Constituțiile României

În evoluia istorică a fiecărui stat a fost nevoie de reglementări, de legi. Din cele
mai vechi timpuri statele lumii i-au tocmit legiuitori, au constituit coduri de legi
care să reglementeze mai bine diferitele segmente ale vieii: politice,
economice, sociale, religioase sau culturale. Dei au existat, după cum am spus
astfel de reglementări, totui nu a existat o formă unitară a acestora, până
târziu, în epoca modernă. Altfel spus, constituiile sunt creaii ale epocii
moderne, atunci când statul naional se fondează aceste acte fundamentale
sunt foarte necesare. Aadar, constituiile reprezintă actele fundamentale de
funcionare i organizare a tuturor instituiilor dintr-un stat, sursa tuturor
reglementărilor ulterioare. Acestea fixează modul de organizare al
statului,regimul politic, legăturile dintre instituiile statului. Până la adoptarea
primei constituii profund româneti (cea din 1866), istoria constituionalismului
românesc este marcată de o serie de încercări i reglementări: 1822– Proiectul
constituiei Cărvunarilor a lui Ionică Tăutu, 1831/1832 – aplicarea
Regulamentelor Organice (primele acte cu caracter constituional elaborate în
timpul ocupaiei ruseti dintre 1829 - 1834), apoi adoptarea Conveniei de la Paris
(act cu caracter constituional emis de Marile Puteri pentru Principatele Române
în 1858) Statutul Dezvoltător al Conveniei de la Paris, adoptat în 1864 de către
Alexandru Ioan Cuza Constituia de la 1866. Adoptarea primei constituţii interne
româneşti în anul1866 a creat un cadru legal european, pentru funcţionarea
instituiilor şi a deschis posibilitatea aplicării în România a principiilor politicii
moderne. Constituţia este rodulcolaborării dintre cele două grupări politice,
liberală şi conservatoare, ea fiind promulgatăde noul domnitor, Carol de
Hohenzollern - Sigmaringer la 1/13 iulie 1866. Legeafundamentală, adoptată
după modelul constituţiei belgiene în anul 1831, era un
documentliberal.Constituţia era împărită în opt titluri şi organizată pe capitole
şi secţiuni. Drepturile domnitorului erau limitate la cele ale unui monarh
constituţional, el fiindconsiderat şeful statului.