Anneliese Michel – Adevărata Istorie

http://araldidellaregina.altervista.org/anneliese-michel/

Anneliese Michel a acceptat cererea Sfintei Fecioare

de a ispăși pentru păcatele slujitorilor Bisericii și
pentru tinerii germani: această ispășire constă în
suferințele atroce ale posesiei demonice; suferințe
care au dus la moartea acesteia și care, prin urmare,
fac din ea o adevărată și reală MARTIRĂ.

Istoria tinerei Anneliese Michel ne conduce în cea mai

întunecată și profundă realitate a posesiei diabolice.
Acest caz, chiar și astăzi, alimentează temeri și
neînțelegeri, ajungând să dividă sever membrii Bisericii
Catolice cu privire la cele întâmplate (dintre cei eretici –
sau nepregătiți - și cei care au rămas fideli doctrinei
sănătoase), dar cei care au fost prezenți la exorcisme,
înregistrând și luând notă de ceea ce diavolul a dezvăluit
sub constrângere divină, ne-au lăsat tuturor o mărturie
care lasă puțin loc de îndoieli.

1
Povestea lui Anneliese Michel, fata posedată ca
ispășire pentru păcatele slujitorilor bisericii și a
tinerilor germani, a șocat opinia publică în manieră
radicală și a inspirat pentru deceniile viitoare numeroase
cărți și filme. Dar ce s-a întâmplat cu adevărat? Și de
ce revelațiile diavolului au fost publicate doar la
mulți ani după încheierea exorcismului?

Istoria

Anneliese Michel a fost prima din cele patru fiice ale

unui tâmplar bavarez. Se naște în Germania la 21
septembrie 1952, mai exact în orașul bavarez Leiblfing;
a crescut într-o familie catolică tradiționalistă și părinții
săi, Josef și Anna Michel, au fost foarte atenți să o ajute
să primească o educație religioasă adecvată.

Adolescența sa a fost una liniștită: Anneliese era o fată

radioasă, căreia îi plăcea să-și petreacă zilele la țară sau
să cânte la acordeon, frecventa biserica locală și citea
frecvent Sfânta Scriptură. Se ruga Sfântul Rozariul și
participa la întâlniri de rugăciune.

2
Cu toate acestea, din puct de vedere medical, nu s-a
bucurat de o stare perfectă și deja în adolescență s-a
dezvoltat o boală pulmonară, motiv pentru care a fost
tratată într-un sanatoriu pentru cei bolnavi de
tuberculoză, în Mittelberg. După externare să stuzieze la
un liceu din Aschaffenburg, dar în curând, câteva
convulsii atribuite ulterior unei forme rare de epilepsie
au constrâns-o din nou să întrerupă studiile.

În timpul numeroaselor spitalizări, conform celor

declarate de medici, tânărs și-a petrecut timpul rugându-
se constant și dedicându-se consolidării credinței sale și
a relației sale spirituale cu Dumnezeu. Probabil chiar în
acele zile Annaliese și-a dezvoltat dorința de a deveni
catehistă.

În toamna anului 1968, puțin după împlinerea vârstei de

16 ani, mama remarcă că unele părți ale trupului fiicei
sale erau crescute în mod nenatural, mâinile și pieptul,
totul fără niciun motiv explicabil. În același timp,
Anneliese începu să se comporte în mod straniu.

3
Primele simptome care lăsau se intuiască o influență
malefică în spatele celor mai frecvente boli s-au
manifestat în timpul unui pelerinaj în Italia, la San
Damiano Piacentino: în timpul călătoriei, autobuzul
începu, spre uimirea celor prezenți, să vorbească cu o
voce masculină foarte profundă, în timp ce o duhoare
insuportabilă obliga să se deschidă ferestrele. Când,
ulterior, pelerinii au ajuns la sanctuar, fata a început să
urle blesteme numeroase și nu a putut intra în capelă,
deoarece simțea că pământul arde sub picioarele ei.

Întorcându-se acasă, noaptea începu să vadă chipuri

demonice, să miroasă o duhoare oribilă și a rămas mult
timp paralizată pe pat, fără să reușească a spune un
singur cuvânt: părea a fi copleșită de o forță
supraomenească care o asuprea, o înlănțuia, încercând să
o sufoce.

În același an, Anneliese termină liceul și se înscrie la

Pedagogie în Wurzburg, unde se îndrăgosti, în schimb,
de un student, Peter Himsel, care nu a părăsit-o

4
niciodată, nici măcar când și-a dat seama că tânăra era
posedată.

Părintele Renz, preotul care a însoțit-o în călătoria la San

Damiano Piacentino și care va fi ulterior unul dintre cei
care o vor exorciza, a raportat ulterior că Anneliese a fost
adesea trasă de o „putere” invizibilă care o făcea să se
învârtă, să lovească zidurile și să cadă la pământ cu
multă violență.

Spre sfârșitul anului 1973, văzând totala ineficacitate a

tratamentelor medicale și bănuind că era vorba de o
posesie, s-au adresat episcopului local pentru a autoriza
un exorcist să aibă grijă de Anneliese. În primă fază,
cererea este respinsă și episcopul însuși i-a îndemnat să
insiste cu tratamente medicale mai amănunțite.

Cu toate acestea, în ciuda faptului că fata a fost supusă

celor mai importanți specialiști, situația s-a înrăutățit și
mai mult: după ce au constatat că Anneliese nutrea o
aversiune puternică contra tuturor obiectelor religioase,
arăta o forță ieșită din comun și vorbea tot mai des în
limbi arhaice (aramaică, latină și greacă veche), în

5
septembrie 1975, episcopul de Würzburg, Josef Stangl,
decide permisiunea pentru doi preoți, pr. Ernst Alt și
pr. Arnold Renz , de a o exrorciza pe Anneliese
conform Ritualului Roman din 1614.

În timpul primei încercări, efectuată strict conform

ritualului latin, demonii-surpriză au început să vorbească
fără să li se pună nicio întrebare. Pr. Ernest profită de
ocazie pentru a încerca să cunoască numele acestor
spirite rele care asupreau trupul și mintea bietei fete. S-
au prezentat cu numele lui Lucifer, Iuda, Hitler, Nero,
Cain, Legion și Fleischmann. Acesta din urmă stârni
uimire, pentru că nimeni nu știa cine este; apoi, după
unele cercetări, s-a descoperit că Fleischmann era un
preot german din Ettleben, afemeiat și bețiv, care în
1575 fusese condamnat pentru agresiune și crimă.

Marile suferințe pe care Annaliese a fost nevoită să le

suporte au avut o creștere rapidă, însoțită de
intensificarea manifestărilor diabolice.

După cum va raporta părintele Roth, ochii fetei

deveniseră complet negri, își ataca frații cu o furie

6
cumplită, rupea orice Rozariu pe care i-l înmânase, se
hrănea cu gândaci și păianjeni, își smulgea hainele, urca
pereții și scotea sunete monstruoase. Fața și capul îi
erau pline de vânătăi; culoarea pielii varia de la palid la
violet. Ochii îi erau de umflați încât cu greu abia mai
putea să vadă. dinții îi erau rupți și tăiați din multiplele
sale încercări de a mușca sau mânca pereții camerei sale.
Corpul ei a devenit atât de rănit încât era dificil să fie
recunoscută în mod fizic. Cu trecerea timpului, fata
încetă să mai consume orice altă substanță în afară
de Sfânta Euharistie.

În ciuda acestei cruci foarte grele, Anneliese Michel, în

acele câteva momente în care avea controlul asupra
corpului ei, oferea în continuu Domnului sacrificii pentru
ispășirea păcatelor: ajunse până la a dormi pe un pat de
pietre sau pe podea în mijlocul iernii ca pocăință pentru
preoții rebeli și pentru cei drogați. Toate acestea, după
cum au confirmat mama și logodnicul, au fost cerute în
mod expres de Fecioara Maria, care i s-a arătat fetei cu
luni înainte.

7
„Vrei să faci penitență pentru aceste suflete, astfel
încât mulți dintre acești oameni să nu meargă în
Iad?”

Într-o duminică, Anneliese și Peter, logodnicul său,

deciseră să facă o plimbare într-o zonă îndepărtată de
casă. Mergând spre locul respectiv, starea fetei s-a
înrăutățit brusc și a încetat să meargă, atât de mare era
durerea. Chiar în acel moment, Maria, Maica
Domnului, i s-a arătat. Logodnicul asistă cu
nedumerire la miracolul care se petrecea în fața lui:
Annaliese devenise strălucitoare, durerea a dispărut și
fata era în extaz. Ea a susținut că Fecioara mergea cu ei
și a cerut:

„Inima mea suferă mult pentru că multe persoane

ajung în iad. Este necesar să se facă penitență pentru
preoți, pentru tineri și pentru țara voastră. Vrei să
faci penitență pentru aceste suflete, încât mulți
dintre acești oameni să nu meargă în Iad?”

Anneliese a decis să accepte, neștiind pe deplin ce și

câte suferințe va îndura în ultimii ani ai vieții sale; cu

8
toate acestea, au existat și apariții ale lui Isus pentru a o
consola și întări.

Logodnicul, încă afectat de ceea ce s-a întâmplat, va

afirma mai târziu că în Anneliese l-a văzut pe Cristos
Suferind, l-a văzut pe Nevinovatul care se sacrifică de
bunăvoie pentru a-i salva pe alții.

MOARTEA, STIGMATELE ȘI MUȘAMALIZAREA

Pe la sfârșitul anului 1975, Pr. Renz și Pr. Alt, uimiți de

gravitatea posesiei, au reușit să obțină primele rezultate,
scoțând unii dintre diavoli: au susținut că Fecioara
Maria a promis să intervină pentru a-i alunga, deși nu pe
toți. Acest detaliu a fost și mai evident atunci când atât
Fleischmann, cât și Lucifer, înainte de a părăsi corpul
fetei, au fost obligați să recite cuvintele de deschidere
din „Bucură-te, Marie”. Cu toate acestea, cei rămași,
îndemnați de mai multe ori de către preoți să iasă, au
spus: „Vrem să plecăm, dar nu putem!”.

Crucea pe care Anneliese Michel a fost de acord să o

poarte a fost destinată să o însoțească până la sfârșitul

9
vieții. După 10 luni și 65 de exorcisme, în prima zi a
lunii iulie 1976, Anneliese, așa cum prezisese în
scrisorile sale, a murit ca martiră la vârsta de doar 24 de
ani, epuizată de starea sa fizică precară. Autopsia asupra
trupului a găsit prezența stigmatelor, un semn în plus al
suferinței sale personale pentru răscumpărarea sufletelor.

Agitația care a declanșat această chestiune a fost de așa

natură încât sistemul judiciar a decis să ancheteze
părinții, preotul paroh și celălalt preot pentru omor:
procesul s-a încheiat cu sentința de 6 luni de închisoare
pentru „abandonarea celui incapabil”. Acestea în ciuda
numeroaselor mărturii care au atestat imposibilitatea de
a-o hrăni pe Anneliese, care de ceva timp nu putea să
ingereze alte alimente în afară de Euharistia duminicală.
Și în ciuda diferitelor mărturii care atestau că fata vorbea
cu voci masculine și diversificate, că manifesta o forță
supraomenească, că se exprima în aramaică, în latină și
greaca veche, că distrugea fiecare obiect sacru pe care îl
vedea, că avea răni incurabile în locurile Pătimirii, care a
spus că este posedată de spiritul rău al unui personaj
istoric care a existat cu adevărat, despre care nici ea, nici

10
nimeni altcineva nu mai auzise vreodată. În fine, în ciuda
faptului că Anneliese muri exact în ziua pe care o
prezisese.

Instanța, formată din oameni fără credință, a vrut să

audă doar părerea „experților” (adică, medici și psihiatri
atei) și a evaluat-o pe fată pur și simplu epileptică. În
realitate, însă, ea lua medicamentele pentru epilepsie,
deoarece episcopul local, în mod corect, înainte de a
autoriza exorcizarea, se asigurase că nu era doar o boală
fizică și / sau mentală. Exorcizarea nu a luat locul
tratamentelor, ci le-a însoțit, deoarece „bolnava”
manifesta fenomene care depășeau cu mult o boală
normală, deși gravă. Nu a fost nimic de făcut, exorciștii
și părinții ei au fost condamnați, așa cum am scris deja,
pentru abandonarea celui incapabil, deoarece, Anneliese,
când a murit, era atât de slabă încât cântărea doar treizeci
de kilograme.

Cazul, așa cum era de așteptat, a dezlănțuit obișnuitele

acuzații grele împotriva Bisericii Catolice. Atât de mult
încât teologi și episcopi germani, intimidați, au cerut

11
Papei să înlăture complet figura exorcistului și ritualul
exorcismului. Această cerere, din fericire, a fost ignorată
de Papa Paul al VI-lea de atunci; iar Vaticanul s-a limitat
la livrarea întregului dosar și totul s-a încheiat în tăcere.

Dar de cazul lui Annaliese nu a uitat cinematografia,

care a lansat „The Exorcísm of Emily Rose”.

Tabu-ul asupra lui Annaliese a durat mai bine de 20 de

ani, până în acea zi din 1997 în care revelațiile
demonilor care au posedat fata au fost adunate și
publicate, punându-le la dispoziția publicului larg.

„Tată, Nu m-am gândit niciodată că va fi atât de

înfricoșător.

Am vrut să sufăr pentru alți oameni, astfel încât să nu

sfârșească în iad. Dar nu m-am gândit niciodată că va
fi atât de înfricoșător, atât de oribil.

Uneori, crezi, „suferința este un lucru ușor!” ... dar

devine cu adevărat dificil să nu poți face nici măcar un

12
singur pas ... este imposibil să-ți imaginezi cum pot

forța o ființă umană (se referă la demoni) . .. nu mai ai

niciun control asupra ta! ”. (Annaliese Michel,

adresându-se părintelui Renz)

Annaliese Michel, mare martiră și sfântă a

timpurilor noastre, ar merita cu siguranță să fie

canonizată, dar dar un proces de beatificare ar trebui

să readucă la lumină întreaga chestiune. Și care

episcop german, astăzi, într-o lume cufundată tot mai

mult în erezie (chiar și în rândul oamenilor Bisericii)

și în păcat, ar dori să ajungă în lumina reflectoarelor

pentru o poveste cu diavoli, posesii diabolice și

exorcisme?

Acestea, totuși, nu elimină că putem să-i cerem totuși lui

Anneliese Michel să mijlocească pentru noi înaintea lui
Dumnezeu, astfel încât să poată obține harurile materiale

13
și spirituale de care avem nevoie. La sfârșitul paginii
public Rugăciunea.

Ce a mărturisit Diavolul în cadrul exorcismelor din

„cazul Anneliese Michel”:

Asupra posedatei Anneliese Michel:

„Este posedată de noi. O facem să sufere”.

„Nu pot să o fac să cadă. Aceea (Sfânta Fecioară, n.tr.) o

protejează”.

„Îngerul Păzitor o protejează”.

„Ea nu a comis niciodată un păcat de moarte. Urăsc acest

suflet”.

„De fiecare dată o protejează sfinții. Sfântul Iosif, Padre

Pio, Sfântul Pius al X lea și alții o apără”.

14
Despre noile învățături:

„Noi am corupt chiar și învățătura Catehismului”.

„Noul Catehism din Olanda l-am scris eu! … Acest

Catehism este plin de erezii”

(NB: diavolul se referă la congregația care a eliminat

referințele la Sfânta Treime și Iad în Catehismul din
Olanda).

Despre noua teologie

„Dogma Neprihănitei Zămisliri ne face mult rău. Mă

bucur că nimeni nu mai crede acest adevăr. Dacă
oamenii ar fi crezut acest adevăr, tot infernul ar fi
tremurat. Pentru această incredulitate a lor mulți sunt
aici, jos”.

„Mulți teologi moderni îmi aparțin. Și sunt episcopi

idioți care îi urmează”.

„Moderniștii trădează Biserica. Ei cred că aceasta

trebuie să fie o asociație, un club sau o comunitate. În

15
schimb, Biserica este și trebuie să fie o Biserică cu
autoritate și disciplină”.

„Catolicii au adevărul și îl trădează, ca în cazul

prostituției”.

”Ce frumos! Nimeni nu mai practică exorcisme. Astfel

noi ne răspândim în lume”.

„Ce frunos că aproape nimeni nu mai crede în existența

mea!”

„Eu sunt autorul tuturor ereziilor și mai am atât de multe

de inventat”.

„Păcat că Sinodul (Conciliul Vatican II, n.tr) s-a

încheiat, ne-a adus multă bucurie”.

Despre Reforma Liturgică

„Împărtășania primită în mână ofensează în mod

incredibil pe Dumnezeu. Cu toate acestea, noi ne
bucurăm”.

16
„Ostia în mână ofensează pe Dumnezeu și duce la
osândirea sufletelor”.

„Toată lumea întinde acum mâinile pentru a lua

Împărtășania și nici nu mai îngenunchează. Ah! Opera
mea!”.

„Multe ostii sunt profanate pentru că sunt acordate în

mână. Nimeni nu își dă seama”.

„Altarul întors spre credincioși a fost ideea noastră. Toți

s-au luat după evangheliști asemenea prostitoatelor!
Catolicii au adevărata doctrină și merg după
protestanți”.

„Împărtășania în picioare a fost o victorie frumoasă!”

„Ostia consacrată trebuie oferită mereu în gură. Doar

preotul poate distribui Împărtășania”.

„Genoflexoarele trebuie să fie readuse în biserici și

trebuie să fie folosite de toți. Sufletele ar trebui să
îngenuncheze înaintea Prea Sfântului Sacrament. Noi,

17
însă, nu vrem asta. Noi vrem ca persoanele să nu
îngenuncheze în biserică”.

Despre trădarea din partea preoților și a consacraților

„Acest lucru murdar (reverenda, n.tr.) nimeni nu-l mai

poartă. Mă bucur! Câtă bucurie! Noi vrem ca preotul să
se îmbrace ca toți ceilalți. E o mare victorie pentru
noi!”.

„Acești moderniști ai Bisericii sunt opera mea și de

acum mie îmi aparțin”.

„Cel de acolo (Papa, n.tr.), el singur ține în picioare

Biserica. Ceilalți nu îl urmează”.

„Enciclica Humanae Vitae este foarte importantă! Și nici

un preot nu se poate căsători, el este preot în veci!”

„Preoții trebuie să mențină celibatul. Toți, fără

excepție”.

„Persoanele consacrate ar trebui să îmbrace întotdeauna,

fără excepție, hainele religioase tradiționale”.

18
„Ce idioți acești preoți! Mă urmează în multe. Chiar și
aceștia, precum Iuda, îl trădează pe Nazarinean”.

„Preoții nu se roagă îndeajuns. Sunt plini de mândrie”.

„Îmi face multă plăcere să văd că mulți consideră că

Rozariul este ceva învechit. În schimb este o armă care
ne învinge mereu”.

„Despre noi nimeni nu mai vorbește, nici măcar preoții”.

„Preoții trebuie să vorbească despre Iad, despre pierzare,

despre demoni. Cel de Sus (Dumnezeu, n.tr.) vrea să se
vorbească despre acestea”.

„Pentru Spovadă, acel lucru murdar (stola, n.tr.) este

obligatoriu. Ornamentele Bisericii sunt obligatorii. Doar
ornamentele catolice sunt demne de Dumnezeu”.

„Seminariștii trebuie să se roage Rozariul”.

„Preotul trebuie să respecte toate virtuțile, mai ales cea a

purității”.

19
„Voi (preoții, n.tr.) aveți puterea de a ne alunga, dar nu
mai faceți aceasta! Nici nu mai credeți în existența
noastră!”

„Ce ne plac călugărițele înaintea televizorului! Au

încetat să se roage. Nu mai îngenunchează. Ce frumos!
Aceasta este una din cele mai frumoase victorii de ale
noastre!”

Despre Iad

„După viață nu există sfârșit. Adevărata viață începe

după moarte. Ori în paradis, ori în iad, unde sunt eu”.

„Știți de ce eu lupt atât de mult? Deorece că eu am fost

aruncat jos tocmai din cauza oamenilor”.

„Eu sunt condamnat. Pentru că nu am vrut să-I slujesc

Lui (Dumnezeu, n.tr.). Am vrut să fiu El (Dumnezeu,
n.tr.). Chiar daca sunt o creatură.”

„Eu, Lucifer, eram în Paradis. Făceam parte din corul lui

Mihail. Eram mai sus decât Mihail”.

20
Exorcist: „Dar tu ai putea fi printre heruvini!”

Răspuns: „Da, eu eram și astfel”.

„Eram cel mai aproape de El (Dumnezeu, n.tr.). Acum

sunt în cel mai înalt rang din Iad. Mihail m-a învins.
Iadul însă este al meu și vreau să-l umplu”.

„Eu sunt tatăl pierzării și al minciunii”.

„Eu urăsc ființa umană, pentru că din cauza voatră am

căzut”.

„Eu nu respect niciodată ceea ce promit”.

„Aceia (Sfânta Fecioară, n.tr.) îmi zrdobește capul,

mereu”.

„L-am prins pe Iuda. Acum este în serviciul meu. S-ar fi

putut salva, dar l-a trădat pe Nazarinean”.

„Aceea (Sfânta Fecioară, n.tr.) îi spunea mereu lui Iuda

că trebuie să fie ascultător și să fie mai bun. El însă nu o
asculta”.

21
„Iuda are mulți discipoli aici, în iad”.

„Din iad nu se mai iese niciodată. Arde pentru toată

veșnicia”.

„După sfârșitul lumii, suferințele de aici de la noi vor

crește și mai mult”.

„Sunt condamnat pentru totdeauna! Dacă ați ști câtă

suferință!”

„Sunt capul sacrilegiilor”.

„Masonii sunt fiii mei”.

„Dușmanii Bisericii sunt prietenii noștri”.

„Noi ne năpustim asupra voastră și am putea și mai mult

dacă nu am fi legați. Putem doar până unde ajunge
lanțul”.

„Pentru noi nu există întoarcere. Iadul este pentru

veșnicie. Aici nu este iubire, este doar ură, luptăm
mereu, ne luptăm unii împotriva altora”.

22
„În acest secol vor fi atât de mulți sfinți cum nu au mai
fost vreodată, dar multe persoane vin la noi”.

Despre Secularizare

„În familii trebuie să se roage în fiecare zi. Rozariul

trebuie să facă parte din toate familiile, în fiecare zi”.

„Ce frumos! Mulți, mai ales tinerii, dorm duminica și nu

merg la biserică. Acea Doamnă (Sfânta Fecioară, n.tr.)
vrea ca aceștia să meargă la biserică și să se roage în
fiecare zi Rozariul. Însă eu nu”.

„Credincioșii trebuie să se spovedească frecvent

conform învățăturilor Bisericii”.

„Toți trebuie să se roage îngerilor păzitori... Îngerii

păzitori sunt dușmanii mei. Îi urăsc!”

„Apa binecuvântată trebuie să facă parte din case și din

familii”.

„Sfântul Iosif trebuie să fie venerat”.

23
„Cristos iartă mereu, însă doar în Sacramentul Spovezii”.

Despre Avort

„Avortul este o crimă, mereu și în orice caz. Embrionii

nu pot vedea fața Lui (Dumnezeu, n.tr.), ajung în Limb.
Ei vor fi mântuiți prin harul Lui (Dumnezeu, n.tr.), dar
nu Îl vor putea vedea niciodată, pentru că nu au fost
botezați”.

„Cei ne-născuți pot fi botezați, insă doar dacă sunt vii”.

„Oriunde a fost aprovată o lege pro-avort, acolo a fost și

este prezent tot iadul”.

Despre Rugăciune

„Rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă pentru salvarea

sufletelor! O dorește Aceea (Sfânta Fecioară, n.tr.)”.

„Dacă ați avea idee de cât de puternic este Rozariul ...

Este foarte puternic împotriva Satanei. Nu vreau să o
spun, dar sunt constrâns”.

24
„Din porunca Doamnei de Sus trebuie să zic că trebuie
să se roage mai mult către Duhul Sfânt. Voi trebuie să vă
rugați mult, deoarece pedepsele sunt aproape”.

Despre Fatima

„Aparițiile de la Fatima sunt cheia salvării sufletelor.

Dacă nu ascultați cuvintele de la Fatima, veți avea o
pedeapsă așa cum nu ați mai văzut vreodată”.

Despre Pedeapsă

„Cel de sus nu va aștepta mult timp. Va veni o pedeapsă

fără egal. Însă cei care vor rămâne fideli vor fi protejați”.

25
 Rugăciune către Anneliese Michel

Dragă Annaliese Michel, floare aleasă suferindă a lui

Isus Cristos, mă adresez ție cu multă încredere. Te rog să
îl implori pe Isus harul de ca re am atâta nevoie (...).
Te rog să îmi oferi și harul de a-l cunoaște, iubi și sluji
pe Dumnezeu în această viață și de a-mi iubi aproapele
ca pe mine însumi. Toate necesitățile vieții pământești
trebuie să rămână pe locul doi în viața mea!
Tu, dragă Anneliese, la 18 ani ai scris într-o scrisoare:
„Eu îi acord primul loc lui Dumnezeu în viața mea!”.
Și pentru mine Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc.
Ajută-mă, ca să-L iubesc pe Dumnezeu mai presus de
orice, pentru a putea ajunge în Cer, unde voi fi pe deplin
fericit pentru totdeauna, pentru că adevărata mea patrie
este Cerul!

Tatăl Nostru... Bucură-te Marie... Slavă Tatălui...

26