Secolul al XX-lea între democraţie şi totalitarism.

Ideologii şi practice politice în Europa şi

în România
Context
Secolul al XX-lea
 e marcat de confruntarea dintre regimurile democratice şi cele totalitare de stânga sau de dreapta;
 cele două războaie mondiale au stat la originea apariţiei şi afirmării mişcărilor şi regimurilor totalitare;
 s-au impus principiile legate de democraţie şi respectarea drepturilor omului.
Totalitarismul
Caracterizare generală
 totalitarism de dreapta: fascismul, nazismul (naţional-socialismul);
 totalitarism de stânga: comunismul;
 trăsături: dictatură, partid unic, controlul statului asupra întregii societăţi, înregimentarea şi îndoctrinarea
maselor, ideologie unică, teroare – poliţie politică, îngrădirea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Ideologie Idei Practici politice

1922: Marşul asupra Romei – Benito Mussolini – preluarea
puterii în Italia.
1924: Camera Deputaţilor – majoritar fascistă.
corporatismul; Măsuri:
Fascismul naţionalismul. - interzicerea activităţii sindicatelor şi partidelor politice –
Partidul Naţional Fascist;
- înregimentarea maselor: Dopolavoro, Ballila,
Avanguardia;
- organizaţii paramilitare: Cămăşile Negre, Ballila;
- miliţia secretă – O.V.R.A.;
- suprimarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti
(libertatea presei).
1933: Preluarea puterii
- Hitler cancelar (30 ianuarie)
- Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani
(N.S.D.A.P.) majoritatea în Reichstag (Parlament);
- antiliberalism şi - Hitler – puteri dictatoriale – sfârşitul republicii.
anticomunism; 1934: Hitler ,,Fuhrer”
- naţionalism; Măsuri:
Nazismul - dictatura; - desfiinţarea sindicatelor – Frontul Muncii;
- imperiul; - interzicerea partidelor politice – partidul nazist – partidul
- rasismul; unic;
- spaţiul vital; - înregimentarea maselor: Tineretul Hitlerist
- antisemitismul; (Hitlerjugend);
- Mein Kampf, - controlul statului asupra bisericii;
Adolf Hitler. - cenzura;
- propaganda – Joseph Goebbels;
- poliţia secretă – Gestapo (Geheime Staat Polizei);
- politică antisemită.
1935: Legile de la Nurnberg
- 1938: Noaptea de Cristal;
- 1942: soluţia finală
Grupări de extremă - naţionalism Ungaria – Partidul Apărării Rasei
dreapta - antiliberalism Spania, Portugalia, Belgia, Franţa, Marea Britanie, România.
- antisemitism
 Ideologie Idei
Etape
- teoreticieni: Karl Marx
şi Friedrich Engels,
Manifestul Partidului
Comunist;
- lupta de clasă ca motor
al istoriei;
- preluarea puterii prin
revoluţie de către
proletariatul în ţările
dezvoltate industrial;
- instaurarea societăţii
socialiste ca primă
treaptă spre societatea
comunistă;
- proprietatea colectivă;
- egalitarism;
- dezvoltarea
Comunismul multilaterală a omului;
- Vladimir Ilici Lenin a
dezvoltat marxismul;
-revoluţia proletară poate
ieşi victorioasă şi într-un
stat slab ca Rusia;
- societate fără clase
sociale;
- menţinerea statului ca
instrument al dictaturii
proletariatului în etapa
edificării socialismului;
- ,,democraţia populară.”
Practici politice
1. Perioada interbelică – regimul comunist în Rusia
1917: revoluţia bolşevică – Lenin;
1918-1921: război civil - victoria bolşevicilor (,,roşii”)
1922- crearea U.R.S.S.
- reforme: proprietatea colectivă, naţionalizarea fabricilor,
băncilor şi reforma agrară;
- partid unic: Partidul Comunist (P.C.U.S.);
- controlul statului: dirijism economic;
- teroare: poliţie secretă – C.E.K.A. – N.K.V.D. – K.G.B (1936-
1939) ,,Marea Teroare” din timpul lui Iosif Vissarionovici Stalin
– Gulagul (sistemul concentraţionar sovietic);
-cultul personalităţii;
- cenzură.
Exportul de revoluţie – în Ungaria, Polonia, Germania – eşec.
2. Perioada postbelică
U.R.S.S.
1956: Nikita Hruşciov – condamnarea crimelor comuniste şi a
cultului personalităţii;
1985: Mihail Gorbaciov – reforme (glasnost, perestroika)
Sistemul comunist
- impunerea modelului stalinist în mai multe ţări – divizarea
politică a lumii.
Mişcarea anticomunistă
- mişcări antisovietice: 1953 – R.D.G., 1956 – Ungaria,
1968 – Cehoslovacia.
- eşec;
- disidenţă anticomunistă:
○ Bronislaw Gemerek, Lech Walesa – Solidaritatea (1980),
Polonia
○ Vaclav Havel, Cehoslovacia.
- rezistenţa mujahedinilor din Afganistan (1979-1988);
1989: falimentul şi prăbuşirea sistemului comunist.
 Democraţie şi totalitarism în România
Etape
1. A doua jumătate a secolului al XIX-lea: construcţia democraţiei după model occidental
 1866: adoptarea Constituţiei;
 sistem democratic bipartid: - 1875: Partidul Naţional Liberal; 1880: Partidul Conservator;
- 1895: ,,rotativa guvernamentală”;
 clasă politică în formare: moravuri turco-fanariote, politicianism, dominaţia
personalităţilor;
 puterea legislativă: emanaţia puterii executive;
 participarea redusă a populaţiei la viaţa politică (vot censitar) – 1913 P.N.L.- problema
votului universal
2. Perioada interbelică: afirmarea şi consolidarea democraţiei, instaurarea regimului
autoritar
 context: 1918: adoptarea votului universal; 1921: reforma agrară; 1923: Constituţia.
 curente ideologice:
- liberalismul – neoliberalism;
- teoreticieni: Ştefan Zeletin, Mihail Manoilescu, Vintilă Brătianu, Victor Slăvescu;
- idei: intervenţia statului, teoria şi practica industrializării – rolul industriei;
- progres social.
- ţărănismul
- teoreticieni: Constantin Stere, Virgil Madgearu, Ion Mihalache, Gheorghe Zane;
- idei: atenţie acordată micii proprietăţi ţărăniste, dezvoltarea agriculturii.
- primatul ţărănimii;
- ,,statul ţărănesc” – expresia democraţiei;
- intervenţia statului;
- politica ,,porţilor deschise.”
- extremismul – naţionalismul
○ extrema dreaptă:
- 1923: Liga Apărării Naţional-Creştine – Al. C. Cuza;
- 1927: Legiunea Arhanghelului Mihail – Corneliu Zelea Codreanu;
- 1930: Garda de Fier – Horia Sima;
- 1934: Totul Pentru Ţară;
- 1935: Partidul Naţional Creştin;
- idei: antisemitism, naţionalism, misticism, antidemocratism, teoria elitelor,
regim totalitar, apropierea de Germania şi Italia;
- practica politică – 1937: alegeri: locul trei – 15,58%.

○ extrema stângă:
- 1921: Partidul Comunist din România;
- idei: dictatura proletariatului, proprietatea colectivă, revoluţie, violenţa.
- practica politică – 1924: scos în afara legii (România – stat multinaţional,
principiul autodeterminării până la despărţirea de stat).
 sistemul partidelor politice:
- Partidul Naţional Liberal – a dominat viaţa politică;
- 1926: Partidul Naţional Ţărănesc;
- partidele şi grupările extremiste; partide ale minorităţilor.
 rolul monarhiei – Ferdinand I (1914-1927), regenţa (1927-1930), Carol al II-lea (1930-1940).
 evoluţii ale regimului politic – spre totalitarism;
- 1938-1940: regimul autoritar instaurat de Carol al II-lea – Constituţia din 1938;
- 1940-1944: dictatură antonesciană
 România postbelică. Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă anticomunistă

1. Regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1965) – perioada stalinistă

1948-1960 (1962) supunere totală faţă de Moscova 1960 (1962)-1965

Domeniu stalinizarea ţării depărtarea de
URSS
- 22 iunie 1948: Legea naţionalizării mijloacelor de producţie;
- aprilie 1950: naţionalizarea locuinţelor;
Obs.: s-au pus bazele proprietăţii colective (socialiste) şi ale dirijismului
economic – distrugerea bazei economice a adversarilor regimului.
- economia centralizată – dirijismul economic;
- planificare (planuri anuale şi cincinale: 1948 – primul plan anual; 1951-1955 –
primul plan cincinal);
- Comitetul de stat al Planificării;
- industrializarea forţată; direcţii – electrificare, mecanizare, automatizare,
chimizare - accentuarea
- 1949-1962: colectivizarea agriculturii - transformarea socialistă a agriculturii industrializării în
– voluntarism; toate domeniile
Economie Etape - reluarea
- 1949-1953: asaltul direct – organizarea de C.A.P.-uri şi G.A.S.-uri – brutalităţi legăturilor
şi abuzuri, crime; economice şi
- obiectiv: distrugerea chiaburilor; comerciale cu
- 1953-1958: transformare graduală – sistemul întovărăşirilor; Occidentul –
- obiectiv: creşterea producţiei – aprovizionarea oraşelor; investiţii;
- 1958-1962: metoda asaltului. - creşterea
Rezultate: nivelului de trai.
- 96% din suprafaţa arabilă colectivizată;
- modificări demografice şi de mentalitate;
- rezistenţă ţărănească puternică.
◦ caracteristici ale dezvoltării economiei:
- calea extensivă;
- subordonarea faţă de interesele economice sovietice– sovromurile

▫ plan politic intern: aplicarea modelului stalinist (partid unic, ideologie unică, pe plan intern:
represiune, îngrădirea drepturilor şi libertăţilor, poliţia secretă): relativă
- 1948: partidul unic (P.C.R. şi P.S.D.); secretar general Gheorghe Gheorghiu- liberalizare: 1962-
Dej; două linii politice (locală şi moscovită); 1964: eliberarea
- 1948: Constituţia R.P.R.; 1952: o nouă Constituţie; deţinuţilor
Regimul - 1948: Securitatea; politici.
politic ▫ plan politic extern: subordonare faţă de Moscova; pe plan extern:
- 1948: tratat cu U.R.S.S. reluarea
- 1949: aderarea la C.A.E.R. (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) legăturilor cu
- 1949: ostilitate faţă de regimul lui Tito (Iugoslavia) Occidentul, cu
- 1956: sprijin în înăbuşirea revoltei anticomuniste din Ungaria Iugoslavia;
- 1958: retragerea trupelor sovietice.

1964: Declaraţia
din aprilie 1964 –
respingerea
Planului Valev.
 Stalinizare
Direcţii: ideologia marxist-leninistă, proletcultismul, controlul satului. ,,linia naţională”
Mijloace: - redescoperirea
- noi direcţii – întreruperea legăturilor cu Occidentul; valorilor
Cultura - noi valori – ale culturii ruse, renunţarea la valorile naţionale aflate în naţionale;
contradicţie cu ideologia oficială, rescrierea istoriei; - derusificarea
- controlul statului asupra învăţământului), Bisericii (1948: Legea cultelor); culturii
- cenzura.

2. Regimul lui Nicolae Ceauşescu (1965-1989) – perioada naţional-comunistă

Domeniu

Economie - continuarea industrializării – investiţii (infrastructură, industrie grea, obiective

propagandistice);
- criză economică – datorie externă, criză alimentară, izolare economică.

Etape
1965-1971: perioada destinderii relative
◦ pe plan intern:
- consolidarea puterii: promovarea adepţilor, acapararea funcţiilor
importante;
- 1965: Congresul al IX-lea al P.C.R. – programul politic
- 1965: Constituţie – Republica Socialistă România;
- politică de liberalizare;
◦ pe plan extern – politică de independenţă faţă de U.R.S.S.;
- 1967: reluarea relaţiilor cu Republica Federală Germană, relaţii bune cu
Regimul Israelul;
politic - 1968: opoziţie faţă de intervenţia sovietică în Cehoslovacia;
1971-1989: socialismul dinastic – regimul personal al lui Ceauşescu şi al
familiei – dictatura
- 1971: Tezele din iulie - ,,revoluţia culturală” – ofensivă ideologică şi
propagandistică;
- 1974: Ceauşescu preşedinte al R.S.R.;
- reinstaurarea controlului partidului în toate domeniile;
- sistemul rotirii cadrelor – promovarea membrilor familiei Ceauşescu;
- marginalizarea contestatarilor;
- politică naţionalistă – izolarea în plan extern;
- alimentaţia raţională;
- sistematizarea localităţilor;
- anii 80 – semnele crizei regimului.
 Disidenţa anticomunistă

Premise: politica represivă a regimului: îngrădirea drepturilor şi libertăţilor, anihilarea fizică –

închisori, lagăre de muncă, Securitatea şi Miliţia.
Forme de rezistenţă anticomunistă:
- rezistenţa armată – lupta de partizani;
- activitatea emigraţiei;
- rezistenţa faţă de colectivizare: răscoale, rezistenţă în munţi, revolte, refuz de a se supune
cerinţelor;
- disidenţa: ◦ opozanţii regimului
◦ în interiorul nomenclaturii – 1989 ,,Scrisoarea celor 6”
◦ reprezentanţii Bisericii;
- acţiuni de protest: 1977 – greva minerilor din Valea Jiului;
1987 – mişcările de la Iaşi şi Braşov.
Etape:
- 1945-1956 – obiectiv: răsturnarea comunismului (intervenţia americană, prăbuşirea
regimului impus);
- 1960-1980 – obiectiv: reformarea sistemului – Charta 77 – Paul Goma;
◦ predicile părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa;
◦ apărarea drepturilor omului;
- după 1980 – obiectiv - critica regimului comunist şi răsturnarea lui.

Revoluţia din anul 1989

Cauze
▫ eşecul economic
industria grea supradimensionată şi neperformantă:
- criză alimentară;
- criza agriculturii;
- proiecte grandioase, propagandistice.
▫ sociale:
- deprecierea condiţiilor de viaţă a populaţiei;
interne - sistematizarea satelor.
▫ politice:
- criza regimului;
- îngrădirea drepturilor şi libertăţilor (de mişcare, de exprimare, de
gândire etc.);
- rolul nefast al activiştilor de partid.
▫ culturale:
- cultul personalităţii;
- dărâmarea bisericilor.

- 1985: politica de reforme a lui Gorbaciov – perestroika şi glasnost;

externe - 1989: prăbuşirea regimurilor comuniste în Europa;
- 1989: declanşarea revoluţiei şi construirea democraţiei şi a statului
de drept.