Floare albastra

Mihai Eminescu a fost un poet, prozator i jurnalist romn, socotit de

cititorii romni i de critica literar postum drept cea mai important voce poetic
din literatura romn.
Poezia FLOARE ALBASTRA a aparut n revista Convorbiri literare la 1 aprilie
1873,fiind printre primele poezii publicate n revista Convorbiri literare. Poezia are
ca motiv "floarea albastr", un motiv romantic, care apare i n alte literaturi,cum ar
fi n literatura german, la Novalis, ntr-un poem romantic, unde floarea albastr se
metamorfozeaz n femeie lund chipul iubitei i tulburnd inima eroului.
Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare in versuri in care autorul isi
exprima in mod direct sentimentele,gandurile si ideile prin intermediul eului liric ,cu
ajutorul proceseelor artistice.
Romantismul este un current literar dezvoltat in Europa la safarsitu
secolului al XVIII lea ,aparut ca o reactie impotriva clasicismului . Poezia Floare
albastra se incadreaza in estetica romantic prin tema,motive literare pe baza
carora este construita poezia.
Floare Albastra reprezinta o egloga , o idila cu dialog plasata intr-un cadru
rustic , o meditatie, cu rezonante asuora aspiratiei catre absolut, dar si o elegie
prin exprimarea sentimentelor de tristete ,regret,melancolie.
Tema iubirii este redat din dou perspective, care corespund, in structura
poeziei celor dou planuri lirice : cel feminin i cel al brbatului, care ilustreaz cele
dou modaliti de a nelege lumea i iubirea. Planul iubitei are forma unui
monolog alctuit dintr-un repro, o provocare inocent i o ncercare de seducie.
Planul brbatului confer poeziei caracter de meditaie, subliniind condiia geniului.
Vocea liric feminin reproeaz geniului nstrinarea, preocuparea pentru absolut,
avertizndu-l c fericirea nu st n cmpiile asire, ci n iubirea specific lumii
terestre : Nu cta n deprtare / Fericirea ta, iubite !. Principiul masculin este
contemplativ : Eu am rs, n-am zis nimic ; Ca un stlp eu stam in lun i
meditativ : Totui este trist n lume.
Motivul "Florii albastre" se ntlnete la romanticul german Novalis i
semnific la acesta mplinirea iubirii ideale dup moarte, ntr-o alt lume, cndva,
cu sperana acestei mpliniri. n literatura italian, n poezia lui Leopardi, motivul
"Florii albastre" sugereaz puritatea iubirii i candoarea iubitei. La Eminescu,
motivul "florii albastre" semnific aspiraia spre iubirea ideal posibil, proiectat n

viitor, dar i imposibilitatea mplinirii cuplului, idee mbogit de poet cu accente

filozofice profunde privind incompatibilitatea a doua lumi diferite
Titlul poeziei este alcatuit din doua sintagme floare,
reprezentandefemeritatea, delicatetea si albastru sugerand infinitul cosmic dar
siaspiratia. Titlul este o metafora simbol, un motiv romantic care apare si in
alteliterature. In literature germana, in lirica lui Novalis floarea albastra
semetamorfozeaza in femeie luand chipul iubitei si tulburand inima eroului.
Inliterature italiana, in poezia lui Leopardi, motivul florii albastre
sugereazapuritatea iubirii si candoarea iubitei. Iar la Eminescu reprezinta vointa dar
sinostalgia nesfarsitului sau femeia ideala. De asemenea albastrul, simbolizeaza
infinitul, departarile marii si alecerului, iar floarea poate fi fiinta care pastreaza
dorintele.
Exist dou cmpuri semantice eseniale, care contureaz o dat n plus
antiteza dintre principiul feminin i cel masculin. E vorba de cmpul semantic al
cosmosului: stele, nori, ceruri nalte, bolta cea senin, luna i de cmpul semantic
al terestrului: codrul cu verdea, izvoare, vale, stnca, prpastia. Pe de o parte,
vocea masculin viseaz s ating mcar pentru o clip cele mai nalte gnduri
elaborate de mintea uman, el tinznd ctre raionalitate (ruri n soare), cultur
universal (cmpiile Asire ) i profunzime poetic (ntunecata mare). Pe de alt
parte, vocea feminin se dedic emoiilor telurice, pasiunilor vremelnice i extazului
produs de beia simurilor. n plan general, poezia aduce n atenia cititorului un
conflict mai vechi, acela dintre detaarea apolinic i exuberana dionisiac.
Ca in toate poeziile de dragoste, domina si aici timpul viitor al verbelor care
exprima trairile interioare ale unei iubiri perfecte, care, daca s-ar implini, fericirea ar
fi deplina, de aceea ea este proiectata in viitor: "vom sedea", "mi-i spune", "mi-i
tinea", "mi-i spune". Epitetul "dulce", caracteristic artei poetice eminesciene,
surprinde si aici prin inedit, in comparatiile: "dulci ca florile ascunse" sau
metaforele: "dulce minune", "dulce netezindu-mi parul", "dulce floare", in epitetele
"de-aur parul", "albastra, dulce floare" si expresii populare: "de nu m-ai uita incalte",
"Nime-n lume n-a s-o stie.
Muzicalitatea trista a poemului este sustinuta de elemente de prozodie : rima
imbratisata ,ritmul trohaic, amsura versurilor de 7-8 silabe. Se remarca inovatii
precum dispunerea in rima a unor parti de vorbire diferite : dispare floare
Imaginarul poetic se realizeaza cu ajutorul diversitatii figurilor de stil: epitetul
(trestia cea lina), personificarea (izvoare plang in vale), comparatia (rosie ca
marul), metafora (rauri in soare), simbolul (floare albastra). La nivel lexicosemantic, cele doua campuri semantice care polarizeaza opozitia structurala a
poemului sunt cosmicul (stele, nori, ceruri nalte) si spatiul terestru (codru,
izvoare, vale, balta, trestie). Se utilizeaza termeni si forme populare,
precum: incalte, nu cata, nime, iar limbajul familiar accentueaza intimitatea.

In opinia Floare albastra reprezinta una dintre marile opere eminesciene

care aduce o inovatie la nivelul rimei si dispunerea a doua parti de vorbire diferite in
vers .
In conculuzie , poemul Floare albastra reprezinta o capodopera a creatiei
eminesciene din etapa de tinerete , purtand idei si teme dezvoltate ulterior in
Luceafarul