Pilda celor chemați la nuntă

Luca 14-16,24.
Apopei Sabin-Alexandru

Student Anul I Comunicare și Consiliere

Facultatea de Teologie Ortodoxă ,, Dumitru Stăniloae”- Iași

Pilda celor chemați la nuntă, sau a celor invitați la cină, ne este relatată de către Sf.
Apostol și Evanghelist Luca la cap. 14, în Bisericile noastre putând fi auzită în Duminica a
28-a după Rusalii în cadrul Sf. Liturghii. Această pildă este bătaia la ușa cuptorului de bucurie
din Betleem care dă să se deschidă, unde se coace Pâinea noastră Hristos, Paștile nostru,
deoarece este poziționată chiar cu o săptămână înainte de explozia de bucurie a Nașterii
Mântuitorului.

Pilda celor poftiți la cină (Luca 14-16-24), are paralelă în pilda nunții fiului de
împărat, prezentată de Evanghelistul Matei (22, 1-14). Există diferențe de detalii între cele
două parabole, dar linia povestirii este aceeași: un om (un împărat, după versiunea lui Matei) a
făcut un ospăț mare și a invitat mulți oaspeți, dar în ziua evenimentului, toți s-au scuzat,
motivând că nu pot ajunge, din diferite motive.

Lăsând la o parte acestea, vom încerca să reflectăm asupra pildei noastre de astăzi,
adică cea de la Sf. Evanghelist Luca, care la prima vedere pare ușoară de înțeles și de tâlcuit,
dar ridică întrebări, răspunsurile fiind mai complicate decât unele simple.

Pentru a înțelege mai bine pilda aceasta și a-i desluși înțelesul, vom începe cu
prologul capitolului 14, unde Mântuitorul acceptă invitația de a sta la masă în casa unui
fariseu, care după Sfântul Evanghelist Luca, era unul din mai marii fariseilor, un fruntaș al lor.

1,,Şi când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să

mănânce”

Bineînțeles că erau mai mulți adunați la acea masă, dar nu de bucuria mesei, ci de
bucuria gândului nebunesc de al pândi pe Măntuitorul Hristos, în speranța că poate îi găseau
vreo vină.

Mântuitorul, din postura de invitat la masă, observă cum aceștia, fariseii și cărturarii,
căutau mereu locurile cele mai de cinste, cele din capul mesei, dar Le spune direct acestora,
potolindu-le năravurile:

8. ,,Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu

cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.

~1~
 9. Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi
atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă.”

Era clar că nu le erau pe plac cuvintele Mântuitorului care mai apoi se adresează și
gazdei:

12. ,,Zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii
tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la
rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată.

13. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi,

14. Şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea

drepţilor. ”

Unul din mulțime, probabil tot un fariseu, deoarece nu ii este pomenit numele,
rostește la un moment dat ,, Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu!”, iar
Mântuitorul restește în continuarea acestei fericiri, această ,,pildă împotriva pretextelor” după
cum o numește Miropolitul Antonie Plămădeală, celor ce erau în preajma Lui.

16. ,,Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;

17. Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată
toate sunt gata.”

Evanghelistul Luca relatează că atunci când toate erau gata, toți au început să se
scuze, de parcă toți s-au vorbit între ei, invocând tot felul de pretexte.

18. ,,Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am
cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.

Acest motiv al vizitării țarinii este unul meschin, după cum spune Ps. Macarie,
deoarece nimeni nu cumpără un pământ înaite de a-l vedea, absolut nimni nu cumpără ceva
înaite să vadă dacă este avantajos pentru el. Cina era seara, cum să mai vadă el seara țarina lui
?

Sfinții părinți ne spun că țarina aceasta este pămtntul de care sunt legați obsesiv
foarte mulți oameni, pământul însemnând toate bunurile materiale pe care omul pune mult
preț, și de care se desparte greu.

19. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog
iartă-mă.

Acesta la rândul lui invocă alt pretext, aceste cinci perechi de boi ne spun Sf. Părinți
sunt cele cinci simțuri trupești de care omul este uneori legat obsesiv, slujind mai mult
acestora și mai puțin lui Dumnezeu.

20. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.”

~2~
 Observăm că primii doi au avut măcar politețea de a-și cere iertare, pe când cel din
urmă pune pe femia sa pe pimul loc , ori păcatele pe care le săvârșeste cu femia lui mai presus
de toate. Desfânarea în care poate acesta trăia cu femeia lui era pentru el mai dulce decât cina
la care a fost chemat. Sfinții părinți spun că acesta este acela care este prins în vraja și iluzia
plăcerilor trupești, nemaiexistând nimic din bunul simț al lui ,, te rog să mă ierți”.

Continând pilda, Mântuitorul spunde că stăpânul casei s-a supărat, s-a mâniat când a
auzit că toți l-au refuzat. De aceea a poruncit slugii să meargă și să adune din toate ,,pieţele şi
uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici”.(21).

Același Ps. Macarie spune că prin acestea se poate înțelege universalismul credinței
creștine, fiindcă au fost chemați toți oamenii la cina Împărăției, indiferent de rasă, culoare ori
statut social.

Sluga face cum i se spune dar casa tot nu s-a umplut, astfel primește o nouă poruncă:

23. ,,Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre,
ca să mi se umple casa, ” , apoi stăpântul casei adaugă o sentință la cele spuse:

24. ,,Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta
din cina mea.”

Ne putem întreba cum să guste dacă nu au implementat pretexte pentru a nu veni, dar
cuvintele Mântuitorului nu se refereau la o cină obișnuită, ci la veșnica comuniune cu
Dumnezeu, de care ei refuzându-o acum nu vor avea parte nici în viitor, de aceea spune că
nici unul nu va gusta din cina Lui. ( Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană).

Cu siguranță Mântuitorul a vrut să transmită ceva atât celor ce îl ascultau atunci, cât
și nouă celor de astăzi.

Simbolismul pildei ne dezvălui pe Dumnezeu ca fiind stăpânul casei, iar cina Lui,
Împărăția cea veșnică, comuniunea cu El.

Parabola ne lasă să înțelegem faptul că este vorba de două chemări, prima în care toți
s-au scuzat, invocând motive pentru a nu fi prezenți, iar a doua, când totul a fost gata pentru
comuniune.

Prima chemare, coincide cu chemarea pe care Dumnezeu o adresează creaturii Lui,

omul, și este atunci când l-a adus la viață. Virtual, atunci când Dumnezeu ne-a dat viața,
atunci ne-a chemat la comuniune cu El, pentru că Dumnezeu vrea să fim cu El veșnic, dar în
același timp ne respectă și libertatea, o libertate care ne lasă să optăm sau nu spre Dumnezeu.

A doua chemare se întâmplă atunci când totul este pregătit pentru noi, acestsa este
momentul când omul realizează relația sa cu Dumnezeu. Când conștientizăm relația noastă cu
Dumnezeu, atunci avem parte de a doua chemare. Atunci totul este gata ca noi să primim
toate darurile Lui, iar din acel moment putem intra în casa Stăpânului, adică în casa lui
Dumnezeu, în comuniune cu El.

~3~
~4~