ȘI ÎNGRIJIRI

ACORDATE DE
ASISTENȚII
MEDICALI
ARAD, A.M.G., anul I

IV. Administrarea medicamentelor

A.Administrarea medicamentelor pe cale orală
a)Definiție : calea orală este calea naturală de administrare a
medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei
bucale , a intestinului subțire sau gros
b)Scop: Obținerea unor efecte locale sau generale ale medicamentelor:
♠efecte locale ( favorizarea cicatrizării ulcerațiilor mucoasei
digestive; protecția mucoasei gastro- intestinale; înlocuirea
fermenților digestivi; dezinfecția tubului digestiv)
♠efecte generale ( resorbite la nivelul mucoasei digestive pătrund în
sânge și acționează asupra unor organe , sisteme și aparate
(antibiotice, vasodilatatoare, sedative)
c) Contraindicații: medicamentul este inactivat de secrețiile digestive;
medicamentul prezintă proprietăți iritante asupra mucoasei gastrice;
pacientul refuză medicamentele; se impune o acțiune promptă a
medicamentelor; medicamentul nu se resorbe pe cale digestivă; se
impune evitarea circulației portale
d)Forme de perezentare: a)lichide: soluții, mixturi, infuzii, decocturi,
extracte, uleiuri, emulsii
b)solide: pulberi , tablete, granule, mucilagii
e)Tehnica administrării: pregătirea materialelor (medicamentul , lingura ,
lingurița , pipeta , ceașca, apă, ceai, lapte); pregătirea pacientului (așezarea
lui în poziție semișezândă, este informat asupra efectelor principale și
secundare ale medicamentelor); administrarea medicamentului
a)lichidele se pot administra diluate cu apă sau ceai , sau nediluate ,
oferindu-se după aceea apă sau ceai ; se măsoară doza de administrare
astfel: siropuri , uleiuri , ape, emulsii cu paharul sau ceașca; mixturi , soluții
, emulsii- cu lingura sau lingurița; tincturile, extractele- cu pipeta
b)solidele: -tabletele se așază pe limba pacientului și se înghit ca atare; cele
care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale se așază sub limbă
-pulberile divizate în cașete sau capsule se înmoaie înainte în
apă și se așază pe limbă pentru a fi înghițite; pulberile nedivizate se
dozează cu lingurița ca și granulele
f)De reținut:-1 linguriță =5 ml soluție apoasă , 4,5 ml ulei , 6,5 ml sirop;
-1 linguriță rasă = 1,5 -2,5 g pulbere;
-1 linguriță cu vârf = 2,5 -5 g pulbere;
-1 vârf cuțit = 0,5 -1 g pulbere
g)Reorganizarea: instrumentele folosite se dezinfectează,se spală
B.Administrarea medicamentelor pe cale rectală
a)Calea rectală= o cale digestivă de administrare a medicamentelor
b)Indicații: -pacienții cu tulburări de deglutiție; pacienții operați pe
tubul digestiv superior sau cu intoleranță digestivă; pacienții la care se
dorește evitarea circulației portale
c)Scop: efecte locale și generale: efectele locale( purgativ; calmarea
durerilor; atenuarea peristaltismului intestinal; atenuarea proceselor
inflamatorii locale); efecte generale (prin absorbția la nivelul
mucoasei rectale, medicamentele pot acționa asupra unor organe sau
sisteme)
d)Forme de administrare: supozitoare, clisme medicamentoase
Administrarea supozitoarelor: supozitoarele sunt forme
solide , conice sau ovale cu o extremitate esențială ele se dizolvă în
raport cu temperatura corpului
Etape: pregatirea materialelor necesare (manusi de
cauciuc , tavita renala , vaselina , supozitoare); pregatirea
pacientului:-psihic (cale de administrare , pozitie , efecte); fizic
( așezarea in pozitie de decubit lateral cu membrele flectate;
clisma evacuatoare si tub de gaze in cazul administrari de
 Administrare: asistenta se spală pe mâini; îmbracă mănușile de cauciuc;
despachetează supozitoarele din ambalaj; unge cu vaselină supozitorul; cu mâna stângă
depărtează fesele pacientului și evidențiază orificiul anal; cu mâna dreaptă introduce
supozitorul în anus, cu partea ascuțită înainte; împinge supozitorul cu indexul sau inelarul până
când trece complet de sfincterul intern al anusului; mănușile se dezinfectează, se spală, se
pregătesc pentru sterilizat; îndepărtarea deșeurilor
Administrarea clismelor medicamentoase
Definiție: clisma medicamentoasă este o formă specială de administrare a
medicamentelor pe cale rectală prin care se introduc diferite medicamente dizolvate prin anus
în intestinul gros, cu ajutorul unei seringi adaptate la canula rectală
Indicații:
 -când se dorește o acțiune locală asupra mucoasei
 -când calea orală nu este practicabilă
 -când se dorește ocolirea căii portale
Variante:
 -Microclismele: substanța medicamentoasă se dizolvă în 10 -15 ml de apă distilată , ser
fiziologic sau soluție izotonă de glucoză și se introduce cu ajutorul unei seringi
adaptate la canula rectală
 -Clisma picătură cu picătură:
-se pot introduce în organism 1 -2 l soluție medicamentoasă în 24 h, într-un ritm de 60
picături pe minut
-pentru menținerea constantă a temperaturii soluției se vor folosi rezervoare thermostat
sau se învelește irigatorul într-un material moale (39 – 42 0 C)
 Clisma medicamentoasă va fi precedată de o clismă evacuatoare (1h-1 ½ h).
C.Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie
 Calea respiratorie se pretează la administrarea medicamentelor , având în vedere suprafața
de peste 100 m2 a alveolelor pulmonare și vascularizația lor bogată. Pe cale respiratorie se
administrează: gaze sau substanțe gazificate, lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori
 Scop: dezinfecția, decongestionarea mucoasei căilor respiratorii; combaterea hipoxiei;
fluidificarea sputei
 Metode: inhalația , oxigenoterapia, inhalarea de aerosoli
a)Inhalația= reprezintă introducerea substanțelor medicamentoase în căile respiratorii, antrenate de
vapori de apă
 Indicații: rinite, bronșite, astm bronșic
 Tehnica: pregătirea pacientului: -psihică ( informare cu privire la scopul administrării
medicamentelor și explicarea modului în care va respira (inspirație pe gură, expirație pe nas);
-fizic( bolnavul stă în poziție șezândă , se învață să-și sufle nasul, se așază un prosop în jurul
gâtului, se ung buzele și tegumentele peri- bucale cu vaselină
 Pregătirea materialelor (inhalator , prosop , vaselină , cort , apă clocotită, substanță
medicamentoasă – esențe aromate, substanțe antiseptice , alcaloide)
 Se face : spălarea mâinilor; se închid ferestrele; se pune apă clocotindă în vasul inhalatorului; se
adaugă inhalantul (1 linguriță la 1-2 l apă); se așază pacientul în fața pâlniei inhalatorului; se
acoperă cu cortul; se menține fața pacientului la 30- 80 cm față de pâlnie; invităm pacientul să
inspire pe gură, să expire pe nas; se supraveghează pacientul, durata unei ședințe fiind de 5 - 20
minute; se șterge fața pacientului cu un prosop moale; pacientul trebuie să fie ferit de curenți reci
de aer, trebuie să rămână în încăpere 15 – 30 minute; materialele se șterg, se spală; inhalatorul se
dezinfectează
 De știut : inhalatorul poate deveni sursa de contaminare a căilor respiratorii, dacă nu este sterilizat
în prealabil
D.Administrarea medicamentelor pe suprafața tegumentelor
 Scop : pe suprafața tegumentelor, se aplică medicamentele care au efect local la acest nivel
 Forma de prezentare a medicamentelor : -lichide (se administrează prin badijonare, compresă
medicamentoasă); pudre; unguente sau paste; mixturi; săpunuri medicinale; creioane caustice; băi
medicinale
 Pregătirea ad ministrării : materiale : pentru protecția patului ( mușama , aleză); instrumentar și
materiale sterile (pense porttampon, spatule, comprese ,tampoane, mănuși de cauciuc); pudriere cu
capac perforat; tăviță renală; prosop de baie; pacientul ( se informează asupra efectelor
medicamentelor; se așază într-o poziție care să permită aplicarea medicamentelor
 Aplicarea medicamentelor :
-Badijonarea= înseamnă întinderea unei soluții cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon (iod ,
violet de gențiană, albastru de metil)
-Compresa medicamentoasă = aplicarea pe tegumentul bolnav a unui strat textil îmbibat în soluție
medicamentoasă (dezinfectante, antipruriginoase, antiinflamatorii)
-Pudrajul = presarea medicamentului sub formă de pudră pe piele, cu ajutorul tampoanelor sau cutiilor
cu capac perforat
-Unguentele și pastele: se aplică cu ajutorul spatulelor pe suprafața pielii, într-un strat subțire
-Mixturile: se întind cu ajutorul tampoanelor montate în porttampon, sau cu mâna îmbrăcată în mănușă ,
se lasă să se usuce
-Săpunurile medicinale sunt întinse pe piele, se lasă să se usuce și se îndepărtează după câteva ore sau 1-
2 zile
-Creioanele caustice au acțiune de distrugere a țesutului granular sau de epitelizare ( nitrat de Ag, sulfat
de Cu)
 După aplicarea medicamentelor pe piele, regiunile respective vor fi acoperite cu
comprese mari de tifon; se urmărește efectul local și eventualele efecte secundare.
 De reținut: compresele medicamentoase vor fi schimbate periodic; tampoanele se
îmbibă prin turnarea soluției și nu prin introducerea lor în borcanul cu soluție; nu se
folosește același tampon pentru badijonarea mai multor regiuni bolnave
E.Administrarea medicamentelor pe suprafața mucoaselor: -avem: mucoasa nazală,
mucoasa conjunctivală, mucoasa bucală, conductul auditiv extern și mucoasa vaginală
 Scop:prin administrarea medicamentelor, urmărim dezinfecția și decongestionarea
mucoaselor
 Forme de prezentare a medicamentului: medicamentul se află sub formă de soluții,
unguente, pulberi, globule
 Instilația= reprezintă tehnica de administrare a soluției medicamentoase pe o
mucoasă sau un organ cavitar ( nas, ureche, ochi, vezica urinară); soluțiile se
instilează cu ajutorul pipetei, sticlei picurătoare sau cu seringa
 Etape:-Pregătirea materialelor: soluția medicamentoasă, pipetă, tampoane sau
comprese sterile, prosop, tăviță renală
-Pregătirea pacientului: psihic ( informare și instruire); fizic
( bolnavul se așază în poziție corespunzătoare de decubit dorsal sau șezând cu capul
în hiperextensie pentru instilația nazală și oculară; bolnavul se așază în poziție de
decubit lateral pe partea sănătoasă, pentru instilația în conductul auditiv extern)
 Efectuarea tehnicii:
-asistenta își spală mâinile
-evacuează secrețiile din cavitate
-aspiră soluții medicamentoase în pipetă
-pune în evidență cavitatea:
 a)mucoasa conjunctivală se pune în evidență prin tracțiunea în jos a pleoapelor
inferioare cu policele mâinii stângi
 b)mucoasa nazală se pune în evidență prin ridicarea vârfului nasului
 c)mucoasa conductului auditiv extern se pune în evidență prin tracționarea
pavilionului urechii în sus și înapoi cu mâna stângă
-asistenta instilează numărul de picături recomandate de medic (pentru conductul auditiv
extern soluția va fi încălzită la 37 0 C)
-asistenta șterge cu o compresă sterilă excesul de soluție
-acordă îngrijirile ulterioare
 a)după instilația conjunctivală învață pacientul să miște globul ocular
 b)după instilația nazală bolnavul trebuie să rămână nemișcat 30 -40 secunde,
pentru ca soluția să ajungă în faringe
 c)după instilația auriculară se introduce un tampon în conductul auditiv extern
 Reorganizarea locului de muncă (se spală pipeta , se îndepartează deșeurile)
F.Administrarea medicamentelor pe cale parenterală

 Definiție: calea parentală ,în înțelesul strict al cuvântului , reprezintă calea care
ocolește tubul digestiv; dat fiind faptul că în afara injecțiilor și alte căi ocolesc
tubul digestiv (ex.: calea respiratorie ) , noțiunea de cale parenterală a fost
reconsiderată, păstrând în sfera ei numai calea injectabilă de administrare a
medicamentelor
 Avantajele căii parenterale : dozarea precisă a medicamentelor; obținerea unui
efect rapid; posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul inconștient, cu
hemoragie digestivă, vărsături
 Scopul injecțiilor : explorator : care constă în testarea sensibilității organismului
față de diferite substanțe
terapeutic: administrarea medicamentelor
 Locul injecțiilor îl constituie țesuturile în care se introduc medicamentele:
-grosimea dermului – injecție intradermică
-sub piele, în țesutul celular subcutanat – injecție subcutanată
-țesutul muscular – injecție intramusculară
-în vasele sangvine – injecția intravenoasă și injectia intraarterială
-în inimă – injecția intracardiacă
 Pregătirea injecției: materiale :
- seringi sterile cu o capacitate în funcție de cantitatea de soluție medicamentoasă
-medicamentul prescris se poate prezenta :
a) ca medicament direct injectabil, în fiole sau flacoane cu doză unică sau mai multe
doze; în seringă gata de întrebuințare
b) ca medicament indirect injectabil: pudre sau produse liofilizate ,în fiole sau
flacoane cu dop de cauciuc, însoțite sau nu de solvent
-alte materiale: tampoane sterile din vată și tifon, soluții dezinfectante, pile din metal
pentru deschiderea fiolelor, lampă de spirt, tăviță renală, garou din cauciuc, perniță
, mușama
 Pregătirea pacientului : psihică ( se informează privind scopul și locul injecției și
eventuale reacții pe care le va prezenta în timpul injecției ); pregătire fizică ( se
așază în poziție confortabilă, în funcție de tipul și locul injecției)
 Încărcarea seringii :
-se spală pe mâini cu apă curentă, se verifică seringa și acele- capacitatea și termenul
de valabilitate al sterilizării
-se verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor, eticheta, doza, termenul de
valabilitate, aspectul soluției
-se îndepărtează ambalajul seringii, se adaptează acul pentru aspirat soluția, acoperit
cu protectorul, și se așază pe o compresă sterilă
 a) aspirarea conținutului fiolelor: se golește lichidul din vârful fiolei prin mișcări
de rotație; se dezinfectează gâtul fiolei prin flambare sau prin ștergere cu tamponul
îmbibat în alcool (se flambează pila de oțel și se taie gâtul fiolei; se deschide fiola
astfel: se ține cu mâna stângă, iar cu policele și indexul mâinii drepte protejate cu
o compresă sterilă se deschide partea subțiată a fiolei; se trece gura deschisă a
fiolei prin flacără; se introduce acul în fiola deschisă, ținută între policele mâinii
drepte și având grijă ca bizoul acului să fie permanent acoperit cu soluția de
aspirat; fiola se răstoarnă progresiv cu orificiul în jos; se îndepărtează aerul din
seringă, fiind în poziție vericală cu acul îndreptat în sus, prin împingerea
pistonului până la apariția primei picături de soluție prin ac; se schimbă acul de
aspirat cu cel folosit pentru injecția care se face
 b) dizolvarea pulberilor : se aspiră solventul în seringă; se îndepărtează căpăcelul
metalic al flaconului, se dezinfectează capacul de cauciuc, se așteaptă evaporarea
alcoolului; se pătrunde cu acul prin capacul de cauciuc și se introduce cantitatea de
solvent prescrisă; se scoate acul din flacon și se agită pentru a completa dizolvarea
 c) aspirația soluției din flaconul închis cu dop de cauciuc : se dezinfectează dopul
de cauciuc, se așteaptă evaporarea alcoolului; se încarcă seringa cu o cantitate de
aer egală cu cantitatea de soluție ce urmează a fi aspirată; se introduce acul prin
dopul de cauciuc în flacon, până la nivelul dopului și apoi se introduce aerul; se
retrage pistonul sau se lasă să se golească singur conținutul flaconului în seringă
sub presiunea din flacon; acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimbă cu
acul pentru injecție 
 Injecțiile –execuție
Injecția intradermică ( i.d.)
 Scop : terapeutic- anestezie locală; desensibilizarea organismului în cazul alergiilor;
explorator- intradermoreacțiile la tuberculină, la diverși alergeni 
 Locul injecției : regiuni lipsite de foliculi piloși: fața anterioară a antebrațului; fața externă a brațului și a
coapsei; orice regiune în scop de anestezie
 Soluții administrate : - soluții izotone ușor resorbabile, cu densitate mică
 Se folosesc seringi de 0,5 ml gradate, ace cu un diametru de 5/10, 6/10 mm, 5- 10 mm lungime și
bizoul scurt.
 Resorbția – foarte lentă
 Executarea : asistenta își spală mâinile, dezifectează locul injecției; se întinde și se imobilizează pielea cu
policele și indexul mâinii stângi; se prinde seringa în mâna dreaptă și se pătrunde cu bizonul acului îndreptat cu
acul în sus în grosimea dermului; se observă locul de injectare, formarea unei papule cu apectul cojii de
portocală,având un diametru de 5-6 mm și înălțimea de 1-2 mm; se retrage brusc acul, nu se tamponează locul
injecției
 Îngrijirea :
-este recomandat să nu se spele pe antebraț, să nu comprime locul injecției
-se citește reacția în cazul intradermoreacțiilor la intervalul de timp stabilit
 Incidente :
-revărsarea soluției la suprafața pielii, având drept cauză pătrunderea parțială a bizoului acului în grosimea dermului
-lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocală); cauza: pătrunderea soluției sub derm
-lipotimie, stare de șoc cauzată de substanța injectată
-necrozarea tegumentelor din jurul injecției
 Injecția subcutanată( s.c. )
 Scop: terapeutic
 Locul injecției: regiuni bogate în țesut celular, lax, extensibil ( fața externă a brațului, fața
supero-externă a coapsei; fața supra- și sub-spinoasă a omoplatului; regiunea subclaviculară;
flancurile peretelui abdominal)
 Soluții administrate: - soluții izotone, nedureroase ; soluții cristaline (insulina, cofeina,
histamina)
 Se folosesc ace cu d = 6/10, 7/10 mm; l = 30-50 mm și bizoul lung. 
 Resorbția începe de la 5-10 minute de la administrare și durează în funcție de cantitatea
substanței administrate.
 Executarea: asistenta își spală mâinile; dezinfectează locul injecției; pentru injecția pe fața
externă a brațului, poziția pacientului este șezând, cu brațul sprijinit pe șold; se prinde seringa
pregătită, ca pe un creion, în mâna dreaptă; se face o cută a pielii între indexul și policele
mâinii, care se ridică după planurile profunde; se pătrunde brusc, cu forță, la baza cutiei,
longitudinal, 2-4 cm; se verifică poziția acului prin retragerea pistonului, dacă nu s-a pătruns
într-un vas sangvin; se injectează lent soluția medicamentoasă, prin apăsarea pistonului cu
policele mâinii drepte; se retrage brusc acul cu seringa și se dezinfectează locul injecției,
masându-se ușor, pentru a favoriza circulația și deci resorbția medicamentului
 Accidente, intervenții:
-durere violentă, prin lezarea unei terminațiuni nervoase ( se retrage acul puțin spre suprafață)
-ruperea acului ( extragerea manuală sau chirurgicală a acului)
-hematom prin lezarea unui vas mai mare ( se previne prin verificarea poziției înainte de
 Injecția intramusculară (i.m.)
 Scop: terapeutic
 Locul injecției: mușchii voluminoși, lipsiți de trunchiuri importante de vase și
nervi : regiunea supero-externă a fesei ; fața externă a coapsei în treimea mijlocie ;
fața externă a brațului, în mușchiul deltoid
 Soluții administrate : soluții izotone; soluții uleioase ; soluții coloidale cu
densitate mare
 Resorbția: începe imediat după administrare; se termină în 3-5 minute; mai lentă
pentru soluții uleioase
 Locul preferat al injecției îl constituie mușchii fesieri (se evită lezarea nervului
sciatic: -cadranul superior extern fesier : rezultă din întretăierea unei linii
orizontale, care trece prin marginea superioară a marelui trohanter, până deasupra
șanțului interfesier, cu alta vericală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale;
când pacientul e culcat se caută ca repere punctele Smirnov și Barthelmy (punctul
Smirnov este situat la un lat de deget deasupra și înapoia marelui trohanter;
punctul Barthelmy este situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne
ale unei linii care unește splina iliacă anteroposterioară cu extremitatea șanțului
interfesier); când pacientul este în poziție șezând , injecția se poate face în toată
regiunea fesieră, deasupra liniei de sprijin).
 Pregătirea injecției : materialele (cele obișnuite pentru injecții); se încarcă
seringa; pacientul : se informează, se recomandă să se relaxeze musculatura; se
ajută să se așeze comod în poziție decubit ventral, decubit lateral, ortostatism,
 Executarea : asistenta își spală mâinile; dezinfectează locul injecției ;se întinde pielea
între indexul și policele mâinii stângi și se înțeapă perpendicular pielea cu rapiditate și
siguranță, cu acul montat la seringă; se verifică poziția acului prin aspirare; se
injectează lent soluția; se retrage brusc acul cu seringa și se dezinfectează locul; se
masează ușor locul injecției pentru a activa circulația, favorizând resorbția
 Îngrijirea ulterioară a pacientului :se așază în poziție comodă , rămânând în repaus
fizic 5-10 minute
 Incidente și accidente, intervenții
-durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale (retragerea acului,
efectuarea injecției în altă zonă)
-paralizia prin lezarea nervului sciatic ( se evită prin respectarea zonelor de elecție a
injecției)
-hematom prin lezarea unui vas
-ruperea acului (extragerea manuală sau chirurgicală)
-supurație aseptică ( se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a
pătrunde în masa musculară)
-embolie prin injectarea accidentală într-un vas a soluțiilor uleioase (se previne prin
verificarea poziției acului )
 De știut: injecția se poate executa și cu acul detașat de seringă, respectându-se
măsurile de asepsie; poziția acului se controlează, în cazul soluțiilor colorate, prin
detașarea seringii de la ac, după introducerea acului în masa musculară; infiltrația
dureroasa a mușchilor se previne prin alternarea locurilor injecțiilor
 Injecția intravenoasă (i.v.)
 Scop : terapeutic; explorator ( se administrează substanțe de contrast
radiologic)
 Locul injecției : venele de la plica cotului ;
 venele antebrațului ;
 venele de pe fața dorsală a mâinii ;
 venele maleolare interne ;
 venele epicraniene
Soluții administrate : - soluții izotone; soluții hipertone
 Resorbția: este instantanee
 Execuția injecției : asistenta se spală pe mâini; se alege locul puncției; se
dezinfectează locul puncției; se execută puncția venoasă; se controlează dacă
acul este în venă; se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului; se
injectează lent, ținând seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte se
apasă pe piston; se verifică periodic dacă acul este în venă; se retrage brusc
acul, când injectarea s-a terminat; la locul puncției se aplică tamponul îmbibat
în alcool, compresiv
 Îngrijirea ulterioară : se menține compresiune la locul injecției câteva
minute; se supraveghează în continuare starea generală
 Incidente și accidente, intervenții
-injectarea soluției în țesutul perivenos, manifestă prin tumefierea țesuturilor,
durere ( se încearcă pătrunderea în lumenul vasului, continuându-se
injecția, sau se încearcă în alt loc)
-flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluției sau a unor substanțe
iritante ( injectare lentă) 
-valuri de căldură, senzație de uscăciune în faringe ( injectare lentă)
-hematom prin străpungerea venei ( se întrerupe injecția)
-amețeli, lipotimie, colaps ( se anunță medicul)
 De știut : în timpul injectării se va supraveghea locul puncției și starea
generală; vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel puțin 24 h, de
aceea nu se vor repeta injecțiile în acceași venă la intervale scurte; dacă
pacientul are o singură venă disponibilă și injecțiile trebuie să se repete,
puncțiile se vor face întotdeauna mai central față de cele anterioare; dacă s-
au revarsat, în țesutul perivenos, soluțiile hipertone (calciu clorat,calciu
bromat), va fi înștiințat medicul pentru a interveni, spre a se evita
necrozarea țesuturilor
 De evitat : încercările de a pătrunde în venă după formarea hematomului,
pentru că acesta, prin volumul său, deplasează traiectul obișnuit al venei
 Perfuzia intravenoasă
a)Definiţie: reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a unor substanţe
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică și volemică a organismului
b)Scop: hidratarea şi mineralizarea organismului; administrarea medicamentelor la care se
urmăreşte efectul prelungit; depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a
produşilor toxici; completarea proteinelor sau a unor componente sanguine pe cale
parenterală; alimentarea pe cale parenterală
c)Pregătirea materialelor: tava medicală; trusa pentru perfuzat; soluții prescrisă; garou; tăviță
renală; stativ prevăzut cu brățări cu cleme pentru fixarea flacoanelor;1- 2 seringi; o pernă,
mușama; o pensă hemostatică; comprese sterile; antiseptic pentru tegument; romplast;
foarfece
d)Pregătirea echipamentului: se verifică data de expirare a soluțiilor de administrat, volumul
și tipul soluțiilor; se verifică aspectul lor ( să nu fie tulburi, precipitate etc.), se agață soluția
în stativ; se înlătură capacul sau dopul protector și se dezinfectează cu un pad alcoolizat
porțiunea unde va fi introdus perfuzorul; se introduce cu seringa sterilă un alt medicament în
soluția perfuzabilă, dacă acest lucru este indicat, și se va eticheta flaconul specificând
medicația introdusă; se desface perfuzorul și se introduce în soluție, având grijă să nu
atingem capătul sau de nimic pentru a-l păstra steril; se clampează perfuzorul și apoi se
presează camera de umplere până se umple jumătate; se declampează perfuzorul și se golește
de aer, lăsând lichidul să curgă în tăviță până când nu mai este nici o bulă de aer; dacă soluția
este în flacon de sticlă, va trebui să se deschidă filtrul de aer pentru ca ea să curgă; dacă este
în pungă de plastic nu este nevoie; se detașază capacul protector al celuilalt capăt al
perfuzorului și se atașază perfuzorul la ac/branulă; se etichetează flaconul de soluție cu data
și ora administrării
e)Pregătirea psihică și fizică a bolnavului: i se explică bolnavului necesitatea tehnicii; se
așază bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebrațul în extensie și pronație
f)Efectuarea perfuziei: spălarea pe mâini cu apă și săpun, mănuși; se
examinează calitatea venelor; se aplică garoul de cauciuc la nivelul
brațului; se aseptizează plica cotului cu alcool; se cere bolnavului să
închidă pumnul; se efectuează puncția venei alese; se verifică poziția
acului în venă; se îndepărtează garoul și se adaptează amboul aparatului
de perfuzie la ac; se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea
lichidului în venă și se reglează viteza de scurgere a lichidului de perfuzat,
cu ajutorul prestubului, în funcție de necesitate; se fixează cu leucoplast
amboul acului și porțiunea tubului învecinat acestuia, de pielea
bolnavului; se supraveghează permanent starea bolnavului și funcționarea
aparatului
Dacă este necesar, se pregătește cel de-al II-lea flacon cu substanța
medicamentoasă, încălzindu-l la temperatura corpului; înainte ca flaconul
să se golească complet, se închide prestubul pentru a împiedica
pătrunderea aerului în perfuzor și se racordează aparatul de perfuzie la
noul flacon; se deschide prestubul, pentru a permite lichidului să curgă;
operația de schimbare trebuie să se petreacă cât  mai repede, pentru a nu
se coagula sângele refulat din ac și se reglează din nou viteza de perfuzat a
lichidului de perfuzat. Înainte de golirea flaconului se închide prestubul,
se exercită o persiune asupra venei puncționate cu un tampon îmbibat în
soluție dezinfectantă și, printr-o mișcare bruscă în direcția axului vasului,
se extrage axul din venă; se dezinfectează locul puncției, se aplică un
g)Calculul ritmului de administrare a soluțiilor perfuzabile (rata de flux):
- Formula 1: total soluție/total ore=ml/oră
- Formula 2: ml/oră x factor picurător=picături/oră
- Formula 3: total soluție x factor picurător/nr.ore x 60min.=picături/min.
Unde factor picurător: picurător copii=micro=60pic/ml; picurător adulți- macro-
15pic/ml; picurător sânge=10 picături/ml
h)Îngrijirea bolnavului dupa tehnică: se așază bolnavul confortabil în patul său; se
administrează bolnavului lichide călduțe ( dacă este permis); se supraveghează bolnavul
i) Reorganizarea locului de muncă: se notează în foaia de observație data, cantitatea de
lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia
j)Incidente, accidente:
-hiperhidratarea prin perfuzie în exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar
acut: tuse, expectorație, polipnee, creșterea T.A. ( se reduce ritmul perfuziei sau chiar se
întrerupe complet, se injectează cardiotonice)
-embolie pulmonară prin pătrunderea aerului în curentul circulator; se previne prin:
eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, intreruperea ei înainte de
golirea completă a flaconului
-nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea și apariția de frisoane
-coagularea sângelui pe ac sau canulă: se previne prin introducerea pe lumen a soluției
de heparină
-revărsarea lichidului perivenos- flebită, durere, crește temperatura tegumentului, eritem
de-a lungul venei ( se anunță medicul )
-lichidul nu se scurge deși acul este în vene ( se verifică poziția acului, se mobilizează
puțin, se verifică presiunea lichidului)
 Inserția unui cateter de venă periferică: presupune selectarea unui cateter
adecvat, a unui loc de puncționare și a unei vene potrivite, aplicarea de garou,
dezinfectarea locului ales, puncționarea venei și introducerea cateterului;
selectarea cateterului și a locului de inserție se va face în funcție de tipul, durata și
frecvența tratamentului pe care pacientul le are prescrise, accesibilitatea patului
venos al pacientului, vârsta și constituția fizică a pacientului.
Dacă este posibil, se va alege o venă la brațul sau mâna nondominantă. Locurile
preferate de puncționare venoasă sunt vena cefalică și basilică a brațului și cele de
pe partea dorsală a mâinii. Se pot aborda și venele de la nivelul piciorului , dar
crește riscul de tromboflebită.
Un cateter periferic permite adminstrarea de soluții lichide, sânge și derivate din
sânge, și menține accesul venos permanent. Inserția unui cateter periferic este
contraindicată la brațul sau mâna care prezintă leziuni, edeme, arsuri, la brațul sau
mâna corespunzătoare plăgii operatorii la pacientele mastectomizate.
De obicei, dacă o venă este lezată ( hematom , echimoză etc.), se va alege un nou
loc de puncționare întotdeauna deasupra zonei lezate, niciodată sub zona lezată.
 Materiale necesare: paduri alcoolizate; mănuși; garou; cateter pentru vena
periferică; soluțiile de administrat; perfuzor; stativ; fixator transparent pentru
cateter; comprese
  Pregătirea echipamentului: se verifică medicația prescrisă, data de expirare,
aspectul soluțiilor de administrat; se atașază perfuzorul la flaconul cu soluție în
mod steril și se scoate aerul
Inserția cateterului:
-se poziționează stativul cu soluția perfuzabilă și perfuzorul atașat cât mai aproape de patul
pacientului; se spală pe mâini
-se confirmă identitatea pacientului; se explică procedura pacientului pentru a-i reduce
anxietatea (care poate produce vasoconstricție și, implicit, un abord mai dificil al venelor) și a
ne asigura de cooperarea sa
-se selecteaza locul puncționării; dacă se prevede o terapie intravenoasă de lungă durată se va
începe cu venele din porțiunea distală pentru a schimba, cu timpul, locul puncționării din ce
în ce mai proximal; dacă trebuie administrată o substanță iritantă sau un volum mai mare de
lichide, se va alege o venă mare
-se poziționează pacientul într-o poziție confortabilă, cu brațul sprijinit și poziționat în jos
pentru a permite umplerea venelor brațului și mâinii
-se aplică garoul la aproximativ 15 cm mai sus de locul de puncționare, pentru a dilata
venele; se verifică pulsul radial; dacă acesta nu este palpabil, se va lărgi puțin garoul pentru a
nu face ocluzie arterială
-se palpează o venă cu ajutorul indexului și al degetului mijlociu al mâinii nondominante
-se trage de piele pentru a fixa vena; dacă vena nu se simte bine, se va alege alta
-dacă este palpabilă dar nu suficient de palpabilă, se cere pacientului să își închidă și să-și
deschidă pumnul de câteva ori sau se tapotează cu degetele de-a lungul venei
-garoul nu se va menține mai mult de 3 minute; dacă în tot acest timp nu s-a reușit inserarea
cateterului, se va desface garoul pentru câteva minute și se va relua tehnica
-se pun mănușile; se dezinfectează locul ales pentru puncționare cu paduri alcoolizate dinspre
interior spre exterior și se lasă să se usuce pielea ( uneori, va fi necesar ca în prealabil să fie
îndepărtat părul din zona respectivă, la pacienții cu pilozitate accentuată)
-se va lua branula în mâna dominantă și se va ține între police și index ( dacă are aripioare,
branula se va ține de acestea ), iar cu policele mâinii nondominate se va trage pielea de sub
venă pentru a o fixa și a o examina
-se va avertiză pacientul va simți o înțepătură
-se va introduce cateterul cu amboul acului în sus, sub un unghi de
aproximativ 15 grade, direct prin piele până în venă, printr-o singură
mișcare, verificând dacă apare sânge în capătul cateterului care confirmă
că acesta este în venă; din momentul în care apare sângele există mai
multe metode de a introduce cateterul în venă: se desface garoul, apoi fie
se continuă împingerea cu grijă ( pentru a nu perfora vena prin celălalt
perete) a cateterului până la jumătatea sa și apoi se scoate acul în același
timp cu împingerea totală a canulei de plastic, atașându-se imediat fie
perfuzorul, fie seringa , presând ușor pe venă pentru împiedicarea
sângerării; fie se scoate acul imediat după puncționarea venei și apariția
sângelui și se atașază rapid și steril perfuzorul soluției de administrat; se
pornește perfuzia în timp ce cu o mână se fixează vena, și cu cealaltă se
împinge canula de plastic (e o metodă care nu prezintă riscul perforării
venei deoarece cateterul este introdus fără a mai avea acul în el și
deoarece soluția perfuzată dilată vena făcând mai ușoară avansarea
cateterului; se aruncă acul cateterului în recipientul de înțepătoare; se
reglează ritmul de administrare a perfuziei; se fixează cateterul cu un
fixator transparent și semipermeabil, după ce se usucă dezinfectantul pe
piele; fixatorul se desface în mod steril și se aplică pe locul de inserție
lipind bine marginile pentru a preveni ieșirea accidentală a cateterului;
se fixează și tubul perfuzorului de mâna pacientului, având grijă însă să lase
libertate de mișcare și să nu fie fixat în extensie, deoarece poate trage cateterul
afară din venă la o mișcare mai bruscă; dacă cateterul se află în zona
articulațiilor mâinii, se va pune un un prosop rulat sub articulație și se
plasează mâna pe el; îndepărtarea cateterului se va face la terminarea terapiei
intravenoase sau atunci când vechiul cateter nu mai este funcțional și
pacientul necesită în continuare tratament intravenos; se opreste perfuzia și se
clampează perfuzorul, îndepărtându-se apoi cu blândețe fixatorul de pe
branulă; folosind o tehnică sterilă se va deschide o compresa sterilă; se vor
pune mănuși și se va plasa compresa sterilă cu o mână peste locul de inserție a
cateterului, iar cu cealaltă mână se va scoate branula printr-o mișcare paralelă
cu pielea; se va inspecta branula scoasă pentru ca sa nu lipseasca din ea
porțiuni care să se fi rupt accidental și să intre în circulația sangvină a
pacientului; se face compresie pe locul puncționării timp de 1-2 minute, se
curăță zona și apoi se aplică un bandaj adeziv
-dacă apar secreții la locul de inserție a cateterului, capătul acestuia va fi tăiat
cu o foarfecă sterilă direct într-un recipient steril și trimis la laborator pentru
analizare
-se va indica pacientului să-și restrângă  pentru 10 minute activitatea
membrului care a avut cateterul și să păstreze bandajul adeziv timp de 1 oră de
la îndepărtarea branulei
 Complicații:
Complicațiile care pot surveni în cadrul terapiei intravenoase pe cateter periferic
trebuie avute în vedere, prevenite, iar, dacă apar, cunoscute metodele de acționare
în aceste situații. Aceste complicații sunt:
-flebitele ( roșeața la locul de inserție și de-a lungul venei, durere, edem, scleroza
venei, uneori febră) datorate fie păstrării timp îndelungat a unui cateter în venă,
medicamente sau soluții administrate care au pH prea mare sau prea mic sau
osmolaritate crescută, deplasarea branulei în venă prin fricționare; flebitele pot fi
prevenite prin schimbarea la timp a cateterelor și securizarea lor printr-o fixare
atentă , împiedicând mișcarea în venă
-extravazarea soluțiilor ( va apare o umflătură la locul de inserție și în jurul său,
descreșterea temperaturii pielii din zonă, durere, senzație de arsură ) prin
perforarea venei sau dizlocarea cateterului din venă; se va opri perfuzia imediat, se
va aplica gheață imediat după și apoi comprese călduțe mai târziu; extravazarea
soluțiilor administrate poate fi prevenită prin verificarea periodică a locului de
inserție a cateterului, prin aplicarea corectă a fixatorului transparent care permite
ca această verificare periodică să fie foarte ușor de făcut
-impermeabilitatea cateterului ( perfuzia nu mai curge , iar dacă pacientul are
infuzomat sau injectomat, acesta intră în alarmă) datorită neheparinizării perodice
a cateterului după fiecare administrare, nefolosirii îndelungate sau formării de
cheaguri de sânge atunci când pacientul se plimbă și sângele umple cateterul și
staționează acolo; permeabilitatea cateterului se poate menține prin heparinizare
sau adminstrare de soluție normal salină după fiecare folosire și învățarea
pacientului să țină mâna cu branula ridicată în dreptul cotului atunci când se
plimbă
- hematom ( sensibilitate crescută la orice atingere a zonei, vânătaie, impermeabilitate) datorită
perforării peretului opus în timpul inserării cateterului, compresie ineficientă după îndepărtarea
branulei; se va scoate branula, se va aplica compresie; formarea de hematoame poate fi prevenită prin
efectuarea corectă a tehnicii de inserție a cateterului, de o mărime potrivită venei abordate și prin
eliberarea garoului cât mai repede posibil după inserția cateterului
-secționarea cateterului, de obicei capătul acestuia care este introdus în venă, datorită reinserției acului
de-a lungul tecii de plastic, în timp ce cateterul este în venă; se va încerca recuperarea părții secționate
dacă este la vedere, dacă nu, se aplică garoul deasupra locului de inserție și se anunță medicul și
radiologul; secționarea cateterului se poate preveni neintroducând niciodată acul înapoi în cateter
pentru a încerca inserția sa, ci se scot amândouă odată și se încearcă încă o dată inserția cu alt cateter
-spasme venoase ( durere de-a lungul venei, albirea pielii din jurul venei respective, rata scăzută de
curgere a soluției perfuzate chiar dacă perfuzorul este declampat) datorită administrării inadecate de
substanțe iritative și în diluții insuficiente, administrării de soluții perfuzabile reci ( sau transfuzie cu
sânge rece), adminstrarea prea rapidă a soluțiilor chiar dacă sunt la temperatura camerei; se vor aplica
comprese cu apă călduță, se va descrește ritmul de adminstrare; spasmul venos poate fi prevenit prin
administrarea de sânge și soluții la temperaturile potrivite
-reacții vasovagale ( colaps brusc al venei în timpul puncționării, paloare, amețeală, greață, transpirații,
hipotensiune ) datorită producerii de spasm venos cauzat de anxietate și durere; pacietul va fi așezat
pe pat cu picioarele mai sus decât capul, este încurajat să respire adânc, se măsoară semnele vitale;
aceste situații pot fi prevenite prin explicarea procedurii pacientului, reducerea anxietății acestuia și,
eventual, folosirea unui anestezic local înainte de puncționarea venei
-tromboze ( durere , roșeață , umflătură , impermeabilitate) datorită afectării celulelor endoteliale ale
venelor, favorizând formarea de trombi; se va îndepărta cateterul și se va insera într-o altă zonă, se vor
aplica comprese cu apă călduță, se va supraveghea pacientul și se observă dacă apar semne de infecție;
formarea trombozelor poate fi prevenită prin inserția unui cateter periferic folosind o  tehnică corectă,
fără a leza vena
-infecții sistemice ca septicemia sau bacteriemia ( febră, frisoane, indispoziție fără motiv aparent) datorită unei tehnici
nesterile, apariției flebitelor severe care favorizează dezvoltarea organismelor, fixare insuficientă a branulei, ceea ce
permite mișcarea ei în venă și introducerea organismelor în circulația sangvină, menținerea îndelungată a unui cateter,
sistem imun slab dezvoltat sau folosirea unor soluții perfuzabile contaminate; se va anunța imediat medicul la apariția
semnelor specifice descrise; se va îndepărta cateterul și se vor obține culturi de la locul inserției, se va tăia cu o
foarfecă sterilă capătul cateterului și se va trimite la laborator pentru analizare, se vor monitoriza semnele vitale, se vor
administra medicația și antibioterapia prescrise; prevenirea infecțiilor sistemice se poate face folosind cu strictețe o
tehnică sterilă atât la inserția cateterului cât și la cuplarea perfuzoarelor la soluțiile de perfuzat și la branulă, la
întreruperea perfuziilor sau la îndepărtarea cateterului
- reacții alergice ( prurit, bronhospasme, urticarie, edem la locul de inserție a cateterului) până la  reacții anafilactice cu
stop cardiac , datorate faptului că pacientul este alergic la substanța administrată; în acest caz se va opri perfuzia
imediat, se mențin permeabile căile respiratorii, se anunță imediat medicul, se vor administra antihistaminicele,
antiinflamatoarele și antipireticele care se prescriu, cât și epinefrină și cortizon dacă se indică; reacțiile alergice se
previn printr-o completă anamneză a pacientului care să conțină istoricul alergenic al acestuia , efectuarea testării la
medicamente ( în special antibiotice) înaintea primei administrări cu monitorizare atentă timp de 15 minute de la
testare sau de la adminstrarea unui nou medicament fără testare
-încărcare circulatorie ( disconfort, turgescența venei jugulare, dificultate respiratorie, creșterea tensiunii arteriale,
respirație zgomotoasă ( cu hârâituri), dezechilibru între lichidele eliminate și cele igerate, administrate) datorată unui
calcul greșit al cantității de lichide ce trebuie adminstrat, cât și administrării prea rapide a acestuia; în acest caz se
ridică capul patului astfel încât pacientul să stea semișezând, se administrează oxigen, se anunță medicul, se
administrează diuretice dacă se prescriu; pentru a preveni încărcarea circulatorie se va verifica periodic rata de
administrare a perfuziilor pentru a observa din timp eventualele dereglări și schimbări, se calculează cu atenție
cantitatea care trebuie administrată, se verifică și monitorizează diureza pacienților cu tratament perfuzabil de soluții
pentru a putea face un bilanț corect

-embolie ( dificultate respiratorie, puls slab bătut, creșterea presiunii venoase centrale, hipotensiune, pierderea
conștienței) datorită împingerii aerului în venă prin schimbarea flacoanelor de soluție și împingerea aerului de pe
perfuzor în venă; se va înlătura perfuzia, se va chema medicul, se va poziționa pacientul pe partea stânga în poziție
Trendelenburg pentru a permite aerului să intre în atriul drept, se va administra oxigen; prevenirea emboliei se face
scoțând aerul cu atenție din perfuzor înainte de cuplare la cateter și schimbarea flacoanelor cu verificarea perfuzorului,
securizarea conexiunilor dintre perfuzor și cateter și dintre perfuzor și flacon