GENUL DRAMATIC.

Speciile genului dramatic.

 „Ca o piesă de
teatru, aşa este
viaţa: nu
interesează cât de
mult a ţinut, ci cât
de frumos s-a
desfăşurat.”
Seneca
“O scrisoare pierdută”
de I.L.Caragiale

Scene din spectacol

- 1928
Genul dramatic conține trei specii
fundamentale:
DRAMA COMEDIA
TRAGEDIA
…și mai multe subspecii:
•tragicomedia
• melodrama
•feeria
•vodevilul
•farsa
•sceneta
 Aceste specii dramatice se
deosebesc prin:
aspectele și elementele de scriere;
specificul de limbaj;
trăsăturile și tipologia personajelor;
tipul conflictului;
relația cu lumea și societatea;
deznodământul ( fericit sau tragic).
 1. DRAMA
Drama – specie a genului dramatic,
în versuri sau proză, cu un conținut grav,
serios, uneori tragic, prezentat într-o
formă familiară, cu un sfârșit tragic, dar
fără a exclude elementele comice.
* chiar dacă este o dramă,
regăsim și elemente comice
( limbaj, personaje, situații).
 Trăsături de bază:
• componenta principală o reprezintă conflictul;
• exprimă întreaga complexitate a vieții reale
( lipsesc elementele fabuloase);
• conține diferite tipuri de personaje;
• apropie grotescul și sublimul, teribilul și
bufonul, tragedia și comedia ( V. Hugo);
Grotesc – ridicol, bizar;
Bufon – comic, caraghios.
 Repere și sugestii pentru
interpretare:
 are un conținut grav, profund, cu elemente tragice
uneori, și reflectă aspecte variate : sociale, istorice,
psihologice, morale;
 universul dramei este în relție directă cu lumea, cu
societatea;
 specia implică acțiuni, întâmplări, fapte susținute
printr-un conflict important;
 personajul principal apare ca o personalitate
puternică, marcată de idealuri ale umanității
( tinde spre ideal);
 personajele sunt individualizate, chiar
tipice, iar acțiunile pe care le înterprind
sunt demne de admirație;
 limbajul solemn alternează cu registrul
familiar, ilustrând diferite straturi
sociale și tipuri umane
( se combină limbajul literar și cel
colocvial);
! Amintiți-vă de stilul colocvial!
Putem clasifica drama
conform tematicii: socială,
istorică și psihologică;
conform curentului literar:
romantică, realistă, naturalistă,
simbolistă, expresionistă etc.
P.S. Noi vom analiza dramele
conform tematicii.
 DRAMA ISORICĂ
Drama istorică are trăsături
asemănătoare romanului istoric și nuvelei
istorice, adică:
-conține ani, perioade, evenimente istorice;
-menționează personalități marcante din
istorie;
-exprimă un limbaj specific perioadei
istorice menționte.
În literatura română, drama istorică
este inițiată de
Bogdan Petriceicu-Hașdeu, cu piesa
în versuri „Răzvan și Vidra” (1867),
urmat de Vasile Alecsandri cu
„Despot-Vodă” (1879) și de
Al. Davila cu piesa „Vlaicu-Vodă”.
Jupânul e român? Vai, ce ocară!
Te-nșeli, moșule! El este piatră, lemn, strigoi sau
fiară,
Dar numai român nu-l cheamă, că mult mai român
sunt eu!...
Nu căta că-ți pare searbăd și pârlit obrazul meu,
Că nici noaptea nu-i bălană, dar pământul
odihnește;
Că și pâinea de secară este neagră, dar hrănește
Ș-apoi, moșule, eu unul nu-s țigan de rând, mă jur.
Nu, nu, crede-mă, în pieptu-mi bate suflet de vultur.
Măiculița fu româncă...

Fragment din drama „Răzvan și Vidra”.

! Observați specificul unei opere istorice.
 Un loc aparte îl ocupă Barbu Ștefănescu-
Delavrancea cu trilogia istorică a Moldovei:
„Apus de soare” (ultimul an de domnie și de
viață al gloriosului Ștefan cel Mare),
„Viforul” (domnia tiranică a lui Ștefăniță-
Vodă) și „Luceafărul” (personalitatea
strălucită a lui Petru Rareș) - drame create
în anii 1909 - 1910.
 Sarcini:
1. De transcris informațiile prezentate în caiet;
2. De analizat în jumătate de pagină următoarea
precizare: „Drama apropie grotescul și sublimul,
teribilul și bufonul, tragedia și comedia.”
( V. Hugo);
Folosiți suportul din prezentare.
3. De finalizat lectura dramei „Apus de soare”.
Vedeți și fragmentele din manual ( pag.140).