REDACTEAZĂ O COMPUNERE DE MINIMUM 150 DE CUVINTE, ÎN CARE SĂ MOTIVEZI

APARTENENȚA LA SPECIE A BASMULUI POPULAR

- se citește textul cu atenție

- se prezintă definiția basmului, trăsăturile principale
- fiind o specie a genului epic se pot preciza, dezvolta, analiza și ilustra cu exemple pe text și elementele
definitorii ale genului epic
- fiind o specie populară – particularități ale limbajului – regionalisme, dativ etic, dativ posesiv, structuri în
vocativ, structuri diminutivale etc
- se identifică tema/temele principale, motivele literare
- se identitifică IDEILE SECUNDARE/PRINCIPALE
-REZUMĂ TEXTUL, ANALIZEAZĂ
-EXEMPLE PE TEXT
-modalități de expunere – narațiunea, descriere, dialogul, monologul
-analiza este însoțită de exemple pe text
- NARATOR, PERSPECTIVĂ NARATIVĂ
-simboluri și semnificații
- PERSONAJE – MODALITĂȚI DE CARACTERIZARE: directe – realizate de către narator, celelalte
perosnaje, autocaracterizare – indirecte – gesturi, fapte, comportament, atitudine, numele personajelor,
limbaj etc
BASMUL
„Basmul este o oglindire a vieții în moduri fabuloase”.
(George Călinescu)

1. DEFINIȚIE
 Basmul este o specie a genului epic, prezent în sfera populară sau cultă, în care sunt
prezentate întâmplări fantastice, cu numeroase personaje purtătoare ale unor valori simbolice
care înfățișează parcurgerea unui drum al maturizării a unui erou, lupta dintre bine și rău, binele
învingând întotdeauna. Timpul și spațiul sunt nedeterminate, sunt prezente numere și obiecte
magice
 Basmele au o funcție paideitică – didactică, moralizatoare
 Are ca etimologie termenul „a băsni” – slavonă (a născoci)

2. TRĂSĂTURILE BASMULUI:
 basmul este construit pe baza unor stereotipii (structura basmului este monotipică, fixată prin
tradiție și marcată de anumite convenții narative) având formule:
-iniţiale (ex: a fost odată ca niciodată) – au rolul de a proiecta acțiunea în spațiul fabulos
- mediane (ex: și povestea merge mai departe) – mențin suspansul și creează tensiune epică
- finale (ex: și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți) – restabilește echilibrul și prezintă înfrângerea
răului
 timpul şi spaţiul sunt nedefinite (nu se știe unde și când are loc acțiunea „odată ca niciodată” )

 personajele au puteri supranaturale: zmei, zâne, cai înaripaţi, Sf. Vineri etc.
 este structurat pe baza alegoriei luptei dintre Bine şi Rău – personajele basmului sunt
polarizare etic, personajele pozitive fiind construite pe baza idealizării unor calități (curaj, frumusețe,
bunătate, credință etc)
 basmele sunt construite pe baza unui scenariu iniţiatic – (toate aventurile eroului, piedicile,
probele sunt trepte ale iniţierii) – caracter de bildundsroman
  apar motive precum: împăratul fără moştenitori, mezinul/mezina (fiul cel mic), apa vie/apa
moartă, calul năzdrăvan, motivul camuflării indentității eroului, motivul drumului (labirintului),
personaje cu puteri miraculoase, daruri magice, nunta, peţitul, probele, numerele magice (3, 9,12)etc.

3. CLASIFICAREA BASMELOR:
- POPULARE – nu au un autor cunoscut; ele pot culese de către un autor;
-basmul popular este prezent în toate culturile lumii
-fiind o creație populară împrumută toate trăsăturile specifice, respectiv are un caracter anonim, oral,
colectiv, tradițional
-la nivelul limbajului de remarcă simplitatea, accentele populare, arhaice sau regionale, utilizarea
structurilor în cazul vocativ, al structurilor diminutivale, a dativului posesiv și a dativului etic, a unei topici
specifice (ordinea cuvintelor) precum și a oralității (capacitatea limbajului scris de a reda particularitățile
limbajului oral/vorbit) care conturează specificitatea limbajului.
-procedeele stilistice specifice sunt repetiția, personificarea, comparația, antiteza, hiperbola, fără a fi
excluse și celelalte
- fiind o creație care aparține genului epic, prezintă toate trăsăturile acestui concept literar
- CULTE – au un autor cunoscut.

Așadar, basmul – (sl. a băsni – a născoci) este o specie a genului epic, ce aparţine atât sferei populare, cât şi
celei culte, în care se prezintă întâmplări cu caracter fantastic-fabulos, personajele fiind fantastice reprezentând
lupta dintre forţele Binelui împotriva forţelor Răului, Binele ieşind învingător. Ca structură, basmul cult nu se
îndepărtează foarte mult de modelul basmului popular.
Trăsăturile basmului (comune basmului popular și cult):
- basmul este construit pe baza unor stereotipii având formule: iniţiale, mediane, finale
- respectă un tipar narativ: situaţie iniţială de echilibru, elementul perturbator, încercarea de
refacere a echilibrului (aventura eroului), refacerea echilibrului, pedepsirea răului (vezi V.I.
Propp)
- timpul şi spaţiul sunt nedefinite
- este o fabulaţie senină fără tensiune
- motivul interdicţiei se constituie de cele mai multe ori în intriga basmului
- personajele au puteri supranaturale: zmei, zâne, cai înaripaţi, Sf. Vineri etc.
- este structurat pe baza alegoriei luptei dintre Bine şi Rău
- basmele sunt construite pe baza unui scenariu iniţiatic – caracter de bildungsroman (toate
aventurile eroului, piedicile, probele sunt trepte ale iniţierii)
- motive: împăratul fără moştenitori, mezinul/mezina (neiniţiatul, novicele, neofitul), apa vie/apa
moartă, motivul drumului (labirintului), personaje cu puteri miraculoase, daruri magice, nunta,
peţitul, probele, numerele magice (3, 9,12), motivul camuflării identităţii.

O bună parte din motivele şi trăsăturile basmului popular le împrumută şi basmul cult.
Se remarcă însă o serie de deosebiri:

Basmul popular Basmul cult (Povestea lui Harap-Alb)

1. debutează cu formula „a fost o dată ca 1. începe printr-o formulă ex-abrupto: „Amu cică era
niciodată…” odată…”
2.eroul este înzestrat cu puteri supranaturale 2. eroul nu posedă calităţi supranaturale fiind, în schimb,
un simbol al codului etic popular – harnic, cinstit,
curajos, milos (mezinul se substituie lui Făt-Frumos)
3. personaje fantastice 3. personajele adjuvante sunt umanizate (umanizarea
fantasticului; personajele par a fi desprinse din spaţiul
Amintirilor din copilărie)
4.dispunerea planurilor Bine-Rău se 4. dispunerea planurilor Bine-Rău se realizează pe
realizează pe verticală orizontală
5. pedepsirea Răului se realizează de către 5. pedepsirea Răului se realizează de către celelalte
personajul principal personaje
6. acţiunea nu este motivată 6. acţiunea este motivată

7. autor anonim 7. - are autor

- se resimte empatia autorului față de personaje
- narațiunea dialogată
- fabulosul este tratat la modul realist
- întinderea mare a textului
-personajele sunt văzute prin supradimensionare
(hiperbolă)
- ecouri din mitologie
- oralitatea (capacitatea limbajului de a reda în scris
limbajul vorbit; se realizează prin: interjecţii,
onomatopee, diminutive, dialog, dativul etic, exclamaţii,
interogaţii, proverbe, zicători, construcţii rimate,
adresarea directă, empatia autorului)
- umorul (se realizează prin construcţii inedite,
diminutive, vorbe de duh, proverbe şi zicători, numele
personajelor, caracterul personajelor, regionalisme,
cuvinte cu aspect fonetic moldovenesc, plăcerea de a
povesti, exprimarea afectivă)

REDACTEZĂ O COMPUNERE DE MINIMUM 150 DE CUVINTE, ÎN CARE SĂ MOTIVEZI

APARTENENȚA LA SPECIE A BASMULUI POPULAR…
APLICAȚIEPP.55-56 PASĂREA MĂIASTRĂ, BASM CULES DE PETRE ISPIRESCU

INTRODUCERE 1. Basmul este o specie a genului epic, popular sau cult, în care sunt relatate
-Trăsăturile întâmplări fantastice puse pe seama unor personaje simbolice care reprezintă
basmului popular, înfruntarea dintre forțele binele și forțele răului, având un final fericit și un mesaj
definiția. moralizator, așadar, o funcție paideutică. În opinia mea, fragmentul dat din
-Opinia opera „Pasărea măiastră”, cules de Petre Ispirescu, ilustrează trăsăturile
speciei/ face parte dintr-un basm popular, deoarece întrunește trăsăturile
specifice acestei specii literare, respectiv: are un singur fir epic, descrie
întâmplări cu un caracter fantastic-fabulos, personajele reprezintă lupta dintre
forţele Binelui împotriva Răului, Binele ieşind întotdeauna învingător. În egală
măsură, fiind o creație literară populară împrumută o serie de caracteristici
specifice: are un autor anonim, este cules, are un caracter popular, colectiv,
limbajul fiind caracterizat printr-o serie de structuri regionale, diminutivale sau
prin prezența dativului etic.

Stereoptipii 2 În primul rând, în acest fragment se observă prezența unor stereotipii

discursive discursive, a /unor formule specifice, precum și a unui profil al personajelor
Cifre magice care se întâlnesc în sfera acestei specii literare. Așadar, se remarcă prezența
Personaje unor personaje dotate cu puteri supranaturale fiind polarizate etic, conform
Obiecte magice pricipiilor binelui și al răului. Prin intermediul formulei narative „a fost odată ca
Drumul inițiatic niciodată” se anunță orizontul unei lumi ireale, pentru ca adverbul „odată” să
Probele subilinieze un caracter temporal vag, imprecis, de poveste.Motivul probelor –
Motive specific împăratul își trimite fiii să caute un meșter priceput pentru consolididare turnului
Se rezumă „și dete sfară în țară ca orice meșter se va găsi să ridice turnul” – motivul
Idei cifrelor magice, al călătoriei inițiatice - trei fii de împărat, a treia noapte: „iar
principale/secundare în a treia noapte visă împăratul” obiectele magice, personaje fantastice -
Exemple pe text pasărea măiastră - sunt alte trăsături ale acestei specii. Tema luptei binelui
împotriva răului se insinuează prin conflictul pe care îl trăiește împăratul și prin
nemulțumirea acestuia. El și-a pierdut liniștea din cauza turnului care se surpă și
îi trimite la drum pe fiii săi: „acum să se ducă fiul meu cel mai mare. Și dacă nu
va putea să izbutească, să se ducă tot așa pe rând”. La nivelul conținutului, firul
epic dezvoltă un singur plan, acțiunea concentrându-se în jurul elementului
care constituie intriga, respectiv turnul care zădărnicește planurile împăratului și
dorința acestuia de a-și vedea visul împlinit. Cadrul narativ este asigurat prin
descrierea amănunțită a mănăstirii – ca element de particularitate. Spațiul în
care urmează să se producă probele și restabilirea echilibrului este „tărâmul
celălalt”, element definitoriu al acestei specii.

Formule specifice 3 Pe de altă parte, pe lângă formulele (de incipit) specifice „A fost odată ca
Acțiune niciodată”, „A fost odată un împărat”), structurile mediane configurează o
atmosferă specifică basmului, pentru ca, la nivelul acțiunii să se evidențieze
conflictul pe care-l trăiește împăratul și o serie de motive specifice. Astfel, din
cauza turnului, liniștea împăratului se pierde, acest eveniment care se repetă la
modul inexplicabil fiind un element fantastic ce anunță o serie de aventuri, probe
tipice acestei specii literare: „dete poruncă în toate bisericile să se facă
Expresivitatea rugăciuni”. Acest citat ilustrează în mod vădit dorința acestuia de a-și vedea
limbajului turnul construit, cu orice preț, astfel încât ăși trimite fiii în necunoscut. Se
Indici de timp și de remarcă, totodată, expresivitatea limbajului realizată printr-o serie de figuri de
spațiu nedeterminați stil și imagini artistice, precum: „zugrăvelele cele mai prețioase, policandre de
Narator, narațiune argint suflate cu aur” Totodată, indicii de timp și de spațiu sunt nedeterminați
Personaje „a fost odată ca niciodată”, pentru ca narațiunea să se realizeze la persoana a
Mijloace de treia din perspectiva obiectivă a naratorului omniscient, heterodiegetic.
caracterizare Personajele sunt complex caracterizate atât prin apelul la mijloacele directe
de caracterizare, cât și prin mijloacele indirecte, înlănțuirea evenimentelor
fiind lineară: „El avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăți ce făcuse oamenilor
din împărăția lui, a ridicat și o monastire de care să se ducă pomina”. Pretextul
Limbaj – arhaisme, acțiunii este asigurat de dărâmarea ritmică a turmului, motiv fabulos ce scapă
expresii populare înțelegerii omenești, soluția salvatoare fiind adusă de către visul pe care
împăratul l-a avut. La nivelul limbajului de remarcă simplitatea, accentele
populare, arhaice sau regionale, utilizarea structurilor în cazul vocativ, al
structurilor diminutivale, a dativului posesiv și a dativului etic, a unei topici
specifice (ordinea cuvintelor) precum și a oralității (capacitatea limbajului scris
de a reda particularitățile limbajului oral/vorbit) care conturează specificitatea
limbajului: „târnosită, asta, sântă, monastire”. Viziunea artistică asupra temei
confruntării binelui și a răului este exprimată, așadar, în mod indirect prin
intermediul acestor personaje simbolice, bine individualizate, această specie
având - în mod implicit - un rol paideutic (*moralizator/didactic)
4. Astfel, luând în considerare argumentele mai sus enunțate se poate
conchide (concluziona) că, acest fragment aparține unui basm popular./ Prin
urmare, fragmentul citat din opera „Pasărea măiastră”, face parte dintr-un
basm popular, deoarece respectă integral convențiile de formă și de conținut ale
acestei specii literare pe care criticul literar George Călinescu o definea „o
oglindire a vieții în moduri fabuloase”. /În concluzie, acest fragment din
opera...de..., grație trăsătuilor mai sus enunțate face parte dintr-un basm popular.