Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SCARA IREDUCTIBILITĂŢILOR
Lect. dr. Adrian Sorin Mihalache, 26 Martie 2014
http://ziarullumina.ro/scara-ireductibilitatilor-89986.html
Ştim că ultimele date şi teorii fizice leagă, în diverse forme, Universul şi lumea
înconjurătoare de vidul cuantic. Vidul cuantic e plin de fluctuaţii energetice,
perechi particulă-antiparticulă care apar şi dispar fără încetare. De aceea se
consideră că vidul deţine, în mod potenţial, toate particulele cunoscute. Însă
vidul cuantic constituie şi lucrurile lumii sensibile, fiind prezent în
microcosmos, întrucât, cum se ştie, atomii care alcătuiesc lucrurile sunt „mai
mult spaţiu decât substanţă“1.
1
Prezent la început, constitutiv spaţiului şi materiei, decisiv pentru viitor, în
diversele lui forme, vidul pare legat de cele mai importante evenimente ale
universului, sugerând că ar ascunde „secretul existenţei noastre“.4
Ei bine, în această situaţie fără ieşire, putem întrevedea o primă treaptă pe scara
ireductibilităţilor cunoaşterii. În pofida încercărilor pe care le fac unii fizicieni şi
a frecventelor întâlniri cu vidul cuantic, în diferite ipostaze şi teritorii de lucru,
realitatea, lumea nu e reductibilă la vid. Începutul universului, spaţiul, timpul şi
lumea nu pot fi puse pe seama unui „nimic absolut“ care să le producă
inevitabil.
2
A doua treaptă: biologia e ireductibilă la fizică şi chimie
Pentru a cuprinde misterul vieţii avem nevoie de mai mult decât ne oferă fizica
şi chimia. Am spus, cu alt prilej, că particularitatea aceasta meta-fizică a vieţii se
poate întrevedea, de exemplu, în chiralitatea structurilor ei, anume interacţiunea
luminii cu substanţele pe care le traversează, manifestată prin rotirea direcţiei de
polarizare (unele spre dreapta, altele spre stânga). Toate configuraţiile
moleculare din lumea vie polarizează lumina într-un anumit fel, diferit de cel în
care o fac structurile sintetice, chiar şi când sunt identice chimic8, situaţia fiind
valabilă în întreaga lume vie.
S-a spus de mai multe ori că nici datele ştiinţelor, nici realizările tehnice, nici
explicitarea rafinată a unor mecanisme ale vieţii, nici reuşita manipulărilor
structurilor viului nu reuşesc să divulge, nici luate în parte, nici împreună, taina
3
vieţii. Cu alte cuvinte, datele despre univers şi despre viaţă nu pot da seama de
propriul nostru mister. Pe scara ştiinţelor, nu putem coborî la adâncimea unui
subiect personal. Pe treptele rezultatelor ştiinţifice despre univers şi viaţă, nu
putem urca atât încât să întrevedem nepreţuita infinitate şi irepetabilitate a unui
subiect. Nu ne putem ajuta de scara ştiinţelor ca să întrezărim unicitatea
persoanei. Ea ni se dezvăluie, ca şi adâncul nostru, în experierea unei relaţii de
iubire.
4
sociologiei“15. Faptul vieţii omeneşti, conferirea semnificaţiilor pentru realităţile
trăite, modul de a trăi viaţa în cuprinsul lumii mişcat de intenţionalitate nu pot fi
puse pe seama unor „edificii de molecule sau în grămezi de celule“16.
5
În fine, în ireductibilitatea spiritualităţii la psihologie, putem întrezări cum
teritoriul ştiinţelor indică o înălţime a vieţii spirituale dincolo de treptele unei
descrieri cauzale sau raţionale. Teologic, aceasta survine din faptul că harul
divin e ireductibil la natură şi la cultură, e altceva decât toate energiile lumii
create şi nu poate fi înlocuit prin nici o realizare omenească. De aceea, devenirii
spirituale a omului îi premerge transcenderea, desprinderea de lume,
despătimirea, iar aceasta din urmă e ireductibilă la ştiinţă.
În cuprinsul Duminicii a 5-a din Postul Mare, închinată Sfântului Ioan Scărarul
şi scării lui duhovniceşti, înţelegem că toate scările lumii şi vieţii se împlinesc
când aşezăm treptele lor în urcuşul interior al devenirii noastre. Doar în felul
acesta, lumea şi viaţa, cunoaşterea şi interogaţiile ei, căutarea febrilă a ştiinţelor
şi înţelepciunii, dar şi strădania răspunsurilor se descoperă drept scări destinate
să ne urce către o înfrumuseţare tot mai profundă şi cuprinzătoare a vieţii, şi că
scara scărilor vieţii noastre e însăşi chemarea la îndumnezeire pe care Iisus
Hristos, prin coborârea Lui la noi, prin Pătimirile, Moartea şi Învierea Sa ne-o
dezvăluie. Crucea lui Iisus, ca Scară a lumii restaurate prin Jertfa Lui, ne urcă de
la păcat la sfinţenie, de la moarte la Viaţă, de la Pământ la Cer. În El desluşim că
toate cele rânduite în viaţă pot fi trepte ale urcuşului, încât oricare dintre
ostenelile omeneşti devine edificatoare, prilej de sfinţire a vieţii.
Note
1 Peter William Atkins, Regatul periodic. O călătorie pe tărâmul elementelor chimice, Ed. Humanitas,
Bucureşti, 1998, p. 120.
2 John D. Barrow, Mic tratat despre nimic, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2006, p. 280.
3 Leonard Susskind, Peisajul cosmic. Teoria corzilor şi iluzia unui plan inteligent, Ed. Humanitas,
Bucureşti, 2012, p. 111.
6
4 Charles Seife, Zero. Biografia unei idei periculoase, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2007, p. 233.
5 cf. William E. Carroll, „Cosmology and Creation. From Hawking to Aquinas. In Memory of Józef
yciñski“, în: Logos: A Journal of Catholic Thought and Culture, 15 (2012), nr. 1, p. 134.
6 Amanda Gefter, „Why is there something rather than nothing“, în: New Scientist, 211 (23 iul. 2011),
nr. 2822, pp. 28-29.
7 Ernst Mayr, De la bacterii la om. Evoluţia lumii vii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 67.
8 Cf. Nigel Cadler, Universul Magic, Editura All, Bucureşti, 2008, p. 125.
9 Cf. Harry Y. McSween Jr., Partitură pentru terra. Originile planetei şi ale vieţii, Editura All,
Bucureşti, 2001, pp. 196-197.
10 Alexei Nesteruk, Universul în comuniune. Către o sinteză neopatristică a teologiei şi ştiinţei,
Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009, p. 366.
11 Merleau Ponty, 1982, Sense et Non-Sense, Evanston, Northwestern University Press, p. 72, apud
Alexei Nesteruk, op. cit., p. 263.
12 Antonio Damasio, Eroarea lui Descartes, p. 15.
13 G.W. Allport, Structura şi dezvoltarea personalităţii, trad. Ioana Herseni, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1991, p. 568.
14 Ray Tallis, „Consciousness, not yet explained“, în: New Scientist, 9 ian. 2010, vol. 205, Nr. 2742,
p. 28.
15 Maurice Merleau-Ponty, Fenomenologia percepţiei, Editura Aion, Oradea, 1999, p. 6.
16 Michel Henry, Eu sunt Adevărul: pentru o filosofie a creştinismului, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p.
415.
17 Vladimir Lossky, Theologie Dogmatique, în rev. Messager, 1964, pp. 225-226, apud. Teologia
Dogmatică Ortodoxă, vol. I, p. 268.
18 Cf. Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, p. 268.
19 Panayotis Nellas, Omul animal îndumnezeit, Editura Deisis, Sibiu, 1999, p. 66.