Sunteți pe pagina 1din 2

Electroterapia

Electroterapia inseamna folosirea curentului electric in scop terapeutic. Dupa


forma de curent, electroterapia cuprinde: galvanoterapia (curentul continuu); faradoterapia (curentul alternativ); derivatii lor (curentii de joasa frecventa, de
medie si inalta frecventa); fototerapia (energia luminoasa, radianta).
GALVANOTERAPIA

Numele ii vine de la descoperitorul curentului continuu, Galvani. Acumulatorul


furnizeaza curentul, iar aparatele, numite pantostate, sunt folosite in medicina.
Pantostatele moderne folosesc lampile diode (cu 2 electrozi) si au inlocuit
complet pe cele cu motor generator. Un asemenea pantostat produce curent
continuu si alternativ, putand fi folosit si pentru o serie de examene endoscopice
(gastroscopii, cistoscopii, rectoscopii etc. Afara de galvanizarile locale, care pot
fi transversale (adica folosind poli opusi - de exemplu pozitivul - anterior pe
coapsa, iar negativul - posterior pe coapsa) sau longitudinale (adica de-a lungul
segmentului - de exemplu: pol pozitiv - lombar, iar negativ - pe gamba sau
planta) se mai pot face galvanizari si in apa, in niste vase speciale (celule), de
unde si numele de bai galvanice bicelulare (de exemplu la maini) sau
patrucelulare (maini- picioare). Durata unei sedinte este de 15 - 20 de minute, in
serii de 10 -15 sedinte.
Actiuni si indicatii: curentul galvanic are urmatoarele proprietati fizice, chimice
si biologice:
Fizice: curentul galvanic are un efect termic constant, prin incalzirea tegumentelor.
Chimice: electroliza este efectul prin care ionii pozitivi (cationii) merg la catod,
iar ionii negativi (anionii) merg la anod. Pe baza acestei proprietati se poate
obtine disociatia electrolitica a unui medicament in solutie, medicament ce
urmeaza a fi introdus in organism, cu ajutorul curentului electric. De exemplu:
iodul - solutia de iod va fi dusa la polul negativ. Iodul va fi respins si va strabate
tegumentul; sau novocaina - solutia clorhidrat de novocaina care va disocia in
clorhidrat (-) si novocaina (+). In cazul unui genunchi dureros: o vom aplica la
polul +, va fi respinsa si va strabate tesuturile. In general, substanta cu ionul

activ (I, S, novocaina, Mg, Ca etc.) se aplica la acelasi pol, identic cu sarcina sa
electrica, pentru ca sa aiba loc fenomenul respingerii. Aceasta proprietate a
curentului galvanic se cheama ionizare sau ionoforeza.
Biologice sau fiziologice: local se produc, dupa cele 15 - 20 de minute de la
aplicarea galvanizarii, o vasodilatatie si un eritem, care explica efectul termic al
curentului; are un bun efect analgezic (la anod); electroforeza si
electroendosmoza
- anaforeza si cataforeza si a doua prin deplasarea particulelor de lichid spre
catod; efectul electronic: anelectrotonusul, scade excitabilitatea nervilor la polul
pozitiv si catelectrotonusul determina o crestere la cel negativ; galvanonarcoza
sau narcoza electrica, obtinute pe iepure (Leduc), ca si reactii auditive (sunete
etc), reactii vizuale (fosfene) sau labirintice (vertij, nistagmus etc).
Indicatiile galvanizarilor sunt multiple si anume: in bolile locomotorii, arterite,
artroze, spondiloze, sechele posttraumatice (contuzii, entorse etc), dupa aparate
ghipsate; afectiuni cardio-vasculare: hipertensiune arteriala, hemiplegii (se fac
ionizari transorbitare cu MgSO4, Ca etc), arterite periferice, sindrom Raynaud,
acrocianoze, sechele postflebitice.