Suport de curs I

ANTICHITATEA CREŞTINĂ ŞI MUZCA SA

1. Ce este muzica bizantină?

M.B. reprezintă muzica Bisericii răsăritului creştin, cu rădăcini în vremurile apostolice, dezvoltată în
spaţiul eclesial şi cultural al Consatntinopolului şi preluată cu mare succes atât în mănăstirile,
bisericile şi şcolile fostei capitale imperiale, cât şi, mai ales, în cele periferice Constantinopolului, în
special Athos, Creta, Cipru, Serbia şi Principatele Române, într-o perioadă de aproape două milenii.
2. Despre originile cântului bizantin
Astăzi opinia general acceptată de muzicologi este aceea că muzica sacră a celor două Biserici –
Răsăriteană şi Apuseană – îşi are originea atât în tradiţia sinagogală cu care urmaşii lui Hristos au
intrat în contact încă din primele zile ale istoriei noii credinţe, cât şi în cântul monodic de sorginte
populară practicat în comunităţile creştine din Alexandria, Antiohia şi Efes.
3. Limbile liturgice: aramaică, greacă, siriană, latină, mai târziu, după sec VI traduceri în armeană,
georgiană şi coptă.
4. Primele stiluri:
• Sf. Scriptură: Efeseni (5,19) şi Coloseni (3,16) psalmi, laude şi cântări duhovniceşti (ψαλμοίς
και ύμνοις και ωδαίς πνευματικαίς)
• Clasificarea cântului liturgic în primele veacuri:
a. Psalmodia (cu cele două forme – antifonică şi responsorială) ce cuprinde: cântarea psalmilor şi a
odelor (canticles);
b. Imnurile (cântările de laudă) formate din versete, strofe şi imnuri, litanii (rugăciuni), cântări de la
procesiuni;
c. Cântările duhovniceşti: aliluia, cântările de laudă.
Acestea trei forme muzicale ce derivă din practica liturgică ebraică vor deveni elemente specifice
ritualului bizantin: psalmii Vechiului Testament, imnurile sau cântările bisericeşti şi cântările
melismatice precum aliluia. Acestora li se adugă: d. Citirea Sf. Scripturi.

STILUL ECFONETIC, PSALMODIA ŞI IMNODIA – sec. II - IV

PSALMODIA - denumeşte recitarea sau cântarea de către un solist (citeţ sau psalt) a unuia sau mai
multor psalmi, recitare întreruptă din loc în loc de răspunsul credincioşilor.
3 tipologii:
1. psalmul poate fi cântat de un solist iar răspunsul să fie dat, fie de întreaga comunitate (psalmodia
responsorială) (Ex.1-6), fie de comunitatea împărţită în două coruri, răspunzând alternativ
(psalmodia antifonică) (Ex. 15-18). Practica este specifică, mai ales, catedralelor şi bisericilor de
parohie (ritualul urban sau catedral);
2. psalmul poate fi citit continuu, fie de un solist (psalmodia de meditaţie), fie de întregul popor
(psalmodia de obşte [κοινώς ψάλλειν]). În situaţia primă (psalmodia de meditaţie) citeţul recita lin
sau cânta stihurile psalmilor în ordinea lor numerică (psalmodia currente psalterio). Tipologia
aceasta s-a dezvoltat, mai ales, în mănăstiri, deoarece monahii cunoşteau psalmii pe de rost.
3. psalmul poate fi citit/cântat alternativ de două grupuri (cântarea alternativă). Este posibil ca din
această practică să fi evoluat corul bizantin cu cele două strane.
• Ultimele două modalităţi de psalmodiere (2 şi 3) sunt comune, mai ales, tradiţiei monastice.
CARACTERUL PSALMODIERII: a. cathartic (purificare); b. silabic, simplu „fără multă artă şi
măiestrie”(Ex.7-14)
IMNODIA – imnul a fost genul ce s-a revendicat deopotrivă din tradiţia iudaică şi cea elenistică
păgână, devenind „noua producţie a poeziei religioase creştine” şi, probabil, singura muzică de
sorginte pur creştină până în pragul secolului al III-lea. (Ex.19-22)
Două feluri: Imne cu un caracter preponderent silabic, aşa cum sunt troparul, canonul, stihira şi
condacul, şi imne melismatice, cu o melodică preponderent ornamentală, aşa cum este aliluia.
STILUL ECFONETIC, PSALMODIA ŞI IMNODIA

CITIREA SF. SCRIPTURI - Ea consta din citirea solemnă, uşor declamată a unor pericope din Vechiul
Testament (Profeţi), Apostol şi Evanghelie.
ekfonesis (εκφωνήσις – citire cu voce înaltă), lectio solemnis.

Sfinţi care au contribuit la dezvoltarea cântării în sec. II – IV

• Sf. Ignatie Teoforul († 107) – cântări şi imne

• Sf. Iustin Martirul († 163) – Psaltis – imne şi reguli
• Sf. Clement Alexandrinul († 215) – imn (al copiilor)
• Sf. Antinoghen ep. Sevastiei († 303) – Lumină lină
• Sf. Atanasie cel Mare († 374) – Născătoare de Dumnezeu
• Sf. Efrem Sirul († 373/9) – imne strofice
• Sf. Ambrozie al Milanului († 379) – cântarea antifonică în Apus
• Sf. Grigorie de Nazianz († 390) -
• Sf. Vasile cel Mare († 389) – Liturghia
• Sf. Ioan Gură de Aur († 407) – Liturghia
• Sf. Ioan Casian (aprox. 360-435) – psalmodia responsorială şi de meditaţie
• Sf. Niceta de Remesiana (338 - 420) – Te Deum Laudamus, De psalmodie bono
• Sf. Sava Gotul - (334-372)