Energia Nucleară

Avantajele energiei nucleare în România

1- Ciclu industrial complet. România este printre puţinele state din
lume care are un ciclu industrial complet în acest domeniu, astfel că avantajele
energiei nucleare sunt enorme. Când au luat decizia dezvoltării energiei
nucleare în România, liderii comunişti au avut în vedere faptul că România
deţine mine de uraniu. Acum, ţara noastră extrage uraniu la Crucea (judeţul
Suceava), dar plănuieşte deschiderea de noi exploatări în zona Tulgheş
(Harghita) - Grinţieş (Neamţ). Urmează prelucrarea uraniului la Feldioara, în
judeţul Braşov. Atât extragerea, cât şi prelucrarea uraniului se fac de către
Compania Naţională a Uraniului (CNU). Aceasta este programată să
fuzioneze cu producătorul de energie Nuclearelectrica, care este, de fapt,
singurul său client. De la Feldioara, uraniul ajunge la Fabrica de Combustibil
Nuclear, de la Mioveni, unde uraniul este transformat în „pastile“. Pastilele sunt
apoi incluse în teci de zirconiu, iar mai departe, fasciculele de combustibil
nuclear ajung la centrala nucleară de la Cernavodă. Un astfel de fascicul
înmagazinează energia a 1.100 de tone de cărbune. Aceasta furnizează 18%
din energia produsă la nivel naţional, cu două reactoare nucleare de 700 MW,
dar statul plănuieşte realizarea a încă două unităţi. Tehnologia folosită este
CANDU, de provenienţă canadiană. Principalul avantaj al acesteia este faptul că
foloseşte uraniu natural, nu îmbogăţit. Concomitent, la Regia Autonomă de
Activităţi Nucleare (RAAN) de la Drobeta Turnu Severin se produce apa grea
necesară reactoarelor de la Cernavodă.
2- Independenţă energetică. O vorbă românească spune „să nu-ţi pui
toate ouăle în acelaşi coş“. Zicala este atât de actuală încât se poate aplica în
aproape orice domeniu, de la investiţii pe bursă până la domeniul energetic.
Problema este simplă: nu trebuie să fii dependent de o singură sursă, ăn orice
domeniu ai activa. Faptul că România dispune de un ciclu industrial complet în
industria nucleară este un avantaj strategic incomensurabil, în condiţiile în care
Rusia a redus haotic furnizarea de gaze, din septembrie încoace, atât către
România, cât şi către alte state europene, precum Polonia, Ungaria, Slovacia sau
Austria. În plus, înţelegerile încheiate de către alte state în domeniul nuclear nu
duc neapărat la independenţă faţă de Rusia. Ungaria, ţară dependentă de gazul
rusesc, a semnat un acord pentru realizarea a două reactoare nucleare la Paks
cu...Rosatom. Iar problema cu centralele realizate de către ruşi este că eşti
dependent de către o subsidiară a Rosatom, Tvel, pentru combustibilul nuclear,
dar şi de alte subsidiare pentru diverse lucrări sau piese. De altfel, acest lucru
este demonstrat şi de recentul accident de la centrala nucleară Zaporoje, din
Ucraina, când defectarea unui reactor a făcut ca întreaga ţară să devină
dependentă de importurile de electricitate şi cărbune din Rusia.
3- Fără probleme cu poluarea. România nu îşi poate respecta
angajamentele europene de reducere a emisiilor de carbon şi de alte gaze cu
efect de seră fără energia nucleară. În plus, energia nucleară nu a înregistrat în
ţara noastră niciun eveniment serios sau accident. Ba chiar invers, reactoarele 1
şi 2 sunt printre cele mai fiabile din lume, având printre cei mai buni factori de
capacitate din lume. Acesta este un indicator care rataă faptul că un reactor a
fost conectat la sistemul energetic naţional şi a produs continuu electriictate. Per
total, centrala de la Cernavodă are un factor de capacitate de 88% în medie,
fiind în primele zece din lume. Pe româneşte, centrala a produs energie în 88%
din timpul scurs.
Dezavantajele energiei nucleare
1- Energia nucleară este foarte scumpă. În acest moment, un MWh
de energie generată la Cernavodă are un cost în jur de 140-145 de lei, însă
acesta nu ţine cont de faptul că mare parte din investiţii au fost făcute de către
stat înainte de 1989, iar între timp s-au amortizat. De asemenea,
Nuclearelectrica trebuie să investească 1-1,5 miliarde de euro pentru prelungirea
duratei de viaţă a reactorului 1 cu încă 25 de ani. Unitatea 1 a fost dată în
folosinţă în 1996, astfel că în 2025-2026 ar trebui oprită. Totuşi, prin investiţii
masive, durata de viaţă poate fi extinsă. De asemenea, proiectul reactoarelor 3
şi 4 de la Cernavodă costă 6,5 miliarde de euro, o sumă imensă, de care
România nu dispune. Mai mult, din cauză că în România există o
surpraproducţie de energie electrică, proiectul nici nu este fezabil, astfel că
statul trebuie să asigure sprijin. În acest moment, Guvernul ia în considerare fie
acordarea de garanţii de stat, fie semnarea unor contracte pe durată mare de
timp în afara OPCOM, bursa de energie, fie folosirea unor instrumente numite
„contracte pentru diferenţă“. Acest mecanism înseamna garantarea de către stat
a unui anumit preţ de vânzare pentru energie, ca să facă viabil proiectul.
Compania ar vinde energia pe piaţă, iar statul ar acorda diferenţa pe MWh până
la preţul convenit, dacă preţul de piaţă este prea mic. Iar dacă preţul de vânzare
ar fi mai mare decât cel garantat, compania returnează statului suma în plus.
Problema este că pentru investiţia de la Cernavodă, preţul garantat ar fi foarte
mare, ceea ce înseamnă că statul va subvenţii consistente.
 2- România nu are încă un depozit final de deşeuri. În acest moment,
toate reziduurile nucleare de la Cernavodă, atât cele simple, de genul mănuşi
sau costume de protecţie, cât şi combustibilul nuclear sunt depozitate pe
platforma de la Cernavodă. Totuşi, ţara noastră trebuie să realizeze un depozit
final, construcţia acestuia fiind foarte scumpă. În prezent, o parte din deşeurile
radioactive sunt depozitate la Băiţa Bihor, care este o veche mină de exploatare
a uraniului. Acesta se va închide în perioada 2020 — 2025. Un astfel de depozit
urma să se construiască la Saligny, în judeţul Constanţa, investiţia urmând a
costa în jur de 450 de milioane de euro, dar acesta ar urma să funcţioneze timp
de 60-70 de ani. 3- Riscul unor dezastre naturale sau al unor atentate teroriste.
Aşa cum s-a demonstrat şi în cazul cutremurului care a zguduit centrala
japoneză Fukushima din 2011, dar şi a problemelor din Orientul Mijlociu, acest
risc nu poate fi trecut cu vederea. Mai ales că Statul Islamic a pus deja România
pe o hartă a viitoarelor „cuceriri“ ale jihadiştilor.

Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala

nucleară, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o
explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare.
 Centrala electrică se afla în apropiere de orașul Prîpeat, Ucraina.
Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei
nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale
Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari
din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate
aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitațiile radioactive cad
în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.
Cantitatea de radiații eliberată este de cel puțin 100 de ori mai
puternică decât cea eliberată de bombele atomice de la Nagasaki și Hiroshima.
Oamenii din Prîpeat, orașul cel mai apropiat, au fost evacuați la două
zile după dezastru. Până atunci, mulți dintre ei fuseseră deja expuși unui nivel
înalt de radiații.
Ploi radioactive au fost înregistrate până și în Irlanda. Ucraina,
Belarus și Rusia au fost țările cele mai afectate, înregistrând 63% din cantitatea
totală de radiații emisă la Cernobîl.
În urma accidentului, materialul radioactiv a fost acoperit de o
carapace din ciment aflată azi în stare de degradare avansată. O nouă structură
protectoare se construiește astăzi peste sarcofagul vechi, dar aceasta va rezista
doar 100 de ani.