Ion Luca Caragiale

Scriitor român
 Ion Luca Caragiale
•  A fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de
teatru, comentator politic și ziarist român.
• S-a născut la 1 februarie 1852, fiind primul născut al lui Luca Ștefan
Caragiale și al Ecaterinei Chiriac Karaboas.
• Primele studii le-a făcut în 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de
la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în 1864 a urmat clasele
primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești, unde l-a avut învățător
pe Bazil Drăgoșescu.
• George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și
unul dintre cei mai importanți scriitori români.A fost ales membru
post-mortem al Academiei Române.
 O scrisoare pierdută 
• Comicul de nume are deasemenea o contributie importanta pentru ca ne ajuta la
caracterizarea personajelor fiind, in majoritate nume comice, cu diferite
conotatii , emblematice, sau elocvente.De exemplu numele Zaharia Trahanache
are o sonoritate comica de lungire si ne duce cu gandul la un tip senil,
zaharisit ,greoi.Numele de Farfuridi si Branzonenesu ,cuplu nedespartit,aduc o
aluzie culinara ce sugereaza inferioritate si vulgaritate.
• Pentru a contura mai bine tiparele comicului, nu trebuie omis comicul de
limbaj. Acesta reiese din ticurile verbale “Aveti putintica rabdare”,”famelie mare,
renumeratie dupa buget, mica”,greselile gramaticale , folosirea unor cuvinte fara
a le cunoaste sensul“bampirce-i ala bampir?”, expresile tautologice“un popor
care nu merge inainte ,sta pe loc”, contradictile in termeni“douasprezece trecute
fix”sau asociatile incompatibile“curat murdar”,“Sa traiasca Republica ! Vivat
Printipatele Unite”. Toate aceste greseli de limbaj starnesc rasul dar tot odata
regretul si critica autorului la adresa incompetentei personajelor.
 O noapte furtunoasă

• Psihologia personajelor din O noapte furtunoasa e evidentiata de limbajul

pitoresc al mahalalei, care transforma situatiile tragice intr-un comic spumos.
Triunghiul conjugal format din Jupan Dumitrache -Veta – – Chiriac este imaginea
celui de mai tarziu din O scrisoare pierduta. Diferenta este data doar de stratul
social pe care-l vizeaza dramaturgul.
Comicul de nume este si el evident, mai ales in cazul “bagabontului” Rica
Venturiano. Numele lui are sonoritatea necesara unui june student la drept,
jurnalist cu vederi liberale, aflat in cautarea marii iubiri care sa-l propulseze ca
“dipotat”, cum zice Ipingescu sau, in varianta “vizionarului” Jupan Dumitrache,
dupa “Cum combate el, poate sa ajunga si ministru”.
• Personajele feminine poarta nume care nu au nimic comic in sine. In cazul lor
comicul este al categoriei sociale pe care o reprezinta – mahalaua Caragiale a
reusit sa le treaca in registrul comic imprimand realitatii conceptia lui, astfel
incat Zita si Veta au capatat rezonante comice.
 D-ale carnavalului

• Comicul de situatie reiese,asa cum îl arată si numele,din situatiile

cele mai suprinzătoare în care sunt puse personajele,provocate de
coincidente,de încurcături,confuzii si împrejurări echivoce. Întreaga
piesă ,,D-ale carnavalului’’ se bazează pe astfel de situatii,fiecare
scenă în parte fiind o ilustrare a acestui comic.Înfătisând tipul
cuceritorului,al aventurierului,Nae Girimea,frizer si
subchirurg,provoacă toată agitatia si incurcăturile piesei,declanseaza
comicul de situatie,care constituie si subiectul comediei
 Conu Leonida față cu reacțiunea

• Comicului de situatie si de caractere, Caragiale ii asociaza aici ca

peste tot pe cel de limbaj. Schimonosirea cuvintelor, distorsiunile
sintactice apar si in Conul Leonida printre procedeele cele mai des
uzitate a caror citare nu implica nici o dificultate. De notat si
apelativele asa de semnificative pe care le intrebuinteaza
protagonistii. Leonida i se adreseaza Efimitei cu "domnule", iar
aceasta lui cu "soro". Cum intreaga prima parte a piesei e alcatuita din
dialogul ideologic al personajelor, comicul de limbaj poate fi
considerat aici drept sursa si modalitatea principala a umorului. Dar
dincolo de tehnica limbajului comic luat ca atare ni se dezvaluie totusi
adevarata esenta a rasului caragialesc: vacuitatea dezarmanta prin
atotputernicia ei a sufletelor totusi omenesti ale acestor personaje pe
care nimeni si nimic nu le poate zdruncina din inertia lor instinctuala.
 Momente și schițe

• D-l Goe • Așa să mor!

• Bubico • Românii verzi
• C.F.R • Telegrame
• Infamie • Proces verbal
• Tot Mitica • Repausul duminical
• La Mosi • Lanțul slăbiciunilor
• La poștă • Cum se naște o revistă?
• 25 de minute • Vizită...
 În vreme de război
• Desi autorul a subintitulat-o "schita", opera "In vreme de razboi" este o
nuvela. Desi, in mod concret, nu apare decat un personaj principal,
carciumarul Stavrache, isi fac simtita prezenta si alte personaje,
fantomatice, sustinute de granita incerta dintre real si ireal, cum sunt
popa Iancu si complicii sai. Scrierea a fost intitulata "schita" probabil
intr-o "incercare" de redactare a altei scrieri, de dimensiuni mai mari,
un posibil roman.
• Titlul are o valoare metaforica deoarece autorul nu va face referire in
opera sa de intamplari de pe campul de lupta, ci "razboiul" se poarta in
sufletul lui Stravache, lucru sesizat si de Serban Cioculescu: "Tema
acestei excelente nuvele, desi autorul o sublintitulase <> este
obsesia",adica setea de inavutire care dezumanizeaz? ?i mutileaz?
suflete“.