Sfanta Evanghelie din Duminica a XXVIII-a dupa Rusalii prezinta Pilda celor poftiti la cina si a fost

randuita de Biserica spre a se citi in aceasta perioada de pregatire pentru sarbatoarea Nasterii Domnului si
Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Pilda celor poftiti la cina are doua intelesuri majore. Primul se refera la
istoria mantuirii neamului omenesc, adica la lucrarea Mantuitorului Iisus Hristos ca Fiu si Slujitor al lui
Dumnezeu, Care cheama la mantuire mai intai pe poporul evreu si apoi pe toate popoarele. In al doilea rand,
pilda se refera la viata noastra, a fiecaruia dintre noi, mai precis la modul in care noi raspundem chemarii lui
Dumnezeu la mantuire sau refuzam chemarea Lui, sub diferite pretexte.

Era o zi de sambata – sarbatoare a Vechiului Testament. Domnul tocmai vindecase un bolnav. Unul dintre
fruntasii fariseilor il roaga sa ia cina in casa lui. Mantuitorul raspunde chemarii si, luand seama cum ceilalti
invitati isi alegeau locurile, foloseste prilejul si-i povatuieste: “Cand esti chemat impreuna cu altii la vreun
ospat, nu te aseza in locul cel dintai, ca nu cumva sa fie chemat altul mai de cinste decat tine. Si venind cel
care te-a chemat pe tine si pe el, iti va zice: Da acestuia locul. Atunci, cu rusine, te vei duce sa te asezi pe
locul cel mai de pe urma… Tu asaza-te in cel din urma loc. Si vazandu-te cel ce te-a chemat, sa-ti zica:
Prietene, muta-te mai sus” (Luca 14, 7-9).

Cu grija, Domnul previne si fereste de calea dureroasa care te da in jos, te pravale. Dar de jos nu ai unde sa
cazi; in schimb, ai unde sa urci – cu duhul.

Si Domnul continua: “Cand faci pranz sau cina, nu chema pe prietenii tai, nici pe fratii tai, nici vecinii bogati
(...). Cheama pe saraci, pe neputinciosi, pe schiopi, pe orbi. Fericit vei fi, ca nu pot sa-ti rasplateasca. Ti se
va rasplati la invierea dreptilor. Atunci, auzind unul din cei care sedeau cu El la masa, I-a zis: Fericit este cel
ce va pranzi in imparatia lui Dumnezeu” (Luca 14; 12-15). Cuvantul era inspirat de insasi prezenta
Domnului, era imaginea unei cine impreuna cu Fiul lui Dumnezeu, o anticipare a Imparatiei. Cina din casa
Stapanului semnifica Imparatia lui DumnezeuAproape la toate popoarele, dar mai cu seama in traditia
ebraica, cina este simbolul comuniunii, al bucuriei de a fi impreuna, de a manca si a bea impreuna, de a se
vedea si de-a comunica fata catre fata, de a se cunoaste si a se pretui reciproc. Cina din Evanghelia de
astazi semnifica tainic Imparatia lui Dumnezeu, a carei arvuna aici pe pamant este insasi Biserica lui
Hristos in care se savarseste Cina cea de Taina sau Sfanta Euharistie, pe care Mantuitorul Iisus Hristos a
instituit-o in Sfanta si Marea Joi seara, inainte de Patimirile Sale, de Rastignirea Sa si de Invierea Sa din
morti. Mântuitorul dorește să acordăm atenție celor care nu au în lumea aceasta ajutor sau sprijin, care nu au
posibilitatea de a se bucura de prieteni și apropiați. Invitarea celor nevoiași, însingurați și excluși din
comunitate nu ne împiedică să-i poftim și pe prieteni, dar este mai folositor să oferim bunăvoință celor care
nu ne pot răsplăti pentru efortul depus.

Bunătatea manifestată fără interes dovedește adevărata valoare a sufletului, iar invitația adresată unui om
obișnuit la masă reprezintă darul nostru către Dumnezeu. Bucuria pe care o aducem în sufletul celui trist și
cu lipsuri materiale nu rămâne nerăsplătită de Cel care pe toate le cunoaște și pe cele cu lipsă le împlinește.

Preaiubitilor, aceasta este parabola. Mantuitorul a rostit-o in chip deosebit – atrag aceasta luare aminte. Caci
L-am auzit pe El vorbind, chemand la cina, la Cina impreuna cu El; tainic, precum la cina de dinaintea
jertfei, patimii Lui, cand a rostit: “Luati, mancati, acesta este trupul Meu; beti dintru acesta toti, acesta este
sangele Meu”. Adaugand: “Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea”. Cand Iisus rosteste parabola aceasta,
sa facem legatura adanca intre cuvintele ei si Cina cea de Taina.

Or, toate cele trei categorii evocate in Sfanta Evanghelie – cel cu ogorul, cel cu vietuitoarele, cel cu casatoria
– absenteaza de la Cina. Refuza, sub pretexte lumesti, sa se uneasca cu Hristos, cu Fiul lui Dumnezeu Celui
viu, Care toate le-a facut: si ogorul, si vietuitoarele, si lumea oamenilor. Dar, in marea Lui bunatate, acestei
lumi, zidita din nimic, El ii intinde inelul Lui de logodna, harul Lui. Il cheama pe om la aceasta Cina, adica
dumnezeiasca Impartasanie; il cheama pentru a-l scoate din lumea mortii si a-l uni cu El; El Care uneste
cerul cu pamantul, dumnezeirea cu omenitatea.

3. Casa Domnului
Într-o seară de iarnă, o tânără familie stătea în jurul mesei. Tatăl era trist şi apăsat de griji, iar mama plângea,
ţinându-şi faţa în palme. Fetiţa lor cea mică, mirată de această situaţie, se apropie încet şi întrebă:.
- Mamă, de ce plângi?
- Fata mea, sunt zile grele nu mai avem bani şi pentru a putea trăi am vândut şi casa aceasta frumoasă.
Mâine va trebui să ne mutăm într-o casă mult mai mică. De aceea plâng, fiindcă ne este greu să plecăm din
acest loc minunat, unde am trăit în linişte atâţia ani, şi să ne mutăm într-o casă sărăcăcioasă şi ca vai de ea…
- Dar, mamă, nu locuieşte Dumnezeu şi în casa aceea săracă în care ne vom muta?
Miraţi de credinţa copilei şi de adevărul spus de aceasta, părinţii au înţeles că, în viaţă, greutăţile şi
necazurile de orice fel încolţesc sufletului omului, dar credinţa şi speranţa nu trebuie niciodată uitate, fiindcă
doar cu ele în suflet drumul spinos al vieţii e străbătut mai uşor.
"Precum meşterul aruncă aurul în topitorie şi-l lasă a se cerne şi a se curăţa prin foc până ce străluceşte, tot
aşa şi Dumnezeu lasă sufletele omeneşti să fie cercetate de necazuri, până ce se curăţă şi se lămuresc.”
„De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet.” (Sfântul Ioan Gură de
Aur)