea cu sânge matern prin arterele spirale uterine.
• Placenta are trei straturi: stratul cel mai interior se numește amnios, care înconjoară fătul; stratul mijlociu este
alantoida, derivată din intestinul posterior embrionar și conține vase de sânge din ombilic; stratul cel mai exterior
este corionul, care intră în contact cu endometrul și este format din citotrofoblast intern și celule sincitiotrofoblaste
exterioare.
• Placenta formează o legătură fermă între făt și mamă. Vilozitățile coriale, care sunt proiecții asemănătoare
degetelor, cresc de la suprafața exterioară a corionului în țesutul uterin. Aceste vilozități pătrund în peretele uterin
matern și formează placenta. Prin placentă, embrionul în curs de dezvoltare primește nutrienți și oxigen de la
mamă, eliberând în același timp dioxid de carbon și deșeuri azotate.
• Placenta permite apropierea dintre sângele matern și cel fetal, permițând schimbul de materiale. Nutrienții, apa,
sărurile minerale, vitaminele, hormonii, anticorpii și oxigenul trec din sângele matern în sângele fetal, în timp ce
deșeurile metabolice fetale precum dioxidul de carbon, ureea și căldura trec în sângele matern. Placenta servește
ca organ nutritiv, respirator și excretor pentru făt.
• Este important să reținem că sângele mamei și al fătului nu se amestecă în placentă sau în altă parte. Ele sunt
separate printr-o membrană prin care substanțele trebuie să difuzeze sau să fie transportate activ. La om, placenta
este descrisă ca deciduată (cu contact intim între țesutul fetal și matern), discoidal (vilozități - ,,incretituri marunte
pe suprafata unor organe,, sub formă de disc) și hemocorial (epiteliu corionic în contact direct cu sângele matern).
STRUCTURA PLACENTEI
 ROLURILE PLACENTEI

PLACENTA ÎNDEPLINEȘTE CÂTEVA FUNCȚII CRUCIALE ÎN TIMPUL SARCINII

• Nutriţie: Placenta permite transferul de nutrienți din sângele mamei în sângele fetal. Facilitează trecerea
materialelor alimentare necesare pentru creșterea și dezvoltarea fătului.
• Digestie: Celulele specializate din placenta, numite trofoblasti, ajuta la digerarea proteinelor inainte ca acestea sa
fie transportate in sangele fetal.
• Funcția respiratorie: Placenta acționează ca un organ respirator pentru fătul în curs de dezvoltare. Deoarece
plămânii fetali nu sunt funcționali, schimbul de oxigen și dioxid de carbon are loc prin placentă. Oxigenul din
sângele matern difuzează în sângele fetal, în timp ce dioxidul de carbon din sângele fetal difuzează în sângele
matern.
• Funcția excretorie: Deșeurile metabolice, cum ar fi ureea, acidul uric și creatinina, sunt excretate din sângele
fetal în sângele matern prin placentă. Acest lucru este necesar deoarece rinichii fetali nu sunt complet dezvoltați
și nu pot îndeplini singuri funcția de excreție.
• Depozitare: Placenta poate stoca glicogen și grăsime, oferind o rezervă de energie pentru făt înainte ca ficatul
acestuia să fie complet dezvoltat.

Plac
enta
 ROLURILE PLACENTEI

• Barieră: Placenta acționează ca o barieră de protecție, permițând substanțelor benefice să treacă din
sângele matern în sângele fetal, prevenind în același timp trecerea substanțelor nocive. Cu toate acestea,
anumite substanțe precum nicotina, medicamentele care creează dependență, virușii și bacteriile pot
traversa bariera placentară și pot prezenta riscuri pentru fătul în curs de dezvoltare.
• Funcția de protecție: Placenta acționează ca o barieră, împiedicând transmiterea anumitor bacterii și viruși
de la mamă la făt. Ajută la protejarea fătului în curs de dezvoltare de potențiale infecții, chiar dacă mama
este infectată.
• Funcția endocrină: Placenta funcționează ca o glandă endocrină, secretând diferiți hormoni pentru a
susține sarcina. Acești hormoni includ gonadotropina corionică umană (hCG), estrogenul, progesteronul și
somatomamotropina corionică umană. hCG este important pentru menținerea funcției corpului galben până
când placenta poate produce suficient estrogen și progesteron pentru a susține sarcina. Placenta preia treptat
producerea acestor hormoni in timpul primului trimestru.
 Va multumesc!
3 Octombrie 2023

Sursa:
https://
microbiologynote.com/ro/placenta-defini%C8%9Bie-structur%C4%83-tip
uri-func%C8%9Bii
/#Structure_of_Placenta