ANTROPONOMASTICA IN LEGEA TARII

Etnologia juridica parte a stiinelor despre societate.

Ednologia jurídica stinta ce face parte din grupul stiintelor sociale trateaza
aspecte juridice ale civilizatiei arhaicie si populare ca si conceptie despre
lume si viata. E face parte dintr-o serie de stinte care impreuna cu ednologia
jurídica studiaza si alte aspecte cu privire la conceptia despre lume si viata si
anume : geografía jurídica, antropología jurídica, sociología jurídica.
Ednologia jurídica trateaza drepturile primitive, arhaice adica anumite
drepturi pe care societatea in evolutia s-a le-a transformat de-a lungul
timpului urmand mersul firesc al evolutiei societatii umane. In evolutia sa ca
stiinta ednologia jurídica a cunoscut doua faze distincte: studiul folclorului
juridic ce porneste de la studiul normelor de drept cutumiar, cuprinzand in
obiceiuri, datine si traditii, si studiul conceptiei si experientei juridice in
comunitatile sociale fara un carácter etnic distinct si in comunitatile
socialecu caractere etnice distincte si cu personalitate ednica bine stabilita.

“Legea tarii”

Legea pamantului (obiceiul pamantului sau legea romaneasca, legea tarii

sau” ius valachicum” s-a format incetul cu incetul printr-o aplicare
indelungata. Normele ce au constituit sistemul de vechi drept romanesc s-au
ivit, inca din societatea primitiva, iar apoi au evoluat si au reflectat continuu
conditiile materiale de dezvoltare a vietii economico-sociale.

Antroponomastica in “Legea tarii”:

1
Problema identitatii omului a preocupat stiinte cum sunt antropología
filosófica , historia si teoría culturii, axiología , ética si filosofía omului.
Identitatea exmprima maniera de a fi tu insuti , diferit fata de ceilalti .

Inca din secolul XIX lingisitii romanii au pus acentul pe studii ce priveau
antroponomastica populara dar deabea in secolul XX se trece la cercetarea si
analiza numelor de persoane: de botez, de familia in microregiunile arhaice
sau in intreaga tara urmarid prin aceste studi sa descopere originea,
structura si valoarea semántica a acestora. Cercetarile lingvistilor straini au
vizat geneza si evolutia onomasticei romane si abea pe plan secund
cercetarea structurii semantice a onomasticei populare romane. Studiul
onomasticei populare au vizat aspecte privind raspandirea geográfica, istoria
culturala, folclorul literar, si lexicología propriu-zisa. Unele studi au relevat
importante numelor pentru studiul relatiilor social-economice.Astfel s-a
relevat ca numele reflecta atat statutul social al celui care il purta cat si
particularitati ale purtatorului ce poate provenii de la o característica
fizologica , morala , si familiala. In antroponomastica actúala numele care a
ajuns la un sistem general valabil sub forma numelui dublu , nume si
prenume dar acesta un mai reflecta statutul social si personalitatea jurídica
ca si in perioada feudala. Ideea ca numele persoanei reflecta situatia socala
este sublineata de Alexandru Graur care sublineaza in carta sa Nume de
persoane ca meseriasii adaugau la numele adaugau la numele de botez al
copiilor numele meseriilor lor: Cargunaru , Carligeru( persoana care
confectioneaza carlige), Bivolaru, Lautaru Vitelaru etc. Copiii gasiti trebuiau
sal i se dea un nume de familia care refleca situatia lor sociala.Sistemul
antroponomastic romanesc cuprinde pe langa o baza lingvistica si o paza
jurídica cutumiara. Originea numelor populare de persoane la romani au
trasaturi complexe geto- latine , slave sub raportul cutumelor juridice la

2
tructura si funcionarea lui se remarca influenta sa latina. In
antroponomastica romaneasca numele reflecta o trasatura importanta a
persoanei care il purta de aici si dictonul popular care spunea “ Spune-mi
cum te numesti ca sa iti spun cine esti “sau “Nu numele face pe om ci omul
face numele”. In antroponomastica romaneasca un singur nume un spunea
nimic cand acesta era : Vasile , Ion , Gheorghe dar raportarea lor la alte
nume capata valoare jurídica: “Zi-i Ion ca este om” denota o trasatura de
carácter sau “Zi-i Ion ca este domn “ce denota o stare sociala. Conditiile de
viata sunt marcate prin adaosul la numele de baza , prin supra sau subnume.
Nume ca Fatalau, Schiopu , Septilici desemneaza o particularitate fiziologica.
In perioada fedudala numele de persoane au devenit treiple , pe langa
prenume , numele gentilic se adauga si cognumele pentru a face distinctia
identitatii persoanelor liberedin mediul rural (mosneni, razesi, slobozi).
Numele triplu desemna intreaga activitate económico- culturala a persoanei
in mediul ei si vata satului. Mosnenii din Oltenia pe langa prenumele de
Vasile adaugau si numele gentilic , al spitei de neam al “mosului” : Lupesc’
forma ce deriva din Mos Lupu, la care se adauga si cognomenul : Cloenarul
sau din Closani, sau Ilie Nedelesc’ zis Isbaseanu , din Mos Nedelea din Closani
. Aceste nume erau caracteristice taranilor liberi. Taranii aserviti – clacasii –
in afara numelui domenial – domensc ,boieresc sau manastiresc, care
desemna domeniul unde acesta era legat se denumea tot prin sistemul de
nume triplu. Asfel pentru a desemna conditia lui de taran asevit se adauga
sufixul –asu se desemna sinumul omenial adica clacas de pe mosia…. Ex.
Hartogasu vroia sa desemneze : “clacas de pe mosia lui Hartog”. Hartogasu
purta in fond num nume triplu Ion a Vasilichii la care se adauga un agnomen
Balbaita din Izvoarele . In compozitia numelui mai intra si patrimoniul uneori
: din spita lui Plamada, spita desemnand stramosul fundator care era

3
proprietar unic. Stabilirea numelor de persoane de la sate se facea conform
cutumelor juridice stravechi . Denumirea patrimonica a unei persoane marca
diferitele situatii juridice de descendenta . Adaugarea unui prefics la numele
tatalui se facea pentru stabilirea filiatiei directe Ion Aciobanului sau situatia
intalnita la aromani “Gheorgi al’Costa”. Sufixele –esti, eni si ani la numele
gentilic si a terminatiei –oni si -oi stabilia dreptul funciar al descendentilor
patriliniari: Altesti din Alb, Avramesiti din Avram, Negreni din Negrea.
Adaugarea sufixului –ita se facea pentru a desemna supranumele ocupatiei
sotului : Olarita sotia olarului sau a unei persoane cu apelativul Olaru. De
exemplu Ana Ciobanita Ionului desemna pe Ana care este ciobanita si
totodata sotia lui Ion. Articolul este transformat in desinenta asfel se ajung la
nume nume cum sunt : Gheorge Aciobanului Ionului adica Gheorge a lui
Ciobanu fiul lui Ion. La femei transformarea numelui desemna filiatia si
legatura prin casatorie. Nume ca Maria Ionului putea desemna Maria fica lui
Ion dar si sotia lui Ion. Prin utilizarea numelui gentiv-partitiv de posesie se
semnala scimbarea starii civile a femeii prin casatorie: Miaria de Bailesti ce
semnala denumirea locala a femenii intrate prin casatorie in familia sotului
prin casatorie Intre orfani fratele cel mare avea ingrija fratii mai mici , iar cel
ramas in stare de liberntate social afata de cel aservit dadea numele
celorlalti : Vasile a Ion Alupului care insemna fratele Vasise a lui Ion Alupului.
Se constata si influeta asuptra numelui venit de parte materna care se facea
dupa modelul celei patronimice cu cu adaugarea descendentei printr-un
preficx : Gheorge Amariei ceea ce inseamna Gheorghe fiul Mariei. Tóate
aceste exemple de nume desemnau si ilegalitatea descendente . Adaugarea
insa a sufixului -an la numele mame desemna de aceasta data doar filiatia
matrilineala Ion Voicanu , Ion fiu al Voichi . Barbatul care prin casatorie se
stramuta la casa sotiei primea si el nume `pe linie materna Ionul Voiculestii

4
din Closani1 adica Ion din familia lui Voiculescu din Closani. De asemenea se
utilizau si poreclele date pe filiatie materna barbatilor si femeilor
Este de remarcat ca in perioada feudala poreclele si apelativele date
haiducilor , epilepticilor, nevorticilor erau interzise pronuntarea lor de catre
femei , copii , bierica , sfatul batranilor.
In aceasta perioada se remarca sistemul triplu al numelui ce se aplica
deopotriva femeilor si barbatilor insurati si neinsurati, si acelasi sistem se
aplica si boierilor care apar in documéntele de scaun a lui Stefan cel Mare cu
un nume iar in Pomelnicul Manastirii Bistrita aceeasi boieri apar cu alt nume
in prímul aparand cu nume unice iar in cel de-al doilea cu doua nume , iar in
cotidian se aplica sistemul triplului nume indiferent de scara sociala.2

Dezvoltarea antroponimiei la romani.

In dezvoltarea antorponimiiei in spatiul Carpato- Danubiano- Pontic

distingem patru mari perioade. Epoca de formare a popreului roman in carea
u circulat nume daco-romane cand pronuntarea numelor se baza pe
superstitii primitive de limba si cutume juridice , numele sacre dublau
numele profane provenite din traca Brad, Bucur , Mos, Murg sau cele din
latina .Faza a doua incepe cu asezarea slavilor in Dacia si cele doua Moesii
cand romanii au imprumutat de la slavi nume ca: Bogdan, Radu , Vlad,
Cernea . Mai trziu au aparut nume de la unguri si ucrainieni. A treia perioada
este marcata de influenta bisericii ortodoxe slave ce impune numelui forma
greco-slava. La inceputul secolului al XIX- lea in antroponomia romaeasca
circulau nume calendaristice : Ion , Vasile , Gheorghe .

1
Romulus Vulcanescu Ednologie jurídica pag. 113
2
Romulus Vulcanescu Ednologie jurídica pag. 114

5
Perioada moderna se caracterizeaza prin aparitia numelor moderne sub
influenta numelor apusene dupa 1948 aparand mai intai in randul burgheziei
de la oras si extinzandu-se la sate. Dar se observa totodata si o revenire la
numele cu influenta istorica : Bogdan, Anibal, Mircea, Decebal.
In prezent numele de familie traseaza atat identitatea personala cat si cea de
grup in perioada de formare a poporului roman el trasand si statutul social al
celui care il purta precum si starea civila si anumite caractere morale,
specificitate ce astazi nu se mai pastreaza.