1.

Identificați care au fost motivațiile împăratului Constantin cel Mare pentru

convertirea la creștinism

 Mărturiile lui Eusebiu și Filostorgiu ne dovedesc clar că împăratul Constantin a

primit primele sale cunoștințe detaliate cu privire la doctrina creștină de la
episcopul Osiu, iar acesta a jucat un rol decisiv în convertirea împăratului la
creștinism.

 Constantin cunoscuse creștinismul prin intermediul prietenilor săi de la curtea din

Nicomidia; văzuse și auzise aici despre persecuții și despre martirii creștini. Când
a început să-și pună în aplicare politica religioasă în favoare creștinismului avea
deja informații și noțiuni clare despre cler, despre diferitele forme ale credinței
creștine și hotărâse pe care dintre comunitățile creștine avea să le susțină. Cel care
l-a informat pe Constantin cu privire la situația Bisericii, la organizarea acesteia,
la cler și la relațiile dintre comunitățile creștine a fost episcopul Osiu de Cordoba.

 Viziunea avută de împărat - i-a consultat pe cei inițiați în învățăturile lui Hristos
care i-au confirmat faptul că cel care i Se arătase era Fiul Unul Născut al sigurului
Dumnezeu, iar semnul văzut era simbolul nemuririi și însemnul triumfal al
biruinței pe care El o avusese asupra morții. În același context, lui Constantin i-au
fost oferite primele explicații cu privire la cauza și chipul întrupării și a petrecerii
temporare pe pământ a Fiului dumnezeiesc .

 Victoria lui Constantin la Podul Milvius, în anul 312, obținută sub semnul lui
Hristos, urmată de dobândirea suveranității asupra întregului Apus.

2. În ce sens a influențat episcopul Osiu de Cordoba politica religioasă a

împăratului

 Împărații păgâni obișnuiau să consulte preoții înaintea unor evenimente politice și

militare importante.
 Eusebiu de Cezareea mărturisește că, după convertirea la creștinism, Constantin i-
a chemat la sine pe slujitorii lui Dumnezeu, și-a făcut sfetnici dintre ei, i-a
recunoscut vrednici de cinstea cea mai înaltă, le-a arătat prietenie, îi prețuia, îi
invita la mesele organizate de el, îi lua ca însoțitori în călătoriile sale și se ruga
stăruitor împreună cu ei, fiind încredințat că „prin acest fapt va putea atrage de
partea sa bunăvoința Dumnezeului slujit de ei”

 La sfârșitul anului 312 sau în prima parte a anului 313 este plasată și prima
mențiune explicită cu privire la colaborarea dintre Constantin și Osiu. Osiu nu
apare doar în postura de sfetnic și mesager al împăratului, ci și în cea de arbitru și
garant al ortodoxiei celor aflați în comuniune cu Cecilian.

 A influentat imparatul spre a convoca sinoade.

 Se consideră că Osiu de Cordoba nu a fost străin de planurile imperiale, ci, mai

mult chiar, le-ar fi influențat prin sfaturile sale.

 Au exercitat o influență constantă asupra politicii religioasea a imparatului.

 Cei care acceptă faptul că Osiu a condus lucrările sinodului consideră că, mai
degrabă, sursa autorității sale a constituit-o voința imperială. Așadar, dacă a
prezidat a făcut-o în numele împăratului Constantin

 Astfel el a fost, în același timp un instrument prin intermediul căruia împăratul

Constantin și-a atins obiectivele și a reprezentat un factor decisiv în obținerea
sprijinului imperial pentru puctul de vedere al grupării ortodoxe.

 Influența exercitată de Osiu asupra lui Constantin nu s-a limitat doar la sfera vieții
religioase. Inventariind actele politice și legislative adoptate de Constantin în
favoarea Bisericii creștine, remarcă influența sfetnicului imperial și în zona
problemelor sociale și a actelor legislative. Mai exact, printr-un edict datat 18
aprilie 321 adresat episcopului Osiu de Cordoba, Constantin revine asupra
modalității de eliberare a sclavilor.

 Așadar, pe parcursul a aproape două decenii venerabilul episcop al Cordobei

apare și se manifestă ca sfetnic al împăratului Constantin cel Mare, aportul său
fiind important la depășirea unor crize disciplinare și doctrinare, la susținerea unei
politici imperiale coerente în materie religioasă.