Sunteți pe pagina 1din 4

Deasupra legilor destinului

15 ian. 2014 2 comentarii

by Lupul Alb in O.M.Aivanhov

Prin Faca-se Voia Ta” nu inseamna sa stai si sa astepti ca altii sa actioneze in locul tau!
Inseamna sa fii atent la semnalele pe care le primesti pentru lucrurile pe care le ai de facut!
Inseamna sa nu mai fi preocupat de incercarile prin care treci plangandu-ti de mila ci la
Scopul tau. Sa constientizezi ca tot ce se intampla tu ai chemat in destinul tau. Nu are sens sa
dai vina pe nimeni pentru ca iti este rau, nu te simti bine sau esti neinteles. In acest moment
nimeni in afara de tine nu te poate ajuta cu adevarat. Asa ca ai curajul sa iti privesti destinul
in fata si sa treci peste tot ridicand experientele in Lumina! Cum ? Privindu-le cu ochii
deschisi! Tu ai ales in acesta viata o serie de lectii pentru suflet si de aceea Liberul tau
Arbitru este limitat. Ca sa poti fi auzit ai nevoie sa reglezi frecventa ta cu cea a Luminii…
pentru a putea cere Alegerea. A venit momentul sa constientizezi viata ta, sa te trezesti, sa te
ridici, sa te contii lumina si umbra deopotriva. Ceea ce mi-a adus intelepciune nu a fost
lumina ci lupta continua cu umbra. Intunericul in care mi-am petrecut prima parte a vietii m-a
determinat sa aleg acest drum de a ajuta pe ceilalti sa vada propria Lumina.

Sun Tzu spunea ”pentru ati intelege dusmanul trebuie sa devii tu insuti una cu el”. In cazul
tau ”dusmanul” este impulsul interior pe care nu il intelegi, care te macina si suferi. Atata
timp cat vei reprima umbra vei continua sa suferi si nu vei invata nimic. Imaginea ideala pe
care ai creat-o despre tine sfarseste prin a te epuiza. Asculta-ti sufletul, deschide-l, umple-l,
contine-l cu Fiinta minunata care esti! Ca sa te poti contine ai nevoie sa scoti afara tot ceea ce
nu iti apartine, Tot! Aleg Acum ca nimic din ceea ce nu este al meu sa nu mai continue!
Renunt la teama, renunt la frica, renunt la gandurile si tiparele care nu imi apartin, renunt la
tot ceea ce imi face rau, renunt la tot ce ma impiedica sa fiu fericit, renunt la toate obiceiurile
care imi creaza suferinta, renunt la toate acestea cu toata fiinta mea! Aleg Acum Iubirea in
sufletul meu. Aleg Acum sa ma Iert si sa ma Iubesc. Aleg Acum sa ma conectez cu miezul
fiintei mele. Sunt demn de a fi iubit si de a darui Iubire. Daca Iubirea nu trece prin mine ea
nu poate exista. Aleg Acum sa imi deschid inima, aleg acum sa ma deschid la puterea
vindecatoare a Iubirii! Aleg sa fiu eu Matricea divina pe care Dumnezeu a creat-o!

Destinul nu se lasa induiosat, dar el nu e niciodata crud; e just. Toate greselile pe care le-
ati comis se aduna pe un platan al balantei, dar daca va decideti sa va redresati viata, tot ceea
ce faceti bun va apasa pe celalalt platan. Deci, cand va veni momentul de a plati pentru
greseli, gandurile, sentimentele, actiunile voastre bune intervin pentru ca plata sa fie mai
mica. Aceasta inseamna, de asemenea, ca nu trebuie sa fim fatalisti spunand: “Pentru ca
destinul meu e asa si asa, nu e nimic de facut, trebuie sa-l accept.” Nu. Nu uitati niciodata
aceasta: destinul nu ne cere sufocarea, inabusirea spiritului. Din contra, destinul exista pentru
a ne obliga sa ne trezim spiritul si sa lucram cu el, pentru a ne crea un nou destin.

Din cauza greselilor savarsite in incarnarile precedente, omul trebuie sa sufere, conform
destinului sau; hindusii spun ca e o “Karma” de platit. Dar aceasta nu semnifica ca e
imposibil de a reactiona la aceasta, pentru ca cel ce nu face nimic altceva decat sa sufere, o
sfarseste, intr-o zi, strivit. Din contra, trebuie sa luptam cu armele iubirii si luminii, pentru a
triumfa asupra destinului si pentru a intra in ordinul Providentei. Din acest moment, nu mai
exista destin pentru omul ce s-a hotarat sa traiasca in lumina. El a schimbat planul, legile nu
mai sunt aceleasi, a iesit din lumea fatalitatii pentru a intra in cea a gratiei.

Marea majoritate a oamenilor, care nu au idei prea clare despre acest subiect, folosesc cu
indiferenta cuvantul destin pentru tot ce li se intampla in viata, bun sau rau. Nu, sa numim,
daca vreti, “destin” consecintele ignorantei noastre, greselilor noastre, si “Providenta”
consecintele luminii noastre si a tot ceea ce am facut bun. Deci, acum e clar: exista
Providenta pentru cei ce traiesc in lumina si dragostea divina si exista destin pentru cei ce se
incapataneaza sa ramana marginiti si rautaciosi. Acel care vrea sa iasa de sub influenta
destinului trebuie sa inceapa prin a vedea clar lucrurile: sa discearna gandurile, sentimentele
si faptele care-i ingreuneaza karma, si sa se straduie sa devina mai intelegator, mai pur, mai
dezinteresat. Astfel el va intra in sfera Providentei unde isi creaza cu adevarat viitorul. Cu
cateva exceptii, extrem de rare, nicio fiinta umana n-a venit pe pamant fara sa aiba greseli de
reparat, datorii de platit. Cati Initiati, cati sfinti si profeti au suferit, de asemenea, pentru a-si
repara greselile pe care le-au facut in incarnarile anterioare! Aceasta nu a impiedicat sufletul
si spiritul lor sa traiasca in splendoarea divina, pentru ca munceau fara ragaz, in ciuda karmei
lor, si astfel au devenit sfinti.

Orice vi se intampla, trebuie sa va pastrati spiritul vostru intr-o regiune inatacabila. Aici
trebuie sa va refugiati pentru a munci. Atunci, chiar daca karma va asalteaza, va veti simti
deasupra: karma vrea sa va limiteze, voi va veti elibera; karma vrea sa va tina in intuneric,
voi va veti ilumina… pentru ca in ciuda oricaror incercari voi va continuati eforturile. Da,
trebuie sa cautati sa ajungeti la acel punct in care veti scapa sferei de influenta a karmei.

Se pune acum problema de a sti daca puteti urca pana acolo, daca sunteti capabili de a va
stabili in aceasta regiune care se gaseste dincolo de vanturi, vartejuri si fulgere. Tocmai
despre aceasta regiune vorbea Iisus cand dadea sfatul de “a construi casa pe stanca”. Stanca
este sfera spiritului in care trebuie sa ne plasam lacasul, pentru ca este singurul loc ferit de
intemperii. Este de asemenea “inaltul refugiu” din Psalmul 91: planul cauzal. Pana cand nu
ati atins aceasta sfera prin gandire si meditatie, veti stagna in regiunile inferioare ale planului
mental si al planului astral si veti fi vulnerabili, veti ramane prada zbuciumarilor.

Sper ca aceste cuvinte vor clarifica mai bine problema. Nu putem scapa karmei, dar putem
sa o platim in diferite feluri. Este ca si in viata, cel mai des se plateste cu bani, dar sunt alte
mijloace de a-ti achita datoriile: poti munci sau face un cadou sau poti face un serviciu… in
plan spiritual cel mai bun mijloc de plata este de a strange aur, adica a-ti dezvolta calitati si
virtuti. Dar si rugaciunea e o forma de plata, pentru ca si in rugaciune puneti aur, tot ce este
mai bun din inima voastra, din sufletul si spiritul vostru. Va caiti pentru greselile voastre,
promiteti sa le reparati prin fapte bune. Atunci Cerul spune: ”De vreme ce se caieste si vrea
sa-si repare greseala, inseamna ca a inteles: sa-i usuram incercarile”. Pentru ca, ce doreste
Cerul? Ca noi sa fim mai buni. El nu vrea sa ne striveasca, la ce i-ar servi? Dorinta sa este ca
noi sa devenim mai constienti, mai intelepti; de aceea, daca noi avem capul tare, el continua
sa ne trimita incercari. Dar daca vede ca noi am inteles fara sa trebuiasca sa trecem prin toate
aceste incercari, ii este suficient, el nu tine sa ne nimiceasca.
Oricare ar fi incercarile, Initiatii continua sa lucreze, continua in lumina, bine, in dragoste
pentru ca au inteles esentialul. Atunci, bucurati-va pentru cunostintele din acest invatamant,
bucurati-va si multumiti pentru toate aceste pietre pretioase, aceste posibilitati ce se
dezvaluie in fata voastra, in fata spiritului vostru pentru o munca gigantica. Fara aceasta
lumina, ce ati deveni?”
(Maestrul Omraam Aivanhov)

Religia are cler. Clerul înseamnă totalitatea preoților unei biserici sau a unui cult.
Spiritualitatea nu are cler.

Religia este o instituție. Are clădiri în care adepții se întâlnesc pentru a face diverse activități
Spiritualitatea nu este o instituție. Templul său este întreg Universul.

Religia îți este atribuită la naștere.


Spiritualitatea este cea pe care tu însuți o găsești.

Religia pretinde că deține adevărul absolut. Fiecare dintre religii se pretinde unica
cunoscătoare de adevăr.
Spiritualitatea acceptă că întotdeauna există lucruri noi de înțeles, și ca fiecare religie detine
o parte din adevar

Religia este închisă noului. Indiferent de noile descoperiri științifice sau de evoluția tehnicii,
religia este ne neclintit.
Spiritualitatea este deschisă noului. Aceasta integrează adevărul religiilor, cel al experienței
personale, dar și cel științific.

Religia este dezbinare. S-au purtat multe războaie în numele lui Iisus Hristos, și au murit
oameni. Islamul își poartă și astăzi așa zisul „război sfânt” etc.
Spiritualitatea este unitate. Ea acceptă că adevărul este atât în întreg cât și în părțile care îl
constituie.

Religia te îndeamnă să obții îndrumare de la ceilalți.


Spiritualitatea te îndeamnă să găsești îndrumare în tine însuți ascultându-ți vocea interioară.

Religia are un set de legi care nu pot fi puse sub semnul întrebării.
Spiritualitatea te invită să pui sub semnul întrebării orice după bunul plac, conștient fiind că
fiecare acțiune a ta are anumite consecințe.

Religia te învață frica de Dumnezeu.


Spiritualitatea te învață iubirea de Dumnezeu și te îndeamnă să îți cauți și să îți găsești pacea
interioară.

Religia încurajează noțiunea de păcat și vină pentru faptele tale trecute.


Spiritualitatea te invită să trăiești în prezent.
Religia îți este atribuită la naștere.
Spiritualitatea este cea pe care tu însuți o găsești.

Religia te învață ce să faci.


Spiritualitatea îți sugerează să fii.

Religia este orientată înspre un rai la care poți ajunge în momentul morții fizice.
Spiritualitatea te ajută să înțelegi că te-ai născut în acest rai și vei continua să exiști în el chiar
și după moartea fizică.

Și lista rămâne deschisă…