UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUŢIU”

SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

REFERAT LA DISCIPLINA:
DREPTUL UNIUNII EUROPENE I

Titlul referatului:
Tratatul de la Lisabona

Profesor de disciplina:
Conf.univ.dr. Daiana-Maura Vesmaș

STUDENT:
GEORGESCU ALBERTO MIHAI
Anul:II

Anul universitar 2017-2018

Semestrul I
 Tratatul de la Lisabona, cunoscut în faza de proiect sub numele de
Tratatul de Reformă este un tratat destinat să înlocuiască tratatul constituţional
european. Numele oficial este Tratatul de la Lisabona de modificare a
Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a
Comunităţii Europene.

La 13 decembrie 2007, liderii Uniunii Europene au semnat Tratatul de

la Lisabona, încheind astfel mai mulţi ani de negocieri pe tema aspectelor
instituţionale. Tratatul pune la dispoziţia Uniunii cadrul legal şi instrumentele
juridice necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi pentru a răspunde
aşteptărilor cetăţenilor.

Elaborarea Tratatului s-a realizat în baza mandatului precis şi detaliat

agreat la Consiliul European din 21-23 iunie 2007, şi care a reluat practic
substanţa prevederilor fostului Tratat Constituţional.

Din perspectivă istorică, semnarea Tratatului finalizează procesul de

reformă a Tratatelor Uniunii demarat în 2001 la Laeken şi care urmărea
elaborarea unui tratat cuprinzător pentru Europa.

Tratatul de la Lisabona este primul tratat adoptat în cadrul Uniunii

Europene cu 27 de state membre, fiind de asemenea primul Tratat al Uniunii
pe care România l-a semnat în calitate de stat membru. România participase
anterior, în octombrie 2004, la Roma, în calitate de stat candidat, la semnarea
Actului Final al Conferinţei care a adoptat Tratatului Constituţional.

Tratatul de la Lisabona este esenţial pentru a asigura funcţionarea

eficientă a Uniunii Europene. În prezent, Uniunea reprezintă 27 de state
membre şi mai bine de 490 de milioane de cetăţeni. Reformele propuse de
acest Tratat, în special noile aranjamente instituţionale şi mecanismele de
lucru, sunt necesare pentru a asigura o Uniune capabilă să facă faţă
provocărilor globale şi să răspundă aşteptărilor cetăţenilor europeni, inclusiv
cetăţenilor români. România a susţinut activ adoptarea Tratatului, care include
cea mai mare parte a inovaţiilor prevăzute anterior de Tratatul Constituţional.

Prin Strategia de la Lisabona s-a stabilit obiectivul de a obţine o creştere

economică de 3% pe an şi de a crea 20 de milioane de noi locuri de muncă
până în 2010. De asemenea, Agenda Lisabona stabilea o serie de obiective
specifice în domenii precum inovarea, întreprinderile, liberalizarea diverselor
pieţe şi protecţia mediului.

Obiectivele stabilite în 2000 erau ambiţioase şi acopereau o întreagă

serie de domenii. În ceea ce priveşte ocuparea forţei de munca se urmarea
atingerea unei rate a ocupării de 70% si creşterea numărului de femei si de
persoane in vârsta care sa activeze pe piaţa muncii. Pentru a încuraja inovarea,
obiectivul era de a creste numărul gospodăriilor care sa aibă acces la internet,
precum si creşterea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare. In domeniul
întreprinderilor, statele membre trebuiau sa ia mai multe masuri pentru a
sprijini întreprinderile mici, inclusiv reducerea birocraţiei cu care se
confruntau in desfăşurarea activităţii. Mai mult, se urmarea creşterea
concurentei pe piaţa telecomunicaţiilor si liberalizarea pieţelor de gaz si de
electricitate. Pentru protecţia mediului, obiectivele includeau reducerea
emisiilor de gaze cu efect de sera.

La jumătatea perioadei de implementare a Strategiei Lisabona, în

unele ţari europene situaţia economică şi socială părea sa se înrăutăţească, in
loc sa se îmbunătăţească. Spre exemplu in Germania si in Franţa şomajul
ajunsese la aproximativ 10%, iar creşterea economica europeana se situa sub
2% comparativ cu SUA ce cunoştea o creştere de peste 3%.Pe de alta parte,
nu trebuie negat faptul ca in anumite domenii, in aceeaşi perioada, s-au
înregistrat anumite progrese, aşa cum s-a întâmplat cu liberalizarea pieţelor
de electricitate, de telecomunicaţii si de servicii financiare.

Pentru a evalua rezultatele implementării Strategiei de la Lisabona, în

primăvara anului 2004, Consiliul European l-a însărcinat pe fostul prim-
ministru al Olandei, im OK, să conducă un grup de experţi si sa redacteze un
raport, cu scopul de a da un nou impuls Strategiei de la Lisabona.Una dintre
principalele concluzii ale Raportul OK, prezentat la Consiliul European din
toamna anului 2004, a fost ca rezultatele obţinute au fost dezamăgitoare din
cauza „agendei prea încărcate, lipsei de coordonare si a prioritarilor
conflictuale”. Mai mult, Raportul sugerează ca vina principala este a statelor
membre care nu au avut suficienta voinţa politica de a pune in aplicare
reformele necesare atingerii obiectivelor Agendei Lisabona.

Ca urmare a acestui raport, Comisia Europeana a hotărât relansarea

Strategiei Lisabona (redenumind-o Strategia Lisabona pentru creştere si locuri
de munca) in anul 2005, urmând ca accentul sa fie pus mai degrabă pe
acţiunile ce trebuie puse in aplicare decât pe obiectivele ce trebuie atinse. De
aceea, anul 2010 si obiectivele privind atingerea unei anumite rate a ocupării
nu mai sunt considerate a fi prioritatea, considerându-se ca prioritare trebuie
sa fie acţiunile ce trebuie luate pentru a înregistra creştere economica durabila
si crearea de noi locuri de munca.
Ratificare

Pentru a intra in vigoare, Tratatul de la Lisabona trebuie sa fie ratificat

de câtre statele membre. Uniunea Europeana si-a stabilit ca data de adoptare
1 ianuarie 2009, astfel incot Tratatul sa se aplice înainte de alegerile
parlamentare din iunie 2009. Ungaria a fost prima tara care a ratificat Tratatul
chiar in decembrie 2007, fiind urmata de alte câteva state membre: Franţa,
Malta, România si Slovenia.

Până la acest moment, 25 din statele membre au finalizat procedurile

parlamentare de ratificare a Tratatului de la Lisabona. România este unul
dintre primele state membre care au ratificat Tratatul, Parlamentul României
finalizând procedura de ratificare la data de 4 februarie a.c.

La 12 iunie a.c., Irlanda a respins acest document, prin referendum.

Consiliul European de vară (Bruxelles, 19-20 iunie a.c.) a luat notă de acest
rezultat, precum şi de faptul că procesul de ratificare va continua în celelalte
state membre.

BIBLIOGRAFIE

https://www.scribd.com/document/190680200/Tratatul-de-La-Lisabona
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Lisabona
www.referat.ro/seminarii/Tratatul_de_la_Lisabona_e1e20.html