O SCRISOARE

PIERDUTA
ION LUCA CARAGIALE
 ION LUCA CARAGIALE
INFORMATII
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dîmboviţa, d. 9 iunie 1912,
Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine
greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales
membru al Academiei Române post-mortem.
S-a născut în ziua de 1 februarie 1852, în satul Haimanale, care-i poartă astăzi numele.
Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată,
întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în
anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești.
În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire
obligațiile unui bun șef de familie.
L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a
fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly.
Deși Caragiale a scris doar nouă piese, el este cel mai bun dramaturg român prin faptul că a reflectat cel mai bine realitățile,
limbajul și comportamentul românilor. Opera sa a influențat și pe alți dramaturgi, cum ar fi Eugen Ionesco.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de
arterioscleroză.
 PERSONAJE
• ŞTEFAN TIPĂTESCU, prefectul judeţului
• AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la 48
• ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului şcolar,
Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţii
• TACHE FARFURIDI, avocat, membru al acestor comitete şi comiţii
• IORDACHE BRÂNZOVENESCU, asemenea
• NAE CAŢAVENCU, avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaţilor, prezident-fundator al Societăţii
enciclopedice-cooperative "Aurora economică română"
• IONESCU, institutor, colaborator la acel ziar şi membru al acestei societăţi
• POPESCU, asemenea
• GHIŢĂ PRISTANDA, poliţaiul oraşului
• UN CETĂŢEAN TURMENTAT
• ZOE TRAHANACHE, soţia celui de mai sus
• UN FECIOR
• ALEGĂTORI, CETĂŢENI, PUBLIC
 GENUL DRAMATIC

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi reprezentate pe scena unui teatru.
De aceea, operele dramatice presupun o limitare în timp și spațiu a acțiunii reprezentate. În
operele dramatice apare un conflict dramatic, care este axa în jurul căreia se dezvoltă acțiunea,
bazată pe împrejurări, pasiuni și caractere care se ciocnesc. Personajele textului dramatic
comunică prin intermediul dialogului și al monologului, autorul intervenind doar în indicațiile
scenice (regizorale). Indicațiile scenice apar între paranteze sau în subsolul paginilor și se referă
la acțiunea personajelor, la gesturi, la decor, la mimică etc. Personajele iau cu totul locul
autorului, a cărui intervenție indirectă se manifestă prin indicațiile de regie, care se numesc
indicatii scenice-didascalii.
 INCADRARE INTR-UN CURENT,
INTR-O SPECIE LITERARA
Textul este o comedie, o specie epică în care comicul se amestecă cu tragicul, în care este evidențiat un conflict
superficial, soluționat de obicei într-un final fericit. Satirizând realități sociale nepotrivite sau moravuri
individuale ea se definește în funcție de tipul de comic utilizat și poate fi comedie de situații, de moravuri, de
caracter, de intrigă, de salon, eroică sau tragică etc.
Putem încadra textul în curentul clasicism tocmai prin critica moravurilor, caracterul satiric (o perspectivă
ironică asupra burgheziei și a societății politice românești din sec al XIX-lea), prin susținerea valorilor clasice
de bine, frumos, adevăr, căpătând astfel și un  scop didactic, moralizator dar și prin respectarea regulii celor trei
unități de timp (loc- „capitala unui județ de munte”, timp- sec al XIX-lea, acțiune). Ține și de realism prin
impresia de veridicitate pe care o creează, prin utillizarea tehnicii detaliilor  și prin construcția personajelor
tipologice (Zaharia Trahanache- tipul încornoratului, Zoe T.- tipul amorezei cochete etc.).
COMICUL
Derularea faptelor, evolutia conflictelor si comportarea personajelor pun in evidenta trasatura esentiala a oricarei
comedii: starnirea (provocarea) rasului si finalul comic prin rezolvarea neasteptata a situatiei initiale datorita unei adevarate
„lovituri de teatru”. Cu alte cuvinte, este vorba de prezenta comicului si diversitatea mijloacelor prin care I.
L. Caragiale reuseste sa-l realizeze.
Exista mai intai un comic de situatie Modalitatile clasice de realizare a comicului de situatie sunt: incurcatura, confuzia,
coincidenta, revelatiile succesive, acumularea progresiva, evolutia inversa etc.
In O scrisoare pierduta, comicul de situatie este obtinut prin pierderea si gasirea scrisorii de amor, prin postura ridicola a
lui Catavencu, de a ajunge, din stapan pe situatie, victima a unei escrocherii asemanatoare celei la care el apelase.
Totodata, comica este situatia finala, cand cele doua forte potrivnice se impaca si farsa electorala se termina cu un compromis
pe care toata lumea il accepta cu dezinvoltura. Tot in comicul de situatie se incadreaza existenta unor cupluri de personaje,
unor grupuri insolite — Farfuridi si Branzovenescu - sau a triunghiului conjugal Zoe - Tipatescu - Trahanache.
In al doilea rand exista un comic de moravuri, realizat prin infatisarea relatiei dintre Tipatescu si Zoe, ori a felului in care se
pregatesc si se desfasoara alegerile sau se obtine victoria. Este, asadar, vorba atat de moralitatea din viata de familie, cat si de
cea politica, iar coruptia politicienilor imbraca o diversitate de forme.
In al treilea rand, este prezent comicul de caracter care izvoraste din comportarea personajelor, din atitudinea lor si din
ipostazele in care acestea sunt prezentate. Personaje ca Dandanache, Catavencu, Pristanda genereaza rasul prin contrastul
dintre pretentiile pe care le au si comportamentul lor. Catavencu se pretinde patriot, dar urmareste interese personale
meschine; Dandanache este ramolit, dar siretenia sa depaseste starea de decrepitudine in care se afla. La randul sau, Pristanda
se supune orbeste lui Tipatescu, ceea ce nu-l impiedica sa gandeasca despre Catavencu: „Strasnic prefect ar fi asta!” dupa ce-i
marturisise ca-i citeste gazeta „ca pe Evanghelie”.
Pompiliu Constantinescu stabilea noua tiupuri comice in teatrul lui Caragiale: incornoratul, primul amorez, cocheta/
adulterina, demagogul, cetateanul, functionarul, confidentul, raisonneur-ul, servitorul.
Tuturor acestor forme de comic, li se alatura comicul de limbaj care se realizeaza prin:
1) ticurile verbale ale personajelor („Ai putintica rabdare”, „Curat . ”),
2) greseli de vocabulary - pronuntarea gresita a unor neologisme si a unor cuvinte obisnuite datorita etimologiei populare sau
lipsei de proprietate a termenilor („renumeratie”, „famelie”, „bampir”, plebicist”, „cioclopedica”, „catindeala”, „nifilist”,
„momental”, „fevroarie”, „enteres”, „dumneei” etc.).
- cuvintele sunt intelese gresit, dandu-li-se alt sens („capitalist” cu sens de locuitor al capitalei, „anonima” (semnata), „puncte
esentiale” (pe ici pe colo) etc.).
3) greseli gramaticale si de logica
- nonsensuri datorita negarii primului enunt prin cel de-al doilea: „e sublima, dar lipseste cu desavarsire”, „aclamam munca,
travaliul care nu se face de loc”, „sa se revizuiasca primesc, dar atunci sa nu se schimbe nimic”.
- contradictiile de termeni („12 trecute fix”),
- pleonasmele („fara printipuri, va sa zica ca nu le are”, „nu dau voie sa-si permita”, „macar catusi de putin”, „aclamam munca,
travaliul”, „nu spune decat numai si numai”.
- tautologii („enteresul si iar enteresul”, „vezi tanar, tanar dar copt”, „pe candidatul comitetului dv. - comitetul dv.”, „sa ma
agreeze si comitetul dv., caci e al dv.),
- cacofonii (sa zica ca nu le are”),
- confuzii/ atractii paronimice („scrofulosi la datorie”, in loc de „scrupulosi”)
4) diversitatea si amestecul stilurilor in cadrul aceluiasi discurs: familiar (colocvial), publicistic, administrativ,
oratoric. Hazul creste mai ales atunci cand personajele folosesc unul sau altul dintre structurile specifice unui stil intr-un
context neadecvat, asa cum se intampla cand, adresandu-se lui Pristanda, Catavencu imbina limbajul familiar cu cel solemn,
pretentios si sententios: „imi pare rau, Ghita, ca mai staruiesti cu scuzele tale Adica noi nu stim cum merge politica?
 TEMA SI VIZIUNEA

Tema o reprezintă viața distorsionată a burgheziei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea descrisă
minuțios în toate aspectele ei (intimitate, politică, administrație etc.). Discuția inițială este secvența ce reflectă
raporturile dintre autoritățile statului. Polițaiul Ghiță, dă umil raportul prefectului despre rondul zilei executând
cu slugărnicie și servilism ordinele primite. Corupția și abuzul în serviciu sunt trecute cu vederea, Tipătescu este
conștient de leafa mică a subordonatului și nu reacționează la steagurile pe care acesta le fură. Într-o altă
secvență, Zoe îl convinge pe Tipătescu, printr-un șantaj emoțional, să-și dea votul, de dragul reputației ei,
candidatului aflat în opoziție, exprimând astfel imoralitatea vieții personale dar și instabilitatea deciziilor politice .

Viziunea despre lume este una clasică prin critica adusă unor moravuri sociale ale vremii: imoralitate, abuz în
serviciu, incultură, demagogie, parvenitism.
 TITLUL

Titlul constituie motivul central dar și intriga piesei. Prima scrisoare este una de dragoste a Zoei către
Tipătescu, găsită de cetățeanul turmentat, sustrasă prin vicleșug de Cațavencu, pierdută apoi de acesta cu
ocazia marii adunări dinainte de alegeri, regăsită de cetățeanul turmentat și înapoiată Zoei. O altă scrisoare
este tot una compromițătoare prin care Agamemnon Dandanache își câștigă postul de deputat. Aflat la
începutul și la finalul piesei motivul dă o simetriei operei. La nivel simbolic scrisoarea devine o armă de
șantaj folosită pentru preluarea puterii politice, denotând parvenitismul și lipsa de scrupule a personajelor.
 ORGANIZARE PE ACTE
Scena initiala din actul 1 prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu “Racnetul
Carpatilor”, si numara steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic
declanseaza conflictul dramatic principal si constituie intriga comediei. Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o
plastografie si temerea acestuia ca Zoe ar putea afla de “machiaverlacul” lui Catavencu sunt de un comic savuros. Naivitatea
(aparenta sau reala) a lui Zaharia Trahanache si calmul sau contrasteaza cu zbuciumul amorezilor Tipatescu SI zoe Trahanache,
care actioneaza impulsiv si contradictoriu pentru a smulge scrisoarea santajistului.
Actul 2 prezinta in prima scena o alta numratoare: a voturilor, dar cu o zi inaintea alegerilor. Se declanseaaza conflictul
secundar, reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Daca Tipatescu ii ceruse lui
Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia locuintei pentru a gasi scrisoarea, Zoe dimpotriva, ordona eliberarea lui si
uzeaza mijloace de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatului din opozitie, in
schimbul scrisorii. Cum prefectul nu accepta compromisul politic, Zoe ii promite santajistului sprijinul sau. Depesa primita de
la centru solicita alegerea altui candidat pentru colegiul al II-lea.
In actul 3, actiunea se muta in sala mare a primariei unde au loc discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu, in cadrul
intrunirii electorale. Intre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care intentioneaza s-o foloseasca
pentru contrasantaj. Apoi anunta in sedinta numele candidatului sustinut de comitet: Agamita Dandanache. Incercarea lui
Catavencu de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din cauza scandalului iscat in sala de Pristanda. In incaierare,
Catavencu pierde palaria cu scrisoarea, gasita pentru a doua oara de Cetateanul turmentat, care o duce destinatarei.
Actul 4 aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge iar la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei.
Intervine un alt personaj, Dandanache, care intrece prostia si lipsa de onestitate a candidatilor locali. Propulsarea lui politica
este cauzata de o poveste asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in unanimitate si totul se incheie cu
festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca.
 MOMENTELE SUBIECTULUI
1. Expozițiunea îl prezintă pe Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, care îi raportează servil lui Ștefan
Tipătescu, prefectul județului, despre felul în care își îndeplinise misiunea noaptea trecută. El aflase că Nae
Cațavencu este în posesia unui document important, care va face posibilă alegerea lui în Camera
Deputaților.
2. Acest fapt declanșează intriga acțiunii, deoarece documentul misterios este o scrisoare de amor a
prefectului către Zoe, soția lui Zaharia Trahanache, șeful filialei partidului din acest județ. Nae Cațavencu,
avocat din opoziție și directorul ziarului Răcnetul Carpaților, vrea să obțină cu orice preț candidatura de
deputat, și, de aceea, îl șantajează pe prefect cu scrisoarea de amor. Aceasta a fost furată de la Cetățeanul
turmentat, care o găsise pe stradă.
3. Desfășurarea acțiunii. Cațavencu, stăpân pe situație, amenință că va publica scrisoarea în ziarul său, dar
promite că o va înapoia dacă va fi ales deputat. Ștefan Tipătescu încearcă să-i ofere diferite funcții în stat în
schimbul scrisorii, dar acesta refuză cu îndârjire. În cele din urmă, Cațavencu reușește să obțină promisiunea
Zoei pentru candidatura râvnită, deoarece aceasta se temea că va fi compromisă moral în societate. Farfuridi
și Brânzovenescu, doi membri de seamă ai partidului, se tem de trădare și trimit la Centru o anonimă pe care
prefectul județului reușește să o obțină la timp. În această vreme, Zaharia Trahanache descoperă o poliță
falsificată de Cațavencu, prin care acesta își însușise ilegal 5000 de lei de la fundația AER, a cărei președinte
era.
4. Punctul culminant se declanșează odată cu venirea de la Centru a dispoziției de a fi trecut pe lista
candidaților Agamemnon Dandanache, mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu.
La întrunirea care devine deosebit de agitată, Farfuridi și Cațavencu își rostesc discursurile de candidați,
urmărind fiecare să-i atragă pe alegători de partea lor. Cele două tabere se încaieră și, în urma bătăii puse la
cale chiar de Pristanda, Cațavencu pierde pălăria în căptușeala căreia era scrisoarea.
5. Deznodământul. În aceste situații ridicole, Agamemnon Dandanache este desemnat candidată, folosindu-
se tot de o scrisoare de amor pe care o găsise întâmplător. Spre deosebire de Cațavencu, care ar fi predat
scrisoarea dacă ar fi fost ales, Dandanache păstrează scrisoarea, deoarece mai trebuie ș-altă dată, la un caz,
iar pac la Războiu!
În acest timp, Cetățeanul turmentat găsește pălăria lui Cațavencu și crede că-i a sa. Când și-o îndeasă pe cap,
îi cade din căptușeală scrisoarea pe care o dă adrisantului. În această situație, Zoe devine din victimă, călău,
și îi cere lui Cațavencu să conducă festivitatea organizată în cinstea alegerii rivalului său, Agamemnon
Dandanache.
 CONFLICTUL PRINCIPAL SI CONFLICTELE
SECUNDARE

Conflictul principal este schitat de Pristanda in prima scena, accentuat de Zoe si Trahanache, dar se declanseaza cu
adevarat o data cu amenintarea lui Catavencu de a publica scrisoarea si evolueaza treptat, pe masura ce ii santajeaza, pe
rand, pe Zaharia Trahanache si pe Zoe, sotia acestuia. Stefan Tipatescu, autorul scrisorii, si mai ales Zoe, intra in alerta, in
timp ce Trahanache este convins ca este o plastografie. Sotia „venerabilului” este dispusa sa accepte toate conditiile
impuse de Nae Catavencu, iar prefectul cedeaza si el, dupa ce adversarul sau ii refuza toate propunerile, neacceptand decat
mandatul de deputat. Conflictul se acutizeaza si atinge intensitatea maxima in momentul in care este anuntat candidatul in
persoana lui Agamita Dandanache si incepe o adevarata batalie intre taberele de alegatori. Stingerea lui are loc atunci cand
scrisoarea revine la Zoe prin intermediul Cetateanului turmentat, iar Catavencu, deposedat de obiectul santajului, accepta
toate conditiile impuse acum de Zoe, devenita din victima, „calau”.
Conflictul principal antreneaza cu sine si alte conflicte secundare: Farfuridi si Branzovenescu, temandu-se ca vor fi tradati,
intra in disputa cu Tipatescu, cu Zoe si cu Trahanache, iar la un moment dat apar disensiuni chiar intre Stefan Tipatescu si
Zoe Trahanache in privinta sustinerii candidaturii lui Nae Catavencu. De asemenea, in pauza dintre cele doua discursuri
electorale din actul al treilea, cei doi oratori - Farfuridi si Catavencu - intra in conflict, primul acuzandu-l pe cel de-al
doilea ca este „candidatul prefectului”, iar anuntarea candidaturii lui Agamita Dandanache si incaierarea din final vor avea
ca urmare „spargerea” partidului independent: „Dupa ce a fugit Catavencu, dascalimea s-a apucat la cearta, s-au batut, l-au
batut pe popa Pripici, si nici vorba sa mai scoata gazeta S-a spart partidul independent s-a spart!”.