Aceasta este haina de care are nevoie sufletul nostru, al fiecăruia:

curăţenia şi sfinţenia. În urma celor prezentate ne putem întreba:

parabola are vreo legătură cu viaţa noastră creştină de astăzi? Sigur că
da.

Căci nu numai atunci, dar şi astăzi, cei chemaţi, adică fiecare dintre noi,
de cele mai multe ori refuzăm să ne înfiinţăm la dumnezeiasca cină,
tocmai ca în parabolă, din pricina feluritelor ispite şi păcate ale omului
pământesc din noi.

Mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

Dobândirea Împărăţiei Cerurilor este scopul înalt şi ultim al vieţii

noastre pământeşti şi despre acest lucru ne vorbeşte Sfânta Scriptură, în
nenumărate locuri.

Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a pogorât din cer pe pământ
ca să ne învrednicească de această mare fericire şi să deschidă calea
către bucuria dragostei lui Dumnezeu.

Pentru aceasta şi-a dat trupul şi sângele jertfă pentru noi şi s-a înălţat de
pe pământ la cer, ca să ne gătească nouă loc la această sfântă bucurie.
Pentru aceasta ni s-a dat Sfântul Botez şi Sfânta Împărtăşanie, către
aceasta se îndreaptă rugăciunile, milosteniile noastre, ca să putem ajunge
şi noi la ospăţul ceresc.

Evanghelia care s-a citit astăzi vorbeşte, prin glasul unei parabole a
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, despre Împărăţia cerurilor, despre
chemarea pe care însuşi Dumnezeu ne-o face, de-a intra într-însa şi
despre vrednicia cu care trebuie să ne apropiem de vistieriile acestei
Împărăţii.

Parabola a fost rostită de Mântuitorul în templul din Ierusalim, cu puţine

zile înainte de patimile Sale, spre a arăta cele ce aveau să urmeze pentru
El şi pentru Biserica Sa.
Cuprinsul acestei parabole este minunatul ospăţ al bucuriei şi al veşnicei
fericiri cereşti: „Începând Iisus iarăşi să le grăiască în pilde, a zis:
Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului
său. Şi a trimis slugile sale să poftească pe cei chemaţi la nuntă, dar
aceştia n-au vrut să vină. Trimis-a iarăşi împăratul alte slugi, zicând:
Spuneţi celor chemaţi: iată, am gătit prânzul Meu, viţeii Mei şi cele
îngrăşate ale Mele s-au junghiat şi toate-s gata. Veniţi la nuntă! Ei, însă,
neluând în seamă această poftire, s-au dus: unul la ţarina sa, unul la
neguţătoria sa; iar ceilalţi, prinzând pe slugile lui, le-au bătut şi le-au
ucis. Auzind de acestea, împăratul s-a mâniat şi trimiţând oştirile sale, a
pierdut pe ucigaşii aceia şi cetatea lor a ars-o. Apoi a zis slugilor sale:
iată, ospăţul de nuntă este gata, iar cei chemaţi n-au fost vrednici de el.
Duceţi-vă dară pe la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i
la mine. Şi ieşind slugile acelea pe la răspântii, au adunat pe toţi câţi au
găsit, răi şi buni şi s-a umplut ospăţul nunţii de oaspeţi. Dar intrând
împăratul să vadă pe cei ce şedeau la masă, a văzut acolo un om, care nu
era îmbrăcat în haină de nuntă. Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici
neavând haină de nuntă? El însă tăcea. Atunci a zis împăratul celor ce
slujeau: legaţi-i mâinile şi picioarele, luaţi-l pe dânsul şi aruncaţi-l în
întunericul cel mai din afară: acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”.

Precum vedem, Mântuitorul „aseamănă Împărăţia cerurilor cu un

împărat care a făcut nuntă fiului său” (Mat. 21, 2). Ca şi parabola din
duminica trecută (parabola cu lucrătorii viei), împăratul din parabola de
astăzi este Dumnezeu, Fiul este Iisus Hristos, iar nunta este unirea
tainică a lui Hristos cu cei ce vor forma noua lui împărăţie spirituală,
uniţi cu El prin dragoste şi credinţă.

Mirele ceresc - Hristos - îşi alege dintre oameni pe cei ce-Lvor iubi şi-i
vor urma învăţătura, făcând din ei Biserica Lui, Biserica Sa. Despre
această unire dintre Hristos şi Biserică, Sfânta Apostol Pavel zice:
„Hristos a iubit Biserica Sa şi s-a dat pe Sine ca s-o sfinţească, curăţind-
o prin baia apei prin cuvânt şi ca s-o sfinţească Sieşi, mărită, neavând
pată sau întinăciune, nici altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără
prihană” (Efeseni 5, 25-27).

În comunitatea Bisericii - Mireasa curată a lui Hristos - nu pot intra

decât cei care au primit baia botezului creştin, murind şi înviind cu El, la
viaţă nouă. La această nuntă, de care vorbeşte parabola, la această unire
cu Hristos şi vieţuire cu El, după învăţătura Lui, în credinţă şi dragoste,
curăţiţi şi sfinţiţi prin baia botezului, sunt chemaţi toţi oamenii.

În primul rând, însă, au fost chemaţi fiii lui Israel, fiii poporului ales al
Domnului. Lor le-a trimis Dumnezeu pe prooroci, spre a-i pregăti, din
vreme, pentru primirea lui Mesia şi să se facă Biserica Hristosului lui
Dumnezeu, care avea să întemeieze pe pământ Împărăţia Sa.

Dar poporul, cu care Dumnezeu făcuse legământ sfânt: „Eu voi fi

Dumnezeul tău şi tu îmi vei fi Mie popor”, nu primeşte pe prooroci,
„slugile Domnului” - nu le ascultă chemarea. Ei, înşelaţi de îngrijorările
clipei, ispitiţi de averi, mândrie şi fariseism, de dorul de mărire şi de
poftele trupului, nu au răspuns la chemare.

Dumnezeu i-a lăsat pe aceştia până la vremea rânduită a întoarcerii lor şi

a trimis soli să cheme la ospăţ, în locul lor, celelalte popoare, popoarele
păgâne şi chiar dintre iudeii cu sufletele neîmpietrite, ca Nicodim şi Iosif
din Arimateia, ori ca acei vameşi şi păcătoşi de care vorbeşte Sfânta
Evanghelie, dar plini de dragoste la chemarea Domnului către noua
împărăţie, adusă lumii de Fiul lui Dumnezeu.

Nuntaşii găsiţi la răspântii, dacă au venit la ospăţ, erau îndatoraţi să

înţeleagă că cinstea ce li se făcea, de a fi invitaţi în locul celorlalţi,
trebuie preţuită. Deşi poftiţi de neaşteptate, în clipa intrării în casa
împăratului, ei trebuia să poarte o îmbrăcăminte deosebită, să fie curaţi
şi cu toată cuviinţa trebuitoare. Aşa au făcut toţi, afară de unul, care şi-a
luat pedeapsa. „Iar împăratul, intrând să vadă pe cei ce şedeau, a văzut
acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. Şi i-a zis lui:
Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Şi a poruncit
slugilor să-l lege şi să-l arunce în întunericul cel mai din afară, unde va fi
plângerea şi scrâşnirea dinţilor” (Mat. 22, 12-13).

Intrarea împăratului în camera de nuntă simbolizează a doua venire a

Mântuitorului, când va judeca lumea. Oaspeţii, pe care Împăratul
(Mântuitorul) îi privea, sunt credincioşii adevăraţi, care prin credinţă şi
fapte bune şi-au dobândit dreptul de a rămâne cu Hristos în împărăţia
veşnică. Iar cel ce nu avea haină de nuntă reprezintă pe cei care s-au
numit creştini numai cu numele, dar nu şi-au făcut sufletele lor haine,
îmbrăcăminte de fapte bune.

Ei n-au hrănit pe cel flămând, n-au îmbrăcat pe cel gol, n-au primit pe
cel străin, n-au adăpat pe cel însetat, n-au vizitat pe cel bolnav sau în
suferinţă. Aceştia sunt pomi fără roade, oaspeţi fără haine de nuntă,
pentru care Dumnezeu îi va arunca în focul veşnic.

Căci în acest loc de petrecere cerească, de veselie şi de nuntă

duhovnicească, de mari bucurii, care este împărăţia lui Dumnezeu din
cer, nu poate intra oricine şi oricum. Aici intră numai sufletele care au
haină de nuntă, sufletele curăţite şi sfinţite prin credinţă, faptele cele
bune şi harul lui Dumnezeu.

Aceasta este haina de care are nevoie sufletul nostru, al fiecăruia:

curăţenia şi sfinţenia. În urma celor prezentate ne putem întreba:
parabola are vreo legătură cu viaţa noastră creştină de astăzi? Sigur că
da.

Căci nu numai atunci, dar şi astăzi, cei chemaţi, adică fiecare dintre noi,
de cele mai multe ori refuzăm să ne înfiinţăm la dumnezeiasca cină,
tocmai ca în parabolă, din pricina feluritelor ispite şi păcate ale omului
pământesc din noi.

În adevăr, la această „Cină” poate intra oricine făgăduieşte credinţa şi

fapte potrivite cu ea, dar nu rămâne decât cel ce în adevăr îmbracă o
haină, o haină nouă şi o păstrează curată.
Botezul este uşa intrării la acest ospăţ al Împărăţiei lui Dumnezeu. Prin
el ne curăţim, îmbrăcăm o haină nouă şi intrăm în această împărăţie.
Poate veni toată lumea, căci „mulţi sunt chemaţi”, dar nu rămân până la
sfârşit decât unii, căci „puţini sunt aleşi”, adică puţini se nevoiesc a duce
cu adevărat o viaţă potrivită cu învăţătura Mântuitorului, la respectarea
căreia ne obligăm cu prilejul botezului.

O dată cu botezul, noi primim şi harul de a putea duce o viaţă curată, dar
păstrarea acestui har şi deci, putinţa de mântuire, stă în voinţa noastră
liberă.

Iar dacă suntem nehotărâţi de soarta noastră, atunci trebuie să ne gândim

la nuntaşul poftit la nuntă şi totuşi aruncat „în întunericul cel mai din
afară”, fiindcă a intrat fără haină de nuntă, adică fără a cinsti ospăţul cu
o îmbrăcăminte deosebită şi fără să răspundă aşa cum se cuvine la o
invitaţie cu înţeles atât de adânc.

Să ne cercetăm viaţa noastră şi sufletele noastre, ca să vedem dacă ne

asemănăm cu oaspeţii cei pregătiţi pentru nuntă, care vor petrece cu
Părintele ceresc în fericire veşnică, sau cu oaspetele fără haină de nuntă,
care a fost aruncat în iadul veşnic.

Să nu uităm că în viaţa aceasta, în care ne pregătim pentru mântuire,

Sfânta Biserică ne cheamă şi ne primeşte pe toţi dar numai aceia se vor
mântui, care îşi vor dovedi credinţa lor prin viaţa şi faptele dragostei
creştine, căci „mulţi sunt chemaţi”, dar „puţini sunt aleşi” (Mat. 22, 14).
Amin.
Haina de nunta cereasca - lumina sufletului curat Evanghelia Duminicii a XIV-a
dupa Rusalii (Pilda nuntii fiului de imparat) Mt. 22, 1-14 Zis-a Domnul pilda
aceasta: Asemanatu-s-a imparatia cerurilor unui imparat care a facut nunta fiului
sau si a trimis pe slujitorii sai sa cheme pe cei poftiti la nunta, dar ei nu au vrut sa
vina. Iarasi a mai trimis alti slujitori zicand: spuneti celor poftiti ca iata am pregatit
ospatul meu; juncii mei si cele ingrasate ale mele s-au jertfit si toate sunt gata;
veniti la nunta. Dar ei, fara sa tina seama, s-au dus, unul la tarina sa, altul la
negutatoria sa, iar ceilalti, punand mana pe slujitorii lui, i-au batjocorit si i-au
omorat. Auzind de acestea, imparatul s-a maniat si, trimitand ostile sale, a nimicit
pe ucigasii aceia si orasului lor i-au dat foc. Apoi a zis slujitorilor sai: iata nunta
este gata, dar cei poftiti nu au fost vrednici. Deci mergeti la raspantiile drumurilor
si pe cati veti gasi chemati-i la nunta. Atunci slujitorii au iesit la raspantiile
drumurilor si i-au adunat pe toti cati i-au gasit, si buni si rai; si s-a umplut casa
nuntii de oaspeti. Iar imparatul, intrand sa vada pe oaspeti, a vazut acolo pe un om,
care nu era imbracat in haine de nunta si i-a zis: prietene, cum ai intrat aici fara
haina de nunta? El insa a tacut. Atunci imparatul a zis catre slujitori: legati-l de
maini si de picioare, luati-l si aruncati-l in intunericul cel mai din afara. Acolo va fi
plangerea si scrasnirea dintilor, caci multi sunt chemati, dar putini alesi.†
Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Evanghelia Duminicii a XIV-a dupa Rusalii contine mai multe invataturi

referitoare la taina mantuirii lumii in Domnul Iisus Hristos, la taina Bisericii si a
vietii crestine. Imparatul care face nunta pentru fiul sau este Insusi Dumnezeu
Tatal. Fiul de imparat este Iisus Hristos Domnul. Nunta este Imparatia lui
Dumnezeu. Mireasa este Biserica, adica multimea oamenilor chemati la mantuire,
care raspund prompt chemarii si se imbraca in haina de nunta a credintei si a vietii
crestine. Mai întai însa, Evanghelia ne prezinta chemarea evreilor la mantuire catre
care Dumnezeu a trimis pe slujitorii Sai, prooroci si binevestitori ai venirii lui
Hristos (Mesia) în lume. Multi din cei chemati nu au raspuns chemarii. Unii au
motivat ca nu pot veni pentru ca erau ocupați cu țarina, altii cu negutătoria. Erau,
deci, prea legati de castigul celor trecatoare și nu mai gaseau timp pentru castigarea
celor netrecătoare și veșnice. Iar alții au raspuns chiar cu ostilitate, batjocorind si
omorand pe slujitorii imparatului. Acesti slujitori sunt proorocii care au fost
martirizati, ucisi cu pietre, taiati cu fierastraul, alungati in locuri pustii, departe de
lume.Auzind toate acestea, imparatul s-a maniat si a trimis ostile sale si a nimicit
pe ucigasi, iar orasului lor i-a dat foc. Acestea s-au implinit prin invaziile
popoarelor straine, cand Ierusalimul si templul din el au fost incendiate. Şi pentru
ca nunta era pregatita, imparatul a trimis din nou slujitorii zicand: 'Mergeti la
raspantiile drumurilor si pe cati veti gasi chemati-i la nunta. Şi astfel 's-a umplut
casa nuntii de oaspeti'. Aceasta a doua chemare este chemarea neamurilor la
mantuire, buni si rai, oameni de la raspantii de drumuri, care nu au avut niciodata
pretentia ca sunt popor ales, oameni catre care Evanghelia Mantuitorului Iisus
Hristos s-a indreptat pe cand erau pagani, politeisti, ratacind la raspantii de istorie
fara lumina Revelatiei Creatorului cerului si pamantului, in 'intuneric si in umbra
mortii', dupa cum ne spune Evanghelia despre Galileea neamurilor (cf. Mt. 4, 15).
Acestia au fost chemati la mantuire pentru ca iubirea Imparatului Ceresc este una
universala, pentru intreaga umanitate; chiar daca prefera pe unii, nu exclude pe
ceilalti oameni. Iar pe cand era casa plina de invitati, a venit imparatul si a vazut ca
unul dintre ei nu avea haina de nunta. Acestuia i-a zis: 'Prietene, cum ai intrat aici
fara haina de nunta?' (Mt. 22, 12). Faptul ca l-a numit prieten inseamna ca era un
cunoscut, era prieten al casei, dar nu s-a pregatit potrivit prieteniei si invitatiei de
onoare ce i s-a facut. Cand l-a intrebat imparatul: 'Cum ai intrat aici fara haina de
nunta?', el a tacut. Tacerea aceasta inseamna lipsa oricarei scuze posibile, tacerea
unui om vinovat pentru ca nu s-a pregatit. Atunci imparatul a poruncit ca cel fara
haina de nunta sa fie legat de maini si de picioare si sa fie aruncat in intunericul cel
mai din afara, adica lipsit de libertatea si de lumina comuniunii omului cu
Dumnezeu. Probabil prietenul fara haina de nunta prezent la Cina imparatului
preinchipuia pe Iuda Iscarioteanul, care L-a tradat pe Iisus in timpul noptii, dar si
pe toti cei ce au devenit crestini, iar apoi s-au lepadat de Hristos.Evanghelia se
incheie cu aceasta expresie devenita celebra: 'Multi sunt chemati, dar putini
alesi.'Depinde de libertatea noastra de a fi alesi sau nuSfintii Parinti ai Bisericii,
mai ales Sfantul Grigorie de Nyssa, traitor in secolul al IV-lea, a interpretat aceasta
expresie: 'Multi sunt chemati dar putini sunt alesi' astfel: Toti oamenii sunt chemati
la mantuire, dar sunt alesi cei care raspund chemarii, cei care se pregatesc sa
implineasca voia lui Dumnezeu Care-i cheama la viata vesnica. Toti oamenii sunt
chemati in Iisus Hristos la nunta Sa din ceruri, la mantuire, adica la fericirea
comuniunii de iubire vesnica, dar devin alesi numai cei care au raspuns chemarii
Lui. Toti sunt chemati, dar devin alesi cei care raspund chemarii lui Dumnezeu prin
credinta, rugaciune si fapte bune. Acestia asculta Sfanta Evanghelie, participa la
Sfintele Slujbe, se impartasesc cu Sfintele Taine, care sunt arvuna nuntii fiului de
imparat, si ajuta pe cei in nevoi. Alesi devin cei care prin nevointe multe, prin
lacrimi de pocainta isi curata haina de la Botez patata de pacate si se lumineaza
prin Sfanta Spovedanie si prin Sfanta Impartasanie. Evanghelia ne arata ca fiecare
om este chemat de Dumnezeu la viata vesnica, dar depinde de libertatea noastra de
a fi ales sau nu, de a fi pregatit sau nepregatit pentru comuniunea cu Dumnezeu.
Evanghelia chemarii la mantuire pe care Dumnezeu ne-o adreseaza pentru nunta
vietii vesnice se leaga deci de taina libertatii noastre: raspundem chemarii sau o
refuzam? Ne imbracam sufletul nostru in haina noua a harului sau purtam haina
invechita de pacate?Haina de nunta este vesmantul credintei si al faptelor
buneCand in Evanghelie se vorbeste despre haina de nunta, aceasta nu se refera la
hainele exterioare care acopera trupul nostru trecator, ci se refera la haina sufletului
nostru, care se prezinta in fata Dreptului Judecator invesmantat in lumina sau in
intuneric, in lumina credintei si a faptelor bune, sau in intunericul necredintei si al
pacatelor.Sfintii Parinti ne spun ca haina aceasta este harul lui Hristos primit la
Botez, dupa cum ne spune mai intai Sfantul Apostol Pavel zicand: 'Cati in Hristos
v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat' (Gal. 3, 27). Ne-am imbracat in Hristos in
sensul ca prin Botez ne imbracam cu haina harului Sau, a prezentei Sale luminoase
si sfintitoare, in noi si in jurul nostru. De aceea, la Botez se cere: 'Haina luminoasa,
da-mi mie, Datatorule de lumina'. Haina luminoasa este harul iubirii lui Hristos,
Care Se bucura de cel ce devine crestin si Ii poarta numele. Haina luminoasa este
'harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea
Duhului Sfant' (cf. II Cor. 13, 13). Cand cerem si primim harul Domnului nostru
Iisus Hristos, dragostea milostiva a lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului
Duh, sufletul nostru este imbracat cu haina de nunta. Cand insa uitam de Preasfanta
Treime, cand nu ne mai rugam, cand nu mai ascultam cuvantul Evangheliei lui
Hristos, cand pacatuim cu gandul, cu vorba si cu fapta, atunci haina luminoasa
primita la Botez se intuneca si se urateste. Ca sa redobandim aceasta haina
luminoasa de nunta daruita noua la Botez, pentru a participa la ospatul euharistic,
trebuie sa ne pocaim de pacate si sa alungam intunericul din gandurile noastre, din
cuvintele noastre si din faptele noastre, inlocuindu-le cu ganduri bune, cuvinte si
fapte ale credintei pline de harul Mantuitorului Iisus Hristos, de dragostea
milostiva a lui Dumnezeu Tatal, de lumina Duhului Sfant. Iar toate acestea se
realizeaza mai ales prin rugaciune si spovedanie, considerata a fi un Botez al
lacrimilor. De aceea, fetele oamenilor care se roaga mult se lumineaza, iar unii
dintre marii rugatori s-au invrednicit inca din lumea aceasta sa vada sau chiar sa fie
vazuti imbracati in lumina necreata a harului, in slava care s-a aratat pe muntele
Tabor cand Hristos Domnul S-a schimbat la Fata 'aratand ucenicilor slava Sa pe cat
li se putea'.Asa, de pilda, a fost vazuta Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla
rugandu-se noaptea in padure, imbracata in lumina. Asemanatoare a fost experienta
Sfantului Simeon Noul Teolog si a multor sfinti rugatori isihasti. Inca din lumea
aceasta ei au primit haina luminii neinserate, neapuse, pe care o daruieste Duhul
Sfant sufletelor care se unesc cu Dumnezeu prin rugaciune, prin Sfintele Taine si
prin fapte bune primind harul luminos al Preasfintei Treimi. Deci, haina luminoasa
a sufletului credincios si curat este insasi prezenta harica a lui Dumnezeu in
oameni. De aceea, Sfantul Apostol Pavel spune ca in timp ce omul din afara trece
(imbatraneste), omul cel dinauntru se innoieste (cf. II Cor. 4, 16). De asemenea,
Sfantul Apostol Pavel ne indeamna zicand: 'Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui
Dumnezeu, sfinti si preaiubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu blandete,
cu indelunga rabdare' (Col. 3, 12). Acestea sunt roade ale lucrarii Sfantului Duh in
om (cf. Gal. 5, 22-23).Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne pregatim haina noastra
de nunta cereasca, pregustata acum in Sfanta Euharistie, sa o curatim de rautatea
pacatelor prin pocainta, prin spovedanie, sa o luminam prin rugaciune, prin
impartasirea cu Sfintele Taine, prin bunatatea milosteniei, a ajutorarii saracilor,
bolnavilor, orfanilor, batranilor, a tuturor celor pe care Dumnezeu ii cheama la
mantuire, chiar daca ei nu se considera niciodata vrednici de o cinste atat de mare.
O multime de oameni simpli se mantuiesc mai ales prin smerenie, considerandu-se
nevrednici de a fi laudati sau alesi de Dumnezeu. Şi totusi, pentru ca au imbracat
sufletul lor cu haina luminoasa a credintei, a smereniei, a rabdarii, a bunatatii
sufletului, Dumnezeu Preamilostivul ii cheama la nunta cereasca a Fiului Sau spre
slava iubirii Preasfintei Treimi si spre bucuria Sfintilor. Amin!

Preacuvioase Părinte Stareț, Preacuvioși și Preacucernici Părinți, iubiți

credincioși, cu toții am ascultat Evanghelia de astăzi în care Mântuitorul
Hristos rostește o parabolă cunoscută sub numele de ”Pilda nunții fiului
de împărat” și de data aceasta Mântuitorul folosește anumite asemănări
și simboluri pentru o mai bună înțelegere din partea ascultătorilor,
vorbește despre un împărat care face nuntă fiului său. Împăratul este
Dumnezeu Tatăl, Fiul care își face nunta este Hristos Domnul, nunta
reprezintă cina Domnului, Euharistia sau Sfânta Liturghie, Mireasa
Mirelui este Biserica, iar bunatățile care sau pregătit pentru meseni
reprezintă bunătățile și frumusețea Ortodoxiei credinței celei adevărate,
care Mântuitorul a venit să o transmită oamenilor pentru ca aceștia
respectând cuvantul lui Dumnezeu și poruncile Evangheliei să
moștenească Împărăția lui Dumnezeu. Venirea lui Hristos pe pământ este
simbolizată prin această nuntă pe care Dumnezeu Tatăl o organizează și
venirea sa are ca scop pregătirea omenirii pentru dobandirea Împărăției
celei Veșnice.