PSIHOLOGIA COPILULUI

CURS 1

Viata intrauterina și nașterea

VIAŢA INTRAUTERINĂ
• Fecundaţia reprezintă întâlnirea ovulului cu spermatozoidul.
• Spermatozoizii mobili depuşi în vagin străbat în câteva minute (2-10) colul uterin,
avansează în uter, ajungând în partea superioară a trompelor, locul de fecundaţie, după
o oră şi jumătate, două.
• Pe acest parcurs suferă anumite modificări.
• Dintre ei, numai unul singur ajunge propriu-zis aproape de ovul. După aceea se
produce fuziunea membranelor celor două celule, iar ceilalţi spermatozoizi nu mai pot
intra în ovul.
• Spermatozoidul îşi pierde flagelul, iar nucleul lui creşte în volum. Se activează ovulul,
al cărui nucleu se măreşte, la rândul lui. Cele două nuclee fuzionează în partea centrală
a ovulului.
• Astfel se formează celula – ou, numită zigot.
• Ovulul are întotdeauna un cromozom X. El este fecundat de un spermatozoid care
conţine fie un cromozom X, fie unul Y. În funcţie de acesta, fătul are un anumit sex:
 masculin (cu cromozomul Y)
 feminin (cu cromozomul X).
• În zigot, prima celulă a fătului, există 46 de cromozomi: 23 materni şi 23 paterni. Ei
conţin genele.
• Cromozomii materni şi cei paterni se asociază pe perechi.
• Vorbim de două tipuri de gene:
 dominante: cele care se manifestă,
 recesive: cele care rămân ca potenţial, fiind posibil să fie dominante la
generaţia următoare.

Gemenii pot fi:

• Bivitelini: rezultaţi din fecundarea simultană a două ovule diferite de către doi
spermatozoizi în timpul aceluiaşi raport sexual. Ei provin din doi zigoţi diferiţi. Ei
vor semăna, dar nu mai mult decât fraţii în general.
• Univitelini: un singur spermatozoid fecundează un singur ovul, rezultând un ou
unic, care se va separa în două părţi egale, care se vor dezvolta independent. Vor
rezulta copii asemănători, cu acelaşi patrimoniu genetic.
• La scurtă vreme după fecundare, prima celulă se divizează. La 60 de ore de la
fecundare se ajunge la 8 celule. Când ajunge la 16 celule, se numeşte morulă.

1
PSIHOLOGIA COPILULUI
CURS 1

Viata intrauterina și nașterea

• Volumul este, însă, acelaşi cu al ovulului iniţial.

• Între timp oul se deplasează din treimea externă a trompei uterine spre uter.
• Când are 64 de celule se numeşte blastulă. Celulele periferice, mai mici, le înconjoară
pe cele centrale, mai mari. Acestea din urmă formează butonul embrionar. Mica sferă
se scobeşte în interior, formează o cavitate plină cu lichid ce adăposteşte butonul
embrionar.
• Din butonul embrionar ia naştere embrionul, iar învelişul exterior poartă numele de
trofoblast.
• În zilele 4-5 de la fecundaţie, blastula pluteşte liber prin uter, după care se lipeşte de
mucoasa uterină. Această fixare este “protejată” de secreţia mare de progesteron care
împiedică uterul să se contracte ca în timpul menstruaţiei. Progesteronul este produs
de corpul galben, format din ceea ce a rămas din foliculul care a eliberat ovulul tocmai
fecundat.
• Corpul galben este menţinut în activitate prin secreţia de gonadotrofină de către
trofoblast, în timpul primelor două spătămâni.
• La a şaptea zi de la fecundaţie (21-22 de zile de la începutul ultimei menstruaţii),
celulele externe ale blastulei încep să se insinueze între celulele epiteliului uterin,
marcând debutul implantării.
• Trofoblastul va forma placenta. Ea va avea rolul de a permite schimburile dintre
sângele matern şi cel al fătului. Placenta este o anexă embrionară. Prin cordonul
ombilical, fătul va fi conectat la placentă.
• Cavitatea amniotică este o altă anexă (punga apelor). În ea trăieşte fătul până la
naştere. Se formează în opta zi prin alungirea butonului embrionar şi a trofoblastului.
Este mărginită de o membrană numită amnios.

• Factorul Rh (Rhesus):
• Interesează în mod special în perioada sarcinii.
• La suprafaţa hematiilor (globule roşii) există, de cele mai multe ori, aglutinogenul D.
Persoana care îl posedă este numită Rh+ (Rh pozitiv). Cea care nu-l posedă este
numită Rh- (Rh negativ).
• Cei Rh-, atunci când primesc sânge cu hematii cu aglutinogenul D, produc aglutinine
anti-D (un fel de anticorpi) care distrug (aglutinează) aceste globule roşii.
Importanţa lui pentru procreare:
• Dacă ambii părinţi sunt Rh+ (cum sunt majoritatea) copilul este şi el Rh+.
• La fel dacă ambii sunt Rh-.

2
PSIHOLOGIA COPILULUI
CURS 1

Viata intrauterina și nașterea

• Dacă mama este Rh+ şi tatăl Rh-, există o şansă din trei să fie copilul Rh-, ca tatăl, şi,
cum sângele lui nu intră în contact cu cel al mamei nu are importanţă.
• Dacă mama este Rh- şi tatăl Rh+, există riscul incompatibilităţii materno-fetale, când
copilul este Rh+ ca tatăl (două treimi din cazuri).
În acest caz:
• În cursul primei sarcini nu apar complicaţii.
• Totuşi, câteva globule roşii ale fătului Rh+ trec în sistemul circulator al mamei în
cursul remanierilor placentare care au loc pe la patru luni şi jumătate, şi mai ales când
se desprinde placenta la naştere.
• În acel moment, aglutinogenul D de pe hematiile copilului determină formarea, în
sângele mamei, de aglutinine anti-D.
• Problemele apar la o nouă sarcină, atunci când din nou sângele mamei intră în contact
cu hematiile fătului şi creşte iar nivelul de aglutinine anti-D.
• La rândul lor, acestea traversează placenta, se fixează pe hematiile fătului, alterându-
le. Vorbim de boala hemolitică a nou-născutului, manifestată prin anemie severă şi
leziuni ale ficatului şi splinei.
• Pentru a se preveni exsangvino-transfuzia (schimbarea sângelui nou născutului sau
chiar fătului), se foloseşte un tratament preventiv.
• El constă în injectarea la mamă, la 72 de ore de la naştere, de gamaglobuline
purtătoare de aglutinine anti-D, care aglutinează toate hematiile Rh+ ale copilului care
au trecut în sângele mamei, astfel încât sângele ei este “curăţat” de acestea şi nu mai
formează aglutinine anti-D.
• Această imunizare este bine să existe nu numai după o naştere, ci şi după un avort.
• La trei săptămâni de la concepţie apare tubul neural. Se formează pe partea dorsală.
• Apoi se formează trei bulbi din care va deriva creierul.
• Se formează şi măduva care este foarte lungă.
• În regiunea frontală încep să se constituie organele de simţ, începând cu forma primară
a ochiului şi urechii interne.
• La patru săptămâni de la concepţie apar mugurii membrelor (întâi cele superioare
apoi cele inferioare).
• În a 22-a zi, cele două tuburi cardiace fuzionează într-unul singur, care are pe alocuri
îngroşări separate prin porţiuni mai subţiri: atriile şi ventriculele primitive.
• Se realizează o mişcare circulară a sângelui: inimă, aortă, anexe, vene, inimă.

3
PSIHOLOGIA COPILULUI
CURS 1

Viata intrauterina și nașterea

În a doua lună de sarcină (5 săptămâni de la fecundare):

• Din ţesutul cartilaginos primitiv (precartilaj), apar mugurii care vor forma membrele şi
elementele din care se vor forma vertebrele.
• S-a dezvoltat inima, care formează o proeminenţă. Ea poate fi văzută bine la ecograf.
• Continuă elaborarea sistemului digestiv.
• Greţurile, salivoreea şi oboseala reprezintă simptome normale. Însă mama trebuie să
acorde atenţie surmenajului şi eforturilor prea mari.
La a 14-a săptămână de la fecundare:
• Lungimea fătului este de 14 cm, şi greutatea de 110 g.
• Fătul devine mai activ, având mişcări involuntare ale membrelor.
• În cursul acestei luni se formează derma, stratul profund al pielii, iar la nivelul
epidermei intră în funcţiune primii corpusculi, care permit apariţia simţului tactil.
• Procesul de osificare se află în plină desfăşurare.
• Inima bate de 110 – 120 de ori pe minut.
• Începe să funcţioneze glanda tiroidă.
La 23 de săptămâni de la fecundare:
• Lungimea fătului este de 28 de cm, iar greutatea de 560 g.
• Tegumentele sunt netede şi s-a format ţesutul adipos subcutanat.
• Ţesutul muscular se generalizează.
• Diferenţierea organelor sexuale este încheiată.
• Numărul neuronilor este definitiv, migrarea lor se încheie şi rămâne doar să se
diferenţieze.
La 28 de săptămâni de la fecundare (a şaptea lună de sarcină):
• Dacă se produce naşterea copilul ar putea supravieţui în condiţii de asistenţă specială.
• Fătul are o percepţie mai bună, aude sunete şi are senzaţii.
• Reacţionează la un sunet care îl solicită (în mod reflex) ca să-şi exprime plăcerea sau
neplăcerea.
• Percepe emoţiile puternice ale mamei prin intermediul adrenalinei care trece prin
placentă.
• Mişcările respiratorii sunt ritmice, coordonate.

4
PSIHOLOGIA COPILULUI
CURS 1

Viata intrauterina și nașterea

• Începe să funcţioneze autoreglarea temperaturii interne.

• Se realizează mielinizarea unor formaţiuni nervoase (la nivelul măduvei spinării, al
unor nervi cranieni)
• Sunt deja formate şanţuri corticale în anumite zone.
• Fătul trăieşte în universul sunetelor corpului mamei sale. Astfel, un experiment
efectuat de Salk la jumătatea secolului trecut pe nou născuţi, care au fost plasaţi într-o
cameră cu un metronom, a arătat că atunci când ritmul acestuia era de 72 de bătăi pe
minut (cel cardiac) copiii erau mai liniştiţi, decât atunci când era de 120 de bătăi pe
minut.
• Alte experimente au arătat că nou-născutul distinge vocea mamei de a altor femei şi ea
are un efect calmant asupra lui la patru ore de la naştere.
Luna a noua (36 de săptămâni de la fecundare):
• Are o lungime de 46,5 cm şi o greutate de 2,650 kg.
• Fătul cunoaşte vocea mamei, sunetul inimii, ştie dacă mama doarme, mănâncă sau
merge.
• Plimbările mamei îi fac plăcere pentru că-l leagănă.
La 37 de săptămâni de la fecundare:
• Lungimea este de 48 cm, iar greutatea de 2,9 kg.
• Nu mai are loc să se mişte. Este poziţionat cu capul în jos.
La a 38-a săptămână de la fecundare:
• Are o lungime de 50 de cm şi o greutate de 3,3 kg.
• Dacă nu s-a născut deja, aşteaptă să o facă.
Stadiile dezvoltării intrauterine sunt:
• De ou (preembrionar): până la sfârşitul celei de-a doua săptămâni de la concepţie,
• De embrion (până la 80 de zile),
• Fetal (până la naştere).

5
PSIHOLOGIA COPILULUI
CURS 1

Viata intrauterina și nașterea

Haptonomia:
• Reprezintă o tehnică de comunicare cu copilul în perioada intrauterină prin care se
recunoaşte potenţialul lui şi dreptul lui de a fi respectat de părinţi chiar din momentul
concepţiei.
• Haptonomia prenatală le permite părinţilor să comunice cu copilul lor încă înainte de
naşterea acestuia. Importante legături bazate pe respectul autonomiei celuilalt se pot
construi în acest proces de comunicare emoţională cu copilul nenăscut. Contactat
astfel de mamă şi tată, copilul se simte iubit şi dobândeşte un sentiment de securitate
de bază. Pe de altă parte, „răspunzându-le" părinţilor, el îi face pe aceştia mai siguri de
ei, îi valorizează ca părinţi. Condiţia de bază a acestui contact este să se realizeze în
trei. Dacă tatăl nu este motivat, comunicarea nu se poate realiza.