Funcția normala de reproducere a omului cuprinde cвteva perioade :
a) fecundația; b) segmentarea și migrația tubară; c) ovoimplantatia; d) placentația și dezvoltarea oului. Pentru ca sa survină sarcina este necesar de o sincronizare în timp a procesului de ovulație și prezența spermatozoizilor, ovulul și spermatozoidul se vor întălni în treimea distală a trompei uterine. Cerințele pentru instalarea sarcinii : 1. celulele sexuale sa fie mature ; 2. sa fie posibila întălnirea lor. Distanța de 20 cm din fundul de sac vaginal posterior pîna la treimea distală a trompeți uterine, unde are loc fecundarea, spermatozoidul o va parcurge in 2 ore. In 3 minute va fi în colul uterin, оn 20 minute - în cavitatea uterului. Ovulul își păstrează capacitatea de fecundare 12 - 24 ore, spermatozoidul 24 - 48 ore, însă în căile genitale feminine supravetuiește pînă la 7 zile. Contopirea celulelor sexuale are loc in treimea distală a trompei uterine . Structura ovulului 1. coroana radiataă 2. zona pelucidă 3. membrana vitelină 4. zona vitelogenă 5. nucleul cu nucleoli Structura spermatozoidului 1. capul, care conține nucleul și acrosomul 2. găt 3. piesa intermediară, care conține mitocondri 4. coada. Fecundația -reprezintă începutul unui proces complex оn apariția unui nou sistem biologic și constă în contopirea celor două celule sexuale mature, formarea elementelor nucleare și protoplasmatice, numite zigot sau celulă - ou . Acrosomul spermatozoidului conține fermenți: hialuronidaza și tripsinacu ajutorul cărora el lezează membranele ovulului și pătrudeîn interiorul lui. Pătruns în interior, el își cuplează pronucleul său cu al ovulului, restabilind caracterul diploid de cromozomi. Segmentația și migrația tubară a oului. – începe la 24 ore după fecundație. Celula rezultată poseda capacități proprii de multiplicare rapidă și de organizare. Din momentul conceperii începe un proces complicat și rapid de formare a noului organism. Timp de 3-4 zile se formează un conglomerat de celule, care se multiplică prin divizare (blastocitul), și care se mișcă pe cutele mucoasei uterine, pănă ajunge în cavitatea uterină. Zigotul ajunge la acest stadiu la 72 - 96 ore. Formațiunea compusă din 16 blastomere (stadiul de morulă) se dezvoltă asimetric - unele blastomere sănt mari și se dispun central. Din ele se dezvoltă butonul embrionar. Altă grupă de blastomere se dispun periferic , sănt mai mici, alungite, aplatizate, se divid cu o viteză mare și din ele se dezvoltă trofoblastul. Între aceste două grupuri de celule apare o cavitate chistică ( lecitocel). Blastocitul este înconjurat de membrana pelucidă și coroana radiată. Migrația este un proces simultan segmentației și constă în deplasarea oului de la locul fecundației în cavitatea uterină, acolo unde se implantează. Ovoimplantația reprezintă totalitatea proceselor biologice, ce determină penetrarea și fixarea blastocitului în endometriu. Trompa uterina blastocitul o parcurge оn aproximativ 5 zile și treptat se divizează , cănd ajunge în uter (în ziua a 6-a ) se începe procesul de cautare a culcusului (nidația). Procesul de implantare durează pănă оn ziua a 12-13-a de la fecundație, oul fecundat la început se alipește de mucoasa uterină, apoi împinge celulele ei, formănd fisuri, printre care se adăncește, unele celule sănt topite, formăndu-se o adăncitură, în care coboară produsul de concepție. Celulele endometriului acoperă oul embrionar. Din acest moment se începe dezvoltarea propiu-zisa a embrionului . Placentația La aproximativ 2 luni este deja formată și placenta . Pănă la 12 săptămăni produsul de concepție se numeste embrion, după 12 s.- făt . Sarcina durează 38- 42 săptămвni. Oul la termen este format din făt și anexe . Anexele fetale sunt membranele amniotice, lichidul amniotic, cordonul ombilical și placenta . Placenta este organul provizoriu, care face legătura dintre mama și făt, se situează pe fundul uterului anterior sau posterior, căntărește 0,5 - 0,6 kg , (1/6 din masa fătului ). Are forma rotundă sau ovală, discoidă (în centru este mai groasă, iar spre periferie se subțiază), și trece оn membranele amniotice. Are diametru de 15 - 23 cm și grosimea 3 - 5 cm în centru. Are fata maternă și fața fetală. Fata fetală are o culoare gri -albăstruie, este acoperită de membrana amniotică transparentă, prin care se vad vasele sanguine. De regula, în centru se instalează cordonul ombilical . Fața maternă este de culoare rosietica, lucioasă, neregulată, brăzdată de șanțuri care o împart în 15-20 de lobi, numite cotiledoane . Funcțiile placentei : 1-nutritivă; 2- respiratorie; 3- excretorie ; 4- endocrina ; 5-bariera imunologică Placenta secretă progesteronul, horiogonadotropina, hormonul lactogen placentar și tiriotropina. Cordonul ombilical face legătura dintre mamă și făt, este construit dintr-o venă ombilicală, prin care curge sănge arterial de la mama spre făt și două artere spiralate în jurul venei, prin care curge sănge venos de la făt spre mamă. Aceste trei formațiuni sănt înconjurate de gelatina Wharton, iar la exterior sănt învelite de membrana amniotică. Cordonul are o lungime 50-70cm și diametrul 15-20 mm. De regulă cordonul se înseră în centru placentei sau paracentral, însă uneori se înseră pathologic - pe membranele amniotice. Sistemul amniotic reprezintă masa de lichid din interiorul cavității amniotice, care este delimitată de membranele amniotice. În interiorul cavității amniotice se găsește lichidul amniotic, care este produs de către membranele amniotice și de către făt prin arborele trahiobronhial, aparatul cardiovascular, piele, aparat renal și transudat plasmatic la nivelul vaselor ombilicale. Fătul zilic înghite 250-300 ml de lichid amniotic și tot atăt excretă prin transudat și urină . Cantitatea de lichid amniotic variază mult în dependență de vărsta sarcinii de la 30-40 ml în săptămвna a 8-10, pănă la 1000 ml la săptămăna a 28-28-a, la sfărșitul sarcinii cantitatea de lichid se reduce la 600 - 800 ml. Are gust sărat, miros caracteristic de spermă, reacția alcalină. În primele luni de sarcină lichidul amniotic este clar, iar după 30 săptămвni el devine opalescent. In norma conține NaCl, lanugo ,vermix caseosa, fermenți, hormoni, lipide, glucide, colesterol, acizi grași, uree, creatinina. Patologic conține sănge și meconiu. Funcțiile lichidului amnniotic: 1) apăra de traumatisme; 2) menține temperatură constantă în cavitatea uterului; 3) favorizează dezvoltarea normala și uniformă a uterului; 4) favorizează miscarile fetale 5) nu permite formarea de aderente dintre făt și uter. În norma se conține aproximativ 1 l de lichid amniotic. Dacă este mai puțin de 500 ml de lichid – se numește oligoamnios ; 1500-2000ml - polihidramnios . Membranele fetele: reprezintă învelișul în care se dezvoltă fătul. În structura lor se descriu amniosul, corionul și stratul sponcios situat între ele. Perioadele critice оn dezvoltarea embrionului și a fătului. I- perioada de implantație II- perioada de organogeneză și placentație ( apar malformații congenitale) III- perioada fetală - factorii nocivi nu provoacă efecte embriotoxice sau teratogene. Fătul la diferite vărste de sarcină. I lună - are loc segmentația zigotului, nidația, ovoimplantația, formarea embrionului, rudimentelor organelor principale și membranelor germinative. Sfărșitul II lună– (la 8 săpt.) embrionul are lungime 3,5 cm, apar rudimentele mebrelor, căpușorul are lungimea corpului și pe el se observă ochișorii, nasul, gura, se începe formarea organelor genitale. Sfărșitul III lună (12 săpt.) -lungimea 9 cm, masa 20-25 g capul mare , membrele fac mișcări, se disting degetele, în scheletul cartilaginos apar primele puncte de osificare. Sfărșitul IV lună( 16 săpt) - lungimea 16 cm, masa 100-120g. Fața este formată, se distinge sexul fătului mișcările sănt energice, dar nu sănt percepute de mamă, se produce osificarea craniului. Sfărșitul V lună (20 săpt.) - lungimea 25cm, căntărește 280 - 300g, tegumentele roșii acoperite de lanugo, începe să se formeze sebumul fetal, iar în intestine meconiu. Mama simte mișcările fetale, iar prin auscultație se determonă bătăile cordului fetal. Sfărșitul VI lună (24 săpt.) -lungimea 30cm, masa 600 - 680g, miscările active. Fătul se naște viu, face mișcări respiratorii. Sfărșitul VII lună (28 săpt.) - lungimea 35cm, masa 1000-1200g, tegumente zbărcite, acoperite de sebum și lanugo, cartilajele urechilor și nasului sănt moi. Sfărșitul VIII lună (32 săpt.)- lungimea 40-42 cm, masa 1500-1700g Sfărșitul IX lună (36 săpt.) lungimea 45cm, masa 2400-2500g Sfărșitul X lună (40 săpt.) - masa 3400-3600g, lungimea 50-52 cm Semnele maturității fătului : - lungime corpului - 48-52 cm, - masa - 2500-3500 grame, - circumferință fronto-occipitala - 34 cm , - diametrul umerilor (biacromean) - 12 cm, circumferință la acest nivel - 35 cm , - diametrul soldurilor - 10 cm, circumferință la acest nivel - 27 cm. - pielea este roza, acoperită de lanugo doar pe umeri, brate și partea superioară a spatelui. - lungimea parului pe cap - 3-7 cm. Unghiile sănt bine dezovltate acoperă loja unghiala. - țesut adipos bine dezvoltat. - piept bombat, cordonul ombilical situat la jumătatea distanței dintre simfiză și procesul xifoid. - cartilajele nasului și a urechii bine dezolvate. - organele genitale dezvoltate, testiculele coborăte în scrot. Labiile mari acoperă labiile mici - vocea puternica, suptul viguros, mișcări active, ochii deschiși . Diametrele capului nou-născutului : 1. fronto -occipital egal cu 12 cm. Măsoară distanța de la glabela pănă la protuberanță occipitala, circumferință - 34 cm; 2. diametrul oblig mare -submento - occipital 13 cm, se măsoară de la vărful barbiei pănă la protuberanța occipitala, circumferință 38-42 cm; 3. diametrul oblic mediu – suboccipito - frontal - 10 cm, circumferință - 33 cm, se măsoară din fosa suboccipitală pănă la hotarul părtii piloase a capului; 4. diametrul oblig mic – suboccipito - bregmatic - 9,5 cm, circumferință - 32 cm; 5. diametrul vertical -submento - bregmatic 9,5 -10 cm, circumferință - 33 cm, se măsoară din fosa sublingvală pănă la fontanela mare; 6. diametrul transversal mare - biparietal, reprezintă distanța dintre protuberanțele parietale 9,5 cm ; 7. diametrul transversal mic - bitemporal egal cu 8,5 cm, reprezintă distanța dintre protuberanțele temporale.