Mişcarea peristaltică este provocată de muşchii circulari, care prin
contracţii şi relaxări micşorează şi respectiv măresc diametrul tubului digestiv. Ea are formă de undă, care se propagă cu viteze diferite de-a lungul tubului digestiv. Mişcările peristaltice asigură transportul bolului alimentar prin esofag şi amestecarea conţinutului stomacului cu sucul gastric iar miscarea segmentara se datorează contracţiilor inelare ale muşchilor circulari, care nu progresează de-a lungul intestinului şi nu deplasează conţinutul intestinal. Mişcările segmentare împart conţinutul intestinului în fragmente mici, care se recontopesc, apoi sînt din nou divizate şi iar recontopite. Aceste mişcări asigură amestecarea alimentelor cu sucurile digestive intestinale, absorbţia lor, precum şi circulaţia sangvină şi limfatică. Contracţia musculaturii netede a stomacului are loc atunci cînd stomacul conţine alimente, precum şi în lipsa lor. Motilitatea stomacului gol contribuie la formarea senzaţiilor de foame. Stomacul gol are pereţii alipiţi efectuînd mişcări peristaltice, numite „de foame”. Muşchii stomacului gol se contractă periodic peste 60–80 min., iar perioada contracţiilor durează 10–15 min. Aceste contracţii apar peste 12–24 de ore de foame, sînt provocate de scăderea conţinutului de glucoză în sînge şi cauzează formarea senzaţiei de foame. Tunica musculară a intestinului subţire efectuează, de rînd cu mişcări segmentare, şi mişcări peristaltice. Transportul maselor intestinului gros de la cec spre rect are loc graţie mişcărilor peristaltice. Aceste mişcări pot avea loc la intervale de 6–8 ore şi iniţiază actul defecaţiei.