Gestalt Terapie – Asociatia Europeana de Gestalt Terapie

Psihoterapia Gestalt este un tip de terapie axat pe constientizarea si integrarea gandirii, a

sentimentelor si a comportamentului din prezent - aici si acum. Este o forma de psihoterapie
existentiala si experientiala ce pune accent pe alegerea si responsabilitatea personala. Potrivit
viziunii nedeterministe, fiinta umana este vazuta ca avand capacitatea de a-si da seama cum
influentele din trecut genereaza probleme in prezent.
Psihoterapia Gestalt a fost intemeiata la jumatatea secolului XX, de Fritz Perls, Laura
Perls si Paul Goodman, ca alternativa la psihoterapia analitica, practicata in prima jumatate a
secolului. Cuvantul "Gestalt" provine din limba germana si are un inteles principal - ceea ce este
aparent, perceput, constient - si unul secundar - ceea ce provine din adanc, din mediul
inconjurator, din inconstient.
Ceea ce diferentiaza terapia Gestalt de alte psihoterapii este faptul ca pacientul se
concentreaza sentimentele si senzatiile corporale din prezent, pentru a se armoniza cu chestiunile
importante in momentul respectiv. Obiectivul psihoterapiei Gestalt este integrarea si nu analiza.
Procesul scoate la iveala credintele, tiparele si experientele trecute ce stau in calea succesului si a
starii de bine. Acest tip de constientizare ofera oportunitatea unor noi alegeri si a schimbarilor
sanatoase. Terapia Gestalt inseamna mai degraba o explorare decat o modificare directa a
comportamentului. Schimbarea are loc in urma acceptarii a ceea ce exista si nu in urma efortului
de a deveni altcineva.
Gestalt, ca abordare fenomenologică şi informativă din punct de vedere al domeniului de
specialitate, funcţionează în principal pe baza lucrurilor pe care practicantul le vede, le aude sau
le simte , şi nu în baza a ceea ce crede sau interpretează; prin aceasta nu spunem că intelectul sau
interpretarea sunt omise, dar că această conceptualizare vine pe planul doi atunci când este
vorba de îmbunătăţirea „experienţei imediate” şi a „ lucrurilor simţite” atunci când construim un
„tablou al conştiinţei”. Conştiinţa este apoi urmarită prin participarea la procesul psihologic
personal al individului plus prin explorarea „experienţei imediate a persoanei din mediul său”.
Pe măsură ce munca progresează, persoana se simte tot mai confortabil în experienţa
energiei pe care o trăieşte şi o foloseşte într-un mod ce permite desăvârşirea funcţionalităţii sale.
(Zinker 1978 p 96-97). Pe scurt Gestalt este o abordare a consilierii şi psihoterapia poate fi
comparată cu un copac. Are rădăcini în psihoanaliza şi analiza caracterului, trunchiul său este
fenomenologia şi existenţialismul iar ramurile sale se întind spre filozofia estica şi înţelegerile
transpersonale. Copacul stă într-un peisaj de holism şi în teoria câmpului cu care este inextricabil
conectat.
Dialogul Gestalt întruneşte trei caracateristici:
1. Incluziunea. Punându-te pe tine însuţi în întregime în experienţa (situaţia) altuia fără să
judeci, să analizezi şi să interpretezi în timp ce în mod simultan păstrezi prezenţa autonomă a
acelei persoane ; aceasta demonstrează o aplicaţie interpersonală a încrederii practicienilor
gestalt în imediata experienţă, care în schimb ascute propria conştiinţă a clientului. Un practicant
gestalt comunică clar şi în mod regulat clientului, judicios şi cu hotărâre, aşa încât clientul să fie
în mod continuu informat în ceea ce priveşte observaţiile, preferinţele, sentimentele, experienţa
personală şi gândurile pe care le aduc relaţiei; în acest fel ei interpretează modelul raportului
fenomenologic fapt ce construieşte încrederea în timp ce creşte conştiinţa spre folosul experienţei
imediate. Totul este împărtăşit într-un mod “acceptă sau renunţă” în aşa fel încât să nu
manipuleze clientul, dar să-l încurajeze să se adapteze autonom.
2. Angajamentul la dialog. Contactul este mai mult decât ceva ce doi oameni fac unul
pentru celălat. Contactul este ceva ce are loc între două persoane, ceva ce ia naştere din
interacţiunea lor. Terapistul Gestalt se lasă pătruns de acest proces interpersonal. Acest lucru
înseamnă să permiţi să aibă loc contactul în locul manipulării, să iei contact cu celălalt şi să
controlezi rezultatul.
3. Dialogul este viu, animat. Dialogul este mai degrabă concretizat comparativ cu “se
vorbeşte despre” şi accentuează entuziasmul şi nemijlocirea acţiunii moment –pe-moment, şi
poate include dansul, arta, punerea în scenă, fantezia dirijată, cuvinte şi cântece, experimentarea
empirică, într-adevăr orice lucru ce face ca energia şi esenţa comunicaţională a expresiei
relaţionale să se transmită printre participanţi.
Pacienții și terapeuții Gestalt în terapie dialoghează, adică ei își comunică perspectivele
fenomenologice. Diferențele de perspective devin centrarea experimentării și dialogului
continuu. Obiectivul pentru clienți este să devină conștienți de ceea ce fac, de modul în care fac
ceea ce fac, de cum se pot schimba și în același timp de faptul că pot învăța să se accepte și să se
valorifice.
Terapia Gestalt se centrează mai mult pe procese (ce anume se întâmplă) în loc de
conținut (ceea ce se discută). Accentul cade pe ceea ce este făcut, gândit și simțit în momentul
prezent în loc de ceea ce a fost, ceea ce ar putea fi, va fi sau ar trebui să fie. (Yontef G., 1984,
Current Psychotherapies)
Terapia Gestalt încearcă să rezolve conflictele și ambiguitățile care rezultă din
incapacitatea de a integra caracteristici ale personalității. Scopul terapiei Gestalt este de a învăța
oamenii să devină conștienți de senzațiile semnificative în ei înșiși și mediul lor, astfel încât
aceștia să răspundă pe deplin și în mod rezonabil la situații. Accentul este pus pe "aici și acum",
mai degrabă decât pe experiențele trecute, deși, odată ce clienții au devenit conștienți de prezent,
ei pot confrunta conflicte din trecut sau problemele neterminate – ceea ce Perls numea momente
Gestalt incomplete. Clienții sunt îndemnați să discute amintirile și preocupările lor în timpul
prezent. Terapeuții Gestalt utilizează, de asemenea dramatizarea conflictelor ca o metoda de a
face problemele inteligibile pentru clienții lor. Clienții pot fi solicitați să intervină în aspecte
reprimate ale personalității lor sau pot fi puși în poziția de a adopta rolul altei persoane. Ca alte
terapii umaniste, terapia Gestalt presupune înclinația înnăscută a persoanelor pentru sănătate,
integritate, și realizarea potențialului lor.
Terapia relaţională Gestalt pune accentul pe respect, compasiune şi înţelegerea completă
de către terapeut a experienţei clientului. Funcţionează în acord cu teoria paradoxală a schimbării
şi prin manifestarea unei încrederi maxime în procesul de contact, cu conştientizare şi fără a avea
un scop. Accentul, pe aspectul relaţional, se referă la atenţia acordată declanşatorilor ruşinii
(metateoria despre atitudini, valori, gradul de autodezvăluire emoţională etc.). Terapia relaţională
Gestalt este centrată pe dialog, contact şi ia în considerare persoana pacientului şi scopul terapiei.
Calitatea conexiunii este subiectul central al atenţiei. Fiecare moment este privit ca o hologramă
a contextului vieţii clientului. În terapia relaţională Gestalt fenomenologia clinică este o practică
dintre două persoane. Continuumul conştientizării nu este doar figural, el implica terapeutul,
pacientul şi efortul colaborativ dintre terapeut şi pacient.
În momentul de faţă, terapia Gestalt (la fel ca multe alte abordări, în special cele
umaniste) este centrată pe relaţie. Terapia Gestalt este redescoperirea intuiţiei sale originale a
experienţei, care are loc la graniţa de contact dintre eu şi tu.
Relaţia terapeutică este văzută ca o experienţă reală care are propria sa poveste şi reiese
din spaţiul dintre client şi terapeut. De asemenea, ea reprezintă un spaţiu în care structura
relaţionala poate fi remodelata, fără a restricţiona dezvoltarea spontană sau, dacă aceasta a fost
reprimată, ea are şansa de a fi observată şi reparată. Este experienţa care îi permite clientului să
perceapă situaţia şi pe el însuşi într-un mod diferit, să se simtă mai liber şi mai capabil de a aduce
o contribuţie relaţiei şi lumii în care el/ ea trăieşte.
Graniţa de contact este locul unde sinele se dezvăluie, este acea funcţie a organismului
uman care exprimă abilitatea sa de a intra în contact cu mediul său şi de a se retrage din acesta.
Sinele “se întâmplă” în locul în care organismul şi mediul se întâlnesc, unde simţurile
acţionează; este la mijloc.
Terapeutul este prezent la graniţa de contact cu pacientul. El/ ea este prezent şi disponibil
emoţional către orice s-ar putea întâmpla între cei doi. El îşi ia angajamentul de a fi acolo şi de a
face tot ceea ce îi stă în putinţă în orice moment şi în orice situaţie (împreună printr-un
diagnostic dialogat continuu) care ne permite să evaluăm şi să răspundem alegerilor pacientului
şi să dirijăm terapia către relaţie. Terapeutul rămâne aproape de graniţa de contact mai mult prin
intermediul simţurilor decât al minţii.
Abilităţile terapeutului într-o relaţie terapeutică (după clasificarea lui H. Siemens) sunt:
1) Incluziunea – terapeutul ar trebui să fie capabil să vadă lumea prin ochii pacientului.
Asta presupune a accepta clientul fără judecată sau critică. Presupune a intra cu respect în lumea
experienţei clientului şi, în acelaşi timp, a păstra simţul propriului sine separat şi autonom.
Punctul de pornire este întotdeauna a asculta experienta relatată de client şi a căuta semnificaţia
pe care aceasta o are pentru el. În acelaşi timp trebuie să fii atent la propriile tale reacţii ca
terapeut şi să le foloseşti ca informaţii utile în tratamentul pacientului. Pentru a realiza asta este
nevoie să facem diferenţa dintre lumea experimentată de client şi lumea experimentată de
terapeut. Înseamnă a te pune în locul celuilalt.
2) Prezenţa – sunt dependent de prezenţa altora pentru a-mi cunoaşte propria lume.
Prezenţa lor – reală, imaginară sau reamintita – mă ajută să-mi percep propria experienţă.
Terapeutul demonstrează că îi pasă de celălalt prin sinceritate, mai degrabă decât printr-o
amabilitate de faţadă constantă. O întâlnire autentică presupune uneori a da un feedback pe care
probabil celălalt nu vrea să-l audă şi uneori acest tip de feedback poate fi înţeles greşit ca fiind
respingere. Ţine de arta terapeutului să hotărască în fiecare moment ce grad de prezenţa să
manifeste. Dacă este prea mult, clientul se poate simţi copleşit, dacă este prea puţin, el se poate
simţi neauzit sau nevăzut; în ambele cazuri, poate provoca un sentiment de ruşine în client.
Practicarea prezenţei semnifica a fi prezent nu pentru mine sau pentru client, ci pentru conţinutul
care reiese din relaţie.
 Așadar Gestalt Terapia este interesată mai degrabă de modul în care ne apar lucrurile ca
fenomene decât de definiții și înțelegeri preexistente. Accentul se pune pe relația dintre Terapeut
și Client, pe contactul autentic dintre cei doi și pe modul în care ei reușesc să creeze un spațiu
sigur necesar vindecării. Este mai important ca să fim conștienți mai întâi de noi și de modul în
care funcționăm și nu să ne grăbim imediat să găsim soluții și rețete de a schimba ce considerăm
noi că nu este bun în legătură cu noi. Transformarea este un proces care se întâmplă natural în
momentul în care există condițiile potrivite pentru creștere, similar cum o plantă va crește de la
sine dacă i se oferă un sol fertil, cantitatea de apă și de soare de care are nevoie și un mediu
primitor.
 Bibliografie:
1. Jacobs L., Hycner R. 2008, Relaţional approaches în Gestalt Therapy, Gestalt Press
Book, Routledge, Taylor & Francis Group, New York (Abordări relaţionale în terapia
Gestalt);
2. Siemens H., 1996, Dialogue and Awareness. Two Essential elements of Contact în
Gestalt Therapy. Nederlandse Stichting Department Amsterdam (Dialogul şi
conştientizarea. Două elemente esenţiale ale contactului în terapia Gestalt);
3. Yontef G, Simkins S.J. 1984, Introduction to Gestalt Therapy, Current Psychotherapies,
F. E. Peacock Publishers, Inc. of Itasca, Illinois (Introducere în terapia Gestalt,
psihoterapii actuale);
4. Ginger, S. (2002), Gestalt Terapia. Arta Contactului, Editura Herald, Bucureşti;
5. Perls, F., Hefferline, R., & Goodman, P. (1951), Gestalt Therapy: Excitement and growth
in the human personality. New York, NY: Julian
6. Mann, D. (2013), Terapia Gestalt. 100 de teme şi tehnici fundamentale, Editura Trei,
Bucureşti.