Articulaţiile Membrului Inferior

Artrologia – membrul inferior
CAPITOLUL V - ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR

(Juncturae membri inferioris)
Articulaţiile centurii membrului inferior

(Juncturae cinguli pelvici)
1. ARTICULAŢIA LOMBO-SACRATĂ (Articulatio lumbosacralis) uneşte vertebra L5

cu sacrum-ul prin trei perechi de suprafeţe articulare:
- pe linia mediană faţa inferioară a vertebrei lombare L 5, şi faţa
superioară a corpului vertebrei S 1; între cele două suprafeţe se află un disc
intervertebral, în formă de pană, mai gros anterior (14 mm) şi mai subţire posterior (7
mm); el contribuie la formarea unghiului lombo - sacrat (120 0 - 1300);
- lateral, procesele articulare inferioare lombare şi procesele articulare
sacrate, cu suprafeţele articulare orientate la 45 0 faţă de planul medio - sagital, mai
depărtate lateral.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de ligamentul iliolombar (Lig. iliolumbale)
şi de ligamentele intertransversare (sacrovertebral, BICHAT), de la procesul
transvers al vertebrei L5 pe partea anterolaterală a aripii sacrum-ului; ele împiedică
alunecarea vertebrei L5 înainte, peste baza sacrum-ului, înclinată anterior.
2. ARTICULAŢIA SACRO - COCCIGIANĂ (Articulatio sacrococcygea)

Tipul: sinchondroză (se osifică după vârsta de 50 ani).
Suprafeţele articulare:
- sacrată, elipsoidală, convexă transversal, orientată în jos şi înainte;
- coccigiană, concavă, limitată înapoi de cele două coarne sacrate.
Mijloace de unire:
- discul sacrococcigian, fără nucleu pulpos;
- ligamentele sacrococcigiene:
- anterioare (Lig. sacrococcygeum anterius), drept şi stâng, subţiri, mediane,
care converg spre coccis, posterioare (Lig. sacrococcygeum posterius profundum et
superficiale), groase, rezistente, în două planuri: profund, vertical, median şi
superficial cu un fascicol median, care acoperă hiatusul sacrat şi două fascicole
laterale de la coarnele sacrate la Cg2 şi laterale (Lig. sacrococcygeum laterale), drept
şi stâng.
3. SIMFIZA PUBIANĂ (Symphysis pubica)

- pe marginea medială a corpului pubian, de fiecare parte, elipsoidale,
cu diametrele de 35 x 15 mm, înclinate în jos şi posterior la 30 0 faţă de orizontală;
prezintă un înveliş de cartilaj hialin.
Mijloace de unire:
Discul pubian (Discus interpubicus), fibrocartilaj mai gros anterior şi mai
îngust posterior; are o parte periferică fibroasă, rezistentă, şi o parte centrală, moale,
friabilă, uneori cu o cavitate în interior.
Ligamentele pubiene, care se diferenţiaază dintr-un manşon fibros care
înconjoară discul şi feţele articulare:
- ligamentul anterior, gros, rezistent, cu fibre transversale profunde şi verticale
oblice, superficiale;
83
- ligamentul posterior, subţire;

- ligamentul superior (Lig. pubicum superius), transversal, se prelungeşte
lateral cu ligamentul reflectat Cooper şi aderă la discul interpubian;
- ligamentul inferior (Lig. pubicum inferius), arcuat, întins între ramurile
descendente ale oaselor pubiene, solid.
Linia albă Dreptul abdominal
Piramidalul abdomenului
Tuberculul pubian
Expansiunea tendinoasă a
dreptului abdominal Ligamentul arcuat
Orificiul arterei şi nervului Orificiul venei dorsale a penisului
dorsal al penisului
Ligamentul transvers al perineului
Fig. 66 - Simfiza pubiană (vedere anterioară)
4. ARTICULAŢIA SACRO-ILIACĂ (Articulatio sacroiliaca)

Tipul: unii autori consideră articulaţia ca o sinovială, iar alţii cartilaginoasă.
- pe sacrum, feţele auriculare situate în partea superioară a feţelor
laterale, în dreptul vertebrelor S 1 - S2; suprafaţa este neregulată, în ansamblu
semănând cu un şanţ delimitat de două buze mai proieminente;
- pe ileon, feţele auriculare de pe faţa medială, posterior de fosa iliacă;
diametrele sunt de 55 mm lungime şi 25 mm lărgime; suprafaţa este neregulată în
sens invers faţă de neregularităţile feţei articulare sacrate; suprafeţele se unesc prin
îmbucare reciprocă, cu interlinia articulară în formă de S; ½ superioară are
concavitatea spre medial şi ½ inferioară spre lateral; ele sunt acoperite cu cartilaj
hialin, mai gros pe sacrum.
Mijloace de unire:
Capsula articulară, care se inseră pe marginile suprafeţelor articulare şi
ligamente intrinseci şi extriseci.
Ligamentele intrinseci
- anterior, larg, subţire, în dreptul primelor trei orificii sacrate anterioare, cu
două fascicole oblice în sus şi lateral (Lig. sacroiliacum anterius);
- superior, de la aripioara sacrată la aripa iliacă;
- inferior, de la faţa anterioară a sacrum-ului la marginea anterosuperioară a
incizurii ischiadice; sunt frenatoare ale nutaţiei;
- posterior (Lig. sacroiliacum posterius), gros, puternic, cu patru fascicole
oblice în jos şi medial: iliotransvers sacrat, de la creasta iliacă la tuberculul
transversar S1, ilioconjugat superior, ilioconjugat mijlociu şi ilioconjugat inferior.
Ultimele trei fascicole se prind pe tuberculii transversari sacraţi 2 - 3 - 4,
pornind de la tuberozitatea iliacă şi spinele iliace postero - superioară şi inferioară;
- ligamentele interosoase scurte, groase, puternice (Lig. sacroiliacum
interosseum).
Ligamentele extrinseci
- ligamentul ilio – lombar care umple spaţiul dintre creasta iliacă şi vertebrele
L4 - L5 şi are două fascicole: superior, patrulater, de la creasta iliacă la procesul
84
Ligamentul ilio-lombar (fasciculul superior)
Ligamentul ilio-lombar (fasciculul inferior)
costiform L4 şi inferior, dispus posterior, în evantai,

Ligamentul de la
ilio-transversal creasta iliacă la procesul
sacral
costiform L5.
Primul ligament ilio-transversal conjugat
Al II-lea ligament ilio-transversal

conjugat
Al III-lea ligament ilio-transversal
conjugat
Al IV-lea ligament ilio-transversal
conjugat
Ligamentul sacro-coccigian lateral
Ligamentul sacro-coccigian posterior
Ligamentul sacro-spinos
Ligamentul sacro-tuberal
Fig. 67 - Planul mijlociu al lig. sacro-iliac dorsal şi ligg. ilio-lombar şi sacro-ischiadice
Prepararea articulaţiei sacro-iliace şi a ligamentelor sacro-sciatice se face

după ce au fost îndepărtate viscerele şi părţile moi care umplu bazinul sau căptuşesc
pereţii săi pe faţa endo-pelviană sau acoperă oasele iliace şi osul sacru pe faţa lor
externă.
Se ridică muşchiul psoas-iliac şi vasele iliace externe care coboară înaintea lui
şi se prepară ligamentul sacro-iliac ventral (Lig. sacro-ilicum ventralis), subţire, întins
de la faţa ventrală a sacrului la aceea a osului coxal.
Între procesul costal al vertebrei L5 şi creasta iliacă se întinde ligamentul ilio-
lombar (Lig. ilio-lumbale), oblic, aproape transversal, care va fi căutat în unghiul
dintre coloana vertebrală lombară şi creasta iliacă.
Pentru studierea feţei dorsale a articulaţiei se va îndepărta originea masei
comune a muşchilor autohtoni lombo-dorsali.
În şanţul dintre sacru şi osul coxal se găseşte ligamentul sacro-iliac dorsal
(Ligg. sacro-iliacum dorsale longum et superficiale), dispus în două planuri şi cu fibre
orientate oblic sau aproape transversal.
În plan superficial se găsesc fibrele întinse de la creasta iliacă şi spinele iliace
la tuberculii sacraţi dorso-laterali (Crista sacralis lateralis), fibre care alcătuiesc
ligamentele sacro-iliace dorsale, scurt şi lung.
Profund se află ligamentul interosos (Lig. sacroilica interossea), întins între
tuberozitatea iliacă şi gropiţele situate înapoia faţetelor articulare ale sacrului. Prin
ridicarea muşchilor fesieri şi a muşchiului obturator intern se pot evidenţia
ligamentele sacro-sciatice şi faţa medială a membranei obturatoare. De la spinele
iliace dorsale, fosa iliacă şi părţile laterale ale sacrului şi coccigelui până la
tuberozitatea ischiatică (Tuber ossis ischii) se întinde ligamentul sacro-tuberos (Lig.
sacro-tuberale).
Între marginile laterale ale osului sacru şi ale coccigelui şi spina ischiatică
(Spina ossis ischii), înaintea ligamentului sacro-tuberos, se întinde ligamentul sacro-
spinos (Lig. sacrospinale).
85
Cu prilejul preparării acestor ligamente vor fi studiate şi cele două orificii pe

care le determină:
- gaura ischiatică mare (Foramen ischiadicum majus), delimitată de incizura
ischiatică mare (incisura ischiadică major) şi cele două ligamente menţionate şi
- gaura ischiatică mică (Foramen ischiadicus minus) delimitată de incizura
ischiatică mică (incisura ischiadica minor) şi cele două ligamente.
Prin cele două orificii trec, ieşind din bazin, o serie de formaţiunii anatomice:
muşchiul piriform, vasele şi nervul fesier superior (Vasa et nervus glutaeus cranialis),
nervul mare sciatic (Nervus ischiadicus), nervul femural cutanat dorsal (Nervus
cutaneus femoris dorsalis), artera fesieră inferioară (Artera glutaea caudalis) şi nervul
ruşinos (Nervus pudendalis) cu vasele respective prin orificiul mare şi respectiv
muşchiul obturator intern şi vasele şi nervul ruşinos (Vasa et nervus pudendalis),
care trec în fosa ischio-rectală prin orificiul mic.
Prepararea simfizei pubiene este uşor de efectuat, după ce au fost
îndepărtate formaţiunile aparţinând organelor genitale externe (corpii cavernoşi,
vasele), ţesutul gras din spaţiul prevezical şi inserţiile muşchilor abdominali. Se pun
astfel în evidenţă: ligamentul ventral, format din fascicole care se încrucişează,
ligamentul dorsal, alcătuit dintr-o membrană fibroasă, subţire, care se confundă cu
periostul pubian, ligamentul pubian superior, lamelar, întins între cele două oase
pubiene şi ligamentul arcuat, cu o formă caracteristică, care apare numai după
îndepărtarea elementelor anatomice constituiente ale diafragmei urogenitale.
În urma dezarticulării simfizei se poate pune în evidenţă şi fibrocartilagiul
interpubian cu cavitatea interpubiană.
CENTURA PELVIANĂ
Centura pelviană sau a membrului pelvin este alcătuită din oasele coxale,
unite cu sacrum-ul prin articulaţiile sacroiliace şi între ele prin simfiza pubiană. Din
unirea celor trei oase rezultă un cadru osos - bazinul - unit cu coloana vertebrală
mobilă prin articulaţia lombosacrată şi de care se prinde partea liberă a membrului
pelvin.
Bazinul are un compartiment superior (marele bazin) şi unul inferior (micul
bazin sau pelvisul), delimitate prin strâmtoarea superioară (sau linia terminală).
Apertura superioară a pelvisului este de formă elipsoidală, neregulată, a cărei
circumferinţă trece prin următoarele repere: promontoriul, marginea anterioară a
aripii sacrate, interlinia articulaţiei sacro-iliace, linia arcuată, creasta pectineală, buza
posterioară a marginii superioare a pubisului până la tuberculul pubic.
Apertura inferioară a pelvisului este alcătuită din ramura ischio-pubiană,
tuberozitatea ischiadică şi ligamentul sacroischiadic.
Circumferinţa superioară este alcătuită de promontoriu, marginea posterioară
a aripii sacrate, creasta iliacă, marginea anterioară a coxalului până la simfiza
pubiană.
Bazinul prezintă dimorfism sexual. La femeie, bazinul se caracterizează
prin:
- circumferinţa superioară mai largă;
- aripile iliace mai evazate;
- unghiul lombosacrat mai puţin obtuz;
- strâmtoarea superioară mai ovalară transversal;
- canalul pelvin mai larg;
- arcul pubian mai deschis (1100/700);
- simfiza pubiană mai joasă;
86
- orificiul obturat mai mare şi triunghiular;

- incizura ischiadică mai largă;
- concavitatea sacrumului mai pronunţată;
- strâmtoarea inferioară mai largă;
- oase mai delicate, cu proeminenţe mai puţin accentuate;
- bazin mai înclinat înainte;
Diametrele bazinului
 promonto-retropubian ≈ 10,5 cm
 promonto-subpubian ≈ 12 cm
 transvers median ≈ 13 cm
 oblice ≈ 12 cm
 anteroposterior al canalului pelvin
≈ 12 cm
( de la S2 – S3, la 7 cm sub promotoriu)
 transvers al canalului pelvin ≈ 11 cm
 anteroposterior al strâmtorii inferioare
≈ 9 cm - 11 cm
cocci-subpubian
 transvers al strâmtorii inferioare ≈ 12 cm
Centura pelviană preia şi transmite greutatea corpului la membrele pelvine. Ea

are o formă de boltă cu doi pilieri, care transmite liniile de forţă unui inel complet -
strâmtoarea inferioară.
Cheia de boltă este reprezentată de sacrum, de formă triunghiulară în toate
planurile.
Pilierii sunt reprezentaţi de oasele iliace, cu un sistem ogival superior, iliac şi
două sisteme ogivale inferioare, lateral, (cotiloidian) şi medial, (ischiadic).
Dispozitivul este completat de arcul ischiopubian, plasat anterior între cei doi
pilieri.
Mm. abductori
(fesieri)
Basculare controlaterală
Mm. adductori
Greutatea corporală
M. tensor fascia lata
În sprijinul biped echilibrul transvers este În sprijinul uniped echilibrul transvers este
asigurat prin contracţia muşchilor adductori asigurat prin contracţia numai a muşchilor
şi abductori (fesieri). abductori de partea sprijinului (M. fesier),
ajutaţi de tensorul fasciei lata; bazinul are
tendinţa de basculare.
Fig. 68 – Sprijin bi- şi uniped
87
Ligamentul capului femural
Amprenta iliacă Capul femurului
Oasele coxale sunt practic imobile; sacrum-ul poate executa două mişcări:
Frenula capsulae
- nutaţia (nutare = oscilare) prin care baza
Repliu sacrum-ului se înclină înainte şi vârful se
pectineo-foveal
proiectează înapoi;
- contranutaţia, mişcarea inversă. Capsula articulară
În clinostatism dorsal, prin flexia accentuată a coapselor pe bazin se obţine o
mişcare de basculare a oaselor iliace,Trohanetrul
sacrum-ul mic rămânând fix.
Articulaţiile părţii libere a membrului pelvin

(Articulationes membri inferioris liberi)
ARTICULAŢIA COXALĂ sau COXO–FEMURALĂ

(Articulatio coxae)
Rol: transmite greutatea corpului în repaus şi mişcare.

Tipul: articulaţie sinovială sferoidală cu conducere ligamentară.
- capul femural, reprezentat de 2/3 dintr-o sferă cu raza de 20 - 25 mm;
este orientat în sus, medial şi anterior, după orientarea colului femural;
posteroinferior prezintă foseta capului femural, pentru inserţia ligamentului rotund al
capului. Suprafaţa sa este acoperită de cartilaj hialin gros de 1-3 mm, mai gros în
partea superioară.
Fig. 69 - Extremitatea superioară a femurului cu inserţiile capsulei
- faţa semilunară (Facies lunata), cu două coarne inferioare separate

prin incizura ischiopubiană (Incisura acetabuli); este acoperită de cartilaj hialin, mai
gros la periferie şi delimitată spre lateral de o margine mai proieminentă -
sprânceana cotiloidă - mai dezvoltată posterior şi superior, cu incizuri anterioară şi
posterioară.
Faţa semilunară înconjoară o suprafaţă patrulateră, adâncită, nearticulară
(Fossa acetabuli).
Suprafaţa articulară este mărită printr-un fibrocartilaj periferic, circular - labrum
acetabular - triunghiular pe secţiune, care trece peste incizura ischiopubiană (Lig.
transverum acetabuli). Incizura se transformă astfel într-un canal prin care fosa
acetabulară comunică cu regiunea obturatoare.
88
Fasciculul ilio-pretrohanterian secţionat
Faţa externă a labrum-ului aderă Tendonul dreptului femural

de capsula articulară, faţa bazală aderă la
Labrumul acetabular
sprânceana cotiloidă, iar faţa medială este articulară şi înconjoară capul femural,
menţinându-l în acetabul.
Fosa acetabulară
Ligamentul capului femural
Ligamentul
transvers
Fig. 70 - Acetabulul cu inserţiile capsulei şi labrumului acetabular (vedere anterioară)
Presiunea atmosferică joacă un rol deosebit în menţinerea contactului dintre

suprafeţele articulare. Suprafaţa articulaţiei coxo-femurale măsoară circa 16 cm 2 şi
reprezintă un spaţiu virtual asupra căruia acţionează o presiune atmosferică de
aproximativ 16,537 kg.
[ 16(suprafaţa) x 76(presiunea atmosferică) x 13,6 (densitatea mercurului) = 16,537 ]
Cum greutatea unui membru inferior este de 9 - 10 kg, presiunea atmosferică

singură poate menţine capul în cavitatea articulară, chiar după secţionarea tuturor
părţilor moi. Se constată astfel că după secţionarea capsulei, a ligamentelor şi a
muşchilor periarticulari, capul femural rămâne în contact cu suprafaţa articulară
acetabulară. Dacă se practică un orificiu care face să comunice cavitatea articulară
cu exteriorul, capul femural iese imediat din articulaţie.
Mijloace de unire:
Capsula articulară se inseră pe sprânceana cotiloidă şi pe faţa laterală
a labrumului; posterior se inseră pe suprafaţa retrocotiloidă până aproape de incizura
ischiadică; superior şi anterior se dedublează şi se inseră pe buzele şanţului
supracotiloidian şi formează un tunel pentru tendonul reflectat al muşchiului drept
femural. Pe colul femural inserţia se face anterior pe linia intertrohanterică, iar
posterior la 2 cm medial de creasta intertrohanterică.
În structura sa capsula prezintă trei tipuri de fibre:
- longitudinale, superficiale, din care se diferenţiază ligamentele;
- circulare, profunde, care se strâng în jurul colului femural; în partea laterală a
capsulei se îngroaşă sub forma unui manşon - zona orbiculară (WEBER) - mai ales
pe faţa posterioară (Zona orbicularis);
- recurente, care pornesc de la faţa profundă a capsulei din lateral spre medial
şi înconjoară colul femural pentru a se prinde la marginea cartilajului articular al
capului femural.
89
Sinoviala cuprinde o parte principală şi învelişul ligamentului rotund. Ea

căptuşeşte faţa profundă a capsulei şi se inseră pe marginea liberă a labrumului şi în
jurul cartilajului capului femural. Formează un manşon conic în jurul ligamentul
rotund, pe care îl izolează de cavitatea articulară.
Ligamentele articulare
Ligamentul rotund al capului femural (Lig. capitis femoris) este extrasinovial şi
intracapsular, lung de 3 cm, gros de 0,8 - 1cm; înconjoară partea inferioară a capului
şi se inseră pe fosa acetabulară prin trei fascicole (anterior, mijlociu şi posterior);
Ligamentul ilio-femural BERTIN (Lig. iliofemurale), cel mai solid. Se inseră sub
spina iliacă anteroinferioară şi partea anterosuperioară a sprâncenei cotiloide.
Coboară oblic în jos şi lateral în evantai până pe linia intertrohanterică pe faţa
anterioară a capsulei. I se pot descrie două fascicole - superior, ilio-pretrohanterian,
inserat pe tuberculul pretrohanterian, sub gluteus minimus şi inferior, ilio-
pretrohantinian, mai subţire (Pars transversa et pars descendens).
Ligamentul pubo-femural (Lig. pubofemurale), tot anterior, mai slab, cu
originea pe eminenţa ilio-pectinee şi inserţia în foseta pretrochanteriană.
Între ligamentele ilio-femural şi pubo-femural capsula este dehiscentă şi
permite trecerea bursei sinoviale spre bursa psoasului.
Ligamentul ischio-femural (Lig. ischiofemurale), pe faţa posterioară, mai puţin
rezistent. Porneşte de pe marginea ischiadică a sprâncenei catiloide, labrum şi şanţul
subcotiloidian şi, după ce se torsionează, se împarte în trei fascicole:
- superior, ischio-supracervical, care se inseră deasupra fosetei digitale;
- mijlociu, ischio-capsular, care se confundă cu zona orbiculară a
capsulei;
- inferior, care înconjoară colul femural şi se prinde pe faţa inferioară a
capsulei.
Ligamentul ilio-tendino-trohanterian
Tendonul reflectat al dreptului femural
Gluteul mic
Expansiunea aponevrotică a
gluteului mic
Ligamentul ilio-femural (fasciculul ilio-
pretrohanterian)
Ligamentul pubo-femural
Ligamentul ilio-femural (fasciculul

ilio-pretrohantinian)
Tendonul ilio-psoasului
Fig. 71 - Articulaţia coxo-femurală (vedere anterioară)
Vascularizaţia arterială provine din mai multe surse:

- artera circumflexă femurală laterală care trece între muşchii psoas şi drept
anterior şi se anastomozează posterolateral de trohanterul mare cu artera
circumflexă medială; dă ramurile anterioară a colului şi anterioară a marelui
trohanter;
- artera circumfexă femurală medială trece între muşchii psoas şi pectineu,
apoi între obturatorul extern şi marele adductor şi se anastomozează în jurul colului
chirurgical cu artera circumflexa laterală. Dă ramurile inferioară şi ascendente ale
90
Tendonul
Artrologia – membrul inferior dreptului femural
colului şi recurentă posterioară care se anastomozează cu artera anterioară a
trohanterului; Ligamentul
ischio-femural
- ramura posterioară (laterală) a arterei obturatoare, care dă artera
acetabulară ce intră în fosa acetabulară şi irigă ligamentul rotund; se anastomozează
cu ramurile circumflexelor;
- ramuri articulare din arterele fesiere şi ischiadică şi artera posterioară din
obturatoare. Reces
Inervaţia articulaţiei:
sinovial
- ramuri din nervul femural şi nervul obturator din plexul lombar;
- anterior şi inferior ramuri din nervul ischiadic posterior şi din nervul
muşchiului pătrat femural, din plexul sacrat.
Raporturile articulaţiei:
Articulaţia coxală este profundă.
Medial are raporturi cu pelvisul, prin fundul acetabulului acoperit de muşchiul
obturator intern; în pelvis se află rectul şi, la femei, vagina. Inferior are raporturi cu
regiunea obturatoare - membrana obturatoare acoperită de muşchii obturatori,
canalul subpubian şi mănunchiul vasculo-nervos obturator iar inferior şi posterior se
află ischionul.
Inferior se învecinează cu marginea superioară a muşchiului adductor mare
care trece peste tendonul muşchiului obturator extern şi artera circumflexă medială.
Superior se află tendonul reflectat al muşchiului drept femural şi muşchii
fesieri.
Lateral se plasează marele trohanter, spre care converg muşchii fesieri mic,
mijlociu şi mare (dinainte înapoi).
Posterior articulaţia este acoperită de muşchii pelvitrohanterieni, piriform,
obturator intern şi gemeni, pătrat femural şi obturator extern (de sus în jos). Pe acest
plan muscular trec vasele fesiere superioare, nervii ischiadic şi femural posterior,
arterele ischiadică şi ruşinoasă internă. Aceste elemente sunt acoperite de muşchiul
fesier mare.
Antero-medial se aşează muşchii psoas şi pectineu, cu vasele femurale şi
nervul femural cu ramurile sale.
Antero-lateral, muşchii sartorius şi tensor al fasciei late şi muşchiul drept
femural.
Fig. 72 - Articulaţia coxo-femurală (vedere posterioară)
Biomecanica. Articulaţia are trei axe principale în jurul cărora se execută trei
perechi de mişcări.
91
Flexia-extensia se execută în jurul axului transversal, cu amplitudine totală de

1350 (flexia 1200şi extensia 150). Extensia este limitată mai ales de ligamentul
iliofemural; flexia totală este de 120 0. Primele 450 se fac în mersul normal; flexia la
900 este limitată de tensiunea în muşchii ischioischiocrurali; peste 90 0 este posibilă
cu flexia asociată a genunchiului, care relaxează aceşti muşchi. Este limitată de
ligamentul ischio - femural şi de contactul colului femural cu sprânceana cotiloidă.
Muşchii extensori - sunt muşchii ischiocrurali.
Muşchii flexori, pentru primele grade, sunt muşchii adductori; muşchii psoas,
sartorius, tensor al fasciei lata şi drept femural continuă mişcarea până la
amplitudinea maximă.
Abducţia-adducţia se efectuează în jurul unui ax sagital, cu amplitudine totală
de 750 (450 abducţia şi 300 adducţia).
Abducţia în rectitudine are o amplitudine de 60 0 care poate creşte în uşoară
flexie şi rotaţie medială până la 800 - 900.
Adducţia este posibilă în uşoară flexie care permite încrucişarea coapselor şi
ajunge la 300. Este limitată de tensiunea muşchilor fesieri şi a ligamentelor ilio-
femural şi rotund al capului femural.
1
Mm. adductori
1. În flexie, mm. ischio-gambieri 2
sunt întinşi datorită îndepărtării
inserţiilor lor.
2. În repaus, mm. adductori sunt
flexori iar în flexie devin extensori.
Mm. ischio-gambieri
Fig. 73 – Flexiea-extensia şi adducţia coapsei
Muşchii abductori: muşchii fesieri mic şi mijlociu; accesori, muşchiul piramidal

şi muşchii obturatori.
Muşchii adductori: muşchiul aductor mijlociu; accesori muşchii adductori mare
şi mic, pectineu, drept medial şi sartorius.
Rotaţia medială şi laterală se fac în jurul unui ax vertical care trece prin centrul
capului femural şi marginea laterală a condilului medial.
Amplitudine totală este de 50 0 când coapsa este în rectitudine şi ajunge la 90 0
în flexie.
Rotaţia laterală are în extensie 350 şi este limitată de ligamentul ilio-femural.
Rotaţia medială, mai redusă în amplitudine, este limitată de tensiunea
muşchiului obturator intern şi a ligamentelor ilio-femural şi ischio-femural.
Muşchii rotatori laterali: muşchii psoas, adductori, pelvitrohanterieni, fesier
mare, fascicolul posterior al fesierului mijlociu şi mic; accesori muşchiul tensor al
fasciei lata.
Muşchii rotatori mediali: fascicolul anterior al muşchilor fesier mic şi mijlociu.
Combinarea mişcărilor permite mişcarea de circumducţie.
92
C
E
În extensia coapsei, eficacitatea contracţiei D B
musculare depinde de poziţia articulaţiei; m.
fesier mare şi mm. ischiogambieri sunt mai F
eficienţi cu coapsa în flexie (fibrele musculare A
sunt mai întinse).
(AC>AB şi DE>DF)
Fig. 74 – Extensia coapsei - amplitudini
Prepararea articulaţiei coxo-femurale poate fi efectuată mai uşor după ce

bazinul a fost ridicat pe un suport de lemn şi este asfel uşurat accesul pe faţa dorsală
a articulaţiei.
La început se disecă inserţiile muşchilor care acoperă faţa anterioară a
articulaţiei: sartorius, tensorul fasciei late, gracilis, care apoi vor fi desinseraţi. Se
secţionează în continuare ligamentul inghinal, răsfrângând capetele acestuia până la
inserţia lor pe os. În acest fel se descoperă inserţiile muşchilor psoas-iliac şi
pectineu, care vor fi desprinşi de pe faţa anterioară a capsulei articulare, folosind
spaţiul de clivaj în care se află ţesut conjunctiv şi gras şi o bursă sinovială.
După curăţirea capsulei se pot pune în evidenţă fibrele în evantai ale
ligamentului ilio-femural cu cele două fascicole ale sale; iliopretrohanterian şi
iliopretrohantinian, ca şi ligamentul pubo-femural (Lig. pubocapsulare).
Prin dezinserţia muşchiului obturator extern se eliberează faţa laterală a
membranei obturatoare, cadrul găurii obturate şi ligamentul pubo-femural.
Pentru prepararea feţei dorsale a articulaţiei se ridică coapsa şi se dezinseră
muşchii fesieri, observând cu atenţie bursele seroase trohanteriene, situate sub
inserţiile lor femurale.
Se îndepărtează apoi muşchii pelvitrohanterieni şi se descoperă astfel
ligamentul ischio-femural (Lig. ischiocapsulare).
După ridicarea muşchilor periarticulari se recunosc inserţiile capsulei
articulare, atât pe osul coxal cât şi pe femur, ligamentele întăritoare ale capsulei,
structura capsulei cu cele două tipuri de fibre: superficiale, longitudinale şi profunde,
circulare, care alcătuiesc zona orbiculară.
Deschiderea cavităţii articulare se face printr-o incizie circulară a capsulei între
cele două suprafeţe articulare. Se extrage apoi capul femural şi se observă
ligamentul intraarticular (Lig. capitis femoris), după care se secţionează.
În urma examinării sinovialei, vor fi observate pliurile sale; posterior şi inferior
apare cel mai voluminos (plica pectineofoveală a lui AMANTINI).
Totodată se pune în evidenţă şi zona orbiculară, după ce a fost ridicată cu
grijă sinoviala de pe capsulă.
Se va studia în continuare cadrul sau labrum-ul fibro-cartilaginos (Labrum
acetabulare) şi ligamentul transvers care trece peste scobitura ischio-pubiană
(Incisura acetabuli), după care se dezinseră.
93
Se secţionează inserţiile capsulei şi ale ligamentelor de pe femur şi se

examinează cartilajul de încrustare de pe capul femurului şi din cavitatea cotiloidă,
remarcându-se grosimea inegală a cartilajului de pe aceste feţe articulare.
TABEL RECAPITULATIV - MUŞCHII REGIUNII GLUTEALE

NUME ORIGINE INSERŢIE INERVAŢIE ACŢIUNE
- extensie,
Suprafaţa ext. rotaţie laterală şi
ilium, sacrum, Tractul iliotibial, abducţie a
Gluteus N. gluteu
coccis, tuberozitatea coapsei;
maximus inferior
ligamentul gluteală - extensia
sacrotuberal gambei prin
tractul iliotibial
- abducţie şi
rotaţie medială a
Ilium, între liniile
coapsei
Gluteus gluteale Trohanterul mare N. gluteu
- înclină pelvisul
medius anterioară şi (faţa laterală) superior
de partea
posterioară
membrului de
sprijin, în mers
- abducţie şi
rotaţie medială a
Ilium, între liniile
coapsei
Gluteus gluteale Trohanterul mare N. gluteu
- înclină pelvisul
minimus anterioară şi (faţa anterioară) superior
de partea
inferioară
membrului de
sprijin, în mers
- flexie, abducţie
şi rotaţie medială
a coapsei;
Creasta iliacă, - fixează
Tensor fasciae spina iliacă N. gluteu genunchiul
Tractul iliotibial
latae antero- superior extins
superioară - fixează pelvisul
de partea
membrului de
sprijin
Suprafaţa Rotaţie laterală,
Trohanterul mare Nn. sacraţi
Piriformis anterioară abducţie şi
(marg. superioară) (S1-S2)
sacrum extensia coapsei
Suprafaţa
Rotaţie laterală
Obturator internă a Trohanterul mare N. obturator
şi abducţia
internus membranei (marg. superioară) intern
coapsei
obturatorii
Gemellus Tendonul Plexul Rotaţie laterală a
Spina ischiadică
superior obturatorului intern lombosacrat coapsei
Gemellus Tuberozitatea Tendonul Plexul Rotaţie laterală a
inferior ischiadică obturatorului intern lombosacrat coapsei
Quadratus Tuberozitatea Creasta Plexul Rotaţie laterală a
femoris ischiadică intertrohanteriană lombosacrat coapsei
94
ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI
(Articulatio genus)
Tipul: articulaţie sinovială compusă, condiliană, completată de o articulaţie

trochleară femuro–rotuliană;
Epifiza distală a femurului prezintă doi condili uniţi anterior printr-o
suprafaţă de forma unei trohlee şi separaţi posterior prin incizura intercondiliană.
Suprafaţa trohleară (faţa patelară) prezintă două povârnişuri laterale, convexe de sus
în jos, care delimitează un şanţ median; faţeta laterală este mai largă, mai înaltă şi
mai proieminentă. Faţetele trohleare se prelungesc cu faţa inferioară a condililor.
Condilii femurali diverg uşor spre lateral şi posterior; condilul medial este îngust,
alungit şi mai oblic iar cel lateral este mai scurt, mai gros şi mai puţin oblic. Deasupra
trohleei se află o fosă supratrohleară; deasupra condililor se află epicondilii şi
posterior se descrie faţa poplitee. Suprafaţa condililor este convexă atât în plan
transversal cât şi în plan sagital şi se rulează după un ax spiroidal.
Faţa articulară a rotulei este concavă de sus în jos şi prezintă o creastă
mediană şi două feţe laterale;
Epifiza proximală a tibiei prezintă pe faţa ei superioară două cavităţi
glenoide şi spaţiul interglenoidian.
Cavităţile glenoide (suprafeţele articulare superioare) sunt dispuse medial şi
lateral: cea medială este mai lungă, mai îngustă şi concavă iar cea laterală este mai
largă, concavă transversal şi convexă sagital.
Spaţiul interglenoidal cuprinde:
- aria intercondiliană anterioară, largă şi orizontală;
- eminenţa intercondiliană cu un tubercul medial şi altul lateral;
- aria intercondiliană posterioară, mică, ce coboară oblic posterior.
Suprafeţele articulare superioare ale tibiei prezintă câte un menisc fibro-
cartilaginos semilunar care le măreşte suprafaţa şi le adânceşte concavitatea
(Meniscus lateralis et Meniscus medialis). Fiecare menisc prezintă o faţă inferioară
tibială, o faţă superioară condiliană concavă, articulară, o faţă laterală de care aderă
capsula, o margine medială, subţire, un corn anterior inserat pe aria precondiliană şi
un corn posterior, inserat pe aria retrocondiliană.
Meniscul lateral are formă circulară, iar cel medial semicirculară (OE - CI).
Cornul anterior al meniscului medial este unit de cornul anterior al meniscului
lateral prin ligamentul transvers al genunchiului descris de Winslow (Lig. transvesum
genus).
Inserţia coarnelor meniscale posterioare este întrepătrunsă cu inserţia tibială a
ligamentelor încrucişate ale genunchiului.
Meniscurile sunt legate şi de marginile laterale ale rotulei prin ligamentele
meniscorotuliene (PAUZAT). Meniscul lateral prezintă câte un ligament
meniscofemoral anterior şi posterior (Lig. meniscofemorale anterius et Lig.
meniscofemorale posterius).
Meniscurile nu sunt fixe, ele se deplasează spre posterior în flexie şi spre
anterior în extensie.
95
Ligamentul transvers
Extremitatea anterioară a
meniscului medial
Extremitatea anterioară a
meniscului lateral
Ligamentul încrucişat
anterior
Meniscul lateral
Meniscul medial Extremitatea posterioară a

meniscului lateral
Extremitatea posterioară a
meniscului medial Ligamentul menisco-femural
Ligamentul încrucişat
posterior
Fig. 75 - Meniscurile articulaţiei genunchiului
Mijloace de unire:
Capsula articulară formează un manşon fibros femuro-tibial, întrerupt
anterior de rotulă, posterior de ligamentele încrucişate şi lateral de baza meniscurilor.
Pe femur ea se inseră la 1 cm deasupra feţei patelare, anterior, la 0,5 cm
deasupra epicondililor, lateral şi la 1 cm deasupra condililor, posterior.
Pe tibie se inseră anterior pe marginea anterioară a ariei intercondiliene,
lateral la 0,5 cm sub cavităţile glenoide şi posterior pe inserţia ligamentul încrucişate
medial. Formează funduri de sac sub muşchiul cvadriceps.
Lateral şi medial formează aripioarele rotuliene sau retinaculele patelare
(Retinaculum patellae mediale; Retinaculum patellae laterale).
Sinoviala căptuşeşte capsula şi se inseră ca şi acesta pe femur, tibie şi patelă.
Lateral este întreruptă de meniscuri care compartimentează cavitatea într-un etaj
suprameniscal şi altul submeniscal. Prezintă prelungiri: subcvadricipitală, poplitee,
între ligamentele încrucişate şi supracondiliană (Plyca synovialis infrapatellaris; Plyca
alares).
Tendonul cvadricepsului
Adductorul mare
Aripioara laterală
Aripioara medială
Ligamentul menisco-patelar
lateral Ligamentul menisco-patelar medial
Ligamentul colateral fibular

Ligamentul patelar
Ligamentul tibio-fibular Ligamentul colateral tibial
anterior
Fig. 76 - Articulaţia genunchiului (vedere anterioară)
Ligamentele de întărire
Tendonul muşchiului cvadriceps şi ligamentul patelar care se fixează pe
tuberozitatea tibiei (Lig. patellae).
96
Expansiunile muşchilor vaşti, acoperite de aripioarele rotuliene, fixate pe

tuberozitatea tibiei.
Ligamentul posterior, format din:
- ligamentul popliteu oblic (Lig. popliteum obliquum) format de tendonul
recurent al muşchiului semimembranos, orientat de sus în jos şi spre lateral până la
condilul lateral, şi
- ligamentul popliteu arcuat (Lig. popliteum arcuatum) pe sub care trece
tendonul muşchiului popliteu, cu un fascicul tibial şi un fascicul fibular fixat pe capul
fibulei.
Ligamentul colateral fibular (Lig. collaterale fibulare), lung de 5 - 6 cm, oblic în
jos şi spre posterior, de la condilul lateral la faţa anterioară a capului fibulei. Este
acoperit de tendonul muşchiului biceps femural. (mai este denumit şi ligamentul “în
chibrit”)
Ligamentul colateral tibial (Lig. collaterale tibiale) este plat, oblic în jos şi spre
anterior, lung de 10 - 12 cm, întins de la condilul medial pe faţa medială a tibiei,
posterior de “laba de gâscă”. Fibrele sale profunde aderă la meniscul medial.
Ligamentele încrucişate situate în incizura intercondiliană:
- ligamentul anterior (Lig. cruciatum anterius), oblic în sus, înapoi şi
lateral, de la aria intercondiliană anterioară (între coarnele meniscurilor) la faţa
intercondiliană a condilului lateral, şi
- ligamentul posterior (Lig. cruciatum posterius), oblic în sus, anterior şi
medial, de la aria intercondiliană posterioară la faţa intercondiliană a condilului
medial. Ligamentele încrucişate sunt învelite anterior de sinovială.
Capul medial al
gastrocnemianului
Adductorul mare
Capul lateral al
Bursa seroasă a capului gastrocnemianului
medial al
gastrocnemianului Fasciculul lateral al ligamentului
Semimembranosul popliteu arcuat
Ligamentul popliteu oblic Ligamentul colateral fibular
Fasciculul medial al ligamentului popliteu
arcuat
Bicepsul
Ligametul colateral tibial Popliteul

Tendonul direct al semimembranosului
Ligamentul tibio-fibular
posterior
Fig. 77 - Articulaţia genunchiului (vedere posterioară)
97
Arterele articulaţiei provin din cercul arterial al genunchiului, format de

anastomozele dintre arterele articulare ale genunchiului, ramuri din artera poplitee,
artera descendentă a genunchiului, ram din artera femurală şi arterele recurente
tibiale anterioară şi medială.
Inervaţia capsulei articulare în partea anterioară este dată de nervul safen
intern, în partea medială de nervii muşchilor vast medial şi obturator, în partea
laterală de nervul ischiadic şi în partea posterioară de nervii tibial şi obturator.
Raporturile articulaţiei
Anterior se află patela, cu tendonul cvadricepsului şi ligamentul patelar.
Lateral apar ligamentul colateral fibular, capul fibulei şi tendonul
muşchiului biceps.
Medial, tendoanele “labei de gâscă” şi tendonul marelui adductor.
Posterior, articulaţia este în raport cu regiunea poplitee, cu tendoanele
care o delimitează şi conţinutul său vasculo - nervos.
Biomecanica. Articulaţie condiliană, genunchiul permite mişcări în jurul a două
axe.
Flexia – extensia se fac în jurul unui ax transversal, care trece prin
condilii femurali. Flexia activă are o amplitudine de 130 0 iar cea pasivă de 1500.
Datorită formei condililor, flexia se însoţeşte de o rotaţie medială a tibiei, iar extensia
de rotaţie laterală.
În flexie condilii rulează dinainte înapoi şi alunecă dinapoi înainte; meniscurile
se deplasează dinainte înapoi, iar coarnele lor se apropie. În semiflexie ligamentele
încrucişate se relaxează, iar în flexia completă se întind.
B B’
Cu cât coapsa este mai flectată, cu A

atât eficacitatea mm. ischio-gambieri M. sartorius
ca flexori ai genunchiului este mai Mm. ischio-gambieri
mare
(AB’>AB) M. gracilis
M. gastrocnemius
Fig. 78 – Flexia genunchiului în raport cu poziţia coapsei
În extensie condilii rulează dinapoi înainte şi alunecă dinainte înapoi, iar

meniscurile se deplasează anterior. Ligamentele colaterale se tensionează, la fel ca
cele încrucişate.
Rotaţia activă, din flexie şi extensie nu trece de 15 0. Pasiv poate ajunge
la 400. Nu se poate face în extensie completă şi nici în flexie completă. Axul de
mişcare este vertical prin spina tibiei.
Prepararea articulaţiei genunchiului începe prin studierea fasciei genunchiului

şi a tractului ilio-tibial, care o întăreşte în porţiunea sa laterală. Fascia acoperă
anterior tendonul muşchiului cvadriceps şi expansiunea cvadricipitală şi se
98
individualizează fibrele cu direcţie verticală care pleacă de la rotulă la platourile

tibiale (retinaculele patelare fibulare şi tibiale).
Se va examina constituţia tendonului cvadricipital, ligamentul patelar şi
retinaculele patelare orizontale (aripioarele patelei).
Pentru prepararea acestor retinacule este necesară ridicarea expansiunii
cvadricipitale printr-o incizie verticală mediană deasupra patelei şi alte două incizii
perpendiculare pe prima duse prin capetele primei incizii. Se obţin două lambouri,
unul medial şi celălalt fibular, care se răsfrâng de-o parte şi alta a patelei, sub care
apar aripioarele patelare. Aici, sub fascie, se poate câteodată descoperi o bursă
sinovială subfascială.
Se prepară apoi faţa dorsală a articulaţiei, ridicându-se mai întâi muşchii care
o acoperă. Se secţionează inserţiile proximale ale muşchilor gastrocnemieni sub care
apare ligamentul popliteu oblic, constituit de tendonul recurent al muşchiului
semimembranos. Prin prepararea lor se pot pune în evidenţă şi celelalte două inserţii
tendinoase ale muşchiului semimembranos şi anume porţiunea descendentă, care
coboară la tuberozitatea tibiei şi porţiunea orizontală, care trece pe sub ligamentul
colateral tibial oblic, între condilul medial femural şi faţa dorsală a tibiei. Dorsal
articulaţia este acoperită de muşchiul popliteu. Tendonul muşchiului popliteu trece pe
sub arcada fibroasă, alcătuită de ligamentul popliteu arcuat, cu două fascicole, unul
curb şi altul vertical, întins până la capul fibulei.
Pe faţa medială a articulaţiei se va prepara ligamentul colateral tibial, acoperit
de “laba de gâscă” (pes anserinus), sub care se găseşte o bursă seroasă (Bursa
anserina).
Quadricepsul Adductorul mare
Reces subquadricipital
Aripioara medială
Capul medial al
gastrocnemianului
Ligamentul menisco-patelar medial Ligamentul colateral tibial

Tendonul reflectat
Semimembranosul
Ligamentul patelar
Tendonul direct al semimembranosului
Fig. 79 - Articulaţia genunchiului (vedere medială)
Lateral, prin transparenţa fasciei superficiale, se vede ligamentul colateral

fibular, întins de la condilul lateral al femurului la capul fibulei; posterior de el trece
tendonul muşchiului biceps.
99
Cvadricepsul
Recesul subquadricipital
Aripioara laterală
Capul lateral al Ligamentul menisco-

gastrocnemianului patelar lateral
Ligamentul colateral fibular
Fasciculul tibial al bicepsului Ligamentul patelar
Tendonul bicepsului Reces pretibial

Ligamentul interosos
Fig. 80 - Articulaţia genunchiului (vedere laterală)
După ce a fost ridicat muşchiul cvadriceps de pe faţa anterioară a femurului se

pune în evidenţă prelungirea cavităţii sinoviale articulare de sub acest muşchi,
prelungire care poate fi câteodată o bursă seroasă suprapatelară şi pe care se inseră
muşchiul tensor al sinovialei, m. articular al genunchiului (Bursa suprapatelaris).
Se va deschide apoi articulaţia printr-o incizie deasupra patelei, curbă, cu
concavitatea spre patelă. Incizia se prelungeşte până la condilii tibiali. Se
secţionează apoi capsula articulară de-a lungul inserţiei sale pe femur şi se
îndepărtează patela spre înainte şi în jos, astfel că se descoperă plica adipoasă a
genunchiului (Plyca synovialis infrapatelaris) şi ligamentele alare (Plycae alare).
După examinarea plicii grăsoase a genunchiului (Corpus adiposum infrapatellare) şi
a prelungirilor sinovialei, se secţionează sinoviala şi se disecă inserţia sa până la os.
Pentru a putea cerceta suprafeţele articulare se vor tăia ligamentele
încrucişate la mijlocul lor. Se pun astfel în evidenţă meniscurile articulare, ligamentul
transvers şi inserţiile meniscale pe eminenţa intercondiliană, spaţiile pre- şi
retrocondilian, ca şi inserţiile proximale şi distale ale ligamentelor încrucişate.
TABEL RECAPITULATIV - MUŞCHII COMPARTIMENTULUI ANTERIOR AL COAPSEI

- flexie, abducţie
şi rotaţie laterală
Spina iliacă
Tibia - supero- a coapsei;
Sartorius antero- N. femural
medial - flexie şi rotaţie
superioară
medială a
gambei
Iliacus Fosa iliacă, aripa Trohanterul mic N. femural Flexie şi rotaţie
sacrum-ului medială a
coapsei
100
Procese
transverse,
Psoas corpuri şi discuri N. femural Flexia coapsei
intervertebrale
T12 – L5
Ram superior Porţiunea sup. a Flexia şi
Pectineus N. femural
pubis liniei aspre adducţia coapsei
- tendonul direct
-spina iliacă
Quadriceps
antero-inferioară
femoris Flexia coapsei şi
- tendonul
(Rectus extensia gambei
reflectat –
femoris)
marginea sup.
acetabulară
Linia
Quadriceps intertrohanterică, - tendon unic
femoris marele trohanter, spre baza patelei
Extensia gambei
(Vastus linia aspră, septul pe care o
lateralis) intermuscular înglobează; N. femural
lateral - via lig. patelar
Linia pe tuberozitatea
Quadriceps
intertrohanterică, tibiei Extensia gambei.
femoris
linia aspră, septul Stabilizează
(Vastus
intermuscular patela.
medialis)
medial
Extensia gambei.
Quadriceps
Feţele anterioară Articularis genus
femoris
şi laterală în 2/3 retracă
(Vastus
superioare membrana
intermedius)
sinovială.
TABEL RECAPITULATIV - MUŞCHII COMPARTIMENTULUI MEDIAL AL COAPSEI

- adducţia şi
Partea sup. a
Ram inferior flexia coapsei
Gracilis feţei mediale a N. obturator
pubis - flexia şi rotaţia
tibiei
medială agambei
Adducţia coapsei
Adductor Corpul pubisului Linia aspră în
N. obturator şi asistă rotaţia
longus sub tubercul treimea mijlocie
laterală
Adducţia coapsei
Adductor Ram inferior
Linia aspră N. obturator şi asistă rotaţia
brevis pubis
laterală
Ramul N. obturator
Faţa post. femur, Adducţia coapsei
Adductor ischiopubian, (sup. şi
tuberculul şi asistă rotaţia
magnus tuberozitatea medial) şi n.
adductorilor laterală
ischiadică ischiadic (inf.)
Faţa externă a
membranei
Obturator Trohanterul mare Rotaţie laterală
obturatorii, N. obturator
externus (faţa medială) coapsă
ramurile ischio-
pubiene
101
TABEL RECAPITULATIV - MUŞCHII COMPARTIMENTULUI POSTERIOR AL COAPSEI

Cap lung – Cap lung – N.
- flexia şi rotaţia
tuberozitatea ischiadic
laterală a
ischiadică (ram tibial)
gambei;
Biceps femoris Cap scurt – linia Capul fibulei Cap scurt - N.
- extensia
aspră şi ischiadic
coapsei
bifurcaţia sa (ram peronier
(capul lung)
laterală comun)
medială a
Tuberozitatea Tibie – faţa
Semitendinosus N. ischiadic gambei
ischiadică supero-medială
- extensia
coapsei
medială a
Tuberozitatea Condilul medial
Semimembranosus N. ischiadic gambei
ischiadică al tibiei
- extensia
coapsei
ARTICULAŢIILE TIBIO-FIBULARE
Tibia se articulează cu fibula prin trei articulaţii: o articulaţie sinovială,

tibiofibulară proximală şi două sindesmoze, medială, prin membrana interososasă şi
tibiofibulară distală.
1. ARTICULAŢIA TIBIO-FIBULARĂ PROXIMALĂ (Articulatio tibiofibularis)
Tipul: articulaţie sinovială plană.

Suprafeţele articulare: - faţa articulară fibulară de pe faţa laterală a epifizei
proximale a tibiei şi faţeta articulară a capului fibulei; faţeta tibială este orientată în
jos, lateral şi posterior, iar cea fibulară în sus şi medial; ambele sunt acoperite de
cartilaj hialin subţire.
Mijloace de unire. Capsula articulară se inseră în jurul cartilajului articular şi
este întărită de ligamente anterior şi posterior (Lig. capitis fibulae anterius; Lig.
capitis fibulae posterius).
Biomecanică. În articulaţie sunt posibile mişcări limitate de alunecare.
Prepararea articulaţiei tibio-fibulare proximale se efectuează odată cu aceea a
articulaţiei genunchiului, după ce au fost îndepărtaţi muşchii periarticulari şi după ce
au foat preparate ligamentul colateral fibular al genunchiului şi formaţiunile
învecinate. În acelaşi timp se va studia şi raportul pe care îl are articulaţia cu
tendonul muşchiului biceps şi nervul fibular comun.
2. ARTICULAŢIA TIBIO-FIBULARĂ MIJLOCIE (Syndesmosis tibiofibularis)
Tipul: - sinfibroză, realizată prin membrana interosoasă care se inseră pe

marginea laterală a diafizei tibiale şi pe creasta interosoasă a fibulei.
Superior prezintă fascicole oblice şi orientate în jos şi lateral, la mijloc
fascicole verticale (pe care se inseră muşchii tibial posterior şi flexor propriu al
102
halucelui), iar inferior se continuă cu ligamentul posterior al articulaţiei tibiofibulare

distale.
Membrana interosoasă se prepară prin ridicarea muşchilor din lojile ventrală şi
dorsală ale gambei; se va evidenţia spaţiul proximal al membranei care este
traversat de vasele tibiale ventrale. În continuare se observă direcţia fibrelor
membranei interosoase şi inserţiile muşchilor de pe faţa ventrală şi dorsală a ei.
3. ARTICULAŢIA TIBIO-FIBULARĂ DISTALĂ este de fapt o prelungire a

sindesmozei tibiofibulare.
Tipul: - sinfibroză.
Suprafeţele articulare
Tibia prezintă un şanţ vertical, mai larg la partea inferioară iar fibula
prezintă la nivelul maleolei o faţă medială uşor convexă, care se atinge cu tibia
numai la partea inferioară.
Între suprafeţe se află un ligament interosos tibiofibular, cu fascicole scurte,
oblice în jos şi lateral, cel posterior este mai rezistent (Lig. tibiofibulare anterius; Lig.
tibiofibulare posterius). Sinfibroza permite mişcări uşoare de îndepărtare ale celor
două oase în flexia-extensia piciorului pe gambă.
Articulaţia tibio-fibulară distală ve fi preparată odată cu articulaţia
tibio-fibulo-talară.
Ligamentul tibio-fibular posterior
Fascicul de întărire tibio-talo-fibular

Planul profund al Fasciculul talo-fibular posterior
ligamentului colateral tibial
Ligamentul calcaneo- Fasciculul calcaneo-fibular
navicular posterior
Fig. 81 - Articulaţiile tibio-fibulară distală şi talo-crurală (vedere posterioară)
Articulaţiile piciorului
(Articulationes pedis)
Piciorul este alcătuit din 26 de oase cuprinse în 3 grupe:

- tarsul, alcătuit din 7 oase aşezate în două rânduri, unul posterior,
format din talus şi calcaneu şi altul anterior, format din scafoid, cuboid şi trei
cuneiforme;
- metatarsul, alcătuit din 5 oase;
103
- falangele degetelor, câte 3 la degetele II - V şi numai două la haluce.

Între aceste oase există numeroase articulaţii, asemănător cu cele ale mâinii,
dar cu particularităţi dictate de funcţia diferită (susţinere) şi care conduc la
constituirea, la picior, a bolţii plantare.
I. ARTICULAŢIA - TIBIO - FIBULO - TALARĂ (TALO - CRURALĂ)

Tipul: articulaţie sinovială trohleară compusă, la care participă tibia şi fibula
prin epifizele lor distale şi talusul prin trohlee.
Epifizele distale ale tibiei şi fibulei, unite prin ligamentul interosos,
alcătuiesc o suprafaţă unică, convexă în sens transversal şi concavă sagital.
Aceasta prezintă trei componente:
- medial, faţa laterală a maleolei mediale, mai puţin înaltă;
- lateral, faţa articulară triunghiulară, medială, a maleolei fibulare;
- superior, faţa inferioară a epifizei distale a tibiei, cu marginile
anterioară şi posterioară mai proieminente.
În ansamblu această suprafaţă articulară este mai largă anterior şi transversal
decât posterior şi sagital. Axul sagital este oblic spre înainte şi lateral, axul
transversal este oblic spre lateral şi posterior.
Suprafaţa articulară superioară a talusului, în formă de trohee, cu
şanţul orientat sagital, se prelungeşte medial cu o faţetă în formă de virgulă
orizontală şi lateral cu o faţetă triunghiulară. În ansamblu această suprafaţă este
convexă în sens sagital şi uşor concavă în sens transversal, mai largă anterior şi mai
îngustă posterior; ea depăşeşte în sens sagital întinderea suprafeţei tibiofibulare.
Suprafaţa maleolară tibială

Ligamentul tibio-fibular anterior
Suprafaţa tibială
Franj sinovial
Suprafaţa maleolară fibulară
Ligamentul tibio-fibular Fascicul de întărire tibio-
posterior fibular posterior
Fasciculul talo-fibular posterior
Trohleea talusului
Faţeta fibulară
Faţeta tibială
Fig. 82 - Suprafeţele articulare ale articulaţiei talo-crurale
Mijloace de unire:
Capsula articulară se inseră pe tibie şi pe fibulă în jurul suprafeţelor
articulare, ceva mai sus pe tibie. Pe talus coboară anterior până pe colul acestuia.
104
Artrologiaanterior
– membrul inferior
Sinoviala trimite prelungiri anterior pe colul talasului, superior între tibie şi fibulă şi
Ligamentul anterior al
posterior.
articulaţiei talo-crurale
Ligamentul talo-fibular Ligamente. Articulaţia este întărită de ligamentele anterior şi posterior,
anterior Ligamentul colateral
cu fibre oblice şi respectiv transversale şi de (planul
medial ligamentele
superficial) colaterale.
Ligamentul colateral lateral (Lig. collaterale laterale)
Ligamentul talo-navicular cu trei fascicole:
dorsal
Ligamentul bifurcat
- anterior (Lig. talofibulare anterius),
Ligamentul cuboido-- mijlociu (Lig. calcaneofibulare), culigament
Al III-lea fibre verticale
cuneo- şi
navicular dorsal- posterior (Lig. talofibulare posterius),
navicular dorsalorizontal.
Ligamentul calcaneo- Al II-lea ligament cuneo-
Ligamentul
cuboidian dorsal colateral medial (Lig. collaterale mediale),
navicular dorsal sau deltoidian, este mai
rezistent, cu fascicolele sale dispuse în două planuri:
- planul profund, tibiotalar, cuPrimul
douăligament cuneo-
fascicole,
navicular dorsal
anterior şi posterior (Pars
tibiotalaris anterior et Pars tibiotalaris posterior) şi
- planul superficial, care pleacă de la maleola medială şi se inseră pe
scafoid, pe ligamentul calcaneonavicular inferior şi pe sustentaculum tali (Pars
tibionavicularis; Pars tibiocalcanea).
Fig. 83 - Articulaţia talo-crurală şi articulaţia medio-tarsiană (vedere anterioară)
Arterele articulaţiei provin din arterele tibiale anterioară şi posterioară şi din

artera fibulară.
Nervii articulaţiei sunt ramuri din nervul tibial anterior şi nervul scafen lateral.
Raporturile articulaţiei
Anterior, articulaţia este acoperită de fascia crurală, care se îngroaşă şi
formează un cadru osteofibros, compartimentat denumit retinaculul inferior al
extensorilor. Acesta pleacă de la tuberozitatea calcaneului şi se bifurcă într-o
bandeletă inferioară care trece spre partea medială a osului navicular şi o bandeletă
superioară care se fixează pe maleola tibială. Medial, pe sub ele, trece tendonul
muşchiului tibial anterior, iar spre lateral tendoanele muşchilor extensor propriu al
halucelui şi extensor comun al degetelor.
Între tendoanele muşchilor tibial anterior şi extensor propriu se află artera
tibială anterioară şi ramurile sale maleolare, iar medial de arteră, nervul tibial anterior.
105
Posterior, articulaţia este acoperită în loja mediană de tendonul

muşchiului triceps sural (Achile). Pe marginea medială
Lig. tibio-fibular posteriora acestuia coboară tendonul
muşchiului plantar subţire. Fasciculul tibio-calcanean
Loja retromaleolară medială, cuprinsă
Planul profund între tendontibial
al lig. colateral şi maleola tibiei conţine,
dinainte înapoi: Lig. talo-calcanean posterior
Lig. talo-navicular dorsal
- tendonul muşchiului tibial posterior înconjurat de teacă sinovială;
Lig. cuneo-navicular
dorsal - tendonul muşchiului flexor lung al halucelui;
- tendonul muşchiului flexor comun al degetelor;
Lig. cuneo-navicular
dorsal - mănunchiul vasculo - nervos tibial posterior.
Loja retromaleolară laterală, cuprinsă între tendon şi maleola fibulară conţine:
- tendonul muşchiului perionier scurt;
Lig. talo-navicular dorsal
- tendonul muşchiului perionier lung;
Lig. calcaneo-navicular plantar
- artera fibulară posterioară cu ramuri maleolare.
-

Lig. talo-fibular anterior Ligamentul anterior al articulaţiei talo-
Lig. talo-fibular crurale
Ligamentul talo-naviculo-cunean dorsal
posterior
Lig. calcaneo-fibular Lig. calcaneo-navicular lateral
Lig. talo-calcanean lateral Lig,. cuboido-navicular dorsal
Lig. talo-calcanean interosos Lig.cuboido-navicular
calcaneo-cuboidian medial
Lig. dorsal
Lig. calcaneo-cuboidian dorsal
Fig. 84 - Articulaţiile talo-crurală şi medio-tarsiană (vedere laterală)

Biomecanică
Articulaţia talocrurală permite mişcări de flexie-extensie în jurul unui ax
transversal, cu amplitudine totală de 75 0 (250 pentru flexia dorsală şi 500 pentru flexia
plantară).
Fig. 85 - Articulaţiile talo-crurală şi medio-tarsiană (vedere medială)
106
TABEL RECAPITULATIV - MUŞCHII COMPARTIMENTULUI ANTERIOR AL GAMBEI

- extensia
piciorului,
adducţie şi rotaţie
Faţa laterală a
Cuneiform I şi medială
Tibialis tibiei şi N. peronier
baza metatarsian (supinaţie);
anterior membrana profund
I - susţine arcul
interosoasă
medial
longitudinal al
bolţii plantare
Condilul lateral
Extensor tibial, membrana Extensia
Patru tendoane N. peronier
digitorum interosoasă şi degetelor şi a
pe falanga II şi III profund
longus faţa antero- piciorului
medială a fibulei
Peroneus Faţa antero- Baza metatarsian N. peronier Extensia şi
tertius medială a tibiei V profund eversia piciorului
- extensia
Extensor Faţa antero- Baza falangei N. peronier halucelui;
hallucis longus medială a tibiei distale haluce profund - inversia
piciorului
TABEL RECAPITULATIV - MUŞCHII COMPARTIMENTULUI LATERAL AL GAMBEI

- flexia şi eversia
piciorului;
Baza metatarsian - susţine arcurile
Peroneus Faţa laterală N. peronier
I şi cuneiform lateral
longus fibulă superficial
medial longitudinal şi
transvers ale
bolţii plantare
- flexia şi eversia
piciorului;
Peroneus Faţa laterală Baza metatarsian N. peronier - susţine arcul
brevis fibulă V superficial lateral
longitudinal al
bolţii plantare
TABEL RECAPITULATIV - MUŞCHII COMPARTIMENTULUI POSTERIOR AL GAMBEI

Gastrocnemius Cap lateral – Tendonul N. tibial - flexor al gambei
condilul lateral calcanean pe coapsă;
femural; (Achile) pe - flexor al
Cap medial - suprafaţa piciorului
condilul medial posterioară a
femural; calcaneului
107
Cap tibial – linia

solearului şi
- flexor al
marginea
piciorului;
Soleus medială a tibiei; N. tibial
- propulsor în
Cap fibular –
mers şi alergare
capul şi 1/3 sup
ale fibulei
- auxiliar al
tricepsului în
Condilul lateral Faţa posterioară flexia plantară
Plantaris N. tibial
femural a calcaneului - slab flexor al
gambei pe
coapsă
Faţă laterală a Pe tibie, Flexor al gambei
Popliteus condilului lateral deasupra liniei N. tibial pe coapsă şi slab
femural solearului rotator medial
- flexor al
degetelor II – V;
- flexor al
Flexor Baza falangelor
Faţa posterioară piciorului
digitorum distale degete II - N. tibial
a tibiei - susţine arcurile
longus V
longitudinale
lateral şi medial
ale bolţii plantare
- flexia halucelui;
- flexia piciorului;
Flexor hallucis Faţa posterioară Baza falangei - susţine arcul
N. tibial
longus a tibiei distale haluce longitudinal
medial ale bolţii
plantare
- flexia piciorului;
- inversia
Faţa posterioară
Tuberozitatea piciorului
Tibialis a tibiei şi fibulei
navicularului şi N. tibial - susţine arcul
posterior şi membrana
oasele învecinate longitudinal
interososasă
medial ale bolţii
plantare
II. ARTICULAŢIA TALO - CALCANEALĂ sau SUBTALARĂ.

(Articulatio talocalcanea; Articulatio subtalaris)
Tipul: - articulaţie sinovială condiliană.
Suprafeţele articulare: Talusul şi calcaneul se articulează prin două
perechi de suprafeţe articulare, separate între ele prin sinusul tarsian.
Suprafeţele postero-laterale sunt ovalare, plane în sens sagital; pe
talus sunt concave iar pe calcaneu sunt convexe în sens transversal.
Suprafeţele antero-mediale sunt oblice înainte şi lateral, convexe pe
talus şi concave pe calcaneu (invers ca precedentele).
Sinusul tarsian se formează prin suprapunerea şanţurilor talar şi calcanean
care separă suprafeţele articulare; se formează un tunel osos oblic, îngust
posteromedial şi larg anterolateral, ca o pâlnie. Conţine ligamentul interosos (Lig.
talocalcaneum interosseum).
Ligamentul interosos
Ligamentul talo-calcanean 108

lateral
Fig. 86 - Schema articulaţiei subtalare (vedere laterală)
Mijloace de întărire
Capsula articulară este dublată de o sinovială dublă, câte una pentru
fiecare pereche de feţişoare articulare. Sinoviala perechii anterioare de suprafeţe
este comună cu cea a articulaţiei talo - naviculare.
Ligamente
Ligamentul talo-calcaneal lateral (Lig. talocalcaneum laterale) este scurt, între
procesul lateral talar şi faţa laterală a calcaneului.
Ligamentul talo-calcaneal medial (Lig. talocalcaneum mediale), oblic în jos şi
lateral, întins de la tuberculul postero-lateral al talusului la faţa superioară a
calcaneului.
Ligamentul interosos din sinusul tarsian este dispus în două planuri, un plan
posterior, subţire, situat înaintea perechii de feţişoare articulare posterioare şi un plan
anterior, gros, situat posterior de perechea de feţişoare articulare anterioare; aceste
planuri se depărtează unul de altul în partea laterală a sinusului.
Trohleea talusului
(presupus fixă)
Capul talusului
Coborâre
(extensie)
Osul calcaneu
Supinaţie
Adducţie
Fig. 87 – Mişcarea de inversie în articulaţia subtalară
III. ARTICULAŢIA MEDIO - TARSIANĂ (Articulatio tarsi transversa) uneşte cele

două rânduiri de oase tarsiene, anterior şi posterior (CHOPART).
Cuprinde articulaţiile dintre oasele talus şi navicular, situată medial şi dintre
calcaneu şi cuboid, sitută lateral.
109
Osul navicular
Condilul talo-navicular
Osul cuboid
Capul talusului
Articulaţia calcaneo-cuboidiană
Osul calcaneu
Trohleea talusului
Fig. 88 – Articulaţia medio-tarsialnă (tarnsversă a talusului)
a. Articulaţia talo - calcaneo – naviculară (Articulatio talocalcaneonavicularis)

Tipul: - articulaţie sinovială elipsoidală.
Capul talusului prezintă suprafaţa articulară împărţită în trei arii:
- anterosuperioară, naviculară,
- intermediară, ligamentară, (care corespunde ligamentului calcaneo-navicular
inferior, şi
- posteroinferioară, calcaneană.
Faţa posterioară a osului navicular este ovalară, cu axul mare oblic în
jos şi medial, concavă şi este completată de faţa superioară a ligamentului calcaneo-
navicular inferior (Lig. calcaneonaviculare plantare).
Suprafaţa calcaneană este reprezentată de partea anterioară a faţetei
antero-mediale a calcaneului.
Mijloace de întărire
Capsula articulară este dedublată de sinoviala comună cu a articulaţiei
talo-calcaneene anterioare care trimite o prelungire între cele două planuri ale
ligamentul calcaneonavicular inferior.
Ligamente
Ligamentul talo-navicular (Lig. talonaviculare), parte a ligamentului dorsal al
tarsului (Lig. tarsi dorsalia) este larg şi subţire şi înconjoară capul talusului pornind de
la col până la faţa superioară a osului navicular;
Ligamentul calcaneo-navicular plantar (Lig. calcaneonaviculare plantare)
prezintă două planuri: unul profund, care formează “ligamentul glenoidian” şi altul
superficial, gros şi solid, întins de la procesul calcanean la faţa inferioară a
navicularului, medial; menţine bolta plantară în ortostatism şi mers.
110
Planul superficial al ligamentului

Ligamentul talo-fibular anterior colateral tibial
Ligamentul talo-calcanean
interosos Capul talusului
Ligamentul calcaneo-cuboidian medial
Ligamentul calcaneo-navicular lateral
Faţa anterioară a calcaneului Ligamentul calcaneo-navicular medial
Navicularul
Cuboidul Ligamentul calcaneo-navicular lateral

Ligamentul calcaneo-cuboidian
medial
Fig. 89 - Suprafeţele articulare ale articulaţiei talo-calcaneo-naviculare
b. Articulaţia calcaneo – cuboidiană (Articulatio calcaneocuboidea)

Tipul: - articulaţie sinovială trochoidă
Suprafeţe articulare:
- faţa articulară anterioară a calcaneului;
- faţa articulară posterioară a osului cuboid (selară).
Mijloace de unire:
Capsula cu o sinovială laxă, cu o prelungire laterală şi ligamente.
Ligamentul calcaneo-cuboidian dorsal (Lig. calcaneocuboideum dorsale) este
plat şi subţire, întăreşte antero-lateral capsula.
Ligamentul calcaneo-cuboidian plantar (Lig. calcaneocuboideum plantare)
este larg, gros şi uneşte faţa inferioară a calcaneului cu faţa inferioară a cuboidului;
se prelungeşte până la baza metatarsienelor III - IV - V. Are un strat profund scurt,
care uneşte tuberozitatea anterioară a calcaneului cu tuberozitatea cuboidului şi un
strat superficial, marele ligamentul plantar (Lig. plantare longum) care pleacă de pe
suprafaţa intertuberculară a calcaneului până la baza metatarsienelor III - V; el
formează tunelul osteofibros al tendonului peronier lung. Fascicolele ligamentului
reprezintă ligamentele tarsale plantare (Ligg. tarsi plantaria).
Ligamentul bifurcat sau bipartit, CHOPART, în “Y” (Lig. bifurcatum) este
comun pentru articulaţiile componente ale articulaţiei mediotarsiene. Se inseră pe
sustentaculum tali (anterior) şi se împarte într-un fascicol medial, ligamentul
calcaneo-navicular (Lig. calcaneonaviculare), gros, lung, care se inseră pe
extremitatea laterală a osului navicular şi un fascicol lateral, ligamentul calcaneo-
cuboidian (Lig. calcanecuboideum) care se inseră pe faţa superioară a cuboidului,
mai scurt şi dispus orizontal.
Interlinia articulaţiei este concavă spre anterior în partea laterală şi concavă
spre posterior în partea medială.
Biomecanica
În articulaţia talo-calcaneo-naviculară se fac mişcări în jurul unui ax oblic,
orientat în jos, înapoi şi lateral, înclinat la 45 0 faţă de orizontală, care merge de la
111
partea medială a colului talusului la tuberozitatea posterolaterală a calcaneului

(HENKE).
450
Colul talusului
Sinus tarsi
Direcţia de mişcare
Axul de mişcare
Tuberozitatea calcaneului
Fig. 90 – Axul de mişcare în articulaţia talo-calcaneo-naviculară
Acestea sunt mişcări de rotaţie cu amplitudine de 35 0 care au drept efect

ridicarea alternativă a marginilor medială (supinaţie) şi laterală (pronaţie) ale
piciorului.
Supinaţia sau inversia se combină cu adducţia piciorului şi este facilitată de
extensia gambei (varus).
Pronaţia sau eversia se combină cu abducţia piciorului şi este facilitată de
flexia gambei (valgus).
Inversia piciorului este executată de muşchii tibial anterior, extensor lung al
halucelui, tendoanele mediale ale extensorului lung al degetelor şi accesor de tibialul
posterior.
Eversia picirului este executată de muşchii peronieri (scurt, lung şi terţius) şi
accesor prin tendoanele laterale de muşchiul extensor lung al degetelor.
Flexie dorsală în varus Flexie dorsală în valgus

M. extensor lung al halucelui M. extensor lung al degetelor
M. tibial anterior
M. peroneus tertius
Maleola medială
M. tibial posterior
M. flexor lung al degetelor

M. flexor lung al halucelui Maleola laterală
M. peronier scurt
M. peronier lung
Flexie plantară în varus Flexie plantară în valgus

M. triceps sural
Fig. 91 – Acţiunea muşchilor la nivelul piciorului în raport cu localizarea lor
112
IV. ARTICULAŢIILE DINTRE OASELE TARSULUI ANTERIOR

Componentele tarsului anterior se articulează între ele astfel:
- osul navicular cu osul cuboid;
- osul navicular cu cele trei oase cuneiforme (Articulatio cuneonavicularis);
- oasele cuneiformele I, II şi III între ele (Articulatio intercuneiformis);
- între cuneiformul al III-lea şi cuboid (Articulatio cuneocuboideum).
Tipul: Sunt articulaţii sinoviale plane, întărite de ligamente dorsale şi plantare
şi ligamente interosoase scurte, groase şi rezistente. (Lig. cuneocuboideum
interosseum, Ligg. intercuneiformia interossea, Ligg. intercuneiformia dorsalia, Lig.
cuneocuboideum dorsale, Lig. cuboideonaviculare dorsale, Ligg. cuneonavicularia
dorsalia, Ligg. cuneonavicularia plantaria, Lig. cuboideonaviculare plantare, Ligg.
intercuneiformia plantaria, Lig. cuneocuboideum plantare)
Sinoviala lor comunică de regulă.
În aceste articulaţii sunt posibile mişcări de alunecare limitate.
Ligamentul plantar lung

Ligamentul talo- Ligamentul calcaneo-
calcanean lateral cuboidian plantar
Lig. calcaneo-navicular plantar
Ligamentul calcaneo-
cuboidian dorsal
Ligamentul Tendonul peronierului lung
bifurcat
Ligamentul Ligamentul plantar
talo-navicular lung
dorsal
Ligamentele
articulaţiilor
tarso-
metatarsiene
Fig. 92 - Principalele ligamente ale feţelor dorsale şi planatre ale piciorului
V. ARTICULAŢIILE TARSO – METATARSIENE (Articulationes tarsometatarsales)

Unesc osul cuboid şi cele trei cuneiforme pe de-o parte cu bazele celor cinci
metatarsiene pe de altă parte.
Posterior, dinspre medial spre lateral, se dispun suprafaţa anterioară
uşor convexă a cuneiformului I, suprafeţele anterioare plane ale cuneiformelor II şi III
şi suprafaţa articulară anterioară a cuboidului împărţită în două faţete.
Anterior, dinspre medial spre lateral, se dispun baza metatarsianului I,
concavă, baza metatarsianului II încastrat între metatarsianul I şi III, cu trei feţişoare
113
articulare, faţeta plană a metatarsianului III corespunzătoare cuneiformului III şi

bazele metatarsienelor IV şi V în raport cu faţetele cuboidului.
Interlinia articulaţiei (LISFRANC) traversează oblic faţa dorsală a piciorului, cu
extremitatea laterală orientată spre mijlocul metatarsianului V şi extermitatea medială
la 2 cm înapoi, pe marginea medială a metatarsianului I. Ea prezintă un intrând de 8
mm la nivelul bazei metatarsianului II care pătrunde între metatarsienele I şi III şi un
intrând de 4 mm la nivelul articulaţiei cuneometatarsiene III.
Mijloace de întărire:
Capsula este dedublată de trei sinoviale independente care corespund
primei articulaţii cuneometatarsiene, articulaţiilor cuneometatarsiene II şi III şi
respectiv articulaţiei cuboidometatarsiene IV şi V.
Ligamentele se dispun atât dorsal cât şi plantar.
Ligamentele tarsometatarsiene dorsale (Ligg. tarsometatarsalia dorsalia) sunt
în număr de 7.
Ligamentele tarsometatarsiene plantare (Ligg. tarsometatarsalia plantaria)
sunt în număr de 9, mai subţiri.
Ligamentele tarsometatarsiene interosoase (Ligg. tarsometatarsalia
interossea), 3 la numar, corespund primelor spaţii intermetatarsiene:
- ligamentul medial, al primului spaţiu, leagă primul cuneiform la faţa
medială a metatarsianului II;
- ligamentul ,mijlociu, al spaţiului doi, leagă cuneiformele II şi III cu
metatarsienele II şi III;
- ligamentul lateral, al spaţiului trei, uneşte cuneiformul III şi cuboidul cu
metatarsienele III şi IV.
Biomecanica Mişcările posibile sunt de flexie şi extensie limitată, active,
pentru metatarsienele laterale şi medial şi respectiv de lateralitate, pasive.
Navicularul
Al II-lea cuneiform
Primul cuneiform
Ligament intercuneean
Ligamentul interosos medial

Al II-lea metatarsian
Primul metatarsian
Fig. 93 - Ligamentul interosos medial
VI. ARTICULAŢIILE INTERMETATARSIENE (Articulationes intermetatarsales)

De obicei sunt în număr de trei; între primul şi al doilea metatarsian există
fascicole fibroase (II - III; III - IV; IV - V). Sunt articulaţii plane şi sinoviala lor este, de
fapt, o prelungire din sinoviala articulaţiei tarsometatarsiene.
114
Ligamentele cuneo-
Ligamentul cuboido- naviculare dorsale
Artrologiadorsal
navicular – membrul inferior
Sunt întărite de ligamente distale, plantare şi interosoase (Ligg. metatarsalia

Ligamentele tarso-
interossea, Ligg. metatarsalia dorsalia, Ligg. metatarsiene
metatarsaliadorsaleplantaria).
Între oasele metatarsiene se delimitează spaţii (Spatia interossea metatarsia)
care găzduiesc muşchii interosoşi ai piciorului, vase şi nervi.
Ligamentele inter-
metatarsiene dorsale
Fig. 94 - Articulaţiile tarso-metatarsiene şi intermetatarsiene (vedere dorsală)
VII. ARTICULAŢIILE METATARSOFALANGIENE (Articulationes metatarsophalangeae)

Tipul: articulaţii sinoviale elipsoidale.
Suprafeţele articulare sunt reprezentate de capetele metatarsienelor, turtite
transversal şi baza falangelor proximale, concavă, înconjurată de un fibrocartilaj; la
articulaţia halucelui sunt prezente două oase sesamoide, unite printr-un ligamentul
transversal.
Mijloace de unire
Capsulă dublată de sinovială şi ligamente.
Ligamentul metatarsian transvers profund (Lig. metatarsale transversum
profundum);
Ligamentele colaterale mediale şi laterale pentru fiecare articulaţie. şi
ligamentele plantare (Ligg. collateralia et Ligg. plantaria)
Biomecanica: - mişcările posibile sunt de flexie şi extensie cu
amplitudine de 1100; pentru haluce sunt posibile şi mişcări de adducţie şi abducţie
(prin muşchii interosoşi) minime.
VIII. ARTICULAŢIILE INTERFALANGIENE (Articulationes interphalangeae pedis)

Tipul: - articulaţii sinoviale trochleare
Suprafeţele articulare sunt reprezentate de trochleea capului falangelor şi de
cavităţile glenoide ale bazelor falangelor următoare, mărite de fibrocartilaje.
Mijloace de unire:
Capsulele articulare subţiri şi ligamentele colaterale şi plantare (Ligg.
colateralia et Ligg. plantaria).
Biomecanica: - mişcările posibile sunt de flexie şi extensie, cu
0
amplitudine de 90 .
115
TABEL RECAPITULATIV - MUŞCHII PICIORULUI (regiunea dorsală)

Tendonul
Extensor
Faţă superioară extensorului N. peronier Extensie degete
digitorum
calcaneu comun degete II - profund II - IV
brevis
IV
Tendonul
Extensor Faţă superioară N. peronier
extensorului lung Extensie haluce
hallucis brevis calcaneu profund
al halucelui
TABEL RECAPITULATIV - MUŞCHII PICIORULUI (regiunea plantară)

Tuberozitatea
- flexie şi
medială a
Abductor Baza falangei N. plantar abducţie haluce;
calcaneului şi
hallucis proximale haluce medial - susţine bolta
retinaculul
plantară
flexorilor
- flexor al
degetelor II – V;
Flexor Tuberozitatea
Falangele mijlocii N. plantar - susţine arcurile
digitorum medială a
degete II - V medial longitudinale
brevis calcaneului
lateral şi medial
ale bolţii plantare
- flexie deget V;
Tuberozitatea
Falanga - susţine arcul
Abductor digiti calcaneului şi N. plantar
proximală deget longitudinal
minimi aponevroza lateral
V lateral al bolţii
plantară
plantare
Feţele laterală şi Tendonul
Quadratus N. plantar Asistă flexia
medială ale flexorului lung al
plantae lateral degetelor II - V
calcaneului degetelor
Faţa medială a
Flexia falangei
Tendoanele primei falange Nn. plantari
proximale şi
Lombricales (4) flexorului lung al degete II – V şi medial şi
extensia
degetelor tendonul lateral
celorlalte două
extensorului
- flexor al
Cuboid, Tendon medial şi
halucelui;
cuneiform lateral lateral pe feţele
Flexor hallucis N. plantar - susţine arcul
şi inserţiile medială şi
brevis medial longitudinal
tibialului laterală ale primei
medial al bolţii
posterior falange haluce
plantare
Capul oblic –
creasta
cuboidului,
cuneiform III şi
- adductor al
baza
Faţa laterală a halucelui;
Adductor metatarsienelor II N. plantar
bazei primei - susţine arcul
hallucis – IV lateral
falange haluce transversal al
Capul transvers
bolţii plantare
– faţa plantară a
art. metatarso-
falangiene III – V
şi lig. transvers
116
- flexor al
degetului V;
Baza Faţa inferioară a
Flexor digiti N. plantar - susţine arcul
metatarsianului V bazei primei
minimi brevis lateral longitudinal
şi cuboid falange deget V
lateral al bolţii
plantare
Primul şi al doilea
pe prima falangă - flexori ai primei
Feţele laterale a degetului II. falange;
Interossei N. plantar
adiacente ale Al treilea şi al - depărtează
dorsales (4) lateral
metatarsienelor patrulea pe prima degetele de axul
falangă a piciorului
degetelor III şi IV
Faţa medială a - flexori ai primei
Partea inferioară
bazei primei falange;
Interossei a feţei mediale N. plantar
falange a - apropie
plantares (3) metatarsiene III - lateral
degetului degetele de axul
V
corespunzător piciorului
Prepararea articulaţiilor piciorului

Disecţia articulaţiilor piciorului începe pe faţa dorsală a articulaţiei supratalare
(tibio-tarsiană), după ce s-a dezarticulat genunchiul. Disecţia este uşurată dacă se
flectează piciorul dorsal. Se dezinseră tendonul lui Achile de pe calcaneu şi se scot
tendoanele muşchilor posteriori din tecile prin care trec.
Sub un strat subţire de ţesut gras se recunoaşte ligamentul tibio-fibular
posterior. Distal de acest ligament se află o masă de grăsime care acoperă capsula
articulară şi care conţine prelungiri ale sinovialei (pot fi puse în evidenţă printr-o
injectare prealabilă a piesei cu o substanţă plastică sau seu colorat cu albastru de
metilen).
Se îndepărtează această grăsime şi sub ea apare ligamentul fibulo-talar
posterior. Printre fascicolele fibroase ale capsulei se văd o serie de orificii, ca urmare
a secţionării prelungirilor sinoviale care trec printre ele.
Distal de ligamentul fibulo-talar se poate prepara ligamentul talo-calcanean al
articulaţiei subtalare, întins între tuberculul care limitează lateral şanţul muşchiului
flexor propriu al halucelui şi faţa dorsală a calcaneului.
Prin îndepărtarea tendonului muşchiului tibial posterior şi dezinserţia lui de pe
tuberculul osului navicular şi a tendoanelor muşchilor flexori se pun în evidenţă tecile
acestora, sub care se găseşte ligamentul colateral tibial.
Se vor individualiza fascicolele sale componente, care pleacă de pe maleola
tibială şi se îndreaptă către osul navicular şi talus, către mica apofiză a calcaneului şi
către talus. Profund se găsesc şi alte grupări de fascicole fibroase mai puţin
individualizate.
Pe faţa laterală a articulaţiei se procedează mai întâi la îndepărtarea
tendoanelor muşchilor fibulari. Sub tecile acestora se găseşte fascicolul fibulo-
calcanean al ligamentului colateral fibular. Înaintea acestui fascicol se pune în
evidenţă ligamentul talo-calcanean lateral al articulaţiei subtalare.
Între maleola fibulară şi gâtul talusului, sub muşchiul extensor scurt al
degetelor, se disecă ligamentul fibulo-talar anterior, parte constitutivă a ligamentului
colateral fibular.
Faţa anterioară a articulaţiei se pune în evidenţă după ridicarea tendoanelor
care o acoperă. Capsula articulară este foarte subţire, formată din fascicole de fibre
conjunctive nu prea dese, printre care se vede sinoviala.
117
Prin îndepărtarea muşchiului extensor scurt al degetelor, care va fi desprins la

nivelul inserţiei sale proximale, se pune în evidenţă ligamentul talo-calcanean
interosos, situat în sinusul tarsului şi făcând parte din articulaţia subtalară.
Prepararea articulaţiilor care leagă oasele tarsului între ele începe cu disecţia
feţei dorsale a piciorului, gamba fiind extinsă. Se reperează capul talusului şi distal
de el osul navicular cu tuberculul său; înaintea osului navicular se recunosc oasele
cuneiforme. Lateral se palpează apofiza anterioară (mare) a calcaneului şi distal de
ea osul cuboid.
Imprimând o serie de mişcări acestui mozaic osos se reperează diversele
interlinii articulare.
După ce au fost îndepărtate tendoanele de pe faţa dorsală a piciorului şi
părţile moi ce le înconjoară, se prepară ligamentele prezente pe această faţă:
- ligamentul talo-calcanean interosos din sinusul tarsului şi ligamentele talo-
calcaneene posterior şi lateral,
- ligamentul anterior al articulaţiei subtalare, care se găseşte posterior de
ligamentul interosos, tot în sinusul tarsului şi ligamentul talo-calcanean medial, de
sub ligamentul colateral tibial, întins între tuberculul medial al procesului calcanean
posterior şi sustentaculum tali.
Între gâtul talusului şi faţa superioară a osului navicular se întinde ligamentul
talo-navicular dorsal, iar lateral de el la câţiva centrimetri, aproape paralel, ligamentul
calcaneo-cuboidian dorsal între faţa dorsală a calcaneului şi osul cuboid.
Aceste două ligamente mărginesc un spaţiu între osul cuboid şi navicular, care
prelungeşte înainte sinusul tarsului şi în care se prepară ligamentul bipartit, sau în
“Y”, cheia articulaţiei lui CHOPART. Ligamentul uneşte prin cele două fascicole ale
sale osul calcaneu cu osul cuboid şi osul navicular.
Osul navicular este legat prin trei ligamente, care pleacă de pe faţa sa
dorsală, de cele trei oase cuneiforme. Ele se continuă pe faţa medială a piciorului cu
ligamentul cuneo-navicular medial, foarte puternic, care leagă tuberculul osului
navicular de faţa medială a primului os cuneiform. Lateral de ligamentele cuneo-
naviculare se află ligamentul naviculo-cuboidian dorsal.
Tot acum se evidenţiază şi ligamentele intercuneiforme dorsale şi cuneo-
cuboidian dorsal.
În dreptul interliniei articulare tarso-metatarsiene se găsesc şapte fascicole
fibroase albe, acoperite de o panglică fibroasă dispusă transversal, între cel de al
treilea cuneiform şi ultimul metatarsian.
Se mai pot izola trei ligamente care pleacă de la metatarsianul al doilea către
cele trei oase cuneiforme. Mai există şi trei ligamente intertarso-metatarsiene care
leagă cele trei oase cuneiforme în mod direct cu metatarsianul corespunzător. Şi de
la osul cuboid pleacă câte un ligament spre ultimele două oase metatarsiene.
După studiul muşchilor interosoşi, al inserţiilor şi raporturilor lor, se disecă
aparatul ligamentar al feţei plantare. Pe această faţă se pun în evidenţă mai întâi
marele ligament plantar, întins ca un evantai de la tuberozitatea calcaneului la baza
oaselor metatarsiene sărind peste tendonul muşchiului fibular lung.
Medial de ligamentul plantar lung şi acoperit în parte de el se prepară
ligamentul calcaneo-navicular, care leagă sustentaculum tali de osul navicular şi are
funcţia de întregire a suprafeţelor articulare din articulaţia talo-calcaneo-naviculară.
Ligamentul se reperează într-o depresiune plină cu ţesut gras, situată sub teaca
tendonului muşchiului tibial posterior, care a fost îndepărtat mai înainte.
După secţionarea expansiunii aponevrotice a muşchiului tibial posterior, se
descoperă, anterior şi medial de ligamentul calcaneo-navicular, ligamentul naviculo-
cuboidian, cu fibrele orientate transversal; ligamentele formează între ele un unghi
aproape drept şi se acoperă în parte unul pe celălalt.
118
Distal şi medial de aceste ligamente se recunosc ligamentele care leagă osul

navicular de oasele cuneiforme, ligamentele plantare ale tarsului, cel mai bine
reprezentat fiind cel destinat primului cuneiform.
Se procedează apoi la deschiderea tecii fibroase şi seroase a tendonului
muşchiului fibular lung şi se observă, sub foiţa sa profundă, fascicolele ligamentului
cuneo-cuboidian plantar şi ale ligamentelor intercuneiforme plantare; acestea se află
situate în fundul unui şanţ ale cărui margini sunt alcătuite: medial de osul navicular şi
primul cuneiform şi lateral de osul cuboid şi al treilea cuneiform. Fundul şanţului este
format de cel de al doilea os cuneiform.
Ligamentul plantar lung ia parte la formarea tecii fibroase a tendonului
muşchiului fibular lung prin fascicole de fibre care se prind pe baza ultimelor trei oase
metatarsiene; fibrele mai profunde se inseră pe creasta osului cuboid şi înapoia
acesteia.
După secţionarea şi îndepărtarea ligamentului plantar lung se prepară
ligamentele tarso-metatarsiene plantare, reduse şi destul de greu de individualizat,
mai ales distal.
Se deschid cavităţile sinoviale ale articulaţiei, începând cu articulaţia
supratalară. Se secţionează capsula articulară şi ligamentele colaterale, se
îndepărtează fibula de tibie şi se examinează suprafeţele articulare şi faţa profundă a
capsulei, căptuşită de sinovială, care trimite o prelungire între tibie şi fibulă.
Prin secţionarea ligamentelor talo-calcanean posterior şi lateral şi a
ligamentelor talo-naviculare, se pătrunde în sinusul tarsului; se trage talusul în sus,
pentru a secţiona ligamentul interosos talo-calcanean. În felul acesta se
dezarticulează talusul şi se pune în evidenţă ligamentul bipartit al articulaţiei lui
CHOPART, ca şi ligamentul calcaneo-navicular, situat în spaţiul dintre sustentaculum
tali şi osul navicular.
Dezarticularea tarso-metatarsiană se efectuează prin deschiderea articulaţiei
primului metatarsian cu primul cuneiform. Apoi se deschid articulaţiile ultimelor trei
metatarsiene, situate aproape pe aceeaşi linie, cu excepţia tuberculului cuneiformului
al treilea. În sfârşit, pentru deschiderea articulaţiei celui de al doilea metatarsian se
flectează puternic spre talpă metatarsienele dezarticulate, se secţionează
ligamentele dorsale dintre al doilea metatarsian şi cuneiform pe interlinia articulară, la
circa 1,2-1,5 cm înapoia interliniei articulare a primului metatarsian. Bisturiul ţinut
orizontal, orientat spre călcâi, cu tăişul în sus, se introduce cu vârful în primul spaţiu
interosos, se ridică apoi în sus, în spaţiul dintre primul cuneiform şi al doilea
metatarsian şi se repetă manevra până când va fi secţionat ligamentul dintre primul
cuneiform şi metatarsianul al doilea.
În felul acesta se obţin două segmente osoase, unul proximal, tarsian şi
celălalt distal, metatarsofalangian; se va studia linia articulară cu proeminenţa
proximală datorată metatarsianului al doilea şi concavitatea formată de cele trei oase
cuneiforme în care pătrunde acesta.
Cu ajutorul bisturiului se despart apoi oasele tarsului unele de altele, prin
secţionarea ligamentelor care le unesc. Se procedează în acelaşi fel şi cu oasele
metatarsiene şi cu falangele, secţionându-se ligamente colaterale, pentru a examina
suprafeţele articulare şi ligamentele interosoase.
119
BOLTA PLANTARĂ
Bolta plantară se formează prin asocierea a 2 arcuri, unul transversal şi

celălalt longitudinal.
Arcul transversal, în cupolă, este accentuat la nivelul bazelor metatarsienelor
care se aşează după o curbă cu concavitatea infero – medial; el se sprijină pe osul
cuboid medial şi pe metatarsianul V lateral. Punctul său cel mai înalt se află la nivelul
cuneiformului I şi metatarsianului I.
MetatarsianII
Metatarsian V Metatarsian
A
M. add. haluce Oase sesamoide
C1 C2 C3
Cuboid
B
M. peronier lung
C
Cuboid Navicular
M. tibial post.
Fig. 95 – Bolta plantară – arcul transversal
Arcul longitudinal se întinde între calcaneu şi capetele metatarsienelor şi se

desface în alte două arcuri:
- arcul lateral, situat pe un plan inferior, între tuberozitatea posterioară a
calcaneului, cuboid şi metatarsienele IV şi V.
Tibia
Travee
posterioare
Talusul
Cuboid Metatarsian V
Fig. 96 - Bolta plantară – arcul lateral şi dispunerea traveelor osoase
- arcul medial, mai înalt, întins între talus, navicular, cuneiforme şi primele 3
metatarsiene. El susţine bolta în partea medială şi se opune aplatizării sale.
120
Tibia
Talus
Navicular
C1
Travee subtalare
MI
Fig. 97 - Bolta plantară – arcul medial şi dispunerea traveelor osoase
Traveele osoase din structura oaselor tarsiene indică modul de repartiţie a

presiunilor.
Talusul preia greutatea corpului prin tibie pe versantul lateral al trohleei. Se
menţine astfel echilibrul transversal şi talusul nu poate bascula spre medial datorită
scoabei tibio-fibulare.
În talus se descriu 2 sisteme de travee osoase:
- sistemul posterior, care preia 3/5 din greutatea corpului şi o transmite
faţetei postero-laterale a calcaneului şi tuberozităţii sale posterioare şi
- sistemul anterior, care preia şi transmite 2/5 din greutatea corpului
spre cele două arcuri ale bolţii longitudinale.
Aceste sisteme în ogivă răsturnată au un rol esenţial în repartiţia presiunilor;
între ele se formează un unghi de înclinaţie de 110 0 - 1200. Dacă se modifică unghiul
de înclinaţie se modifică şi echilibrul bolţii (peste 120 0 apare piciorul plat, iar sub 110 0
piciorul scobit).
În primul timp al mersului (A) greutatea se transmite prin talus la tuberozitatea
posterioară a calcaneului, dar fără supleţe (contact posterior - taligrad).
În timpul doi al mersului (B) contactul cu solul devine digitigrad iar presiunile
se transmit prin talus către arcul lateral şi mai ales medial.
În timpul trei al mersului (C), arcurile lateral şi medial joacă rolul unor resorturi
de propulsie a corpului înainte (primul impuls motric).
În final (D) se produce cel de al doilea impuls motric, în urma căruia piciorul
părăseşte solul.
A
B
Contacţia
C m. triceps
Contacţia
m. flexor al degetelor
Fig. 98 – Piciorul în mers
121
Contactul este mai puţin rezistent, dar mai suplu, mai elastic şi este folosit în
sărituri, dans etc.
În afara configuraţiei oaselor care compun bolta plantară, aceasta este
menţinută şi prin mijloace ligamentare.
Arcul longitudinal medial este menţinut prin ligamentul calcaneo-navicular
plantar şi prin tendonul muşchiului tibial posterior, aponevroza plantară, partea
medială a muşchiului flexor scurt al degetelor, muşchiul abductor al halucelui, flexor
lung al halucelui, partea medială a muşchiului flexor lung al degetelor şi muşchiul
flexor scurt al halucelui.
Bolta sa este susţinută de tendoanele muşchilor tibiali anterior şi posterior şi
de ligamentul medial al articulaţiei tibio-fibulo-talare.
M. tibial posterior
Lig. interosos
M. flexor lung haluce M. abductor haluce Lig. glenoidian
Fig. 99 - Bolta plantară – susţinerea arcului medial
Arcul longitudinal lateral este menţinut prin ligamentele plantare scurt şi lung şi
prin muşchii plantari ai lojei laterale, aponevroza plantară, muşchiul abductor scurt al
degetului V şi partea laterală a muşchilor flexori digitali scurt şi lung.
Suspensia sa este asigurată prin tendoanele muşchilor peronieri lung şi scurt.
M. peronier scurt
M. peronier lung
Lig. calcaneo-cuboidian plantar M. abductor deget V
Fig. 100 - Bolta plantară – susţinerea arcului lateral
Arcul transversal este menţinut prin ligamentul transvers profund, muşchii

interosoşi dorsal, capul transvers al muşchiului adductor al halucelui, tendoanele
muşchilor peronieri lung şi scurt.
Electromiografic s-a evidenţiat acţiunea musculară asupra boltei plantare.
122
M. tibial posterior
Mm. peronieri lung şi scurt 6
M. flexor al degetelor
Mm. abductori haluce şi deget V
M. tricep sural
M. tibial anterior
M. extensor al degetelor 1
Mm. interosoşi 5
7 2
4
3
8 4
Fig. 101 – Acţiunea muşchilor asupra boltei plantare
S-a demonstrat totodată că muşchii plantari scurţi şi muşchii tibial anterior şi

peronier lung nu acţionează în statică ca suport al arcurilor plantare. Aceştia intervin
în dinamică foarte activ. În consecinţă ortostatismul prelungit predispune bolta la
prăbuşire.
123
FASCIILE MEMBRULUI PELVIN
La nivelul segmentului fix al membrului pelvin şi al centurii sale se descriu o

componentă fascială profundă - fascia iliacă şi una superficială - fascia fesieră,
camponentă a fasciei lata.
1. Fascia iliacă (Fascia iliaca) acoperă muşchiul ilio-psoas.
Superior începe cu ligamentul arcuat medial, inserat pe procesul transvers al
vertebrei L1 şi pe corpurile vertebrelor L 1 - L2. Pe acest ligament se inseră partea
lombară a muşchiului diafragm.
Inferior se inseră pe ligamentul inghinal, lateral de vasele femurale şi se
continuă cu fascia transversalis a peretelui abdominal şi cu fascia lata a coapsei.
Medial se inseră pe vertebrele şi discurile intervertebrale lombare, pe arcadele
muşchiului psoas, pe baza sacrum-ului şi pe linia arcuată a coxalului. În profunzime
se prinde pe eminenţa iliopectinee şi pe creasta pectineală. Aici formează arcul
iliopectineu (Arcus iliopectineus) şi primeşte fibre musculare din muşchiul psoas mic.
Lateral inserţia se face pe buza medială a crestei iliace şi se continuă cu
fascia muşchiului patrat al lombelor.
Este dublată de peritoneu şi între ele există ţesut adipos şi trec vasele iliace
extene. Acest spaţiu este închis prin aderenţa fasciei iliace la ligamentul inghinal.
Sub fascie se află muşchiul iliopsoas, separate prin ţesut adipos în care trec
ramuri ale plexului lombar. Acest spaţiu comunică cu loja anterioară a coapsei printr-
un interstiţiu delimitat între fascia iliacă şi partea laterală a ligamentul inghinal.
Între marginea anterioară a coxalului şi ligamentul inghinal care trece ca o
punte între spina iliacă anterosuperioară şi tuberculul pubic se formează un orificiu
osteofibros compartimentat de arcul iliopectineu al fasciei iliace în două lacune:
- laterală, neuromusculară (Lacuna musculorum) şi;
- medială, vasculară (Lacuna vasorum).
Prin lacuna musculară coboară spre micul trochanter, peste marginea
anterioară a coxalului, lateral de eminenţa iliopectinee, muşchiul iliopsoas acoperit de
fascia iliacă, împreună cu nervul femural.
Prin lacuna vasculară coboară vasele iliace externe, medial de eminenţa
iliopectinee şi arcul iliopectiineu. Vasele sunt învelite într-o teacă fascială de forma
unei pâlnii ai cărei pereţi sunt formaţi anterior de fascia transversalis abdominală şi
posterior de fascia iliacă ce se continuă apoi cu lama profundă a fasciei lata.
Teaca vaselor trece lateral de ligamentul lacunar care delimitează la rândul
său canalul femural (Anulus femoralis).
2. Fascia lata (Fascia lata)
Învelişul fascial al coapsei poartă numele de fascia lata.
Ea se continuă superior şi posterior în regiunea fesieră, anterior aderă de
ligamentul inghinal, iar inferior se continuă cu fascia gambei. I se descriu o lamă
superficială adipoasă şi una profundă fibroasă.
În regiunea fesieră se descrie o lamă fascială superficială, groasă, bogată în
ţesut adipos mai ales la marginile superioară şi inferioară ale muşchiului fesier mare
care acoperă tuberozitatea gluteală.
Lama profundă este mai subţire la marginea anterioară a muşchiului fesier
mare şi se desface în două foiţe care înglobează muşchiul (cea superficială mai
groasă şi cea profundă mai subţire), după care se continuă ca fascie a muşchiului
fesier mijlociu.
124
La coapsă prezintă de asemenea o lamă superficială adipoasă şi o lamă

profundă fibroasă. Cele două lame se unesc pe o linie care începe la 8 cm lateral de
tuberculul pubic şi ajunge medial de acesta.
Linia de fuziune se extinde distal anterior de corpul pubisului şi în lungul
ramurii ischiopubiene până la tuberozitatea ischiadică. Această linie de fuziune
separă ţesutul adipos subcutanat al coapsei de cel al peretelui abdominal anterior şi
de cel al perineului; între ele persistă o comunicare pe dinaintea osului.
Inserţia superioară a lamei profunde se face pe buza laterală a crestei iliace,
pe ligamentul inghinal, pe corpul şi ramura inferioară ale osului pubis şi pe ramura şi
tuberozitatea osului ischion şi pe ligamentul sacrotuberos şi faţa posterioară a
sacrum-ului.
Inferior se inseră pe patelă şi pe condilii femurali şi tibiali şi pe capul fibulei.
Medial fascia este mai subţire şi, în trigonul femural, este denumită fascia
cribriformă.
Lateral ea alcătuieşte o bandă fibroasă groasă, întinsă de la creasta iliacă
până la condilul lateral al tibiei - tractul iliotibial (Tractus iliotibialis) sau bandeleta
Maissiat.
Fascia acoperă muşchiul fesier mare spre posterior şi muşchiul tensor al
fasciei lata spre anterior (care vin de pe creasta iliacă şi se inseră pe tract). Tractul
iliotibial stabilizează bazinul pe coapsă şi menţine genunchiul în extensie în
ortostatism.
Între inserţiile proximale şi distale fascia trimite septuri intermusculare care se
inseră pe linia aspră a femurului medial şi lateral (Septum intermusculare femoris
laterale; Septum intermusculare femoris mediale). Aceste septuri alcătuiesc împreună
cu fascia lata şi femurul trei compartimente:
- compartimentul anterior şi lateral, care conţin muşchii extensori ai gambei şi
nervul femural (Compartimentum femoris anterius or extensorum);
- compartimentul medial care conţine muşchii adductori şi nervul obturator
(Compartimentum femoris mediale or adductorum);
- compartimentul posterior care conţine muşchii flexori ai gambei şi nervul
ischiadic (Compartimentum femoris posterius or flexorum).
Între ligamentul inghinal, situat superior, marginea medială a muşchiului
sartorius spre lateral şi marginea laterală a muşchiului adductor lung situată medial
se delimitează un spaţiu triunghiular - trigonul femural - care ocupă treimea
superioară a coapsei (Trigonum femorale).
Inferior acest spaţiu se continuă cu interstiţiul muscular prin care vasele
femurale trec din loja anterioară a coapsei în spaţiul popliteu - canalul adductorilor
(Canalis adductorius).
Peretele anterior al trigonului este format de piele şi fascie. Lama superficială
a fasciei conţine vasele şi nodurile limfatice inghinale, partea proximală a venei
safene mari, ramurile femurale ale nervilor genitofemural şi ilioinguinal, ramuri
vasculare superficiale ale vaselor femurale.
Lama profundă (fascia cribriformă) este străbătuită de aceste formaţiuni prin
numeroase orificii, cel mai mare fiind stabilit de vena safenă mare (Hiatus saphenus).
Planşeul trigonului este concav anterior şi este format de muşchii adductor
lung, pectineu şi iliopsoas (dinspre medial spre lateral).
În concavitatea sa se află mănunchiul vascular femural care traversează
trigonul de la bază spre vârf.
Vena este plasată medial iar artera lateral.
Anterior şi medial fascia lata este alcătuită de fibre longitudinale şi circulare
(superficiale).
125
La nivelul spaţiului popliteu fascia se îngroaşă şi se continuă cu fascia

gambei.
Trimite în profunzime septuri sagitale care se prind pe bifurcaţiile liniei aspre.
3. Fascia gambei (Fascia cruris)
Fascia lata se continuă la gambă cu fascia gambieră care se inseră pe
tuberozitatea anterioară a tibiei, pe tuberculul Gerdy şi pe capul fibulei.
Medial se inseră pe creasta tibială şi trimite septuri intermusculare lateral şi
spre posterior (Septum intermusculare cruris anterius et Septum intermusculare cruris
posterius). Între aceste septuri se circumscrie loja laterală a gambei
(Compartimentum cruris laterale or fibularium).
Faţa sa profundă dă inserţii fascicolelor musculare din muşchii lojii anterioare
şi laterale.
Posterior delimitează împreună cu septul posterolateral şi membrana
interosoasă loja posterioară a gambei (Compartimentum cruris posterius or
flexorum).
Superior fascia gambei se continuă cu fascia poplitee, iar inferior spre plantă,
cu fascia dorsală (Fascia dorsalis pedis).
La nivelul gleznei fascia crurală se îngroaşă şi formează ligamentul inelar
anterior (retinaculul extensorilor) sub care se formează tuneluri osteofibroase
(Vaginae tendinum membri inferioris) pentru tendoanele muşchilor extensori ai
piciorului şi degetelor şi respectiv peronieri (Retinaculum musculorum extensorum
superius, Retinaculum musculorum extensorum inferius, Retinaculum musculorum
flexorum, Retinaculum musculorum fibularium superius, Retinaculum musculorum
fibularium inferius).
La nivelul piciorului fascia crurală se continuă cu fascia dorsală care se
extinde până pe faţa dorsală a degetelor.
Lateral se inseră pe marginea metatarsianului V şi medial pe marginea
metatarsianului I. De pe faţa profundă trimite septuri verticale care formează tunele
fibroase pentru tendoanele extensorilor.
La nivelul plantei între metatarsienele I şi V se inseră aponevroza plantară
care închide cu planul osos loja interosoasă (Aponeurosis plantaris).
Posterior se continuă cu ligamentele fibroase ale tarsului, iar anterior cu
ligamentul transvers al metatarsului (Lig. metatarsale transversum superficiale).
Transmite un sept medial şi altul lateral în plan sagital, care delimitează lojile
plantare.
- septul medial se inseră pe calcaneu, navicular, primul cuneiform şi primul
metatarsian.
- septul lateral se inseră pe teaca tendonului peronierului lung şi pe
metatarsianul V.
Aponevroza are o formă triunghiulară, cu vârful inserat posterior pe
tuberozitatea calcaneului şi baza anterior spre degete. Ea prezintă un plan
longitudinal, care se condensează în cinci benzi subtendinoase. Acestea se desfac în
câte două fascicole (medial şi lateral) care înconjoară baza fiecărui deget şi se
fixează pe faţa dorsală a falangei proximale; celălalt plan, transversal, mai dens
anterior, formează ligamentele transvers superifical şi transvers interdigital; emite
spre profunzime benzi fibroase care înconjoară tendoanele flexorilor şi participă la
menţinerea boltei plantare.
126

Articulaţiile Membrului Inferior

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Articulaţiile Membrului Inferior

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Artrologia – membrul inferior

CAPITOLUL V - ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR

Articulaţiile centurii membrului inferior

1. ARTICULAŢIA LOMBO-SACRATĂ (Articulatio lumbosacralis) uneşte vertebra L5

2. ARTICULAŢIA SACRO - COCCIGIANĂ (Articulatio sacrococcygea)

3. SIMFIZA PUBIANĂ (Symphysis pubica)

- ligamentul posterior, subţire;

Linia albă Dreptul abdominal

Ligamentul transvers al perineului

Fig. 66 - Simfiza pubiană (vedere anterioară)

4. ARTICULAŢIA SACRO-ILIACĂ (Articulatio sacroiliaca)

Ligamentul ilio-lombar (fasciculul inferior)

Artrologia – membrul inferior

costiform L4 şi inferior, dispus posterior, în evantai,

Al II-lea ligament ilio-transversal

Ligamentul sacro-coccigian posterior

Fig. 67 - Planul mijlociu al lig. sacro-iliac dorsal şi ligg. ilio-lombar şi sacro-ischiadice

Prepararea articulaţiei sacro-iliace şi a ligamentelor sacro-sciatice se face

Cu prilejul preparării acestor ligamente vor fi studiate şi cele două orificii pe

- orificiul obturat mai mare şi triunghiular;

Centura pelviană preia şi transmite greutatea corpului la membrele pelvine. Ea

M. tensor fascia lata

Artrologia – membrul inferior

Articulaţiile părţii libere a membrului pelvin

ARTICULAŢIA COXALĂ sau COXO–FEMURALĂ

Rol: transmite greutatea corpului în repaus şi mişcare.

Fig. 69 - Extremitatea superioară a femurului cu inserţiile capsulei

- faţa semilunară (Facies lunata), cu două coarne inferioare separate

Faţa externă a labrum-ului aderă Tendonul dreptului femural

Fig. 70 - Acetabulul cu inserţiile capsulei şi labrumului acetabular (vedere anterioară)

Presiunea atmosferică joacă un rol deosebit în menţinerea contactului dintre

[ 16(suprafaţa) x 76(presiunea atmosferică) x 13,6 (densitatea mercurului) = 16,537 ]

Cum greutatea unui membru inferior este de 9 - 10 kg, presiunea atmosferică

Sinoviala cuprinde o parte principală şi învelişul ligamentului rotund. Ea

Ligamentul ilio-femural (fasciculul

Fig. 71 - Articulaţia coxo-femurală (vedere anterioară)

Vascularizaţia arterială provine din mai multe surse:

Fig. 72 - Articulaţia coxo-femurală (vedere posterioară)

Flexia-extensia se execută în jurul axului transversal, cu amplitudine totală de

Fig. 73 – Flexiea-extensia şi adducţia coapsei

Muşchii abductori: muşchii fesieri mic şi mijlociu; accesori, muşchiul piramidal

Fig. 74 – Extensia coapsei - amplitudini

Prepararea articulaţiei coxo-femurale poate fi efectuată mai uşor după ce

Se secţionează inserţiile capsulei şi ale ligamentelor de pe femur şi se

TABEL RECAPITULATIV - MUŞCHII REGIUNII GLUTEALE

Tipul: articulaţie sinovială compusă, condiliană, completată de o articulaţie

Meniscul medial Extremitatea posterioară a

Fig. 75 - Meniscurile articulaţiei genunchiului

Ligamentul colateral fibular

Fig. 76 - Articulaţia genunchiului (vedere anterioară)

Expansiunile muşchilor vaşti, acoperite de aripioarele rotuliene, fixate pe

Ligametul colateral tibial Popliteul

Fig. 77 - Articulaţia genunchiului (vedere posterioară)

Arterele articulaţiei provin din cercul arterial al genunchiului, format de

Cu cât coapsa este mai flectată, cu A

Fig. 78 – Flexia genunchiului în raport cu poziţia coapsei

În extensie condilii rulează dinapoi înainte şi alunecă dinainte înapoi, iar

Prepararea articulaţiei genunchiului începe prin studierea fasciei genunchiului

individualizează fibrele cu direcţie verticală care pleacă de la rotulă la platourile

Quadricepsul Adductorul mare

Ligamentul menisco-patelar medial Ligamentul colateral tibial

Tendonul direct al semimembranosului

Fig. 79 - Articulaţia genunchiului (vedere medială)

Lateral, prin transparenţa fasciei superficiale, se vede ligamentul colateral