2. tema favorită alături de iubire și istorie este natura sălbatică, surprinsă în momente ale genezei sau ca un cadru al izolării iubiților de lume; 3. renunțarea la prozodia tradițională; 4. motivele poetice sunt stilizate: parcul, grădina, ploaia, ceața, orașul; 5. interesul poeților de a reflecta asupra creației lor, de a-și sintetiza concepția artistică și de a o transmite cititorilor; 6. cadrul exterior este o proiecție a lumii interioare a eului, marcată de cromatisme contrastante, obsesive; 7. motive poetice recurente: codrul, izvorul, lacul, teiul salcâmul, luna, interpretate idilic sau feeric; 8. accentul cade pe originalitate; 9. corespondențe între sentimentele eului liric și înfățișarea naturii mai ales când se asociază temei iubirii; 10. punctele de referință ale cadrului sunt simboluri pentru stările interioare ale eului liric; 11. dubla reprezentare, terestră și cosmică a naturii, ce devine un spațiu originar al evadării, imaginea unui paradis pierdut; 12. poezia e o artă a sugestiei; 13. prezența unor stări de tristețe nemotivată, dezarticulare sufletească, rătăciri, înstrăinare, nevroză; 14. se pune accent pe muzicalitatea versurilor; 15. poezia se bazează pe metaforă ce este construită din alăturări șocante, aparent incompatibile; 16. poetul nu redă, ci își propune să creeze universuri posibile; 17. sintaxa versurilor este eliptică, contorsionată, marcată de dislocări topice.