Letopisețul Țării Moldovei.

• Grigore Ureche
• Miron Costin
• Ion Neculce

1 octombrie 2020
 Tezaurul culturii românești.

Apărută în contextul mai larg al Umanismului și al Renașterii europene, istoriografia

românească din secolele XVII - XVIII constituie un monument important în evoluția culturii
românească.

G.Călinescu: „Adevărata istoriografie națională începe cu Grigore Ureche.”

Umaniștii români sunt cronicarii moldoveni: Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce.

Ei au scris Letopisețul Țării Moldovei, lucrare ce consemnează evenimente din istoria Moldovei,
astfel:

• Grigore Ureche – 1359-1594 ( de la Dragoș-Vodă până la Aron –Vodă);

• Miron Costin – 1594-1661 ( de la Aron-Vodă până la Dabija-Vodă);
• Ion Neculce – 1661-1743 (de la Dabija-Vodă până la Constantin Mavrocordat).
 Citește fragmentele
din prodoslaviile ( cuvînt
înainte) celor trei
letopisețe ale Țării
Moldovei ți determină:
o scopul urmărit de
autor;
o relația dintre autor și
lucrare;
o ce aștepți să-ți
comunice fiecare
letopiseț.
 Rezumă constatările și formulează câteva
idei ce pot ilustra umanismul mentalității
cronicarilor.

Autorul, lucrarea Idei umaniste

relevante
 Grigore Ureche a fost fiul lui Nestor GRIGORE URECHE
Ureche, boier instruit, deținând funcții (n. cca. 1590 – d. 1647)
politice importante la sfârșitul veacului al
XVI-lea, în repetate rânduri purtător de
solii la Poarta Otomană, mare vornic al
Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia
Movilă.
Cronicarul a învățat carte la Lemberg, la
Școala Frăției Ortodoxe, unde a
studiat istoria, geografia, limbile
clasice latina și greaca, retorica și poetica.
Reîntors în țară, a participat la viața politică
mai întâi ca logofăt, apoi spătar.
• În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul
dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din
anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al
aceleiași Țări de Jos.

• Înzestrat fiind cu darul de povestitor, G. Ureche este

întemeietorul portretisticii în literatura română veche.

• În virtutea talentului său, el selectează figurile domnitorilor

sau a boierilor, le ierarhizează, le dă contur propriu, punând
alături de trăsăturile fizice şi însuşiri de caracter definitorii.

• Efigia lui Ştefan cel Mare, modelul clasic, este realizat din linii
simple, dovedind o incontestabilă artă de portretist, de altfel
istoria literară i-a reţinut o bună parte din portrete drept model.
 
Vornic = Mare dregător din Sfatul domnesc, însărcinat cu supravegherea

Curții, conducerea treburilor interne ale țării, având și

atribuții
judecătorești.
Logofăt = Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români, membru
al
Sfatului domnesc; persoană care deținea acest titlu.
Spătar = dregător la Curtea domnească care purta la ceremonii sabia și
buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda
cavaleriei.
◊ Mare spătar = comandant suprem al armatei țării în lipsa
domnului.
Efigie = Reprezentare în relief, pe monede, medalii etc., a chipului unei
personalități.
Letopiseț = Scriere veche cu caracter istoric, în care evenimentele sunt
 Cronica a fost scrisă, după cum se crede, între 1642 – 1647.
Originalul s-a pierdut. Toate manuscrisele care au ajuns până la noi
înfățișează textele lui Ureche întrețesut cu interpolările adăugate
ulterior de Eustratie Logofătul, de Simion Dascălul și Misail
Călugărul.

„Letopisețul Țării Moldovei” relatează evenimentele cuprinse între

1359, anul descălecării țării de către Dragoș Vodă și 1594, anul urcării
lui Aron Vodă la tronul țării.
 PORTRETUL. PORTRETUL
LITERAR.
Portret = descriere de trăsături morale și fizice ale
unei ființe reale sau imaginare. Portretul îmbină
descrierea unor moravuri, vicii, defecte, calități ale
personajului cu descrierea particularităților fizice: corp,
figură, ținută, etc.

Portretul literar prezintă imaginea unui personaj

dintr-o operă epică.
 Portretul lui Ștefan cel Mare
 Ce fel de limbaj folosește Grigore Ureche
în opera sa?
 Ce cuvinte folosește acesta?
 Care este rolul lor?
• Limbaj popular„limba literară de dialect moldav” (George
Călinescu);
• În text apar regionalisme și arhaisme (care au rolul de a
încadra
textul într-un anumit timp/epocă);
 Exemple de arhaisme lexicale (pomăzuit, hotnog)
a pomăzui = a conduce, a însoți;
hotnog = comandant peste o sută de ostași;
 
 Exemple de arhaisme fonetice (țărâi, rădicat, carile, chiamă,
pre, ieste, statu, de grabu, vărsătoriu, omorâea, neleneșu,
vârâia, etc.)

În prima secvență se descrie
momentul
urcării lui Ștefan cel Mare pe
tron.
Din această secvență reiese faptul că
domnitorul Moldovei își iubește țara
( simbol al luptei de eliberare a
poporului de sub jugul otoman) și ar
face orice pentru a o apăra, inclusiv să
se pregătească de război ,, nu cerca să
așeze țara, ci de război se gătia”.
Letopisețul este împărțit în
două părți:
În a doua secvență, se realizează
portretul-efigie al lui Ștefan cel
Mare.
În această secvență, Ștefan cel
Mare este caracterizat în mod
indirect, prin atitudinea pe care o are
domnitorul față de boierii și lumea
prezentă la ceremonie.
 Portretul lui Ștefan cel Mare, după letopiseț:

Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și

de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéțe
omorâea fără județu. Amintrilea era om întreg la fire,
neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gândiiai,
acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie
însuși se vârâia, ca văzându-l ai săi să nu să indărăpteaze și
pentru acéia, raru războiu de nu biruia. Și unde-l biruia alții,
nu pierdea nădéjdea, că știindu-să căzut jos, să rădica
deasupra biruitorilor.”
 Caracterizarea personajului literar este o compunere pe baza textului
literar, evidențiind trăsăturile  morale și fizice ale personajului,
atitudinile, comportmentul, concepțiile, toate acestea reieșind din
evenimentele prezentate și din relațiile acestuia cu alte personaje.

Caracterizarea directă, realizată:

- de către narator;
- de către celelalte personaje;
- autocaracterizare;
Caracterizarea indirectă, realizată:
- prin intermediul faptelor sale;
- limbaj;
- vestimentație;
- mediul în care trăiește;
- relația cu celelalte personaje;
- nume etc.
CARACTERIZAREA LUI ȘTEFAN CEL MARE
1. Caracterizare directă:

Trăsături fizice:

Trăsături morale:

2. Caracterizare indirectă:

Trăsături fizice:

Trăsături morale: