Mihail Sadoveanu, Baltagul

Romanul realist interbelic

TEMA ȘI VIZIUNEA ASUPRA LUMII

1. Realismul (trăsături – caiet – „Moara cu noroc”)

2. Autor și text

- Mihail Sadoveanu

 este un scriitor din perioada interbelică

 abordează teme diverse precum istoria, natura, viața socială
 propune o viziune tradițională, prin prezentarea unei comunități care conservă tradițiile și
valorile arhaice.

- romanul „Baltagul”

 este realist prin

o intriga polițistă
o verosimilitatea relațiilor umane dintr-o comunitate tradițională
o complexitatea personajului feminin, Vitoria Lipan

3. Argumente pentru încadrarea textului în realism

a) Teme și viziunea asupra lumii

 teme – viața socială într-o comunitate rurală cu o mentalitate arhaică, în care valorile
fundamentale sunt familia, iubirea, credința.
– înfăptuirea dreptății, prin pedepsirea criminalilor.
– maturizarea, prin parcurgerea unui drum inițiatic. Astfel, Gheorghiță, ghidat de
mama sa, depășește o experiență care îl inițiază.
 Viziunea este, predominant, realistă.
- este monografică, deoarece se prezintă comunitatea rurală de la munte din mai multe
perspective: tradiții, superstiții, credințe, relația cu preotul, interpretarea viselor,
preocupările, educația copiilor, modul de a comunica, obiceiurile de la botez, nuntă,
înmormântare.
- este moralizatoare, în sensul că cei care sunt vinovați de crimă sunt pedepsiți pentru
greșelile lor.
- este o viziune specifică unei comunități care își conservă valorile arhaice. Astfel, prin
realizarea dreptății, Vitoria menține această valoare, ceea ce asigură permanența și coerența
comunității. Acest aspect atenuează drama individuală trăită de Vitoria, din cauza pierderii
soțului ei.
 Viziunea romanului propune și o dimensiune mitică, atipică unui roman realist.

- inspirația mitică este ilustrată prin mottoul romanului, extras din balada populară „Miorița”.
- romanul reia scenariul mitic al lui Isis și Osiris, așa cum observă Alexandru Paleologu
- textul reflectă, astfel, o mentalitate colectivă despre viață și lume.
 b) Naratorul – un al doilea argument pentru încadrarea textului în realism

 omniscient, obiectiv, detașat, relatează la persoana a III-a

 nu anticipează evenimentele, nu își judecă personajele
 în unele secvențe, relatează evenimentele din perspectiva pe care o are Vitoria. Astfel,
naratorul prezintă zbuciumul acesteia sau viziunea pe care o are asupra situației narative.

4. Elemente de structură și compoziție relevante pentru tema și viziunea asupra lumii

a) Titlul denumește un instrument care are forma unui topor cu două capete, sugerându-se astfel
ambivalența simbolului:

- armă a crimei, cea cu care Nechifor Lipan a fost ucis

- armă a dreptății, folosită de Gheorghiță în scena finală, a pedepsirii celor doi criminali

b) Relația incipit – final

Incipitul

- textul se deschide cu legenda cosmogonică despre destinul dat de Dumnezeu muntenilor. Astfel,
oamenii de la munte nu au mai primit decât putere de muncă și femei frumoase pe care să le
iubească

- alegoric, este creionată viața țăranului de la munte: oameni răbdători în suferința lor, supuși
muncii, bărbații fiind plecați în mare parte a anului cu oile. Printre valorile care dau sens și echilibru
munteanului se află iubirea și familia.

Finalul

- după demascarea celor doi criminali, Vitoria îi mărturisește lui Gheorghiță că viața își va relua
cursul: Minodora, fiica Vitoriei, va veni la mormântul tatălui și va urma valorile tradiționale ale
familiei, în timp ce Gheorghiță va deveni capul familiei, luând locul tatălui. Astfel, Vitoria își acceptă
destinul.

c) Conflicte

- exterior – între Vitoria Lipan și criminalii soțului ei, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui
- interior – constă în zbuciumul Vitoriei care, inițial, nu știe ce i s-a întâmplat soțului ei, fiind măcinată
de presimțiri sumbre. Ulterior, își stăpânește cu greutate suferința, în căutarea lui Nechifor.

d) Structura

Romanul are 3 părți:

o în Măgura Tarcăului, satul Vitoriei, până la plecarea acesteia în căutarea lui Lipan (cap. I-VI)
o drumul Vitoriei până la găsirea osemintelor lui Nechifor (cap. VII-XIII)
o ritualul înmormântării și înfăptuirea actului justițiar (cap. XIV-XVI).
5. Secvențe reprezentative pentru a ilustra tema și viziunea asupra lumii
a) Scena descoperirii osemintelor lui Nechifor Lipan (sfârșitul capitolului al XIII-lea)
- înainte de găsirea lui Nechifor Lipan, autorul pregătește momentul, printr-o secvență descriptivă.
Astfel, se creează mai multă tensiune narativă, prin amânarea punctului culminant.
- elementele naturii sunt puse în relație cu starea Vitoriei: „Trupul ei ar fi vrut să cânte și să
înmugurească”, „se ofilea în ea totul, ca clopoțeii pe care-i ținea între degete”
- tensiunea interioară a Vitoriei este ilustrată stilistic prin propozițiile scurte cu verbe la perfect
simplu. Astfel se sugerează dinamismul situației narative și starea tensionată a personajelor:
„observă”, „se sui”, „răzbi”.
- câinele lui Lipan, Lupu, îi conduce pe Vitoria și pe Gheorghiță la groapa în care erau osemintele lui
Nechifor.
- Vitoria, cu înțelepciune, îl dirijează pe Gheorghiță, dându-i acestuia comenzi clare. Ea intuiește
foarte bine ceea ce câinele dorește să le arate și îl îndreaptă pe Gheorghiță spre râpa pe care Lupu le-
o arată.
- coborârea în prăpastie echivalează cu o coborâre în infern, ceea ce contribuie la maturizarea lui
Gheorghiță care trăiește o situație-limită.
- îndreptându-se către un deznodământ pe care îl prevede, Vitoria trăiește un zbucium puternic,
deoarece simte „tâmplele vâjâind”.
- liniștea apăsătoare a morții este străpunsă de strigătul Vitoriei: „Gheorghiță!”. Acesta este numele
de taină pe care Vitoria îl folosea în relația cu soțul ei. Se poate observa suferința intensă a
protagonistei, care se confruntă cu o durere sfâșietoare.
- verbele la imperfect din această secvență („Gheorghiță zvâcnea de plâns”) redau intensitatea
durerii și prelungirea stării.

b) Secvența de la praznicul de înmormântare (capitolul al XIV-lea)

- este pusă în valoare abilitatea Vitoriei care, fiind o bună cunoscătoare a psihologiei umane, știe
cum să amplifice starea de nervozitate a lui Calistrat Bogza. Acesta devine vulnerabil, deoarece este
asaltat de întrebările și supozițiile Vitoriei.
- intuiția Vitoriei se vede în capacitatea acesteia de a reface momentul crimei din perspectiva unui
martor ocular.
- Vitoria conduce din umbră momentul, fiind conștientă că doar confesiunea smulsă de la cei doi
criminali poate restabili dreptatea. Vitoria devine „un Hamlet feminin” (George Călinescu).
- intervenția lui Gheorghiță, care îl lovește pe criminal, reprezintă momentul în care tânărul își
încheie procesul de maturizare prin asumarea actului de curaj.

6. Concluzie
În concluzie, romanul „Baltagul” prezintă în mod realist nu doar o intrigă polițistă, ci și o mentalitate
specifică unei comunități rurale. Acest aspect este confirmat de critica literară. De exemplu, Pompiliu
Constantinescu apreciază că romanul lui Sadoveanu prezintă „stratul arhaic al vieții țărănești” într-o
„lumină de baladă”.